Selecţii din jurnalul Ioan Roşca / 20 martie - 22 aprilie 1990

Ciornă - anunţ miting

Duminică 25 martie, se împlinesc 100 de zile de la declanşarea revoluţiei. Dorim ca cetăţenii oraşului nostru să nu rateze această ocazie, de a-şi exprima recunoştinţa faţă de eroicele jertfe ale compatrioţilor combatanţi.

Fiecare va hotărî după cum îi dictează conştiinţa modul în care consideră oportună această comemorare. Chiar membrii asociaţiei "Dialog" Piatra Neamţ, care şi-au pus problema organizării unei manifestări, nu au ajuns la un punct unic de vedere. De aceea , ei au pus la punct trei acţiuni, care exprimă tot atîtea moduri de a-şi manifesta solidaritatea cu cei care au readus cu torţa trupului lor, lumina pe pămîntul românesc!

a. Unii consideră necesară o ceremonie religioasă, de comemorare a martirilor Ea va avea loc la Monumentul Eroilor, în jurul orei 13; procesiune cu lumînări.

b. Alţii doresc să-şi exprime fidelitatea faţă de idealurile faţă de idealurile pentru care s-a murit în decembrie şi hotărîrea de a lupta mai departe pentru ca jertfa lor să nu fie în zadar, pentru a le continua năzuinţele, înfrîngînd tendinţele de blocare a suflului înnoitor, la adăpostul pasivităţii - care paralizează oraşul nostru. Mitingul dedicat acestei celebrări "civile", va avea loc în Piaţa Stefan cel Mare, la ora 10.

c. Cei revoltaţi de lipsa de rezonanţă a ideilor revoluţionare în oraşul nostru, de pasivitatea generală, de remanenţa structurilor de conducere, de conservarea mentalităţilor din timpul dictaturii, de neruşinarea oportuniştilor, de lipsa de transparenţă privind demontarea aparatului represiv, de acoperirea în continuare a listelor informatorilor, de diversiunile cu care se încearcă intimidarea doritorilor de înnoire, de marginalizarea tineretului, de lipsa generală de sinceritate, de intoleranţa faţă de libertatea opiniilor, de dezinformare la care sîntem supuşi, mai ales de către televiziune, de lipsa de claritate a poziţiei guvernului în probleme grave (cum ar fi: represiunea din decembrie, activitatea securităţii, urmărirea vinovaţilor de abuz din fostul regim, numirea unor persoane grav compromise în conducerea armatei, eliberarea deţinuţilor de drept comun, poziţia faţă de comunism, faţă de democraţia pluripartidistă, faţă de libertatea manifestărilor), de lipsa unor eforturi sincere de corectă informare şi de reeducare a populaţiei - vor să-şi exprime solidaritatea faţă de proclamaţia de la Timişoara, considerînd cele 100 de zile, ca o continuitate şi acordînd acestui oraş erou, statutul de capitală politică a ţării. În acest sens, ei vor face la ora 11 , o scurtă demonstraţie pe traseul: teatru, casa de cultură, muzeul de istorie, hotelul Ceahlău, teatru - unde vor citi declaraţia de la Timişoara, exprimîndu-şi adeziunea şi considerînd aceasta ca cel mai profund omagiu adus eroilor acestui oraş.

Anunţuri miting ( 2 ciorne pentru ziarul Ceahlăul)

Membrii asociaţiei "Dialog" P.N. Organizează un miting pe data de 25 .03.90, la Casa de Cultură şi la biserica lui Ştefan cel Mare. Procesiunea civilă şi religioasă , solidarizarea la idealurile pentru care şi-au dat viaţa eroii şi adeziunea faţă de principiile urmaşilor lor legitimi - revoluţionarii maturizaţi ai Timişoarei - sînt forme de omagiere a primelor 100 de trepte din scara către libertate.

