Imediat după anunţarea ştirii că FSN s-a
hotărît să profite de poziţia pe care revolta populară i-a permis s-o
cucerească, preluînd practic cîrma societăţii româneşti, în numele unui
"consens" care promite vinovaţilor să scape de judecata dorită de
poporul oprimat, mulţi cetăţeni au simţit nevoia de a ieşi în stradă.
Îi îndemna frica de a nu vedea revoluţia
trădată, de a lăsa ţara în mîinile celor care au îmbolnăvit-o, ducînd-o la
ruină! Refuzînd să acorde încredere FSNului, datorită manevrelor sale şi
prezenţei la conducere a unor "specialişti" folosiţi la intoxicare,
care acum vor să-şi păstreze poziţiile de lideri în procesul... vindecării - ei
doresc garanţii că nu vom luneca în aceeaşi prăpastie, călăuziţi de ghizii pe
care-i consideră dubioşi.
Împreunîndu-şi vocile în stradă, ei au cerut
cîteva zile la rănd, demiterea FSN şi preluarea conducerii ţării de un colectiv
de specialişti lipsiţi de ambiţii politice, care să asigure stabilitatea şi
desfăşurarea corectă a alegerilor, fără a gusta din mierea abuzului de putere!
Reacţia regimului la apariţia acestor
conştiinţe civice, neînregimentate politic, a fost edificatoare: farsa! S-a
făcut tot ce s-a putut pentru ca ţara să nu afle sau să nu înţeleagă că, pe
lîngă cele două părţi în conflict (FSN şi partide istorice), a apărut o a treia
forţă, spontană, populară, anti FSNistă! (mult mai greu de discreditat în ochii
opiniei publice faţă de partidele care au o poziţie ingrată).
De aceea, demonstraţiile zilnice ale acestui
grup de opinie independentă, au fost tratate într-un stil care a amintit
îngrijorător de obiceiurile regimului care credeam că s-a prăbuşit... Au fost
făcute filmări, "speciale", "selective", cu scopul
discreditării acestei mişcări tinereşti, încît să se infiltreze în conştiinţa
cetăţenească , impresia că e vorba de huligani debusolaţi.
E adevărat că, în cele patru zile de
demonstraţii consecutive, tinerii adunaţi în Piaţa Victoriei, au fost confruntaţi
cu multe încercări de diversiune, între ei strecurîndu-se persoane
compromiţătoare.
Pe date de 26 ianuarie însă, cînd am avut
onoarea şi plăcerea să particip integral la mitingul lor, învăţaseră să se
apere de provocări. La orele 18, în faţa palatului din Piaţa Victoriei, erau
cîteva sute de persoane, cu tot atîtea carnete de student şi legitimaţii în
mînă. Ei au scandat într-o totală disciplină: "FSN e PCR!", "Jos
comunismul!", "Jos cenzura!", "FSN , pleacă în URSS!",
"Nu sîntem huligani!", "Nu sîntem partide!", "Studenţi
şi muncitori!", "Frontul a trădat!", "Eroii n-au murit în
parcuri!" (aluzie la decretul incredibil prin care frontul a făcut dovada
tendinţelor sale... democratice).
Delegaţii manifestaţiei au fost primiţi de
guvern într-un mod şocant; li s-a spus că reprezintă un grup de indivizi
plătiţi cu cîte 500 de lei ca să provoace dezordine şi au fost expediaţi fără a
li se da vre-un răspuns! Această insultă gravă a fost adusă unui public care -
cu puţine excepţii - putea onora o sală de concert! (am întîlnit acolo mulţi
specialişti de marcă, oameni cu două facultăţi, o parte din membrii GDS care
cuprinde spuma spirituală a ţării!). Refuzul dialogului a decis pe cîţiva
dintre membrii grupului... de dialog social, în frunte cu dl. Gabriel Liiceanu
(care făcuse acel inspirat apel TV către lichele!), să se îndrepte spre
televiziune.
Spre stupefacţia delegaţiei, televiziunea a
refuzat dlui Liiceanu şi minutul necesar apelului la dialog. Atunci am înţeles
cu toţii, de ce nu...reuşise televiziunea să filmeze corect manifestaţiile:
pentru a bloca accesul spre opinia publică a ştirii că a apărut o mişcare de
opoziţie faţă de deciziile FSN - a unor cetăţeni respectabili!
Am părăsit cu toţii Piaţa Victoriei (ultimul
slogan în faţa militarilor şi miliţienilor descumpăniţi fiind: "Unde sînt
sticlele!" ) şi am parcurs în coloană compactă drumul spre televiziunea
română neliberă.
