Prin ce se deosebeşte dumnezeul
credinţei de cel al ştiinţei?
Cum distingem īntre opţiunea unei fiinţe care conduce şi
determină devenirea şi cealaltă, a unei cauzalităţi
care este respectată de transformare conformă unor legi.
Distincţia pare a fi la nivelul
impersonalităţii explicaţiei ştiinţifice, care opune
legea naturii deciziei divine.
Dumnezeu este cineva, care poate schimba, el este
o expresie a libertăţii de a decide, de a ieşi de sub tirania
previzibilului, o manifestare a miracolului voinţei, deciziei arbitrare,
neprovocată de un mecanism legic (logic).
Ştiinţa implacabilitate (viitorul
determinat de trecut, prin cauzalitate).
Nihilismul
- aleatoriu, concepţie probabilistico statistică (lucrurile
se petrec īntīmplător, iar o selecţie misterioasă
conturează destine).
Religia cineva (EL ) e liber să aleagă
continuarea, fără restricţii.
Īn această abordare, Dumnezeu apare ca un
ţipăt de orgoliu, o expresie a măreţiei alegerii
nepredestinate, creatoare, ieşită de sub tirania legii pentru a intra
īn spaţiul celui ce alege (aşadar profund impregnat de
miracolul libertăţilor eului perceput). Variantele
[schiţă reprezentīnd un labirint de
drumuri]
a. Există reguli care determină alegerea
īn noduri
b. Alegerea e oarecare, e un joc fără
motivaţii, doar cu variante
c. alegerea e dirijată de o fiinţă
superioară la nivelul căreia se mută problema (de ce ne duce pe
o anumită cale, pentru o lege sau pentru un scop?)
Spre o senzualitate a căutării
existenţiale.
Īntrebare: ce īl determină pe Dumnezeu
să aleagă opţiunea noastră: legea, scopul, jocul aleatoriu,
unicitatea posibilităţilor?
Dacă Dumnezeu ar exista şi ar avea
controlul evoluţiei lumii, ar fi tot atīt de derutat ca şi noi īn alegerea variantelor. Modul cum ne
imaginăm acest proces e puternic determinat de autopercepţia
specificităţii eului nostru. Inevitabil, Dumnezeu e o proiectare a
psihicului uman.
Altfel: Dumnezeu regizează experimentul
şi-ţi lasă liberă alegerea, pentru a-ţi asuma
responsabilităţi şi a fi ulterior plătit īn
consecinţă (el nu determină ce face feed-back).
Una dintre cele mai grele operaţii ce
trebuiau declanşate pentru a concretiza revoluţia era sortarea
categoriilor de vinovaţi.
Numărul
celor rămaşi imaculaţi este
infim, căci procesul complex de degradare fusese īndelungat,
depăşind limitele normale ale rezistenţei.
De aceea, o atitudine nenuanţată de
condamnare ar fi o eroare, adīncind criza societăţii īn mod inutil
(este imposibil practic să obligi la penitenţă o bună parte
din populaţia ţării!).
Cum să tragi linia care să separe pe cei
ce au cedat presiunii puterii, făcīnd compromisuri jenante pentru a se
apăra, de cei care au atacat fără scrupule, parazitīndu-şi
concetăţenii şi sporindu-le suferinţa1
Cei ce au fost slabi se pot vindeca prin
ruşine demonstrīndu-şi reabilatarea prin atitudine şi fapte.
Lupii trebuie īnsă condamnaţi, nu din răzbunare, ci pentru a
respecta principiul juridic al pedepsirii vinovatului. Este atīt de avantajos
să abuzezi de fratele tău, pentru cel eliberat de problema
etică, mai ales īntr-o societate care īncurajează o astfel de
opţiune īncīt existenţa ameninţării pedepsei este absolut
necesară pentru a stăvili proliferarea īnrăirii dezumanizante.
Eficacitatea vulgarităţii şi
periculozitatea arbitrariului cer o măsură prohibitivă.
Spuneam deci că o decantare a īmpătimiţilor
terorizării şi escrocării
semenilor lor era extrem de necesară. Practic īnsă, părea total
imposibil să faci distincţia dintre cei ce au greşit şi cei
ce au poftit (făpturi monstruoase , antisociale, tiranice).
Dar iată că societatea a găsit o
soluţie naturală la această dilemă aparent insolubilă.
Atmosfera care s-a instalat īn cele 7 luni după declanşarea
revoluţiei este un adevărat laborator de analiză a caracterelor.
Sortarea se face cīt se poate de limpede īn această
etapă de aparentă insolenţă justiţiară.
