26 ianuarie
– 25 februarie 1990
[..]
Imediat după anunţarea ştirii că FSN
s-a hotărît să profite de poziţia pe care revolta
populară i-a permis s-o cucerească, preluînd practic cîrma societăţii româneşti, în numele unui
"consens" care promite vinovaţilor să scape de judecata dorită de
poporul oprimat, mulţi cetăţeni au simţit nevoia de a ieşi în stradă.
Îi îndemna frica de a nu vedea
revoluţia trădată, de a lăsa ţara în mîinile celor
care au îmbolnăvit-o, ducînd-o la ruină! Refuzînd să acorde încredere FSNului,
datorită manevrelor sale şi prezenţei la conducere a unor
"specialişti" folosiţi la intoxicare, care acum vor să-şi păstreze
poziţiile de lideri în procesul... vindecării - ei doresc garanţii că nu vom
luneca în aceeaşi prăpastie, călăuziţi de ghizii pe care-i consideră dubioşi.
Împreunîndu-şi
vocile în stradă, ei au cerut cîteva zile la rînd, demiterea FSN şi preluarea conducerii ţării de un
colectiv de specialişti lipsiţi de ambiţii politice, care să asigure
stabilitatea şi desfăşurarea corectă a alegerilor, fără a gusta din mierea
abuzului de putere!
Reacţia regimului la apariţia
acestor conştiinţe civice, neînregimentate politic, a fost edificatoare: farsa!
S-a făcut tot ce s-a putut pentru ca ţara să nu afle sau să nu înţeleagă că, pe
lîngă cele două părţi în conflict (FSN şi partide
istorice), a apărut o a treia forţă, spontană, populară, anti FSNistă! (mult mai greu de discreditat în ochii opiniei
publice faţă de partidele care au o poziţie ingrată).
De aceea, demonstraţiile zilnice ale
acestui grup de opinie independentă, au fost tratate într-un stil care a
amintit îngrijorător de obiceiurile regimului care credeam că s-a prăbuşit...
Au fost făcute filmări, "speciale", "selective", cu scopul
discreditării acestei mişcări tinereşti, încît să se
infiltreze în conştiinţa cetăţenească , impresia că e vorba de huligani
debusolaţi.
E adevărat că, în cele patru zile de
demonstraţii consecutive, tinerii adunaţi în Piaţa Victoriei, au fost
confruntaţi cu multe încercări de diversiune, între ei strecurîndu-se
persoane compromiţătoare.
Pe date de 26 ianuarie însă, cînd am avut onoarea şi plăcerea să particip integral la
mitingul lor, învăţaseră să se apere de provocări. La orele 18, în faţa
palatului din Piaţa Victoriei, erau cîteva sute de
persoane, cu tot atîtea carnete de student şi
legitimaţii în mînă. Ei au scandat într-o totală
disciplină: "FSN e PCR!", "Jos comunismul!", "Jos
cenzura!", "FSN , pleacă în URSS!", "Nu sîntem
huligani!", "Nu sîntem partide!",
"Studenţi şi muncitori!", "Frontul a trădat!", "Eroii
n-au murit în parcuri!" (aluzie la decretul incredibil prin care frontul a
făcut dovada tendinţelor sale... democratice).
Delegaţii manifestaţiei au fost
primiţi de guvern într-un mod şocant; li s-a spus că reprezintă un grup de
indivizi plătiţi cu cîte 500 de lei ca să provoace
dezordine şi au fost expediaţi fără a li se da vre-un răspuns! Această insultă
gravă a fost adusă unui public care - cu puţine excepţii - putea onora o sală
de concert! (am întîlnit acolo mulţi specialişti de
marcă, oameni cu două facultăţi, o parte din membrii GDS care cuprinde spuma
spirituală a ţării!). Refuzul dialogului a decis pe cîţiva
dintre membrii grupului... de dialog social, în frunte cu dl. Gabriel Liiceanu (care făcuse acel inspirat apel TV către
lichele!), să se îndrepte spre televiziune.
Spre stupefacţia delegaţiei,
televiziunea a refuzat dlui Liiceanu şi minutul
necesar apelului la dialog. Atunci am înţeles cu toţii, de ce nu...reuşise
televiziunea să filmeze corect manifestaţiile: pentru a bloca accesul spre
opinia publică a ştirii că a apărut o mişcare de opoziţie faţă de deciziile FSN
- a unor cetăţeni respectabili!
Am părăsit cu toţii Piaţa Victoriei
(ultimul slogan în faţa militarilor şi miliţienilor descumpăniţi fiind:
"Unde sînt sticlele!" ) şi am parcurs în
coloană compactă drumul spre televiziunea română neliberă.
Aici, ca şi pe traseu, s-au scandat
doleanţele participanţilor, adăugîndu-se:"Noi
v-am apărat şi voi aţi trădat!" ) mulţi dintre tineri luptaseră aici în
decembrie... "Jos cenzura!", "Dialog!" şi mai concretul
"Jos Munteanu!".