Aici, ca şi pe traseu, s-au scandat
doleanţele participanţilor, adăugîndu-se:"Noi v-am apărat şi voi aţi
trădat!" ) mulţi dintre tineri luptaseră aici în decembrie... "Jos
cenzura!", "Dialog!" şi mai concretul "Jos Munteanu!".
Răspunsul la rugăminţile noastre spuse şi-n
genunchi, a lipsit cu desăvîrşire.
Coloana a pornit apoi un marş pe străzile
capitalei în aceeaşi impresionantă disciplină, cu aceeaşi nestrămutată
hotărîre. În timp ce noi cîntam "Deşteaptă-te române", într-un cor
care între timp reunea mii de voci, unii "cetăţeni" ne aruncau de la
etaje murdării şi sticle...Nu s-a răspuns la nici-o provocare, ne-am mulţumit
cu aplauzele celor care ne-au arătat solidaritate. Pe tot parcursul, nu a
existat nici-un incident, lucru pe care unităţile poliţiei cu care am colaborat
excelent, îl pot certifica! S-a îngenunchiat în locurile care poartă amintirea
adevăraţilor eroi, pe care nimeni nu are dreptul să-i folosească în scopuri
propagandistice şi a căror vîrstă ar fi trebuit să nu fie "uitată"
atît de uşor ("copiii") care v-au adus libertatea ar putea avea şi
nişte drepturi, ar putea pretinde eliberarea de sub tirania stăpînilor lor
"maturi"). Ne-am rugat ca jertfa lor să nu fie zadarnică. O rugăciune
pe mii de voci, în liniştea plină a nopţii, urmată de asurzitorul plîns al
claxoanelor.
Obosiţi dar fericiţi de gustul solidarităţii
noastre, am ajuns în punctul final al manifestaţiei, în Piaţa Universităţii,
după miezul nopţii, într-o coloană al cărui sfîrşit era greu de văzut şi care
s-a desfăcut într-o incredibilă disciplină; cei de faţă fiind ferm hotărîţi să
revină!
Şi un amănunt picant: atunci cînd grupul de
ziarişti şi reporteri, aflaţi în faţa hotelului Intercontinental, au tăbărît
asupra manifestanţilor (pentru că lumea dinafara..."libertăţii"
noastre a fost pusă la curent), au avut surpriza unui batalion de
"huligani", capabili să ţină conferinţe de presă în cîteva limbi.
Reacţia guvernului la această manifestaţie:
1. Refuzul
dialogului
2. Dezinformarea
ţării
3. Emiterea unui
decret ameninţător, a cărui duritate încerca să producă spaimă celor tentaţi
spre democraţia străzii ( alt sens nu am putut găsi acestei reacţii imediate,
căci nimeni nu-şi manifestase nici cea mai mică tendinţă de a intra în conflict
cu forţele de ordine).
Refuzînd să cedeze acestui şantaj, tinerii au
ieşit din nou pe 27 ianuarie şi pe 28 ianuarie la ora 10 în Piaţa Victoriei.
Venind la Piatra Neamţ, am ratat aceste evenimente, dar am rugat cîteva
personalităţi de marcă să vină la faţa locului pentru a vedea adevărul privind
compoziţia acestui grup de opinie independentă, o a treia forţă , omisă cu bună
ştiinţă , de celelalte două grupări care s-au confruntat pe 28 ianuarie:
suporterii partidelor istorice şi cei pro FSN.
Degeaba au încercat oameni de talia unui
Rebenciuc să atragă atenţia asupra ei, bravii susţinători ai FSN (adevăraţi
Tovarăşi la vorbă şi la port), au reuşit prin dîrzenia lor (demnă de o cauză
mai puţin compromisă) să devieze discuţiile şi să deturneze atenţia de pe acest
făgaş (care convenea foarte puţin frontului).
Păcat, căci fără contribuţia acestor
grosolani instigatori, asmuţita "clasă muncitoare" nu s-ar fi repezit
cu furie asupra tinerilor, obligîndu-i să se retragă din calea brutalităţii
oarbe, care sugerează reinstalarea unei dictaturi a proletariatului manipulat.
(voi completa aceste detalii telefonice cu mărturii într-un viitor articol).
Dacă muncitorii cred că vor putea pune pe
picioare o Românie bogată, modernă şi demnă, aliindu-se cu propagandiştii
politici şi cu forţele de represiune împotriva specialiştilor cu înaltă
calificare şi a tinerilor însetaţi de libertate, vor merita continuarea vieţii
în societatea rahitică pe care a produs-o decapitarea intelectualităţii de
către strategii comunismului, cu mîna poporului hipnotizat.
