22 decembrie 1989
A VENIIIIT!
26
decembrie 1989
[Ciorne ale intervenţiei la TVR]
[Apel pentru constituirea unui
partid al culturii: ciornă]
1. Se dă posibilitatea oamenilor şi iubitorilor de cultură, celor care văd
spiritualitate ca un scop al umanităţii, să-şi unifice eforturile; se evită
dispersarea lor ( în lipsa unui for care să-i reprezinte), în diverse grupări politice.
2. Se apără mai eficace, la nivelul puterii
de stat, interesele iubitorilor de cultură.
3. Se apără interesele concrete ale intelectualităţii ( învăţămînt,
cercetare, artă, etc.).
4. Se creează cadrul legal, care să stea la baza unui mare front unificator
al eforturilor culturale româneşti.
5. Se va putea urmări o politică consecventă de democratizare a culturii,
de lărgire a grupului celor care o consumă, o înţeleg şi o iubesc ( muncitori,
ţărani, etc). Se va putea urmări instalarea
dimensiunii spirituale, a bucuriei elevării în cît
mai multe suflete omeneşti.
6. Propunîndu-şi ca scop promovarea valorilor
spirituale, etice, estetice, cognitive - acest partid va avea o legitimitate
ieşită din comun - el va lupta pentru victoria unei idei de interes fundamental
pentru specia umană. Prin aceasta se va putea desprinde, la timpul potrivit,
din angrenajul politic, devenind din partid, mişcare generală de emancipare.
Pentru moment însă, este extrem de necesară ieşirea în arena politică (
neiubită de oamenii de cultură), pentru a nu lăsa societatea românească
călăuzită de forţe nepolarizate spre valorile spirituale.
7. De exemplu, se impune o echilibrare a tendinţei pragmatice, strict
totalitariste a societăţii, care ne poate împinge către un univers spiritual
debilitat, redus la reprezentaţii
artistice de divertisment. Pentru includerea culturii în structura, ritualul,
codul şi scopul societăţii noastre, este nevoie de acţiune unificată într-un
partid!
8. Pături vizate:
- intelectualitatea : cadre didactice, medici, cercetători, ingineri,
artişti, etc.
- iubitorii de cultură care văd rafinarea spirituală ca un scop al
societăţii, indiferent de ocupaţia lor.
- cei care ar dori ca mase cît mai largi de
români să cunoască bucuria elevării spirituale.
9. Spiritul în societate corespunde sistemului nervos în om. Partidul
culturii trebuie să reprezinte dimensiunea gîndirii,
a inteligenţei în cadrul mecanismului societăţii noastre.
10. Un exemplu: noi, inginerii, am permis prin atitudinea
"rezervată", (limitîndu-ne la stricta
specialitate), izolarea luptătorilor pentru spirit. Dacă nu introducem în
profesia noastră dimensiunea filozofică, etică, estetică, vom compromite şansa
intelectualităţii rafinate, de a dialoga
fertil cu masele largi. Trebuie să fim puntea de legătură, cureaua de
transmisie.
11. Deschiderea frontului general al căutării binelui, adevărului şi
frumosului. Să nu lăsăm să ne scape şansa unităţii chiar dacă vom lupta sub
steaguri divers colorate: ştiinţă, artă, religie, etc. Ceea ce ne uneşte este
pofta (setea) de sens.
12. Societatea are nevoie nu numai de metabolism sănătos şi fiziologie
echilibrată ci şi de sens, de semnificare. Să luptăm pentru generalizarea
căutării sensului.
13. Dreptul la esenţial. Specia umană duce o luptă pentru a-şi defini şi
înălţa condiţia. Să ni se dea dreptul, celor conştienţi de acest lucru, să
închegăm o acţiune generalizată.
14. Să dăm revoluţiei noastre un stindard pozitiv, un scop, depăşind epoca
scopurilor negative ("să nu se mai..."). Să-i oferim un standard de
maximă nobleţe.
15. Să rezistăm împreună atacurilor mediocrităţii agresive, care ar putea
continua, mai puţin violent, tendinţa de menţinere a întunericului.
16. (PP. Negulescu) Singura cale spre democraţie
reală este evoluţia fiinţei umane. Numai cu oameni frumoşi se vor putea concepe
structuri sociale sănătoase. Politica noastră,
să fie pentru acest atac, dinăuntrul fiinţei, către societatea
exterioară.