21 martie 1990

[ciornă pentru numărul 0 al revistei]

23 martie 1990

Anunţuri către presa locală

1. Duminică 25 martie 1990, se împlinesc 100 de zile de la marea explozie eliberatoare…

Considerăm că ar fi un semn de nerecunoştinţă pentru eroi dacă nu am celebra acest eveniment. Cu toţii am cîştigat în urma jertfei celor care au învins frica. Simţim însă că, dincolo de drepturile recucerite, lupta lor ne-a adus şi obligaţii…Au dispărut lăsîndu-ne ştafeta dorului de libertate pe care nu avem voie să o lăsăm să se stingă.

Membrii asociaţiei "Dialog" P.N. Organizează un miting pe data de 25 .03.90, la Casa de Cultură şi la biserica lui Stefan cel Mare. Procesiunea civilă şi religioasă , solidarizarea la idealurile pentru care şi-au dat viaţa eroii şi adeziunea faţă de principiile urmaşilor lor legitimi - revoluţionarii maturizaţi ai Timişoarei - sînt forme de omagiere a primelor 100 de trepte din scara către libertate.

2. Asociaţia „Dialog Piatra Neamţ” vă invită duminică 25 martie 1990, ora 11, la un miting organizat în faţa Casei de cultură, urmat de o demonstraţie şi de oficierea unei slujbe religioase în memoria eroilor revoluţiei din decembrie 1989 (care va avea loc la biserica Sf. Ioan). Grupul de iniţiativă din cadrul asociaţiei îşi manifestă prin această acţiune racordarea la idealurile celor care s-au jertfit, sincronizarea cu ora Timişoarei şi cu cea a Capitalei, adeziunea deplină la proclamaţia de la Timişoara şi dorinţa de a duce mai departe flacăra acestei revoluţii. Semnat, grupul de iniţiativă al Asociaţiei „Dialog Piatra Neamţ”.

Aprilie – ciorne

Manifest 1

Cei care n-au şovăit să treacă de partea trupelor care ne-au cotropit ţara:

Cei care au organizat lagărele de exterminare a românilor ce refuzau robia:

Cei care au distrus sănătatea fiinţei româneşti:

Cei care au trecut de partea stăpînilor trădîndu-şi omenia:

Cei care au pus la punct marea reţea de represiune, de îndobitocire, de supunere, de furt:

Cei care au ales calea egoismului, a laşităţii, a lenei, a vulgarităţii, a mediocrităţii, a intoleranţei, a minciunii:

Cei care au stins în sufletele tinerilor curăţenia, în cele ale maturilor , speranţa şi în ale bătrînilor, liniştea:

Cei care s-au împins înainte în concursul pentru scaune, fără nici-un scrupul:

Cei care şi-au sfătuit copiii să se supună pînă la cea mai acută umilire:

Cei care n-au rezistat curii de dezumanizare:

Sînt printre noi!

Educaţia, azi

Am crezut că de atîta ruşine

Vinovaţii nu vor mai ieşi din tăcere

Decît pentru a le arăta copiilor lor

Calea cea dreaptă

Dar iată, o enormă hîdoşenie

Se iveşte pe noua pagină a istoriei!

Laşul îşi sfătuie urmaşul să stea ascuns

Hoţul îşi atrage fiul, să împartă prada în cîrdăşie

Mincinosul explică familiei cum trebuie înţelese lucrurile

Fiara ascute dinţii celor mici

Şi văzînd cît de greu îşi bagă cei tineri minţile în cap,

Vinovaţii îşi mustră copiii

Coşmar electoral

Am visat azi noapte un groaznic viol, la care era supusă o urnă.

Mai întîi şi-a băgat în ea mîna un bătrîn activist.

Apoi un sinistru specialist "în securitatea cetăţenilor".

Un mare mafiot a spurcat-o şi el cu un vot.

Şi apoi s-au repezit în grup escrocii, laşii, mediocrii, canaliile... şi au votat în ea.

Şi văzînd-o cum trebuie să suporte toate aceste murdării, m-am repezit şi am smuls eticheta de pe ea, ca s-o apăr.

Am scris apoi , în loc de democraţie... dreptate.

De ce nu e frontul partid

- naşterea sa e ilicită [..]