Notă (pentru întrebarea "Cine eşti
dumneata?") - mică prezentare a unuia dintre huliganii manifestaţiei de la
26 ianuarie.
Am absolvit liceul Petru Rareş din Piatra
Neamţ în 1977. Indisciplina rebelă a fost "înghiţită" datorită
premiilor obţinute la olimpiadele de matematică (Iaşi, Braşov). Am absolvit
secţia de Electronică a Politehnicii din Iaşi în 1983 (media 9.79). Locul I pe
ţară la concursul Traian Lalescu şi premiul III luat ca reprezentant al
României la balcaniada de matematică de la Ankara, mi-au uşurat absenţa de la
cursuri, la a căror stupiditate nu am putut rezista. Am absolvit Facultatea de
Matematică (FF) a Universităţii din Bucureşti, în 1989 (la 31 de ani). Am
desfăşurat activităţi de pionierat în cadrul Întreprinderii Electronica
Bucureşti, rezulatele scutindu-mă de orice slugărnicie.
Relaţii suplimentare : la instituţiile
semnalate (nu căutaţi titlul de doctor, căci înscrierea propusă de dl. Liviu
Goraş, de la catedra de Electronică Iaşi, s-a lovit de refuzul meu de a mă
înscrie în partid).
Declar că nu am nici-un motiv să consider că
actualii lideri ai FSN reprezintă valori pe care naţiunea nu le-ar putea
înlocui , cu cîştig de credibilitate intelectuală şi morală.
Alternativa '90 . Platformă progam.
(profilul/obţiuni fundamentale/program minimal în
19 puncte/principii, 22 puncte
Identitatea şi
profilul mişcării
1. "Alternativa '90" este o mişcare
politică ce-şi propune să contribuie la constituirea, apărarea şi consolidarea
regimului constituţional parlamentar pluripartidist din România.
2.
"Alternativa '90" s-a zămislit prin comunitate de credinţă şi
acţiune, în spiritul cuceririlor revoluţiei din decembrie 89 şi ale mişcării protestatare
de tineret din ultima decadă a lui ianuarie 1990.
3.
"Alternativa '90"0 este deschisă acelor cetăţeni neînregimentaţi
partidelor politice istorice şi nou create în lupta pentru cucerirea puterii.
Ea doreşte să contribuie la elaborarea şi păstrarea intactă a moralităţii
principiilor democratice, care constituie fundamentul juridic al funcţionării
noilor mecanisme în stat.
4.
"Alternativa '90" cheamă lan acţiune şi afirmare pe cetăţenii
conştienţi de comandamentul esenţial al edificării principiilor, structurilor
şi mecanismelor, capabile să pună în funcţiune complexul edificiu al unui regim
constituţional, parlamentar, pluripartidist, pluridemocrat.
"Alternativa
'90" consideră actuala etapă de tranziţie atît de importantă şi grea de
răspundere, încît doreşte să contribuie la declanşarea unui mare dialog între
cetăţenii realmente preocupaţi nu de puterea politică, ci de destinul
democratic al ţării. Scopul acestui dialog va fi obţinerea unor seturi de
răspunsuri la marile întrebări ale momentului.
"Alternativa '90" va lansa această
acţiune clarificatoare prin enunţarea unor preocupări fundamentale privind:
1. Sistemul
electoral ale cărui baze se pun prin legea electorală.
2. Definirea şi
opţiunea pentru primul parlament precizat prin alegerile din mai 1990, cu trei
variante posibile:
a. Parlament
"constituant", pentru statutarea pactului fundamental al naţiunii;
b. Parlament cu
dublă misiune succesivă, "constituant", apoi "ordinar";
c. Parlament nou
ales, prin convocarea unui la doilea scrutin, pe baza constituţiei adoptate
3. Optimizarea
proiectului de constituţie în spiritul dezideratelor Revoluţiei din decembrie
'89, al realităţilor societăţii româneşti, al tradiţiilor istorice româneşti
pozitive, al preluării creatoare a unor experimente contemporane externe,
pentru a realiza sincronismul cu ele şi nu importul de modele.
4. Cunoaşterea şi
înţelegerea tendinţelor doctrinare pluripartidiste, pentru a mări şansa de
opţiune conştientă la programele partidelor, pentru a detecta filoanele
realiste de cele nefondate sau demagogice.