17. Spiritul a suferit în România cel mai grav atac. S-a dovedit că
inteligenţa, sănătatea gîndirii, este un duşman al
dictaturii. Sîntem deci obligaţi să luptăm pentru
întărirea acestui punct fundamental de rezistenţă a fiinţei umane.
18. Există (şi nu întîmplător) grave neînţelegeri
între masele largi şi intelectualii de calitate. Trebuie să construim poduri de
legătură. Trebuie să confecţionăm "trepte de explicaţie", să facem
contactul şi înţelegerea posibilă, să declanşăm revoluţia care să elibereze
prizonierii dinăuntrul sufletului fiecăruia: să organizăm cura de
dezintoxicare, de prostie, laşitate, răutate, individualism, mărginire.
19. Pentru ca haosul cultural să devină cosmos. Pentru constituirea unui
"ghid general al cunoaşterii umane", oferit tuturor, redactat într-o
manieră comestibilă!
20. Interdisciplinaritate
[..]
2 ianuarie 1990
[Intervenţiei către ziarul Ceahlău - ciornă]
Argumente pentru constituirea
unui partid al culturii - ciornă
( 5 puncte)
1. O societate umană evoluată are o
structură de piramidă completă: la bază - asigurarea existenţei, apoi
îmbunătăţirea ei, apoi înfrumuseţarea şi în vîrf,
semnificarea.
Nu putem accepta o societate fără vîrf, fără vis, fără idealuri. Respectînd
importanţa asigurării şi îmbunătăţirii existenţei individuale şi sociale, vedem
în acestea mijloace şi nu scopuri ale ei.
Dorim ca piramida societăţii noastre
să fie armonios dimensionată şi orientată către idealuri spirituale!
2. Ieşim din capcana unei societăţi structurată extrem de cristalin, avînd în centru răul şi teroarea. O posibilă (firească)
reacţie a societăţii româneşti, va fi de eliberare din chinga structurilor şi o
tendinţă spre existenţă amorfă, necristalizată, nepolarizată! Dar organismele
amorfe, sînt
mai aproape de primate decît de sistemele emancipate,
a căror succes se datorează în mare măsură organizării ierarhizate, sistemice -
complexe.
Aşadar, credem că instalarea
liberului arbitru total, depolarizarea completă a societăţii este o devoluţie,
bine exprimată de criza de valori prin care trece societatea capitalistă
apuseană!
Este nevoie deci de polarizare,
sunetele individuale trebuie înmănunchiate într-un
concert! Din păcate, istoria a consemnat, ori de cîte
ori s-a format un miez al societăţii, că în el s-au strecurat, cu abilitate, forţele eficace ale
întunericului. O singură soluţie se poate întrevedea la această mare şi
istorică dilemă: societate amorfă, nepolarizată, versus societate condensată în
jurul răului: polarizarea întru bine. E timpul ca cei purtaţi de dragostea
pentru frumosul omenesc, să se unească şi să cucerească centrul puterii. Sau
Măcar să nu se lase marginalizat faţă de el!
3. Uluitoarea rezistenţă a iubirii pentru adevăr în faţa atacurilor eficace
ale vulgarităţii, ne dă speranţa, dreptul şi obligaţia, de a constitui un front
al celor atraşi de tentaţia înţelegerii universului.
4. Chiar dacă multe mituri culturale s-au dovedit relative, dragostea şi
tensiunea care le-a dat naştere îşi conservă prospeţimea şi importanţa. Fără a
mai profesa o "credinţă" a ideilor, încorsetînd
tensiunea căutării, sîntem de părere că setea de a
afla, în sine, reprezintă o valoare fundamentală umană şi este poarta către
echilibru între luciditate şi emoţie, de care avem atîta
nevoie. Miracolul nevoii de înţelegere, dimensiunea spirituală, inteligenţa în
luptă cu MARELE NECUNOSCUT - iată punctul de sprijin dinamic.
5. Mulţi dintre gînditorii moderni resimt efectul
dezastruos al conştientizării relativităţii generalizate în lumea ideilor. Ei
se întorc către atitudinea religioasă, căreia îi recunosc o mare calitate. De a
reprezenta o emanaţie a dimensiunii spirituale, un refuz al omul de a locui
într-un univers depolarizat, haotic. Se face însă o banală confuzie: admirîndu-se tendinţa spirituală cuprinsă în fenomenul
religios, nu se observă că se substituie tendinţa în sine cu reprezentarea ei
prin religie! Ori, departe de a onora dragostea pentru adevăr şi semnificaţie,
religia clasică trădează această tendinţă declarînd
închis procesul căutării! Noi credem că trebuie făcut tocmai pe dos, că trebuie
întreţinută arderea, tensiunea spiritului uman în căutare de adevăr, de
cunoaştere, de semnificaţie.