Simţindu-se liberi īn mişcare, subiecţii anchetei publice difuze
pe care nimeni nu o coordonează, īşi exhibă indecent, dar atīt
de edificator, trăsăturile.
Fauna durilor operează la adăpostul
sistemului, stăpīnită de curajul celui īnarmat, călare pe
situaţie. Laşitatea īmpiedică aceste făpturi
să-şi dezvăluie hidoşenia īn situaţii critice,
nefavorabile lor.
Şi iată că, exact ca un mediu de
cultură, societatea post revoluţionară a oferit viruşilor
condiţii optime de evoluţie, iluzia menţinerii puterii
făcīndu-i să-şi etaleze posibilităţile.
Un adevărat turnesol salutar acest debut
īnşelător, adevărată capcană, care ne va permite
catalogarea atīt de necesară, printr-o nesperată farsă a
istoriei.
Lipsiţi de cuvertura acoperitoare a
sistemului, de posibilitatea de a arăta cu falsă disperare cu
degetul īn sus, degeneraţii puterii şi ideologiei comuniste
lucrează fără mască, redactīndu-şi, prin faptele de
azi, autocaracterizările cu care le vor fi judecate actele de ieri!
[Ciorne ale unor apeluri pentru ore libere la televiziunea romānă,
ultimul fiind cel reprodus mai jos:]
Punctul nostru de vedere este că TVR a fost
şi este principalul instrument de dezinformare, intoxicare a
conştiinţelor şi manipulare pe care puterea l-a avut şi īl
are la dispoziţie.
Nu găsim nici-o scuză celor care s-au pretat, atīţia ani, la o
sfidătoare minciună, sporind durerea poporului romān greu īncercat
printr-un bombardament intoxicator. Demisia oricărui profesionist
adevărat era obligatorie, căci el nu se putea resemna la rolul de distrugător
de conştiinţe.
De aceea schimbarea colectivelor redacţionale
după 22 decembrie, era o obligaţie a cărei nerespectare a scos
īn evidenţă continuitatea puterii care a reuşit să
sară peste criza revoluţionară.
Īn continuare, mercenarii manipulării
şi-au folosit lipsa de scrupule, sprijinind noua garnitură īn
īncercarea de a se menţine la putere. Ajutorul televiziunii īn acest sens
a fost hotărītor (nu mai redăm evenimentele).
Īn momentele cele mai delicate responsabilii TVR
au blocat cu hotărīre accesul către publicul romānesc al unor
materiale ce reprezentau puncte de vedere ale contestatarilor puterii.
Populaţia a făcut pe de altă parte
o tv-fobie, căpătīnd convingerea că pe calea undelor vine
adevărul, emis de
. revoluţie. Rezultatul a fost blocarea dialogului
īntre cele două tabere ale scenei politice, ducīnd la creşterea
īncordării şi escaladarea violenţei.
Rolul tvr īn crearea atmosferei intolerante
şi totalitare este de prim rang. Au reuşit să adauge
vinovăţiilor mai vechi, vinovăţii noi: instigare şi
complicitate la genocid.
Īn această situaţie , opoziţia
şi contestaţia au făcut din cererea de creare a unui post de
televiziune independent o pretenţie
centrală! (vezi ultima cerere a greviştilor foamei din Piaţa
Universităţii).
Pīnă acum nici-un rezultat
Pentru a scoate īn evidenţă reaua
intenţie a puterii, caracterul ei comunist şi totalitar, propunem
următorul test: Cerem guvernului şi televiziunii ca, timp de o
oră zilnic, minoritatea opozantă să dispună de
spaţiu de emisie, īn mod absolut independent, sub coordonarea unei
redacţii separate.
Acceptarea ar putea aduce o anume destindere a
crizei politice produse la ora actuală de către căluşul pus
īn gura opoziţiei.
Refuzul va elimina ceaţa cu care puterea
īncearcă să-şi ascundă caracterul totalitar şi
contrarevoluţionar.
Noi ne aşteptăm la un refuz, căci
nu credem că puterea īşi poate permite vre-o fisură īn zidul pe
care īl construieşte īntre cetăţeni şi adevăr. Acesta
va fi īnsă imposibil de justificat, fără a se da jos masca democraţiei.
Opoziţia are dreptul la 10% din canalul
informativ tv. Or, a-i cere lui Răzvan Theodorescu să conducă
10% din timp televiziunea ca un revoluţionar opozant e ridicol. Singurul
mod de a se asigura dreptul opoziţiei la prezenţă publică
este de a-i lua domnului Răzvan Theodorescu grijile decizionale pentru 10%
din program.
