Dezintoxicarea
Nu trebuie să
uităm pe cei cărora le datorăm cucerirea libertăţii noastre: salvarea din hăul nefiinţei, care ne era destinat!
Cetăţeni ai
Neamţului, ar fi urît din partea noastră să nu recunoaştem poziţia modestă care ne-a fost sortită în această
luptă, acoperind cu festivisme
şi luări de poziţie spectaculoase şi
tîrzii, meritul, gigantic al celor cu adevărat aflaţi pe linia întîi: Timişoara, Bucureştiul, tineretul, armata...
Nu la Piatra Neamţ
s-a produs revoluţia...!
Ea poate fi însă continuată aici!
Criminalii au avut două mari coloane de atac, doi mari stîlpi de susţinere: mecanismul de brutalizare exterioară al
„SECURITĂŢII", şi cel
odios al dezagregării sufleteşti!
Ori dacă
„profesioniştii" au fost, sînt pe cale, sau vor fi anihilaţi, ghimpii terorii strecuraţi în sufletul fiecăruia nu au dispărut în cîteva zile! Am fost expuşi
unei extrem de periculoase
cure de iradiere mintală,
următoarea etapă a luptei este procesul de dezintoxicare: de frică, de prostie, de imoralitate, de egoism, de violenţă, de minciună, de laşitate...!
Iată duşmanii! Ei ne pîndesc în
chiar mijlocul fiinţei noastre... Va
fi poate dureros, incomod, dar este
absolut esenţial să obţinem victoria pe acest front, continuare firească a extraordinarei noastre revoluţii, pe care o vom transforma astfel într-o
victorie a speciei umane!
Căci nu tainul
micşorat a fost cea mai mare crimă săvîrşită împotriva noastră, ci încercarea MONSTRUOSISIMA de a fi distruşi pe dinăuntru, de a ne fi
dărîmat edificiul spiritual al
fiinţei!
Atenţie deci, nu
permiteţi ca enorma bucurie să ne
amorţească, luptaţi pentru alungarea vechiului nărav din noua piele. Nu vă dedaţi unor exhibiţii demagogice Mai ales aceia care au înţeles atît
de bine în aceşti ani că „e bine
să te faci frate cu dracul pînă treci
puntea" şi ne-au îndurerat prin sfidătoarea şi mercantila lor angrenare la „sistem", ar fi bine să tacă un timp, în semn de ruşine şi ispăşire!
Să vorbească din nou NUMAI după ce se vor arăta capabili de fapte noi, după multe astfel de fapte!
Vigilenta la care
ne obligă această clipă fecundă a istoriei cere ca SA NU PERMITEM NOILOR DESCURCĂREŢI SĂ IA LOCUL
CELOR VECHI şi nici ca ruşinile trecutului
să fie uitate, risipindu-se ocazia marii
lecţii morale!
I. ROŞCA, inginer electronist,
predat 23 dec 1989 la Ceahlăul
publicat 27 decembrie 1989