Care e rostul acestei foi? Sperăm să
se poată deduce din lectura ei. Pentru început, cîteva
consideraţii generale:
1. Unul dintre cele mai puternice mijloace de dominare ale fostului regim a
fost degradarea cetăţenilor prin mecanismul:
- Se creează o stare cronică de lipsă (hrană, medicamente, etc. ) ;
- Se trece puterea de cumpărare a unui salariat normal (cinstit) sub
nivelul existenţei decente, la limita supravieţuirii;
- Se încurajează o clasă parazitară ("conducători",
"paznici", "vînzători") în
constituirea unei reţele mafiote de deservire;
- Departe de a fi împiedicaţi în acţiunile lor de bursă neagră, făcută cu
marfa statului, ei sînt încurajaţi şi încorporaţi
celorlalte eşaloane ale structurii de fier.
- Se pune la punct o reţea extrem de stufoasă, birocratică, a cărui rol
fundamental este demoralizarea populaţiei; cetăţeanul de rînd
nu-şi poate rezolva nici cea mai mică problemă decît atacînd structura birocratică la poarta ei mafiotă!
- În final se ajunge la următoarea situaţie: omul corect, care vrea să
trăiască conform unor principii morale, ferme, nu se poate descurca! Acum apare
cel mai mare truc, o idee genială care din păcate şi-a dovedit eficacitatea: se
lasă individului încolţit o singură poartă de ieşire, cea spre necinste!
- Extenuat de încercările de a trăi cinstit (cozi infernale, terminate fără
succes, aşteptări nedefinite a unor diverse aprobări), omul "normal"
(lipsit şi de sprijinul unei culturi de calitate, mişcare bine gîndită de regim) cedează, într-o formă mai mult sau mai
puţin dureroasă: el cumpără "pe la spate", dă mită, îşi apără
scăunelul făcînd tot ce i se cere şi un pic în plus,
loveşte în semenul său şi - la capătul scării - trece de partea puterii, devine soldat al ei, ceea ce desigur îi
rezolvă multe probleme.
2. Acest mecanism simplu şi eficace
ne-a lăsat astăzi o enormă moştenire: vinovăţia generală. Ne uităm unii la
alţii şi ne întrebăm: "ăsta cum s-o fi descurcat"? Vinovăţia noastră
se întinde pe toată scara, de la pasivitate la agresivitate şi cred că ar
trebui să începem prin:
- A privi în faţă situaţia reală, analizînd...ştiinţific,
poziţia la care am ajuns fiecare;
- A stabili o ierarhie a vinovăţiei şi a trage undeva o linie fundamentală
între cei care s-au apărat şi cei care au atacat sau altfel spus, între cei
care au cedat puterii şi cei care s-au contopit cu ea, care au iubit-o, cărora
ea le-a convenit de minune.
- La capătul unui astfel de proces, nu e posibilă răzbunarea, căci prea
puţini sînt atît de curaţi încît să-şi asume poziţie de judecători ( ei reprezintă
probabil o minoritate). Datorăm însă această ruşine foştilor conducători care
trebuie pedepsiţi, căci altfel s-ar ajunge în situaţia "hazoasă" de a
condamna pe cel care fură o sută de lei şi a nu reacţiona în faţa furtului
cinstei şi demnităţii fiinţei româneşti!
3. Cîteva exemple... cu mine!
- Nu am reuşit în aceşti ani să asigur existenţa familiei mele decît făcînd preparaţii,
adevărata mea sursă de venit, salariul primit pentru operaţiile delicate şi grele
pe care le-am făcut pentru întreprinderea mea, rămînînd
"stabil", la un nivel ridicol, care nu-mi permitea nici măcar să-mi
refac energia pierdută în eforturile "nebuneşti" (cum au zis mulţi),
pe care am consumat-o la servici, care vizau
emanciparea tehnică;
- Preocupat de chestiuni profesionale ( electronică, informatică, pedagogie
industrială, publicistică tehnică, restructurarea învăţămîntului
liceal şi universitar, etc), silit să mă mişc în
spaţiul temporal foarte îngust lăsat de serviciu/facultatea de matematică ff (terminată în 1989/preparaţii - îmi era absolut
imposibil să mă ocup cu "procuratul", cu "rezolvatul"
problemelor cotidiene. Nu am nici-o gaură în cartela de carne din aceşti ani.