- capturarea revoluţiei

- folosirea poziţiei guvernamentale

- guvernare iresponsabilă

- acoperirea urmelor vinovaţilor

- tăierea deschiderii spre vest

- împiedicarea procesului de transformare revoluţionară

- lucru în forţă: ameninţarea

- monolitizarea societăţii

- apărarea structurilor şi mentalităţilor comuniste

[..]

22 ? aprilie

[Articole concepute pentru campania electorală, respinse de presa locală (în ciornă)]

Lămuriri despre Ion Iliescu

Am fost atenţionat că la sediul CPUN – Municipiu, s-a primit o anonimă care denunţă faptul că mi-am permis să critic şeful statului , pe preşedintele Ion Iliescu. Faptul a produs ilaritate, dar mie mi se pare totuşi teribil că mai există „tovarăşi” solidari cu morala lui Stalin, libertatea cetăţeanului de a critica pe cine doreşte fiind considerată ca o ameninţare la adresa „stabilităţii”.

Am simţit necesar să răspund public „acuzaţiei” ce mi s-a adus , deoarece:

- discuţiile privind prezenţa lui Ion Iliescu la cîrma ţării au angrenat o mare masă de cetăţeni, dar presa evită acest subiect, cu acel regretabil talent comunist de a se feri de orice temă fierbinte, „periculoasă”.

- persoanele a căror concepţie este reflectată în acest apel la cenzură sunt numeroase, formînd „opinia publică majoritară” – un adevărat pericol pentru libertate! Cei care ne dau lecţii de cuminţenie sunt aceeaşi care, cu zecile de mii, umpleau stadionul Ceahlău la manifestările omagiale şi trasau cu corpurile lor dîra lozincilor înjositoare în faţa hotelului Ceahlău, fără să crîcnească, manifestîndu-şi zgomotos adeziunea în public, dizidenţa în momentele de beţie şi pesimismul ironic, în cele de intimitate. Vajnicii organizatori şi animatori ai procesiunilor de autoflagelare morală, de înjosire monumentală, au reapărut, oferindu-şi serviciile propagandistice specializate, dispuşi să-şi orienteze tirul împotriva noilor duşmani ai poporului, să aclame noii stăpîni.

Trăim o gigantică ruşine: colaboraţioniştii terorii în numele democraţiei, din avanposturile din care n-am ştiut să-i alungăm, profitînd copios de dezinformarea la care a fost expus cetăţeanul român în procesul de formare a „omului nou” sunt pe cale de a cuceri „opinia publică”, de a ne impune o morală a cuminţeniei, interzicînd revoluţiei accesul în judeţul nostru!

Intervin pentru a semnala acestora un fenomen periculos: revoluţia s-a strecurat şi-n sufletele unor pietreni, contaminîndu-i cu dorinţa irezistibilă de înnoire profundă, curăţitoare. Reclamaţia surprinde corect cazul meu, individ care nu înţeleg cît de multă nevoie de linişte au vinovaţii pentru a se reface, pentru a-şi reorganiza rîndurile, modernizîndu-şi metodele.

În numele dreptului la opinie şi din dorinţa de a uşura dialogul între partizanii şi opozanţii domnului Iliescu (dispută care desigur va fi rezolvată democratic prin vot) , vă voi prezenta motivele care mă fac să mă tem de prezenţa domniei sale la cîrma ţării:

Întreaga viaţă a domnului Iliescu a fost dedicată apărării intereselor partidului comunist. Un revoluţionar de profesie, mai precoce chiar decît Ceauşescu, urmînd traseul clasic de „pregătire” al propagandistului, inclusiv „cura de la Moscova”, în urma căreia a fost considerat „vaccinat” şi capabil de înrolare în frontul sinistru al microbului comunist care a devastat organismul ţării. A parcurs cu sîrguinţă căile către posturile din vîrful ierarhiei de partid (secretar cu propaganda al CC, prim secretar UTC, secretar de partid la Iaşi şi Timişoara) fără a-şi exprima niciodată opoziţia faţă de sistemul social canceros care era infiltrat în inima ţării. Este adevărat că ideile sale se înscriau în zona „comunismului cu faţă umană”, fapt care împreună cu alte calităţi l-au făcut indezirabil pentru Ceauşesu, care l-a considerat un contracandidat periculos, îndepărtîndu-l.