5. Elaborarea de
programe minimale succesive, în funcţie de evoluţia politică, în firească şi
continuă modificare.
6. Elaborarea
platformei program de perspectivă.
1. Să evite
producerea unei crize în societatea românească, prin apariţia unei scindări
artificiale, punînd în opoziţie o parte din populaţie ("activii"), cu
o alta ("răbdătorii"), în fond însufleţiţi de aceleaşi idealuri şi
speranţe. Considerăm că această confruntare nocivă, a fost produsă de devierea
presiunilor pe care le-am exercitat asupra FSN şi de aceea, ne vedem obligaţi
să transformăm mişcarea noastră în una clar politică, care să permită dialogul
cu guvernul în condiţii civilizate, pentru a nu mai fi puşi în situaţia de a ne
confrunta cu concetăţenii noştri în conflicte de stradă.
2. Să polarizeze
multitudinea de grupări care au manifestat în luna ianuarie 1990, din dorinţa
fermă de libertate, adevăr şi democraţie, într-o mişcare unitară, puternică, legitimă,
coerentă, reprezentîndu-ne opţiunile în dialogul de la masa interimară a
deciziilor .
3. Să apere
interesele, principiile şi drepturile acestei grupări, cu sete de înnoire
profundă, de orice abuz care i-ar îngrădi libertatea de expresie (televiziune,
presă, reuniuni, mitinguri organizate). Nu mai dorim să ne trimitem
reprezentanţii din stradă, în urma unor manifestaţii obositoare, ci vrem să-i
avem permanent la masa tratativelor!
4. Membrii
mişcării vor continua să urmărească respectarea drepturilor fundamentale ale
omului, modul în care se asigură în practică aceste drepturi, semnalînd
abaterile, abuzurile, nedreptăţile, tensiunile, pentru a fi aduse imediat la
cunoştinţa guvernului şi consiliului prin intermediul reprezentanţilor noştri.
În acelaşi timp, vom milita activ în locurile unde ne desfăşurăm activitatea,
pentru apărarea principiilor democratice.
5. Să realizeze
un dialog cît mai strîns, extins şi constructiv cu cetăţenii ţării, pentru a
aplica poziţia activă, pentru a elimina neînţelegerile perturbatoare, pentru a
generaliza înţelegerea principiilor democraţiei reale, pentru a reface unitatea
de conştiinţă şi acţiune a celor angajaţi pe baricadele revoluţiei (decembrie
'89) şi ale democraţiei (ianuarie '90).
6. Să urmărească
corectitudinea desfăşurării interimatului, punerea unor baze corecte pentru
viitoarea democraţie multipartidistă.
7. Să
contracareze tendinţele de dezinformare şi de manipulare a opiniei publice, de
deviaţie faţă de adevăr sau faţă de dorinţele poporului, ale reprezentanţilor
din organismele puterii.
8. Să găsească un
echilibru dinamic al societăţii româneşti care să permită desfăşurarea
proceselor de înnoire a structurilor societăţii; în acest proces vom urmări
juxtapunerea dintre tactică şi morală, necesitatea evitării dereglării
economice trebuind să fie corelată cu respectarea principiilor dreptăţii,
adevărului...şi obligaţia de împlinire a idealurilor Revoluţiei!
9. Se cere
demontarea structurii parazitare care a asigurat dezastrul societăţii în numele
poftei pentru putere, disimulată pseudodoctrinar în ultimii 45 de ani:
- să reorganizeze
conducerea întreprinderilor;
- să trieze
personalul din fostul aparat de represiune şi să-l înlocuiască pe cel compromis
cu cadre noi, tinere, rezolvînd astfel, o parte din cererile de locuri de
muncă; în schimb, necesitatea de braţe de muncă din anumite sectoare, ar putea
fi rezolvată prin recalificarea în munci productive a unor membri ai
amintitului aparat;
- să înlocuiască
persoanele compromise din aparatul de justiţie, care vor avea responsabilitatea
arbitrajului legii, cu elemente tinere, necompromise.
10. Să
pedepsească vinovaţii în conformitate cu legile ţării, fără a accepta
compromisuri sub imperiul ameninţării cu forţa, sau a şantajului politic.
11. Activitatea
consiliului şi guvernului va trebui să evite angajarea netă a ţării într-o
direcţie sau alta, sau manipularea în acest sens, pînă cînd alegerile vor da
legitimitate organismelor de conducere!
Se vor elimina toate decretele ceauşiste care
paralizau activitatea economică şi transformau în calvar viaţa cetăţeanului
român; aceasta este o obligaţie a guvernului provizoriu şi nu un merit al său,
un capital politic folosit în alegeri.