Susţin că nici-un om activ, ocupat, nu a avut dreptul la o astfel de gaură! A
trebuit să mă specializez în cumpărarea anuală a unor porci de la tîrg, pentru a nu crăpa de foame cu banii în buzunar! Dar
cei care nu au avut posibilitatea completării salariilor, adevăratele victime,
nu au dreptul acum să fie furioşi?!
- Relaţiile mele cu autorităţile din Piatra Neamţ au fost edificatoare.
Atunci cînd, după norocoase eforturi, am reuşit să
obţin dreptul ca compartimentul tehnic şi de pregătire a cadrelor
întreprinderii Electronica Bucureşti să funcţioneze la Piatra Neamţ, m-am
îndreptat către "autorităţi", rugîndu-ne să ne ajute în obţinerea unui spaţiu (eram şase
ingineri tineri şi cu poftă de competiţie tehnică naţională). Dialogul cu
Tovarăşii Dospinescu şi Negrea a fost uluitor. Primul
mi-a explicat în scîrbă că îl sîcîim
inutil şi nu avem loc în judeţul Neamţ. Al doilea m-a ameninţat pur şi simplu
cu represalii.. dacă nu mă liniştesc. Într-o altă împrejurare am făcut apel
tovarăşului Săceanu să ne dea sprijinul pentru
apariţia unei reviste de televiziune. Îl informez pe această cale că
scepticismul pe care l-a manifestat a primit din partea noastră o lovitură
neelegantă: am scos revista fără nici-o aprobare pe o imprimantă SCAMP cu un
calculator. De altfel foaia pe care o aveţi în mînă e
rezultatul acestei experienţe, fiind editată în aceleaşi condiţii.
- O poveste cu tîlc amar: acum doi- trei ani, am rugat vînzatoarele
de la magazinul Romarta să mă ajute să cumpăr un
cojoc. După un timp am fost chemat în magazin şi introdus în magazie!!! Acolo
viermuiau figurile "protipendadei", probînd
cojoace. Ies afară, mă uit la raft.. nimic! Mă decid să aştept, dar desigur
aştept degeaba! " -Ce dracu faceţi ", sînt întrebat. - "Haideţi înăuntru că se
termină"! Nu, răspund, ameţit de furie, vreau să-l cumpăr de la raft,
vreau să-l cumpăr, nu să-l fur. Enervare generală, privirile pline de ură mă
alungă, colegii de serviciu rîd de prostia mea.
Epilog... era frig...; După cîteva luni am aranjat cu
cineva de la depozit, care m-a chemat la timp. În depozit lume mai bună ca în
magazin. Am luat un cojoc...!
- 4 decembrie 1989. Intru în sinistrul magazin Unic (bine zis!) şi vreau să
cumpăr nişte salam. Aveţi cota limitată la un kilogram, mi se spune. Explic că
eu mănînc mai mult într-o lună...Cer condica. Privire
mirată ( o fi nebun...). "Ce vreţi să scrieţi?". "Că aceste cote
nu îmi ajung!". Mirarea din privire creşte : "Treaba dvs., mergeţi la
şefa!". Am pierdut o oră în căutarea condicii şi pînă
la urmă m-am lăsat păgubaş. Astăzi am însă de pus o întrebare: de ce nu au
crezut de cuviinţă salariaţii din comerţ, la toate nivelele, să-şi facă datoria
cetăţenească şi de servici şi să semnaleze forurilor
superioare, grava situaţie a populaţiei oraşului, pretinzînd
soluţii?! Să ne arate azi cererile lor în acest sens!. Valabil şi pentru alte
sectoare care mergeau sub-prost, mai ales cele de deservire a populaţiei:
demonstraţi-ne că aţi fost alături de noi, că ne-aţi apărat interesele domnilor
tovarăşi de la ICRA, OCL, ITA, IJGCL, Gaze, etc! Că
uite, noi am avut impresia că v-aţi mulţumit la a vă lua salariile, singurele
întregi, ba chiar şi cu prime, care vă mulţumeau pentru consecvenţa cu care aţi
asigurat jăcmănirea noastră!
- În activitatea mea... ilegală de preparator, am ajuns la concluzii
dureroase privind evoluţia intelectuală a elevilor noştri! Nu e aici locul să
valorific trista experienţă în această direcţie ( o voi face sper la un alt
nivel) dar ţin totuşi să semnalez părinţilor că au fost părtaşi la o enormă şi
păgubitoare farsă şcolară, cu rol bine definit în politica de dereglare mintală
a vechiului regim. Încercaţi stimaţi părinţi să învingeţi inerţia şi să nu mai
împingeţi copiii pe aceleaşi canale pe care le-aţi considerat
"sănătoase" în trecut. Începe un alt timp. Sufletul curat,
frumuseţea, adevărul, trebuie să înflorească!