De peste 15 ani, în culisele CCPCR, numele lui Ion Iliescu a fost şoptit de toţi cei care, sesizînd pericolul de prăbuşire a întregului eşafodaj datorită exceselor, visau la o rocadă, în care Iliescu să preia cîrma partidului, asigurîndu-i ieşirea din criză prin îmbunătăţirea tacticilor.

Acest vis e pe cale de a se împlini! Din păcate,în loc să-şi rişte fotoliile încercînd operaţia de aducere a lui Iliescu în prim plan, strategii comunişti „dizidenţi” au preferat să aştepte ca poporul să –şi mistuie tiranul plătind cu sîngele copiilor pentru ca ei să-şi poată instala favoritul, la adăpostul „ceţei revoluţionare”, oferindu-i şi o excelentă aureolă de martir revoluţionar şi de reparator al greşelilor predecesorului său, ca mînă a dreptăţii.

Comunistul Ceauşescu a făcut nişte greşeli, comunistul Iliescu vine din urmă şi le repară, umplînd inimile de recunoştinţă! O tehnică banală, dar dureros de eficace! Nimeni nu mai sesizează că îndreptările sunt datorate revoluţiei, martirilor ei, căci noul conducător semnează senin decrete populare: „Iliescu”şi nu „un reprezentant al revoluţiei române”.

În rezumat, deşi meritele dlui Iliescu îl recomandă pentru postul de prim secretar al partidului comunist român, pe care l-a slujit cu o sinceră abnegaţie, militînd consecvent pentru îmbunătăţirea activităţii sale, nu văd absolut nici-un motiv pentru care să preia conducerea unei ţări, în urma unei revoluţii anticomuniste.

În acelaşi timp, educaţia al cărui produs este, nu lasă să se întrevadă şanse reale de convertire la optica de care ţara are nevoie pentru a evada din lagărul comunist şi a se reîntoarce în Europa liberă! Mi se pare uluitor ca sarcina de a dezinfecta România să fie dată unui astfel de profesionist , pe care va trebui să-l aşteptăm (Brucan ne-a prevenit….) să înveţe să fie altcineva decît a fost o viaţă întreagă… Nu văd nici-un motiv ca să nu pornim la drum cu o călăuză care să ştie cărările spre libertate, nu să le descopere de acum încolo, pe pielea noastră!Aceasta cu atît mai mult cu cît dl. Iliescu este de o credinţă notorie faţă de valorile comunismului!

Tradiţiile revoluţionare ale PCR îi apar înfrumuseţate de figura tatălui său, în aşa măsură încît evită să ne spună că „ilegalitatea” a fost o stare în care statul român a fost obligat în 1924 să treacă o reţea de spionaj şi destabilizare plătită şi comandată de la Moscova în scopul destabilizării ţării! Amnezia de care suferă îl împiedică să facă publică o sinteză a atrocităţilor comise de susnumitul „partid” în perioada 1945-1962, cînd prietenii armatei sovietice au făcut curat în întreaga societate românească, decapitînd-o, exterminînd rezistenţii făţiş sau potenţiali, instalîndu-se la putere la adăpostul groazei pe care au impus-o populaţiei!

Referirile domniei sale la tradiţiile luminoase ale PCR, întinate de trădătorul Ceauşescu sunt de neînţeles pentru cei în cunoştinţă de cauză. Cum şi el se află printre aceştia (ce a făcut oare în acea perioadă?) nu-mi rămîne decît să le consider o impertinenţă!

Mai general, îmi apare o insolenţă însăşi prezenţa sa în poziţie de purtător al steagului unei revoluţii, de pe care simbolul credinţelor sale a fost înlocuit cu o gaură! Înţeleg perfect de ce acest fapt stîrneşte iritare în mediile în care s-a făcut revoluţia (Timişoara, Bucureşti, etc.) unde nu poate place nimănui această ciudată „preluare” a ştafetei revoluţionare.

