"Frontul
salvarii nationale:
- se instaleaza la putere in mod provizoriu, declarind ca e o emanatie a revolutiei si ca va organiza interimatul catre alegeri libere,la care nu va participa; in clar, in fata tarii, Iliescu se angajeaza ca Frontul nu va deveni partid.
- este condus de fostii demnitari comunisti ; dizidentii folositi cosmetic se dezmeticesc cu destula intirziere; ulterior ,acestia se separa de front.
- ordona blocarea procesului de inlocuire a fostilor sefi ,care se extindea in intreaga tara; reinstaleaza vechi Tovarasi in pozitii de decizie
- elimina
pedeapsa cu moartea din codul penal
- blocheaza accesul catre documentele (si sediile)fostei securitati al oricaror organizatii sau persoane; la fel pentru arhivele partidului; publicul trebuie sa accepte ca Securitatea si Partidul au disparut peste
noapte,fara
nici o alta proba decit declaratia ... capeteniilor acestora.
- declara
ca toate urmele "teroristilor" si marturiile despre represiunea din
decembrie s-au pierdut!
-
reactiveaza ofiteri pensionari din garnitura "educata" la Moscova,
numindu-i in pozitii de conducere a armatei.
- declara "huligani" pe tinerii participanti la revolutie care contesta legitimitatea "emanatiei".
- fac declaratii foarte agresive si calomniatoare fata de fostii detinuti politici , care au doleante de factura juridica sau politica.
- fac populatiei apeluri repetate la "pace" si "munca" , in numele nevoii de stabilitate si consens, cu pretul implicit al renuntarii la optiunea rasturnarii energice a structurilor si ierarhiilor;
- se preteaza la actiuni demagogice
pagubitoare ( mariri de salarii arbitrare, ritualuri religioase cu distributie
atee, etc) ; isi fac , in mod cu totul nejustificat, un merit anularea unelor
legi abuzive ale regimului comunist, "uitind" ca de fapt acest regim
a fost anulat "en gros", de revolutia in numele careia au luat puterea...
- controleaza televiziunea romana (si alte
mijloace de informare) imprimindu-i un caracter manifest contrarevolutionar
; lipsa cronica a dezvaluirilor, analizelor, marturiilor, privind fastidiosul cortegiu de
monstruozitati savirsite timp de 45 de ani, duce telespectatorii avizati la exasperare si pastreaza (afunda chiar) pe ceilalti in confuzie.
- dirijeaza "procesele " politice astfel incit epoca discutata se restringe ... la perioada 16-22 Decembrie 1989 ,la semnatarii ordinului de reprimare..., la pilotii elicopterului lui Ceausescu...si la un anume
gradat care a tras la Sibiu... Chiar si aceste simulacre se infunda apoi.
- intra in contradictie cu Timisoara pe care o acuza de aventurism.
Toate acestea au facut ca rindurile celor ce au sesesizat adevarata menire a Frontului sa creasca progresiv. Dar, scinteia care a produs revolta din 24-28 Ianuarie a fost anuntul, facut de Iliescu pe postul de
televiziune, CA FRONTUL SE TRANSFORMA IN PARTID POLITIC SI VA PARTICIPA LA ALEGERI.
De data aceasta zimbetul lui Iliescu nu mai reusea sa-i ascunda cinismul si hotarirea comunistilor de a se agata de putere cu orice pret ,devenise limpede. In fond era nesocotit cu nonsalanta insusi miezul contractului politic in baza caruia FSN-ul fusese lasat sa gestioneze interimatul, asigurindu-si ilicit un avantaj major in confruntarea la care promisese ca nu va participa. El facuse capital electoral din eliminarea unor abuzuri Ceausiste, isi refacuse filiera de relatii, isi camuflase "bubele". Cred si acum ca acesta luna de manevra pe care FSN-ul a cistigat-o atit de "inelegant" a fost decisiva pentru succesul planurilor sale...
Revolta de strada (24-27 Ianuarie)
Vestea convertirii FSN-ului in partid a declansat protestul ce mocnea in rindurile taberii revolutiei anticomuniste. Este vorba in primul rind de tineri, elevi, studenti sau profesionisti, dar si de alte categorii de contestatari.
S-a iesit in strada , au inceput marsurile de protest, mitingurile in Piata Victoriei si la Televiziune. Se striga : "FSN e PCR !" , "Jos comunismul !" , " FSN-pleaca in URSS !", "Frontul a tradat!". Citiva tineri au patruns pe post (erau ultimile brese pe care le mai avea televiziunea ) si au facut rechizitoriul minciunii FSN-iste. Desi totul s-a desfasurat in cea mai perfecta ordine , fara nici un pic de violenta, desi participantii erau in majoritate de cea mai buna conditie (eu am fost inconjurat de studenti si cercetatori), puterea a reactionat dur, emitind un decret care interzicea mitingurile (linistea publica revenea in drepturi). Se putea manifesta doar in trei locuri ...izolate din capitala (unul era de ex. stadionul Tineretului)
Strada nu s-a intimidat. Tinerii au iesit mai multi, mai hotariti, si mai bine organizati. Ca raspuns la proaspatul decret se striga "Eroii n-au murit in parcuri !". La care puterea a folosit arma televiziunii (ce avea sa se dovedeasca foarte eficace):
Miscarea 1. Nu se stie cum, nici de unde, intr-un anume loc al pietii apareau un grup de indivizi dubiosi, de o foarte proasta conditie (indeobste tigani beti), incarcati cu sticle si proferind obscenitati. Miscarea 2. Aparea imediat tot acolo, prin minune, o echipa a televiziunii , care filma. Restul coloanei sau manifestatiei NU INTRA IN CADRU. Incit seara, intregul popor roman era servit cu stiri si imagini despre derbedeii care fac scandal in Bucuresti. Pe drept cuvint, "oamenii de bine" se revoltau iar Iliescu condamna "huliganii".