Desigur nu toţi tinerii au meritul de a fi învins dictatura şi nu toţi sînt polarizaţi întru bine. Dar nu uitaţi celelalte două
mari atuuri ale lor: sînt singurii necompromişi; sînt constructorii şi beneficiarii societăţii de mîine!
Nu ascundeţi în spatele nevoii de
supraveghere a tinerilor tendinţe despotice, atomi de dictatură părintească.
Aveţi prea puţine motive reale să vă lăudaţi cu exemplul vostru pentru a pune
noul val în poziţie de supunere necondiţionată faţă de experienţa de viaţă. O
astfel de racordare forţată la "înţelepciunea matură" poate fi un
subtil şi extrem de eficace mecanism de frînare a
înălţării fiinţei româneşti la nivelul moral, spiritual, intelectual, pe care
l-ar putea atinge - folosind fluxul energetic al tinereţii, ajutat să se împlinească
întru frumos de maturitatea înţeleaptă!
Depun mărturie că mulţi dintre
tinerii pe care i-am întîlnit au fost învăţaţi de
părinţii lor... să se angreneze docil la sistemul monstruos, avînd ca ideal obţinerea unei poziţii avantajoase, de
maximă comoditate şi profit! Excepţiile au fost pentru mine un sprijin
sufletesc şi dovada rezistenţei româneşti la asediul întunericului.
Atenţie: refacerea sufletească a
compromisei societăţi româneşti poate fi un proces dificil! Este mult mai clară
şansa pe care o oferă generaţia copiilor noştri! Educaţia, şcoala, sînt
chemate la luptă. Linia frontului trece prin sala de clasă. Rezultatul, care se
va vedea peste 20 de ani, va depinde de calitatea acestui efort. Chem pe
această cale toate cadrele didactice să-şi plătească poliţele faţă de spirit şi
cultură şi să intre într-un război necruţător pentru recucerirea dimensiunii
spirituale ale fiinţei umane româneşti!
4. Dosare posibile:
- Căprioara de la gară, simbol al oraşului, tandreţe de bun-venit într-o
zonă a tandreţii, unde e? Pune-ţi-o înapoi şi explicaţi-ne cum de v-aţi permis
crima?
- Enormele sume încasate pentru "încălzirea" noastră, certifică
un consum de gaz pe care-l ştim cu toţii ca ireal. Unde e restul de gaz, sau unde sînt
banii?!
- Cum au fost folosite de edilii pietreni sumele
uriaşe care ne-au fost estorcate? Cum a fost posibil ca în ultimii ani judeţul
nostru să evolueze atît de puţin edilitar?
- Cum se justifică pocirea arhitecturală a unui oraş cu incontestabile
posibilităţi de centru turistic?
- Unde este Maria Gheorghe? Ar fi un act de dreptate să fie judecată în
judeţul nostru.
- Pînă
unde au mers posesorii de scaune cu preţul plătit pentru ele? Cum justifică
excesul de zel? Cum justifică faptul de a nu fi semnalat în scris forurilor superioare
situaţia reală, cerînd soluţii? Dreptatea elementară
cere ca cei ce ne-au vîndut pentru scaunul lor, să-l
piardă!
- Manifestările pentru "Cîntarea
României" au avut în judeţul nostru o "strălucire" aparte. A se
căuta zeloşii! Atîta energie ar putea fi folosită în
alte direcţii...
- Cum s-a scufundat Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ de pe poziţia de
avangardă pe care o ocupa odinioară?
- Ar trebui publicată lista informatorilor securităţii. Nu îi paşte nici-un
pericol dar nu e corect să strîngem în continuare mîna cu pînditorii noştri din
necunoştinţă de cauză!
- Cînd vor demara anchetele penale pentru
escrocheriile care s-au făcut în acest judeţ pe problema apartamentelor,
alimentaţiei, comerţului în general? Se aşteaptă acoperirea urmelor sau convertirea
hoţilor într-un ordin călugăresc profesînd puritatea?
etc.
Această publicaţie este o invitaţie.
O invitaţie la dialog. Dorim să spargem buba tăcerii vinovate, în mod
civilizat, ca să poată drena puroiul şi să putem trece la adevărata convalescenţă!