Înţeleg mai puţin neruşinarea cu care „vitejii” necombatanţi din celelalte oraşe se opun cererii autorilor revoluţiei de a nu fi deposedaţi de ea; ei vor să-şi arate recunoştinţa faţă de noul şef pentru că au primit toate veştile bune ca pe o pomană guvernamentală. Şi pentru că această bucurie a gudurării faţă de putere nu le-a fost arsă de flacăra eliberatoare a luptei.

Sunt printre noi

Cei ce ne-au ucis bunicii, părinţii, fraţii şi, mai nou, copiii

Cei ce au distrus organismul unei ţări ce urma a da în floare

Cei ce au instalat în suflete teroarea, laşitatea, dedublarea, umilinţa, îndobitocirea, moartea

Cei ce ne-au transformat în prizonierii unui lagăr perfect,

Cei ce ne-au murdărit conştiinţa obligîndu-ne să o vindem pentru stropul supravieţuirii, degradîndu-ne

Cei ce ne-au extirpat din suflet iubirea, generozitatea, umanismul

Cei ce ne-au închis canalul prin care intra parfumul evoluţiei speciei umane

Cei ce ne-au furat roadele muncii folosindu-le pentru a ne îngenunchea mai bine

Cei ce ne-au condamnat la îndobitocire, cultivîndu-ne pentru capacitatea de a produce

Cei ce au introdus principiul nonvalorii şi al antiselecţiei, răsturnînd legile naturii şi scoţîndu-ne din armonia lucrurilor cu viaţa

Cei ce ne-au obligat la umilinţa supremă de a lăuda distrugerea fiinţei noastre

Cei ce ne-au făcut să ne spionăm unii pe alţii

Sunt printre noi!!!

Şi ne vorbesc despre stabilitate.

Ne dojenesc pentru pofta de revoluţie.

Îşi oferă serviciile specializate.

Se miră de lipsa noastră de respect pentru experienţa lor.

Ne ameninţă cu zîmbete insinuante.

Ne jignesc camarazii combatanţi.

Ne temperează pornirea spre schimbare.

Îşi mustră copiii pentru nerecunoştinţă.

Scriu explicîndu-ne cît le-a fost de greu

Îşi regrupează rîndurile, prin tactici noi.

Ne cer să nu ne răzbunăm , descotorosindu-ne de ei, din poziţiile de conducere.

Vor să-şi conducă turma credincioşilor hipnotizaţi către prăpastia terorii.

Îşi acoperă urmele cu concursul colaboraţioniştilor.

Se apără muşcînd, parînd orice atac care i-ar scoate la lumină.

Îşi folosesc reţeaua de dezinformare, producînd o jerbă de diversiuni.

Îşi pun la adăpost chiverniseala acestor ani fructuoşi, fiind dispuşi să devină proprietari şi întreprinzători.

Lovesc în martorii care le-ar putea crea necazuri.

Se infiltrează în apele tulburi ale noului val.

Pîndesc ziua noii cruciade a forţei.

Vor democraţie pentru a se putea bucura liniştiţi de fructele furtului şi omenie pentru a nu suferi pedepsele de rigoare.

Şi sunt pe cale….de a cîştiga alegerile!

Un alt apel către lichele

1. În numele celor 3 milioane de români compromişi prin asocierea la „PCR”, la care i-aţi îndemnat, condiţionîndu-le astfel posibilităţile de afirmare.

2. În numele celor aduşi în stadiul de a-şi suspecta propriul frate, obligat să piardă bucuria solidarităţii umane, retrăgîndu-se în singurătate şi dedublare.

3. În numele tuturor cetăţenilor pe care i-aţi obligat să-ţi trădeze condiţia umană lăsîndu-i în viaţă doar cu preţul degradării morale.

4. În numele talentelor silite să se prostitueze sau să se stingă.

5. În numele celor folosiţi ca vite de povară, cărora le-aţi furat roadele muncii pentru a putea întreţine enorma căpuşă a supraveghetorilor…

6. În numele celor izolaţi de lumea civilizată, pentru a nu evada, prin spirit, din carantina îndobitocitoare la care ne-aţi obligat.