Se vor asigura condiţii clare, unitare,
ferme, pentru eliminarea din poziţiile de decizie a acelor persoane care şi-au
demonstrat imoralitatea în vechiul regim şi deci nu mai pot fi creditate (cel
puţin o perioadă de timp) ca bine intenţionate. Numai astfel se creează
garanţii reale pentru ca reconstrucţia să nu fie compromisă de inerţia, incompetenţa,
orgoliul sau teama de clarificări compromiţătoare ale foştilor conducători.
Înlocuirea se va face într-un cadru democratic, pe baza unor principii
generale, stabilite de către guvern.
12. Să pareze
tendinţa de remarginalizare a tinerei generaţii şi a aspiraţiilor sale.
Acceptăm cu recunoştinţă sfaturile, ajutorul sau adeziunea maturităţii, dar
dorim ca sprijinul lor să corespundă năzuinţelor noastre de însănătoşire, de
renaştere a societăţii româneşti.
13. Să organizeze
centre de colectare a sesizărilor cetăţenilor, privind încălcările principiilor
democratice; să le aducă la cunoştinţa forurilor competente şi să urmărească
rezolvarea lor, ca rezultat al dialogului purtat.
14. Oficializarea
mişcării noastre, nu va antrena renunţarea la activismul ei: sîntem ferm
hotărîţi să ne apărăm idealurile, în mod public, civilizat dar explicit.
15. Refuzînd
orice manifestare de "expansiune electorală", sîntem conştienţi că
putem fi plasaţi în opoziţie, ipostază de pe care vom exercita presiuni pentru
apărarea intereselor alegătorilor noştri şi implicit, a principiilor la care au
aderat.
16. Statutăm
obligaţia tuturor liderilor şi reprezentanţilor partidului nostru, de a ceda
locul altora, noi, după maxim patru ani; aceasta trebuie să fie garanţia
irigării cu idei noi, a evitării formării unei "aristocraţii", a
transformării activităţii politice în meserie, perturbînd intolerabil atît
sănătatea partidului, cît şi activitatea ştiinţifică sau culturală a membrilor
săi.
17. Propunem
dubla conducere a fiecărei colectivităţi productive: forul sindical,
reprezentînd interesele majorităţii şi comisia tehnică, reprezentînd opinia
specialiştilor. Nici-o măsură nu va putea fi luată dacă unul din cele două
eşaloane se împotriveşte.
18. Bazîndu-se pe
fireasca dezorientare a cetăţeanului român, vor exista grupuri, grăbite să
profite de această situaţie; un exemplu, este vehicularea ideii că ne
confruntăm cu un vid de capacitate de conducere, care nu poate fi rezolvat
decît prin apelul la "experienţa vechilor noştri strategi comunişti, sau a
profesioniştilor formaţi în străinătate". Acest afront, adus în primul
rînd intelighenţiei româneşti, bazat pe lipsa ei de incisivitate politică şi de
popularitate, impune o reacţie energică, constructivă şi unitară.
19. Influenţarea
opiniei publice, educarea ei în scopul eliberării de complexe şi reflexe
perimate şi instituirea cît mai grabnică a unei independenţe de gîndire, a unei
maturităţi bazate pe cunoaştere şi bun simţ.
1.Principiul
fundamental al realismului
Alternativa noastră, nu consideră că cineva
poate, sau are dreptul, la ora actuală, să propună soluţii globale marilor
probleme pe care le ridică renaşterea societăţii româneşti, fără a parcurge în
prealabil, etapele naturale a analizei riguroase a situaţiei actuale, sintezei
rezultatelor şi prospectării posibilităţilor de soluţionare. Numai după aceea
se poate trece la elaborarea unor tactici operative , consultînd toate punctele
de vedere şi toate modelele pe care le oferă experienţa istorică.
Pe de altă parte, susţinem necesitatea
absolută a salvării societăţii româneşti din starea gravă în care a adus-o
cancerul organizării "comuniste", schimbarea profundă, din rădăcină,
a sistemului social artificial, bazat pe dominaţie, manipulare şi teroare, care
a deraiat evoluţia normală a naţiunii.