Vrem să contribuim activ la
normalizarea situaţiei, eliminînd politica de struţ a
aşteptării...Considerăm că e timpul acum, ca cei mai puţin compromişi să-şi
arunce peste bord greşelile şi complexele, recunoscîndu-le
şi pornind pe un drum nou. Credem că e periculoasă tendinţa ca să se facă un
corp comun al...
[..]
[Ciornă a apelului redactat la începutul lui ianuarie 1990]
A. Cadru istoric
În întreaga
evoluţie a umanităţii, dimensiunea spirituală a avut o poziţie aparte, aflîndu-se în sîmburele evoluţiei
speciei, dîndu-i acesteia şansa dezvoltării şi
emancipării. Poziţia celor care au contribuit în primul rînd
la acest miracol a fost ingrată. Creatorii, o minoritate neconstituită în clasă
socială, au fost manipulaţi cu uşurinţă de forţele eficace ale mediocrităţii,
care le-au utilizat polenul, fără a le recunoaşte niciodată primordialitatea.
Pe parcursul
istoriei, numărul iubitorilor de cunoaştere a crescut; ei s-au asociat mai mult
sau mai puţin organizat, începînd să capete
conştiinţa specificităţii lor. Au reuşit, printre altele, să creeze şi să
lărgească, categoria consumatorilor de cultură, ceea ce le-a asigurat o anumită
independenţă, o poziţie, un venit. Deloc scutită de nevoia biologică de
supravieţuire sau de omeneasca tentaţie de îmbunătăţire a existenţei (ba chiar operînd deseori în numele ei), categoria oamenilor de
cultură a putut da impresia că, asemenea
tuturor celorlalte clase, îşi apără interesul, asigurîndu-şi
vînzarea propriului produs!
Această
concepţie asupra culturii ca meserie, a fost întărită şi de exemplul unui mare
număr de "funcţionari culturali" - oameni care-şi profesau meseria cu
mai multă sau mai puţină plăcere. Se poate vorbi la un moment dat, de apariţia
unei "pături intelectuale" - expresie care pune cultura sub semnul
socialului.
Există însă
un alt sens al cuvîntului "cultură", o altă
dimensiune a lui şi despre acesta va fi vorba în tot ce urmează: dragostea de
cunoaştere, curiozitatea primară, setea de adevăr care tulbură, tensionează, farmecă, revoltă şi nedumereşte
fiinţa umană. Setea de a afla, în sine (dincolo de rezultatele parţiale,
relative, ale procesului căutării), reprezintă o piatră unghiulară, un nod
fundamental, un mister, o chemare, o datorie, un sens de polarizare a
existenţei noastre.
Cred, ca atîţia alţii, că
din însăşi această sete, din chiar această încordare, trebuie să plămădim inima
piramidei individului şi societăţii. Căutarea în continuare a sensului
existenţei, poate fi considerată un sens de parcurs, un scop rezonabil pentru
acţiunea noastră. Cred că a sosit timpul ca structura socială să conştientizeze
importanţa sistemului său nervos, să acorde inteligenţei dreptul la o poziţie
centrală în cadrul angrenajului politic.
B. Particularităţi româneşti
...
C. Obiectivele partidului
- punerea inteligenţei în meritata poziţie centrală
în societate;
- apărarea intereselor apărătorilor culturii;
- crearea cadrului socio-politic pentru o acţiune
generalizată de ofensivă a emancipării spirituale;
- unirea forţelor cu această tendinţă;
- echilibrarea tendinţelor pragmatice ale
societăţii, desconsiderîndu-ne valorile spirituale.
- înzestrarea societăţii româneşti cu un scop, cu
un sens, care să răspundă năzuinţei umane de existenţă în cîmpul
polarizator al unei semnificaţii.
- armonizarea între eşaloanele diverse ale
căutării, unificate într-o structură colaborativă
care să redea acţiunii umane unitatea pierdută prin "specializare".
- ofensivă generală de maximă intensitate în lupta
de înţelegere a universului, omului şi raportului dintre ei.
- formarea unui sistem de organizare care să scoată
societatea din starea amorfă, browniană, fără însă a o mai tîrî
în capcana unui totalitarism. Apărarea de depolarizare anarhică, sau
cristalizare dictatorială, prin construirea unei ierarhii de valoare
necoercitivă.
- crearea şanselor reale pentru o societate
sănătoasă viitoare, prin educare de
calitate, eliberînd mai întîi
fiinţa umană, pregătind dreptatea socială a viitorului prin atacul dinăuntrul
fiinţei!