7. În numele celor siliţi să fugă din propria ţară, devenită puşcărie.

8. În numele subiecţilor marelui tratament psihiatric

9. În numele umilinţei pe care ne-aţi impus-o cu cinism, silindu-ne să vă lăudăm pentru că ne distrugeţi.

10. În numele durerii celor torturaţi, înspăimîntaţi, desfiinţaţi, pentru a nu vă opune rezistenţă.

11. În numele tăcerii celor ucişi în lagărele de exterminare.

12. În numele unei ţări lovită fără milă, victimă a trădării voastre.

13. În numele speciei umane pe care aţi încercat să o modificaţi într-o rasă productivă („omul nou”), condusă de o minoritate stăpînitoare.

14. În numele celor 50 de ani furaţi istoriei ţării şi a celorlalţi, necesari convalescenţei.

15. În numele supravieţuitorilor acestui enorm dezastru, taraţi de o gigantică paletă de sechele: blazare, lene, mediocritate, intoleranţă, pseudo-educaţie, colectivism, nevoie de stăpîn, lipsă de personalitate.

16. În numele speranţei că binele va învinge în lupta cu atît de eficacea răutate.

Vă cer:

1. Să nu îndrăzniţi să vă mai susţineţi „părerile”, arătîndu-vă remuşcarea printr-o perioadă de tăcere.

2. Să nu folosiţi cadrul democratic pe care îl vom obţine datorită înfrîngerii voastre , pentru a ne obstacula calea spre renaştere şi libertate.

3. Să aveţi bunul simţ de a nu participa la alegeri nici măcar ca alegători. Nu vă putem obliga, dar dacă aţi face-o ar fi un prim semn de bună intenţie.

4. Să încetaţi diversiunile menite să vă acopere urmele şi să ne devieze de la drumul ce trece prin etapa „dreptate”.

5. Să nu ne mai şoptiţi despre stabilitate.[]

Ajutor

Subsemnatul Roşca Ioan, 32 de ani, inginer electronist şi matematician, fac un apel disperat tuturor celor ce mă vor înţelege: daţi-mi voie să rămîn în această ţară, căreia îi aparţin în totalitate!

Nu mă obligaţi să iau drumul exilului, tăindu-mi rădăcinile din care-mi extrag sănătatea, echilibrul, videle!

Înainte de 22 decembrie 1989 am rezistat acestei tentaţii , deoarece ea îmi apărea ca o manifestare de laşitate, de egoism, deoarece simţeam obligaţia de a rămîne aici, împreună cu tovarăşii mei de puşcărie, apărîndu-ne şansa de eliberare.

Simţeam pe atunci că oricît de feroce ar fi represiunea şi presiunea cu care stăpînii ne tratau, am în jurul meu un ocean de tovarăşi de suferinţă, de oameni uniţi de gîndul dezrobirii. Şi era suficient pentru mine pentru a nu cade în păcatul trădării, al compromisului, al slăbiciunii, al blazării, al amoralităţii.

Acum însă, iată, situaţia mea e mult mai grea: sunt ameninţat să-mi pierd din nou libertatea, de data aceasta cu concursul celor pe care i-am crezut tovarăşi de suferinţă! Sunt în pericolul de a-mi pierde încrederea în semenii mei, apărînd dureroase îndoieli cu privire la sentimentul de solidaritate de odinioară!

Căci unii dintre suferinzi par a nu fi dorit decît să ocupe locul călăilor!

Alţii ar fi fost mulţumiţi cu extrem de puţini (mîncare, căldură, muzică, excursii), ceea ce înseamnă că Ceauşescu a sabotat un sistem , altfel perfect viabil. Aceştia coboară preţul omului la vama valorilor.

Bătrîni care şi-au pierdut încrederea în nobleţea fiinţei umane….

Tineri care nici nu au cucerit-o…

O lume devastată , oferind imaginea unui hîdos vid sufletesc!

Şi toate acestea par a fi adevăratul rezultat al operaţiei comuniste, par a scoate la iveală prezenţa „omului nou”, de-abia acum dovedită, cînd s-au prăbuşit pereţii cămăşii de forţă şi sufletele au ieşit la lumina crudă a libertăţii de acţiune.