Acest scenariu se repeta iritant, incit manifestantii ajunsesera sa doreasca cu exasperare sa fie filmati corect sau sa-si poata trimite o delegatie in emisie. Au aparut :"Nu mintiti poporul cu televizorul!" si "Jos Munteanu!" (Aurel Dragos Munteanu era pe atunci santinela puterii la televiziune).
Voi povesti ca exemplu cursul uneia din
zile (26 Ianuarie).
Spre ora 17 coloanele de manifestanti se aduna in piata Victoriei. Sint citeva mii ,bine organizati. (Se folosesc chiar legitimatii de student si caiete de semnaturi pentru Protest, pentru a se ingreuna patrunderea
provocatorilor). Citiva lideri se remarca, pastrind ordinea. Se formeaza o delegatie, care cere sa fie primita in audienta.
Manifestantii sint fata in fata cu cordonul de soldati, la fel de tineri ca ei. Au loc scene dureroase (unii se recunosc din luptele din Decembrie...). Se poarta un dialog atit de direct si prietenos incit nimeni nu crede ca soldatii acestia ar putea trage. Incit coloana nu inainteaza mai curind din autodisciplina decit din vre-o teama. Oamenii incearca sa explice soldatilor adevarul, sa-i converteasca. Deseori raspunsul e pozitiv.
Sosesc delegatii pietii si aduc raspunsul guvernului " Stim ca toti cei ce ati venit aici sinteti platiti cu 500 de lei pentru a provoca dezordine". Motivele acestei grosolanii nu le cunosc (Intrebati-l pe tinarul Roman,
actualul Democrat !) . Lumea se enerveaza si doreste o explicatie. Simtim ca sintem ascunsi opiniei publice , ca indezirabili. Dorim sa ne facem cunoscut semnalul de alarma. Sa fim din nou impreuna,multi...
In acest moment de blocaj, am plecat catre sediul Grupului pentru Dialog Social, impreuna cu un coleg, spre a cere intelectualilor reuniti acolo sa intervina. Grupul reunea "floarea" dizidentei intelectuale.
Citiva erau membri in FSN... Speram ca vor putea mijloci un dialog cu puterea, sau un mesaj televizat, sau macar o filmare nedistorsionata a manifestatiei. Sau macar ca vom putea scoate "opozantura" din
espectativa, trecindu-o de la ritualurile
analizei la confruntarea fatisa cu Minciuna. Voi reveni cu un paragraf aparte
despre cum s-au desfasurat lucrurile acolo. Aici semnalez doar ca ne-am intors
in piata intovarasiti de multi dintre membrii grupului. Piata i-a primit cu ovatii.
Domnul Gabriel Liiceanu a fost delegat sa faca un apel pentru dialog. Lansese pe post un "Apel catre lichele" cu mare succes. A plecat spre televiziune cu o siguranta care ii masura naivitatea. L-au tinut o ora si l-au refuzat cu respect.
Lipsita de dreptul de expresie, multimea s-a radicalizat , parasind Piata Victoriei pentru a se pozitiona in fata televiziunii.
Luminari. Copii in genunchi. Stigate neputincioase catre o cladire ce a ramas tot timpul muta. Plecarea innegurata. Mars pe strazile capitalei si bucuria de a auzi geamurile zbirniind "Jos Comunismul!". Si durerea borcanelor ce ne cadeau in cap de la etaj. Si fericirea de a fi liber impreuna cu ceilalti care mergeau alaturi sau ne aprobau la ferestre. Si batrinii (probabil "politici") care ne urmareau cu retinuta satisfactie.
Rugaciuni spuse din mii de piepturi in fata troitei eroilor din Piata Romana. 26 Ianuarie 1990,miezul noptii, clipa de aspra euforie... Parfum pe care nu ar trebui sa-l acoperim cu giulgiul dezamagirilor ce
au venit mai apoi...
A doua zi FSN-ul a dat un nou decret pentru pedepsirea aspra a violentelor savirsite contra militarilor. Din nou diversiune si intimidare.(nu fusese agresat nimeni). Dar strada a iesit si pe 27. Situatia devenea neplacuta si puterea avea nevoie de o contralovitura.Si a reusit-o din plin in zilele ce au urmat (28-29 Ian.)
Dar despre aceasta , intr-un paragraf viitor...
Ioan
ROSCA,
28 ianuarie 1994