E foarte probabil ca eliminarea activiştilor
pro sovietici, stalinişti, scoaterea din funcţii importante, pe care aceştia
(reinstalaţi în decembrie), le ocupau, să nu fi fost un gest patriotic, cu care
Ceauşescu şi-a început epoca, ci o banală măsură pentru a-şi întări puterea.
Nu poate fi exclusă nici posibilitatea unei
tactici diversioniste, căci multor români îndepărtarea acestor căpuşe care se
instalaseră în miezul societăţii, le-a stîrnit simpatia faţă de
"conducător".
Dar iată că vechea gardă reapare în mijlocul
revoltei populare din decembrie şi contribuie, prin reţeaua lor de simpatii, la
succesul revoluţiei.
Pînă aici e bine şi dacă se va dovedi că
acest sprijin a fost necesar, efectiv şi eficace, va trebui ca acest fapt să
ofere respectivilor o puternică circumstanţă atenuantă la procesul politic în
care naţiunea va judeca instalarea sidei "comuniste" în trupul ţării!
Dar derularea evenimentelor de după 22
decembrie, schimbă complet datele problemei. Asistăm uluiţi la încercarea
iresponsabilă de recucerire a puterii de către respectivii
"dizidenţi" pentru meritul de a fi supărat ramura ceauşistă a
partidului, care a deviat (?...) de la ora Moscovei, trădînd de fapt cauza
comunistă prin atitudinea sa imprudentă de folosire a terorii făţişe.
Dovedind patriotism, luciditate şi demnitate,
reprezentanţii militarilor au făcut presiuni asupra guvernului revelînd
întregii naţiuni sensul ascuns al evenimentelor, arătîndu-ne ce se ascunde sub
masca "dizidenţei" celor care au pus mîna pe cîrma ţării!
Vechii comunişti au mers atît de departe cu
neruşinarea încît au încercat să încarcereze armata în plasa
"specialiştilor" pro-moscoviţi, refăcînd pînă şi cadrul comunist de
îndoctrinare politică; sub numele de educaţie patriotică FSN, foştii activişti
îşi pot continua activitatea parazitară.
Militarii au dezvăluit de fapt, un enorm
scandal politic, incriminînd extrem de grav , persoanele care au dirijat
această evoluţie a evenimentelor din conducerea ţării.
Putem constata situaţii absolut analoge, în
orice domeniu de activitate.
Întrebarea este de ce nu răspundem cu aceeaşi
francheţe şi demnitate ca armata, de ce ne lăsăm îmbrobodiţi cu promisiuni
clasic comuniste şi de ce ne lăsăm şantajaţi cu ameninţarea de instabilitate
economică şi cu aceea - mai voalată - a forţei, de care dispune fostul aparat
represiv, pe care ... u trebuie să-l supărăm!
De două luni acest guvern ne propune un calm
dubios, o revoluţie care să nu schimbe nimic, un pact ruşinos cu foştii noştri
stăpîni şi torţionari.
Ştim că de fapt în spatele mieroaselor lor
atitudini, a demagogicelor lor promisiuni, a iresponsabilelor satisfaceri ale
cererilor diverselor categorii de protestatari, stă farsa politică, ascunderea
dovezilor marilor vinovăţii, reîntărirea capacităţii represive, manipularea
psihologică a populaţiei pentru a sprijini un sistem al mediocrităţii eficace,
manevrarea fondurilor disponibile sau a ajutoarelor primite din străinătate
într-un mod total incorect, încercarea de intimidare a celor conştienţi de
pericol şi de dezbinarea societăţii româneşti, închegarea unui front al tuturor
celor interesaţi să-şi continue activităţile inutile sau dăunătoare, să-şi
conserve privilegiile sau dreptul de a-şi cîştiga existenţa fără muncă şi
valoare.
