Dezintoxicarea

 

Nu trebuie să uităm pe cei cărora le datorăm cucerirea libertăţii noastre: salvarea din hăul nefiinţei, care ne era destinat!

Cetăţeni ai Neamţului, ar fi urît din partea noastră să nu recunoaştem poziţia modes­tă care ne-a fost sortită în această luptă, acoperind cu festivisme şi luări de poziţie spectaculoase şi tîrzii, meritul, gigantic al celor cu adevărat aflaţi pe linia întîi: Ti­mişoara, Bucureştiul, tineretul, armata...

Nu la Piatra Neamţ s-a produs revolu­ţia...!

Ea poate fi însă continuată aici!

Criminalii au avut două mari coloane de atac, doi mari stîlpi de susţinere: mecanismul de brutalizare exterioară al „SECURITĂŢII", şi cel odios al dezagregării sufleteşti!

Ori dacă „profesioniştii" au fost, sînt pe cale, sau vor fi anihilaţi, ghimpii terorii strecuraţi în sufletul fiecăruia nu au dispărut în cîteva zile! Am fost expuşi unei extrem de periculoase cure de iradiere mintală, următoarea etapă a luptei este procesul de dezintoxicare: de frică, de prostie, de imoralitate, de egoism, de vio­lenţă, de minciună, de laşitate...! Iată duşmanii! Ei ne pîndesc în chiar mijlocul fi­inţei noastre... Va fi poate dureros, incomod, dar este absolut esenţial să obţinem victoria pe acest front, continuare firească a extraordinarei noastre revoluţii, pe care o vom transforma astfel într-o victo­rie a speciei umane!

Căci nu tainul micşorat a fost cea mai mare crimă săvîrşită împotriva noastră, ci încercarea MONSTRUOSISIMA de a fi distruşi pe dinăuntru, de a ne fi dărîmat edificiul spiritual al fiinţei!

Atenţie deci, nu permiteţi ca enorma bucurie să ne amorţească, luptaţi pentru alungarea vechiului nărav din noua piele. Nu vă dedaţi unor exhibiţii demagogice Mai ales aceia care au înţeles atît de bine în aceşti ani că „e bine să te faci frate cu dracul pînă treci puntea" şi ne-au îndurerat prin sfidătoarea şi mercantila lor angre­nare la „sistem", ar fi bine să tacă un timp, în semn de ruşine şi ispăşire! Să vorbească din nou NUMAI după ce se vor arăta capabili de fapte noi, după multe astfel de fapte!

Vigilenta la care ne obligă această clipă fecundă a istoriei cere ca SA NU PERMI­TEM NOILOR DESCURCĂREŢI SĂ IA LO­CUL CELOR VECHI şi nici ca ruşinile trecutului să fie uitate, risipindu-se ocazia marii lecţii morale!

 

 

I. ROŞCA, inginer electronist,

predat 23 dec 1989 la Ceahlăul

publicat 27 decembrie 1989