2. Principiul analizei aprofundate.
Înainte de a trece la reconstrucţie, trebuie
parcurse etape de analiză în cadrul unor organisme specializate pe problemele:
- situaţia exactă a economiei ţării;
- situaţia
socială, intelectuală şi morală a populaţiei;
- dorinţele,
necesităţile şi disponibilităţile cetăţenilor cu diverse preocupări;
- modelele de
organizare care şi-au demonstrat valoarea; se va analiza posibilitatea
adaptărilor la specificul românesc, astfel încît să-şi conserve eficacitatea în
condiţiile particulare ale sistemului societăţii noastre;
- posibilitatea
valorificării experienţei şi bogăţiei spirituale româneşti.
3. Principiul
coerenţei sistemice (sintezei de sincronizare)
Pe baza rezultatelor analizei, se va trece la
alcătuirea unor scheme generale care să propună soluţii, doar avînd în vedere
societatea în ansamblu, respectînd conexiunile sale sistemice. Numai astfel de
"planuri" pot fi acceptate ca bază de pornire pentru procesul găsirii
soluţiilor, deschis schimburilor de strategie pe care le va impune contactul
permanent cu realitatea. Refuzăm tratarea viitorului societăţii româneşti în
stilul caracteristic dictaturii ("planuri directoare"), sau al
aventurismului politic (lozinci de maximă atractivitate).â
4. Principiul
convieţuirii profesionalismului cu democraţia
Deciziile care produc mutaţii în evoluţia
societăţii pot fi luate numai în urma unui acord între:
-specialişti
(evitîndu-se ca masele, dezinformate, să ia decizii greşite în numele
principiului majorităţii);
- nespecialişti,
implicaţi de decizie (evitîndu-se impunerea opiniei calificate în mod
dictatorial, transformarea ei într-o sentinţă).
5. Principiul
informării eficace şi al dialogului permanent
Pentru a se evita transformarea echilibrului
într-o dictatură a majorităţii sau a elitei, este esenţial procesul de
informare corectă şi clară, şi de întreţinere a unui dialog permanent, pentru
exprimarea punctelor de vedere. Vom sprijini activ încercarea de înţelegere
prin dialog, ca pe o cale principală de rezolvare a tensiunilor societăţii.
6. Principiul
rezolvării din mers ( a echilibrului dinamic)
Procesul de stabilire a strategiei optime de
evoluţie a societăţii trebuie să fie viu, neformal, neînchistat în structuri statice.
Propunem găsirea unui model dinamic de organizare, capabil să evolueze împreună
cu viaţa societăţii, în ritmul alert specific societăţii moderne. Deciziile
trebuie confruntate necontenit cu reacţiile pe care le produc, fiind operate
imediat modificări în consecinţă. Enormul organism al societăţii nu poate fi
încorsetat în planuri rigide; conducerea trebuie să fie flexibilă, să corecteze
deviaţiile perturbatoare, să sprijine tendinţele cu efecte pozitive, veghind la
păstrarea unui echilibru.
7. Principiul
libertăţii coerente
Se va elibera iniţiativa particulară, dar se
vor conserva şi pîrghii de armonizare a tendinţelor individuale. Se vor pune la
punct strategii de echilibrare a tendinţelor antagonice ( fireşti în orice
societate neîngheţată într-o tiranie), a căror manifestare nestăpînită poate
produce crize grave. Pentru conservarea unei coerenţe a sistemului economic
naţional, se vor prefera metodele moderne, bazate pe folosirea calculatorului
în locul birocraţiei generatoare de corupţie.
8. Principiul
conlucrării între cetăţenii cu diverse preocupări
Se va contracara tendinţa de dezbinare
artificială între cetăţenii angrenaţi în diferite activităţi, urmărită cu
perfidie de fostul regim. Vom lupta pentru conştientizarea inexistenţei unei
linii ferme de demarcaţie , scindînd societatea în "pături" şi
"clase" - noţiuni perimate într-o societate modernă. Definim
activitatea productivă ca acea activitate care aduce folos existenţei omeneşti.
În această optică, cooperarea dintre "intelectualitate" şi "poporul
muncitor", trebuie considerată ca o colaborare între două moduri de a
munci.
9. Principiul
primatului moralei asupra tacticii
Scopul nu scuză mijloacele. Mijloacele şi
scopul trebuie să facă un tot armonios, să se justifice reciproc. Sensurile şi
legităţile naturale ale activităţii politice trebuie respectate cu stricteţe în
cadrul valorilor etice(coordonarea înţeleaptă a unei colectivităţi complexe nu
trebuie să fie paravanul cuceririi puterii de către o anumită grupare,
doritoare de privilegii). Vom lupta împotriva unor astfel de tendinţe,
considerîndu-ne obligaţi, în primul rînd , la onorarea acestor principii prin
exemplul propriei noastre activităţi.