Pînă cînd vom accepta această tutelă complet
compromisă? Militarii au simţit urgenţa schimbării miniştrilor, civilii trebuie
să facă acelaşi lucru cît mai urgent; altfel, "stabilitatea" va
degenera în revenire la pulsul ultimilor 45 de ani (călăuzele actuale ne-au mai
condus pe aceste poteci) sau la o nouă revoluţie cu efecte imprevizibile (
poate dezastruoase..) , făcută de cei însetaţi de schimbări profunde, în dauna
celor care nu vor să-şi înţarce pasivitatea, lenea şi incompetenţa.
Subscriu cu toată responsabilitatea la
lozincile strigate în ultimul timp în Piaţa Victoriei :"FSN e PCR",
"Frontul a trădat!", "Alegeri fără front!", "Ceauşescu
nu fi trist, Iliescu-i comunist!", "Jos Iliescu ţi Roman!",
"Jos securitatea!".
Cine mai e de această părere?
1, Cum aţi
participat la Revoluţia din decembrie încît să cuceriţi dreptul de arbitru al
ţării?
2. De ce aţi
profitat de revoluţie cerîndu-vă imediat drepturile şi şantajînd ţara aflată
într-o situaţie grea?
3. După ce v-au
fost satisfăcute revendicările, doriţi să vă arătaţi recunoştinţa înăbuşind
orice altă mişcare revendicativă?
4. Dacă Ceauşescu
v-ar fi satisfăcut cererile, a-i fi venit să-l apăraţi în timpul revoluţiei?
5. Aveţi un unghi
de observaţie , acolo în Valea Jiului, superior cetăţenilor Bucureştiului, pe
care vreţi să-i "disciplinaţi"?
6. Doriţi
instalarea "dictaturii proletariatului" în România?
7. Cunoaşteţi
opiniile manifestanţilor din lunile ianuarie, februarie 1990, cu care ... nu
sînteţi de acord?
8. Credeţi că
studenţii, muncitorii şi intelectualii pe care îi numiţi "huligani" ,
sînt dispuşi să accepte jigniri, în numele puterii tîrnăcopului?
9. V-a convins
primul miner al ţării, că nu aveţi nevoie de alte pături sociale?
10. Vă veţi putea
descurca împreună cu propagandiştii politici, vechi - noi, dacă intelectualii
de valoare speriaţi de violenţele voastre, se vor vedea siliţi să părăsească
ţara?
11. Nu puteţi
suporta existenţa a mai multe puncte de vedere, considerînd acest lucru ca
nesănătos?
12. Doriţi să
întrerupem lupta pentru adevăr şi democraţie... ca să nu vă tulburăm liniştea
dinaintea intrării în şut?
13. Sînteţi
preocupaţi de grevele din 1929 sau de distrugerea societăţii româneşti în
ultimii 45 de ani , în numele "comunismului"?
14. Din
discuţiile pe care ofiţerii nemulţumiţi , le-au purtat cu reprezentanţii
guvernului, prezentate la televiziune, nu aţi putut trage nici-o concluzie? Ne
permiteţi deci să ne îndoim de priceperea voastră politică?
15. Cine v-a dat
dreptul să somaţi armata să lupte neiertător cu populaţia? Cine v-a permis să
cereţi folosirea aparatului de poliţie, acelaşi care a comis atrocităţile din
decembrie? Cine v-a sfătuit să propuneţi în ultimă instanţă preluarea rolului
de aparat de ordine şi represiune? Cine v-a cerut să deveniţi garda dlui
Iliescu?
16. Ştiţi că
intervenţia voastră "eroică" a fost total inutilă, necivilizată,
abuzivă şi jignitoare ?
17. Doriţi să vă
respectăm munca şi priceperea în minerit sau înţelepciunea politică pe care nu
aţi dovedit-o încă?
[]
1. Certitudinea
vinovaţilor din ultimii 45 de ani că actualii conducători nu vor declanşa un
proces de depistare, judecare, desfiinţare, condamnare a lor (dovedită din plin
de atitudinea din primele două luni) este singura lor şansă de a scăpa de
pedeapsă. Aşadar, adeziunea vinovaţilor.