1. Asociaţia Dialog Piatra Neamţ, īn urma observării
situaţiei din Romānia a tras
concluzia inadmisibilităţii desfăşurării alegerilor de
la 20 mai, īnaintea unei campanii de dezintoxicare ideologică care
să-şi fi dovedit eficacitatea.
Documentul Apel din Moldova, dat publicităţii pe 4 mai 1990,
explică această atitudine, trage un semnal de alarmă privind starea
psiho-intelectuală a populaţiei, declarīnd īn final dizidenţa
faţă de virtualele structuri politice care vor rezulta din aceste
alegeri (campania electorală fiind
imposibilă īn judeţul nostru).
Astăzi suntem īntr-o situaţie deosebită: nu am recunoscut
legalitatea autorităţilor actuale (avīnd īn vedere modul īn care au
acţionat) şi ne menţinem acest punct de vedere.
Ca cetăţeni ai Romāniei, suntem īnsă obligaţi să
respectăm legile şi structurile de putere pe care le vor emite
actualii conducători. Īn plus, este democratic să nu ne opunem
(sabotăm) tendinţelor majorităţii ( chiar dacă o
considerăm manipulată, īn eroare, compromiţīnd destinul
naţiunii).
Care e soluţia īn această situaţie? Avem dreptul de a
părăsi ţara, pentru a evita conflictul dintre respectarea
conştiinţei şi a legalităţii? Cum ni se asigură
acest drept?
Īn general, este dreptul de a părăsi ţara un drept elementar
al omului? De ce oficialităţile atītor ţări īl
īngrădesc?
2. Am discutat acordarea azilului
politic pentru acei membri ai asociaţiei noastre care şi-au exprimat
net contestaţia.
Ni s-a răspuns că numai după ce vom fi victima unui abuz ,
avem acest drept. Cu alte cuvinte, trebuie să fii lovit şi numai
după aceia poţi fi crezut?
Ar putea declanşa comitetul o analiză a ameninţării
care planează asupra opoziţiei din Romānia, pornind de la analizarea
cauzelor şi a contextului?
Aşadar, o protejare preventivă a omului, dacă se
ajunge la concluzia pericolului.
Noi susţinem că aceia care deţin azi puterea īn Romānia
(aparatul de represiune) au făcut dovada periculozităţii lor (īn
cei 45 de ani şi-n ultimele 7 luni). Şi este evident că pot īn
orice moment recidiva stīrnind populaţia la violenţă şi
intoleranţă.
Pe de altă parte, populaţia este īn evidentă derută
intelectuală şi morală, lipsind manifest un program intens de
reeducare, īncīt reacţia ei la incitările manipulatorilor poate fi
din nou foarte periculoasă.
De ce nu se admite aşadar că aceia care şi-au exprimat
public contestaţia sunt īn pericol?
[Relatarea īntrunirii partidelor de centru de la Bucureşti]
Salutăm ca foarte binevenită iniţiativa FSN de a cere tuturor
formaţiunilor să-şi definească poziţia faţă
de evenimentele din Piaţa Universităţii, căci lucrul cel
mai periculos pentru destinul democraţiei romāneşti ne apare
ceaţa confuză īn care se complac respectivele formaţiuni.
Noi ne exprimăm deplina solidaritate cu
toţi cei care luptă pentru scoaterea ţării din ghearele
reţelei comunisto-securiste, repetīnd astfel atitudinea avută pe
toată perioada mitingului maraton.
Faptul că revoluţionarii sunt din nou īn
confruntare directă cu forţele de represiune ce au apărat
şi apără sistemul totalitar ne īndurerează şi
īngrijorează, avīnd īn vedere tributul plătit īn decembrie īn cursul
īncercării similare de eliberare, īnfrīntă cu profesionalism.
Prezenţa īn rīndul demonstranţilor a
unor detaşamente de provocatori (conform unui scenariu diversionist
devenit clasic), nu ne distrage atenţia de la idealul revoluţionar
anticomunist care animă majoritatea participanţilor,
conştiinţe vii ce ard īn flama demnităţii romāneşti,
nemaiputīnd suporta forţa restauraţiei comuniste, īn umbra
sinistră a rodatului aparat de represiune. Atragem totuşi
atenţia militanţilor asupra riscului enorm ca gestul lor să fie
nevalorificabil, punīndu-le inutil libertatea, sănătatea, viaţa
īn pericol.
Scepticismul nostru se bazează pe analiza
conjuncturii actuale:
Prin īnşelăciune monumentală noua
garnitură totalitară are īncă asigurată pasivitatea şi
chiar simpatia unei mari părţi a populaţiei.
