Cuvîntarea lui Abageriu Iulian la mitingul din 25 martie

Tînărul Abageriu Iulian a fost unul dintre cei care nu a rezistat dorinţei de a participa la bătălia pentru libertate. El s-a prezentat voluntar la Bucureşti, unde fuseseră chemaţi paraşutiştii sportivi, încă de pe data de 22.12.89, făcînd parte din detaşamentul desant care a apărat în acea noapte televiziunea.

După obositoarele şi tensionantele zile petrecute în luptă la Bucureşti, tînărul s-a întors acasă fericit de certitudinea unei ere noi….dar, din păcate, ceea ce a urmat nu i-a adus satisfacţiile aşteptate.

El vrea să amintească acestui oraş doritor de stabilitate şi cu mare inerţie la schimbare că toate îmbunătăţirile de care se bucură au la bază jertfa colegilor săi de generaţie:

„ Nu consider corect să vorbesc despre mine căci eroii sunt doar cei morţi. Pentru cei vii, va fi greu de stabilit contribuţia lor în această revoluţie.

De aceea mi-am ales un singur exemplu, pentru a concretiza simbolul jertfei pe care astăzi o comemorăm şi a vă reaminti astfel, cîtă tragedie este cuprinsă în moartea unui singur tînăr.

Vă voi spune cîteva cuvinte despre Pintea Ciprian din Bacău, pe care l-am cunoscut în acele zile în luptele de stradă. Avea 21 de ani şi din păcate, va rămîne veşnic la această vîrstă. Era student în anul III la Academia militară şi nu a pregetat să-şi dovedească patriotismul şi pregătirea.

În memoria lui Pintea Ciprian, unul dintre cei căzuţi, vă propun să păstrăm cu toţii un minut de reculegere.