10. Principiul
organizării multipolare a societăţii
Orice încercare de unificare a opiniei
publice este o ameninţare la adresa libertăţii noastre, o faţă neştiinţifică şi
periculoasă. Respingem ferm orice încercare de solidificare monolitică , care
ne indică clar tendinţa de reinstaurare a dictaturii. Sprijinim pluralitatea
opiniilor, ajutată de un mecanism bine pus la punct, de informare, dialog şi
echilibrare. Dorim echilibru între opinii, nu consens. De aceea sprijinim
multipartidismul, coaliţia guvernamentală (pe care o preferăm guvernării
unipartide) şi o opoziţie puternică.
11. Principiul
inviolabilităţii drepturilor omului
Drepturile fundamentale ale omului nu pot fi
încălcate sub nici-un pretext tactic. Ele trebuie să fie consfinţite în noua
constituţie şi respectate ca o garanţie a sănătăţii societăţii. Nu putem însă
concepe această sănătate în lipsa unui sistem bine precizat de obligaţii ale
cetăţeanului român, care să ofere securitate de conlucrare celorlalţi, între
care îşi desfăşoară existenţa.
12. Principiul democratizării posibilităţilor
de dezvoltare intelectuală
Orice cetăţean român are dreptul la împlinire
spirituală. Pentru a garanta efectiv acest drept, societatea trebuie să pună la
punct structuri informaţionale şi educaţionale eficace, care să înzestreze
individul cu aparatul de percepţie care să-i permită să se bucure de bunurile
spirituale oferite de societate. Intelectul nu este o opţiune, ci o dimensiune
fundamentală a omenescului, a cărei atrofiere echivalează cu pierderea unui
organ de simţ. Cultura are faţă de societatea productivă care-i asigură
arderile, obligaţia de a găsi metode pentru a uşura accesul oamenilor de
diverse profesiuni la cuceririle spirituale.
13. Principiul
poziţiei centrale a educaţiei
Se bazează pe mai multe considerente:
- educaţia este
singura cale de formare a unor conştiinţe democratizate interior, asigurînd
societatea de mîine, baza umană pentru construirea unei democraţii reale;
- ea asigură
cetăţenilor posibilitatea de participare la viaţa societăţii şi de racordare a
existenţei lor la pulsul normal al vieţii spirituale contemporane;
- este nu numai
un mijloc, ci şi un scop la societăţii, asigurînd dreptul fundamental la
cunoaştere;
- este o
activitate productivă, urmărind valorificarea celei mai importante resurse
materiale a ţării: "aurul cenuşiu".
14. Principiul
legitimităţii dorinţei de înfrumuseţare şi semnificare a existenţei
Lipsită de astfel de năzuinţe, piramida
socială şi armonia individuală decăzînd într-o stare de degradare patologică,
cu urmări dezastruoase (ultimii 45 de ani o dovedesc cu prisosinţă). Considerăm
că setea de a afla, dorinţa de înţelegere a semnificaţiilor şi rosturilor
existenţei, sînt calităţile omenescului de cea mai mare specificitate.
Respingem orice tendinţă de desconsiderare a acestor cerinţe sufleteşti, orice
încercare de stingere a apetitului uman pentru cunoaştere, orice tentativă de a
impune un anumit răspuns parţial dogmatic. În această problemă dreptul de a
alege al fiecăruia este inalienabil.
15. Principiul
întreţinerii permanente a calificării profesionale
Pentru apărarea efectivă a şanselor
instalării unui climat de competitivitate constructivă, creatoare, susţinem
necesitatea continuării procesului educaţional, pe toată perioada activă a
vieţii unui cetăţean. Trebuie oferite condiţii optime de informare,
recalificare, perfecţionare. În acelaşi timp, dorim instituirea unui mecanism
eficace de testare a capacităţii cuiva de a rezolva onorabil sarcinile pe care
le are, pentru a se evita atît de periculoasa "scleroză cu înţepenire pe
post", obstacol de temut în calea afirmării potenţialului tinerii
generaţii şi a modernizării necontenite a societăţii.
16. Principiul
promovării şi respectării competenţei
Dorim ca el să fie respectat atunci cînd se
selectează cadrele de conducere din orice domeniu de activitate. Avem în vedere
atît calităţile profesionale cît şi morale, pe care , după experienţa prin care
am trecut, nu le mai putem considera nesemnificative. Dorim de asemenea ,
remunerarea salariaţilor în funcţie de calitatea şi valoarea prestaţiei,
respingînd orice formă de "colectivism", care să permită unora să-şi
ascundă incapacitatea sau lenea în spatele rezultatelor colegilor de echipă.