2. Şansele pe
care le oferă celor care au avut poziţii, posturi, avantaje înainte de 22
decembrie, să şi le conserve în continuare. Astfel se asigură adeziunea
purtătorilor de scaune.
3. Speranţa la
legitimare a escrocilor care au intrat în faţă în timpul "revoluţiei"
din mai toate judeţele ţării.
4. Frica celor
cărora li s-au promis avantaje materiale şi sociale (mineri, etc.) de a nu-şi
pierde aceste avantaje sub un alt regim.
5. Incultura
politică , socială şi generală, reuşită de vechiul regim.
6. Dificultatea
înţărcării celor obişnuiţi cu lenea, chiulul, incompetenţa, speriaţi de
perspectiva competiţiei şi a unor criterii de selecţie valorică.
7. Dorinţa de
stabilitate , de supravieţuire în orice condiţii, de "linişte",
resimţită de masa mediocrilor, motivaţi în acest spirit.
8. Lipsa oricărui
respect pentru valoare, pentru năzuinţe spirituale, pentru dezvoltare
intelectuală, pentru elevare, cultivate profund de comunism.
9. Lipsa unor
credinţe de factură spirituală.
10. Inexistenţa
unei structuri informaţionale, democratice (geografic), eficace (adaptate la
auditor), libere şi bine intenţionate.
11. Inexistenţa
unei structuri bine puse la punct pentru asigurarea unui dialog social.
12. Manipularea
opiniei publice de către informatorii securităţii, coordonaţi sau pe cont
propriu, posibilă datorită nedesconspirării lor.
13. Inocularea în
minţile neapărate ale muncitorilor, a ideologiei proletar - comuniste
(dictatura proletariatului, lupta de clasă, intelectualitatea ca burghezie
inutilă), etc.
14. Inexistenţa
unei clase ţărăneşti autentice şi a unei pîrghii sănătoase de refacere a ei.
15. Pasivitatea
intelectualilor de calitate. Refuzul de a se angrena în politică, din teama de
a se compromite. Egoism demonstrat şi de energia cu care îşi apără avantajele
profesionale.
16. Apolitismul
sinucigaş al întregii societăţi, reacţie bolnăvicioasă la atacul politicului de
proastă calitate.
17.
Marginalizarea (timiditatea) personalităţilor şi a valorilor. Jena de a lua
atitudine fermă în momente politice cheie.
18. Trădarea
ideii de "intelect" de către indivizi care s-au acoperit cu diplome
în aceşti ani şi discreditează în ochii populaţiei, noţiunea de intelectual.
19. Obligaţia
legală de a respecta o ierarhie răsturnată. De exemplu, în armată, elementele
progresiste sînt la cheremul celor retrograde fiind acuzate de anarhism dacă se
revoltă. Această situaţie e generală.
20. Ameninţarea
voalată (securitatea , anarhia, etc.).
21. Numărul mic
al doritorilor reali de înnoire profundă (minoritari).
22. Tendinţa
acestora de a fugi din luptă şi din ţară datorită disproporţiei.
Notă - situaţia ţării este dramatică: o minoritate necompromisă moral şi
nemulţumită, vrea să pedepsească sau măcar să sancţioneze, o majoritate
vinovată şi puternică.
Adevărul dureros este că Iliescu este
adevăratul reprezentant al majorităţii deci din punct de vedere democratic ,
are legitimitate. Toţi vinovaţii, de toate gradele, îl susţin. De asemenea, îl
susţin victimele complet desfiinţate, oamenii depersonalizaţi.
Punctul de vedere care-i neagă lui Iliescu
legitimitatea , este cel moral, din care pactul pe care-l perfectează, apare ca
odios.
Trebuie să primeze deci democraţia sau
dreptatea?
Democraţia amorală, va da dreptul
torţionarilor, complicilor lor, profitorilor, liderilor, şacalilor, laşilor,
etc. să încline balanţa politică, folosind dreptul la vot.
De conceput un serial cu vinovaţi votînd.