- modificarea poziţiei şi scopurilor şcolii,
considerată scop al societăţii (asigurarea dreptului fiecăruia de a se putea
racorda la tensiunea spirituală a fiinţei evoluate) şi mijloc fundamental de
înnoire a ei, prin pregătirea unei generaţii care să poată construi viitorul.
- schimbarea semnificaţiei actuale a politicii,
transformarea ei din tactica unei clase în luptă cu altele, în încercare
generalizată de armonizare socială.
- atacul centrului puterii de către forţele
polarizate către valori spirituale.
- apărarea iubitorilor de cultură de şantajul
producătorilor de bunuri imediate, preţuirea bunurilor culturale a căror
valoare e mai greu de intuit şi estimat.
- combaterea tendinţelor de profesionalism
cultural, a reducerii iubirii pentru adevăr la un ritual, o sursă de venit sau
o pîrghie de afirmare.
- combaterea lenei de gîndire
şi a laşităţii de a renunţa la tensiunea căutării, exprimate în tendinţa de a
reduce spiritul la ritualul religios, sau la emoţia religioasă.
- constituirea unui "ghid general" al
încercării umane de cunoaştere, în care,
specialişti formaţi în extragerea polenului din fiecare domeniu
particular de cercetare, vor compune o simfonie comestibilă.
- elaborarea unor tactici eficace pentru a uşura
emanciparea spirituală a românilor la toate nivelele.
- introducerea principiului competenţei şi a
probităţii morale ca criterii unice de selectare a coordonatorilor activităţii.
- apărarea tendinţei de socializare a economiei
româneşti de cele două mari pericole: modelul "comunist" care a
compromis din păcate ideile pe care le-a folosit pentru a-şi acoperi crimele şi
cel "capitalist", în care
lupta pentru existenţă, selecţia crudă a pieţei, devine mod de convieţuire a
speciei umane! Conservarea unor structuri socializate, întărind idea de prietenie şi colaborare cu amendamentul criteriului
calităţii, eficienţei şi corectitudinii.
- analiza minuţioasă, complexă a mecanismului
economic. Stabilirea unei eventuale linii de vieţuire decentă (hrană, îmbrăcăminte,
locuinţă, bunuri de consum, etc.) şi evitarea angajării necondiţionate în
competiţia tehnică de vîrf, care ne poate conduce la:
vasalitate, catastrofă economică, diversiune extrem de periculoasă a energiilor
şi posibilităţilor româneşti. Să nu acceptăm tirania nici unui mit, nici a
tehnicii, fără o analiză lucidă într-o lumină neiertătoare; inteligenţa să-şi
facă datoria.
- să ajutăm pe cei care ne asigură existenţa
(ţărani, muncitori, etc.) să se împlinească spiritual, văzînd
o obligaţie a societăţii în a le răspunde, nu numai cu bani sau distracţii, dar
şi cu asigurarea reală a dreptului la cultură!
- să încorporăm în meserii nelegate tradiţional de
tensiunile generale spirituale (inginerie, cercetare), fibre de emoţie
estetică, cognitivă, morală - cuprinse în ritualul profesiei respective.
- pe scurt, să oferim oamenilor, un echilibru
spiritual, un sens, iar universului să-i creştem şansa de a se înţelege prin
intermediul specie noastre, ocazie cu care să justificăm cumva, prezenţa ei
devastatoare!
- să nu stricăm echilibru ecologic, orbiţi de
prejudecata drepturilor nelimitate ale umanităţii.
- să scoatem oamenii de cultură din criza de
identitate politică cu care sînt confruntaţi; să
contrabalansăm tendinţa lor de neparticipare, motivată de decenţă, dar extrem
de păgubitoare pentru evoluţia societăţii omeneşti.
- să evităm răspîndirea
iubitorilor de spirit în cadrul unor partide,
eroare pe care istoria ţării a mai cunoscut-o, împreună cu efectele ei păgubitoare.
- să se profite de structurile existente în învăţămînt, medicină, artă, arhitectură, drept, pentru a da
legitimitate unui astfel de partid ( care va lupta pentru o idee esenţială
dezvoltării societăţii), creîndu-se un partid viabil,
puternic, bine reprezentat geografic şi social, care să-şi aducă contribuţia la
formarea unei vieţi politice sănătoase.
[..]
[Apel
către iubitorii spiritului - ciornă]
1. Polarizarea societăţii româneşti către scopuri şi sensuri spirituale.
2. Apărarea intereselor şi valorii intelectualităţii.
3. Unificarea eforturilor intelectualilor de diverse categorii.
4. Răspîndirea în mase a idealurilor,
capacităţilor şi satisfacţiilor intelectuale.