17. Principiul
echilibrării tendinţelor exclusivist pragmatice
Considerăm că specificul fiinţei româneşti nu
permite alunecarea societăţii pe calea goanei oarbe după bunăstare materială,
lipsită de conservarea unor mobiluri sufleteşti. Sugerăm chiar cercetarea
posibilităţii de a înzestra activitatea productivă cu o dimensiune care să
răspundă cerinţelor afective ale lucrătorului, pentru a contracara fenomenul de
înstrăinare dezumanizantă pe care societăţile evoluate l-au consemnat ca pe un
grav pericol.
18. Principiul
racordării României la activitatea mondială
Această operaţie poate fi făcută cu
discernămînt selectiv, cu respect pentru calitate şi valoare. Se va renunţa la
cenzură , dar nu şi la poziţia activă, critică, faţă de atacurile kitch-ului,
care pot periclita posibilităţile constructive ale culturii, dacă operează
nestingherite de o opoziţie explicită. Dorim reintrarea ţării în circuitul
mondial de valori, reintegrarea în sistemul general al umanităţii, oferind
acestui sistem rezultatele eforturilor româneşti.
19. Principiul
cooperării în condiţii de păstrare a independenţei
În relaţiile economice externe , ne pronunţăm
pentru o politică echilibrată, care să realizeze un compromis între necesitatea
ajutorului extern în efortul de reconstrucţie a unei societăţi sănătoase şi
principiul neatîrnării, care ne obligă să evităm acele acţiuni care ar putea
produce înfeudarea ţării, dîndu-se posibilitatea exercitării de presiuni din
exterior, în numele unor determinări economice.
20. Principiul
promovării păcii
România va sprijini activ politica de
destindere şi de sudare a comunităţii umane internaţionale, cu rezerva la care
ne obligă experienţa; nu putem considera justificată aplicarea principiului
non-intervenţiei, în situaţiile în care întreaga comunitate internaţională
asistă la distrugerea unei naţiuni căzute pradă microbului devastator al
tiraniei. Militînd pentru pace, România trebuie să-şi întărească şi modernizeze
capacitatea de apărare (compromisă de acţiunea trădătoare a fostei dictaturi),
pentru a nu transforma obţiunea pentru pace într-o sinucidere.
21. Principiul
neutralităţii totale
În politica externă, România are dreptul,
după atîtea suferinţe, la o neutralitate totală, care să o transforme într-o
Elveţie a estului, scoţînd-o din capcana oricăror "geostrategii".
22. Principiul
respectării simbolului "22"
Idealurile pentru care şi-au dat viaţa eroii,
nu pot fi părăsite. Ar fi o trădare intolerabilă, condamnînd societatea
românească la sentinţa de imoralitate monumentală.
COMITETUL DE INITIATIVA AL MISCARII POLITICE
ALTERNATIVA '90
Ianuarie 1990
1. Alternativa '90 este o mişcare politică
ce-şi are originea în demonstraţiile din 24-28 ianuarie 1990. Ea îşi propune să
continue aceste "tradiţii" într-un cadru organizat şi legal, sub
forma dialogului politic.
2. "Alternativa '90" este un
organism deschis, care invită în rîndurile sale pe toţi cei care - formaţi la
şcoala moralităţii ireproşabile şi competenţei - doresc să contribuie şi să
militeze activ la reconstrucţia naţională, prin elaborarea unor metastructuri
capabile să asigure cadrul şi direcţiile de dezvoltare ulterioare. Fără a fi
restrictivă, dorim ca, în componenţa "Alternativei '90", tineretul,
atît ca vîrstă biologică, cît şi ca stare de spirit, să fie amplu reprezentat.
3. Adeziunea la
"Alternativa '90" se face individual, neimplicînd vre-o contribuţie
bănească individuală, pe baza identificării concepţiilor personale cu cele ale
mişcării noastre ţi presupune întreaga paletă de adeziune - de la membrii
activi pînă la simpli simpatizanţi.
4. Forma
structurală de organizare va fi de tip piramidal, avînd la bază nucleele
locale, continuînd cu cele comunale, orăşeneşti, judeţene şi zonale şi
culminînd cu organul central cu sediul la Bucureşti.
5. S-a instituit
un comitet provizoriu însărcinat cu întocmirea documentaţiei necesare
legalizării mişcării (lista de semnături, platforma-program, statut) , urmînd
să se detalieze şi divizeze în secţiuni, activitatea de perspectivă imediată.