Partidele politice de opoziţie nu au
reuşit īncă să ajungă la consistenţa, coerenţa
şi temperatura adecvată situaţiei reale. Prin prezenţa lor
timidă, nu au făcut pīnă acum decīt să dea un gir
democratic reinstaurării dictaturii comuniste, validīnd documente
inacceptabile īn numele unui popor pe care īncă nu īl reprezintă.
Puterea reclamă păstrarea
legalităţii, profitīnd de faptul că a fost şi este lăsată
să-şi susţină legitimitatea īn ciuda īnlănţuirii
de abuzuri şi manipulări prin care a
ajuns īn actuala postură de notorietate publică.
Egoismul inserat cu consecvenţă īn
conştiinţa cetăţenilor romāni nu a putut fi īncă
vindecat şi va face ca probabil, la ceas de īncercare, grupul
luptătorilor să fie lăsat fără ajutor, plătind cu
tragic eroism tributul libertăţii generale. Din păcate,
atitudinea de pīnă acum a multor intelectuali este un exemplu.
Iată de ce sugerăm (cu regret) celor ce
se expun astăzi pericolului luptei, să se retragă din
confruntare, aşteptīnd ca opoziţia (partide, organizaţii,
intelectuali, revoluţionari) să-şi facă datoria,
constituind un organism unitar care să poată ajuta, orienta şi
valorifica lupta antitotalitară.
[Ciorna comunicatului predat la TVR pe 29 august şi publicat īn Dreptatea la 7 septembrie
cu semnăturile de mai jos]
Constantin Ţuţuianu
Victor Onciul
Catană Emil
Brăilescu Victor
Ionescu Mircea
Bălan Ioan
Cioceanu Valentin
Roşca Ioan
Antohi Crăciun Vasile
1. Vīnzare ziare opoziţie
2. Colecţia accesibilă
3. Dări de seamă, sinteze, propagandă
4. Vizionări casete
5. Audieri conferinţe cu invitaţi
6. Revistă proprie
7. Post radio (tv) local (ore de emisie)
8.Şcoală populară democraţie
9. Şedinţe de dialog: intersocial, de specialitate,
interdisciplinar, conflictual.
10. Corelare cu celelalte organizaţii.
11. Tribunal simbolic pentru analiza comunismului.
12. Comisie de urmărire a abuzurilor vechi şi noi.
13. Comisii de propuneri soluţii.
[Ciorne pentru comunicatul de īnfiinţare a Alianţei
Opoziţiei din Neamţ şi proiecte de organizare a AON]
1. Platforma de la Iaşi - lectură
2. Citirea propriei platforme
3. Toate organizaţiile se afiliază, īn afară de MER
4. MER nu acceptă propunerea afilierii la Iaşi:
- data alegerilor, nici acum
nu e bine
- propuneri alternative,
forum legislativ alternativ
- nu se poate fără
fonduri; amatorism; pasiunea nu ajunge; să obţinem venituri;
īntreprinderi pe acţiuni;
- adoptarea hotărīrilor
5. Ţuţuianu Blocul anticomunist este scopul; să nu ne
divizăm; puterea īşi zice fesenistă; să nu ne
dezbinăm.
6. MER nu ne īndepărtăm oamenii; să procedăm mai
subtil; să ne păstrăm personalitatea.
Manolache (liberali) pentru Iaşi
Ciubotaru (PNL) ideile din program ne permit să ne considerăm
cel mult disponibili pentru Iaşi , centru de emanaţie specific pentru
Neamţ, unitate cu Moldova; ne declarăm disponibili; să se
publice principiile cel puţin īn Neamţ; ecologiştii ne-ar
secunda.
9. PNL la Iaşi se afiliază pe Moldova. . Forumul democratic
antitotalitar Iaşi
10. PND intră īn forumul din Piatra Neamţ; aderă; trebuie
făcut public; să tratăm atent forumul pe Moldova ar trebui o
reacţie.
11. Timofte [PNTcd] titulatura de forum?
Se decide numele de Alianţa Opoziţiei din Neamţ īn loc de
Forumul Antitotalitar din Neamţ, la care se va reveni ulterior.
1. Reacţia faţă de protestele şi acuzaţiile
contestaţiei, din care o parte vin chiar de la adevăraţii
luptători din decembrie.
2. Controlarea televiziunii astfel īncīt să sprijine propagandistic
guvernul prin manipularea psihologică a populaţiei. Cenzura.
3. Organele de presă ale puterii (şi cele satelizate) duc o
campanie intolerantă de defăimare şi aţīţare la
ură. Faţă de valul de minciuni aruncat pe piaţă de
susţinătorii puterii, aceasta nu a protestat public.