Indolenţa, lenea, mediocritatea, complexul, agresivitatea, egoismul, intoleranţa, dezeducarea, supuşenia, colectivismul, au răsărit eliberate de formalismul propagandei oficiale şi ne rînjesc, rănindu-ne.

Este insuportabil, mirosul sugerează că am dezgropat un cadavru.

Vreau să cred că toate acestea sunt o reminescenţă depăşibilă, o farsă ineficace a convalescenţei.

Dar iată că opinia majorităţii începe să devină clară, ea ne va condamna la continuarea prizonieratului în numele dreptului fiecăruia de a opta, care va permite sămînţei implantate de sistem în sufletele „oamenilor noi” să facă rod , născînd atitudini pe potrivă, obstaculînd eliberarea ţării.

Oamenii s-au obişnui cu vechii stăpîni, depind de ei, pot fi uşor hipnotizaţi cu undele pe care s-au obişnuit să primească ordinele. Ei preferă pe cei mai buni, mai „de treabă” indivizi din fosta conducere a lagărului, în locul unor autentici fii ai libertăţii.

Dreptul lor, dar eu, care nu cred că românii sunt proşti, ci dezinformaţi şi neeliberaţi încă, îi rog pe semenii mei să mediteze mult înainte de a decide prin votul lor soarta ţării.

Căci e bine să ştie că nu voi fi probabil deloc singular, atunci cînd în cazul victoriei neocomunismului, voi părăsi ţara!

Nu pot fi obligat să-i aştept pe „domnii” Iliescu, Brucan, Bîrlădeanu, Roman, etc. să înveţe treptat, pe pielea mea ce e democraţia. Nu pot fi obligat să depind în continuare de un întreg aparat structurat pe criteriul amoralităţii, care face casă bună cu incompetenţa. Nici să trăiesc cu frica în spate că în orice clipă pot fi eliminat sau închis în urma unei înscenări, dacă voi îndrăzni să deranjez „stăpînirea”. Nici să asist la transformarea vechilor escroci în proprietari şi întreprinzători, în baza prăzii acumulate prin abuz de putere şi vindere sub preţ a demnităţii.

Nici să aştept însănătoşirea societăţii un număr de ani suficient pentru a-mi consuma ce mi-a mai rămas din timpul de creaţie, stăpînindu-mi pofta de exprimare pentru a nu irita o asistenţă decisă să apere în continuare dreptul mediocrităţii de a frîna valorile.

Instituţiei angajate de către guvern în pregătirea atacurilor la persoană , îi furnizez cîteva date:

- am fost etichetat întotdeauna ca nonconformist, fiind suportat cu greu datorită rezultatelor şcolare şi profesionale (premii la concursuri naţionale şi internaţionale de matematică, lucrări de specialitate, inovaţii, studii diverse, reviste)

- nu am avut nici-o legătură cu aparatul de represiune. Am refuzat să intru în PCR, renunţînd din cauza asta la susţinerea doctoratului. Am refuzat să mă încadrez în atmosfera întreprinderilor socialiste, renunţînd la cursa pentru afirmare ierarhică şi chiar profesională, plătindu-mi independenţa printr-o muncă disproporţionată faţă de recompensă.

Am însă mulţumirea de a nu trebui să-mi cer scuze pentru nici-un compromis politic, am ales renunţarea la împlinirea unor aspiraţii profesionale pentru a nu plăti în modul cunoscut.

Aşa că nu mă veţi putea compromite decît minţind.

Ştiaţi că…

…în perioada 1921-1924 PCR a fost o agentură a Uniunii Sovietice, condusă de la Moscova astfel încît să producă destabilizarea statului român pentru a se ajunge la dezmembrarea sa, fapt pentru care a fost trecut în ilegalitate?

…această agenţie care a încercat să manipuleze dorinţele muncitorilor de dreptate socială într-o direcţie antinaţională, nu a avut mare succes căci în 1944, PCR avea sub 1000 de membri, majoritatea de alte naţionalităţi?