5. Criteriul valorii şi calităţii, drepturile inteligenţei morale.
6. Schimbarea sensului politicii şi partidelor, către cel sănătos, ideal.
7. Valorificarea principalei surse de materie primă: aurul cenuşiu, ax
central al politicii economice.
8. Politica internă şi externă pusă sub semnul moralei, cinstei, adevărului,
contrabalansînd tendinţele pragmatice indecente.
9. Găsirea unui echilibru sistemic, propriu pentru societatea românească,
în mod cerebral, justificat, fără entuziasme puerile faţă de forme copiate din
străinătate.
10. Ofensiva generală pentru înţelegerea universului; ghidul general.
11. Punerea educaţie în centrul preocupărilor societăţii, ca scop şi ca
mijloc.
12. Pregătirea democraţiei reale, viabile, prin atacul pe dinăuntrul
fiinţei.
13. Apărarea principiilor "socialiste" care prevăd evitarea
liberului arbitru social, declanşării unei lupte deschise, refuzul
primordialităţii principiului concurenţei. Cultura este singurul argument
serios împotriva principiului selecţiei naturale.
14. Înzestrarea scenei politice cu un pilon de calitate, stîlp de susţinere a democraţiei reale, evitîndu-se
dezmembrarea taberei iubitorilor de bine, frumos şi adevăr.
1. Economia asigură societăţii mijloacele absolut necesare. Scopurile ei
trebuie însă să fie de factură spirituală.
2. Inteligenţa, calitatea spiritului, este o valoare fundamentală, o pîrghie centrală pe care se poate ridica societatea română
modernă. Poziţia centrală, în fapt, a intelectualităţii, trebuie recunoscută,
drepturile ei trebuie apărate!
3. Iubitorii cunoaşterii au fost dispersaţi prin specializare. Este
necesară întîlnirea lor într-un mare front, o sinteză
care să redea unitatea acţiunii intelectuale.
4. Intelectul este un al şaselea simţ şi nu o meserie. Orice om are dreptul
la această dimensiune! Trebuie căutate într-un context unitar, eficace, pîrghiile de dezvoltare a dimensiunii intelectuale a
tuturor românilor indiferent de profesie.
5. În toate domeniile de activitate, principiul fundamental să fie al
calităţii şi moralităţii.
Cînd
cultura e o meserie, ai nevoie de o credinţă. Cînd
cultura e o credinţă, religia nu mai e necesară.
Cultura se poate apăra numai atacînd!
Cît timp
eşti victimă a politicii şi supus deciziilor ei, trebuie să le poţi influenţa.
Numai un efort de moralizare a
politicii ne poate salva de degradarea vieţii sociale.
Singurul argument împotriva
selecţiei naturale, e cultura.
Sentimentul de specificitate a
intelectualului de orice specialitate, trebuie întărit printr-o apartenenţă la
o structură oficială.
Spiritualizarea mulţimii e un
obiectiv atît de important, încăt
a restrînge acţiunea la grupul celor specializaţi
("oameni de cultură"), e o crimă.
Spiritualitatea e un relief complex,
cu linii de nivel evoluînde. Nu numai piscurile îl
definesc. Ne interesează întreaga lui geografie, repartiţia lui în peisajul
cerebral românesc.
Cei care sînt
"de meserie" în cultură, au suferit dereglări, s-au îndepărtat de
tinereţea iubirii neinteresate. Mai curînd, putem
spera la amatori!
Creatorii ard de nerăbdare să ne
servească noi producţii, în care să-şi arate întreaga măsură! E o grabă
indecentă, după atîţia ani de compromis, care
porneşte de la falsa premisă, că avem mare nevoie de clarificările lor....
Fugind şi azi, ca şi-n trecut, de responsabilitatea prezentului, se definesc ca
nişte microbişti ai adevărului, nu ca luptători ai lui.
Ar trebui înfiinţat un partid al
fotbalului. Probabil că ar avea o popularitate zdrobitoare. Ar demonstra
astfel, stupiditatea considerării principiului majorităţii, ca decisiv. De
cealaltă parte, tendinţa elitistă, oricînd degenerînd într-o conspiraţie. Soluţia, singură, e
democraţia pregătită prin elevarea mulţimii.
24 ianuarie
[Partidul Intelectualităţii –
proiect de program – ciornă]
[Primele pastile (subiecte
articole intenţionate) ]