4. Blocarea circulaţiei informaţiilor la nivelul teritoriului
naţional.
5. Interzicerea apariţiei posturilor independente de televiziune
şi editurilor independente.
6. Manipularea opiniei publice īn direcţia partidului unic,
adevărului unic tipic totalitar. Īncurajarea adeziunii la viziunea
puterii, lipsită de orice discernămīnt.
7. Protejarea grupului responsabil de distrugerea societăţii
romāneşti īn numele comunismului.
8. Continuarea politicii secrete, luarea deciziilor cu uşile īnchise,
īn cadru foarte restrīns, fără glasnost.
9. Minciună cu nonşalanţă; contradicţie
flagrantă īntre vorbe şi fapte.
10. Nerespectarea promisiunilor şi inconsecvenţă
politică (de exemplu, participarea la alegeri a FSN, după ce a pus
mīna pe toate pīrghiile care-i garantau succesul īn numele promisiunii
că nu va fi parte ci arbitru organizator); sau răsturnarea
programului politic, după alegeri.
11. Refuzul de a răspunde interpelărilor. Tăcerea
faţă de problemele ridicate.
12. Escamotarea adevărului privind desfăşurarea
revoluţiei şi acoperirea vinovaţilor de genocidul direct,
spiritual sau economic.
13. Sprijinirea pe elemente compromise, pactizīnd cu ele, astfel īncīt
să evite eliminarea lor din poziţii de decizie.
14. Refuzul de a desfiinţa clar aparatul represiv (miliţie,
securitate, justiţie) şi de a construi un altul, adecvat
democraţiei. Mai mult, reactivarea fostului aparat īntr-un nou episod
represiv.
15. Nerespectarea flagrantă a drepturilor omului.
16. Īnvrăjbirea diverselor categorii de cetăţeni īn numele
apărării clicii conducătoare.
17. Limbajul de lemn tipic comunist, īn relaţiile interne şi
internaţionale.
18. Orientarea politicii externe spre izolare faţă de
ţările democratice.
19. Descurajarea flagrantă a multipartidismului şi
libertăţii de opinie; atacul neprincipial al oricărui adversar.
20. Refuzul de a declara caracterul criminal al fostului regim.
21. Blocarea campaniei de dezintoxicare de tarele moral-spirituale ale
omului nou fabricat. Dimpotrivă, menţinerea lui īn starea de
dereglare, īncurajīndu-i orgoliul cu cinism şi folosind toate pīrghiile.
22. Folosirea vechilor structuri de propagandă pentru a influenţa
opţiunea politică a populaţiei.
23. Folosirea mijloacelor represive faţă de oponenţi,
torturarea celor arestaţi pentru smulgerea unor declaraţii
convenabile, utilizarea declaraţiilor smulse sub tortură de
securitate īmpotriva opozanţilor care i-au căzut acesteia
victimă.
24. Provocarea unui val extrem de nociv de emigrare īn locul unei politici
de readucere īn ţară a diasporei.
25. Menţinerea antiselecţiei īn locul promovării valorii,
pentru a se putea susţine necesitatea utilizării
specialiştilor comunişti.
26. Īncercarea de a muta vinovăţia pe spatele maselor (membri
PCR) pentru a-i sili să se solidarizeze cu cei cu adevărat
vinovaţi.
27. Practicarea unor provocări şi diversiuni extrem de periculoase,
fără scrupulul primejduirii vieţilor omeneşti.
28. Forţarea datei premature a alegerilor, īnainte ca o campanie de
educare corespunzătoare să pregătească electoratul;
īntreţinerea unei atmosfere sufocante pe perioada campaniei electorale,
urmată de validarea unor alegeri īn mod evident inacceptabile.
29. Compromiterea echilibrului economiei naţionale īn scop electoral,
propagandistic. Gestionarea iresponsabilă a avuţiei naţionale īn
scopul unic al preluării şi conservării puterii.
30. Atitudinea tipic totalitară
faţă de protestele maselor populare (revoluţionari,
pauperi, ţărani, muncitori, militari, sindicalişti). Folosirea
ameninţării īn locul rezolvării problemelor. Reducerea la
discutarea efectelor fără a pune niciodată īn discuţie
cauzele.
31. Activitate legislativă total necorespunzătoare.
Concluzii: Forţele ce-au sprijinit totalitarismul īnainte de 22
decembrie, bine īnchegate, lipsite de scrupule, ameninţate de
judecată se īmpotrivesc revoluţiei. Dacă puterea
coalizează cu ele, noi vom fi nu numai īmpotriva lor ci şi a puterii
care le ocroteşte.