…trupele sovietice care ne-au ocupat ţara în 1944, au adus un grup de trădători de neam pe care i-au folosit pentru a distruge societatea existentă şi a clădi o alta, aservită Uniunii Sovietice?

…formarea „cadrelor” specializate în trecerea forţată la comunism a continuat la Moscova, şcoala trădării naţionale producînd generaţii de lideri de care din păcate nu am scăpat nici după revoluţie?

…în lipsa unor comunişti de profesie, grupul de aventurieri a folosit fără scrupule toate elementele declasate ale societăţii pentru a înlocui structura de organizare pe care ţara o avea în momentul respectiv?

…reprimarea rezistenţei româneşti a fost posibilă datorită prezenţei trupelor sovietice care au ocupat practic România pînă în 1958?

…au fost arestaţi, schingiuţi, închişi în puşcărie şi lagăre de exterminare toţi aceia care rezistau sau ar fi putut rezista asaltului distructiv al bandei „comuniste”?

…au fost atrase în această acţiune distructivă masele populare, cu ajutorul unei propagande înşelătoare, speculîndu-se nemulţumirile diverselor pături sociale, cărora li s-au promis şi chiar oferit la început, condiţii de viaţă superioară ca preţ al distrugerii suprastructurii societăţii?

…s-a practicat zdrobirea tuturor forţelor anticomuniste pe etape, întîi membrii partidelor, apoi intelectualii, apoi ţăranii cărora li s-a luat cu forţa tot ce aveau, apoi muncitorii care au fost condamnaţi la o supunere oarbă şi intoxicaţi de o propagandă nimicitoare, de către grupul activiştilor care-i conduceau?

…s-a reuşit intimidarea tuturor în faţa evidentei lipse de scrupule a noilor stăpîni, care au pus la punct un enorm aparat represiv ?

…s-au întărit rîndurile mercenarilor puterii cu persoane dispuse să execute orice ordin pentru a profita de avantaje?

… s-a pornit o campanie de intoxicare ideologică cu scopul deformării speciei umane pe teritoriul românesc, astfel încît să devină o rasă productivă uşor manipulabilă, prin formarea aşa-zisului „om nou”, un simplu executant de ordine, veşnic flămînd şi fără personalitate?

…cei care au vrut să supravieţuiască au fost siliţi să se „descurce” prin pătarea conştiinţei, degradare morală şi compromisuri, toate avînd în comun frica?

… s-a condiţionat posibilitatea de afirmare profesională de intrarea în PCR, compromiţindu-se astfel milioane de oameni?

Dacă nu, treziţi-vă fraţilor şi făceţi-vă datoria de a vă informa, înainte de a vă pronunţa, decizînd viitorul ţării!

Doamnelor sentimentale, nu hotărîţi soarta copiilor voştri în funcţie de calitatea unui surîs!

Domnilor microbişti, renunţaţi la superficialitate: acesta nu e meci, e marea alegere, un nod al istoriei noastre! Completaţi-vă repede cunoştinţele, căutaţi adevărul, ca să nu vă încărcaţi conştiinţa cu un dezastru pentru care iresponsabilitatea nu va fi o scuză.

Dacă da, atunci de ce nu vreţi să înţelegeţi enormul pericol pe care îl prezintă pentru ţară, rămînerea la cîrma ei a autorilor acestui dezastru criminal? De ce acceptaţi ideea de a-i lăsa să ne redea cu porţia, ca pe un cadou, libertatea, demnitatea, sănătatea, viaţa?Cum puteţi avea încredere în aceste călăuze? Sau vă e frică de fapt de enorma lor forţă, de faptul că, dacă nu facem cu ei un compromis, ne vor reduce la tăcere?

Cea mai periculoasă ni se pare relaxarea celor care , ştiind toate acestea, se pot îmbăta cu teoria „ireversibilităţii” aşteptînd împărţirea porţiilor de libertate.

Ar fi trebuit ca atîta suferinţă să fie recompensată măcar de o maturizare, de o învăţătură: teroarea este foarte eficace, nu poate fi învinsă fără luptă!