Răspunsul la rugăminţile noastre
spuse şi-n genunchi, a lipsit cu desăvîrşire.
Coloana a pornit apoi un marş pe
străzile capitalei în aceeaşi impresionantă disciplină, cu aceeaşi nestrămutată
hotărîre. În timp ce noi cîntam
"Deşteaptă-te române", într-un cor care între timp reunea mii de
voci, unii "cetăţeni" ne aruncau de la etaje murdării şi sticle...Nu
s-a răspuns la nici-o provocare, ne-am mulţumit cu aplauzele celor care ne-au
arătat solidaritate. Pe tot parcursul, nu a existat nici-un incident, lucru pe
care unităţile poliţiei cu care am colaborat excelent, îl pot certifica! S-a
îngenunchiat în locurile care poartă amintirea adevăraţilor eroi, pe care
nimeni nu are dreptul să-i folosească în scopuri propagandistice şi a căror vîrstă ar fi trebuit să nu fie "uitată" atît de uşor ("copiii") care v-au adus libertatea
ar putea avea şi nişte drepturi, ar putea pretinde eliberarea de sub tirania stăpînilor lor "maturi"). Ne-am rugat ca jertfa
lor să nu fie zadarnică. O rugăciune pe mii de voci, în liniştea plină a
nopţii, urmată de asurzitorul plîns al claxoanelor.
Obosiţi dar fericiţi de gustul
solidarităţii noastre, am ajuns în punctul final al manifestaţiei, în Piaţa
Universităţii, după miezul nopţii, într-o coloană al cărui sfîrşit
era greu de văzut şi care s-a desfăcut într-o incredibilă disciplină; cei de
faţă fiind ferm hotărîţi să revină!
Şi un amănunt picant: atunci cînd grupul de ziarişti şi reporteri, aflaţi în faţa
hotelului Intercontinental, au tăbărît asupra
manifestanţilor (pentru că lumea dinafara..."libertăţii" noastre a
fost pusă la curent), au avut surpriza unui batalion de "huligani",
capabili să ţină conferinţe de presă în cîteva limbi.
Reacţia guvernului la această
manifestaţie:
1. Refuzul dialogului
2. Dezinformarea ţării
3. Emiterea unui decret ameninţător, a cărui duritate încerca să producă
spaimă celor tentaţi spre democraţia străzii ( alt sens nu am putut găsi
acestei reacţii imediate, căci nimeni nu-şi manifestase nici cea mai mică
tendinţă de a intra în conflict cu forţele de ordine).
Refuzînd
să cedeze acestui şantaj, tinerii au ieşit din nou pe 27 ianuarie şi pe 28
ianuarie la ora 10 în Piaţa Victoriei. Venind la Piatra Neamţ, am ratat aceste
evenimente, dar am rugat cîteva personalităţi de
marcă să vină la faţa locului pentru a vedea adevărul privind compoziţia
acestui grup de opinie independentă, o a treia forţă , omisă cu bună ştiinţă ,
de celelalte două grupări care s-au confruntat pe 28 ianuarie: suporterii
partidelor istorice şi cei pro FSN.
Degeaba au încercat oameni de talia
unui Rebengiuc să atragă atenţia asupra ei, bravii
susţinători ai FSN (adevăraţi Tovarăşi la vorbă şi la port), au reuşit prin dîrzenia lor (demnă de o cauză mai puţin compromisă) să
devieze discuţiile şi să deturneze atenţia de pe acest făgaş (care convenea
foarte puţin frontului).
Păcat, căci fără contribuţia acestor
grosolani instigatori, asmuţita "clasă muncitoare" nu s-ar fi repezit
cu furie asupra tinerilor, obligîndu-i să se retragă
din calea brutalităţii oarbe, care sugerează reinstalarea unei dictaturi a
proletariatului manipulat. (voi completa aceste detalii telefonice cu mărturii
într-un viitor articol).
Dacă muncitorii cred că vor putea
pune pe picioare o Românie bogată, modernă şi demnă, aliindu-se cu propagandiştii
politici şi cu forţele de represiune împotriva specialiştilor cu înaltă
calificare şi a tinerilor însetaţi de libertate, vor merita continuarea vieţii
în societatea rahitică pe care a produs-o decapitarea intelectualităţii de
către strategii comunismului, cu mîna poporului
hipnotizat.
Notă (pentru întrebarea "Cine
eşti dumneata?") - mică prezentare a unuia dintre huliganii manifestaţiei
de la 26 ianuarie.
Am absolvit liceul Petru Rareş din
Piatra Neamţ în 1977. Indisciplina rebelă a fost "înghiţită" datorită
premiilor obţinute la olimpiadele de matematică (Iaşi, Braşov). Am absolvit
secţia de Electronică a Politehnicii din Iaşi în 1983 (media 9.79). Locul I pe
ţară la concursul Traian Lalescu şi premiul III luat
ca reprezentant al României la balcaniada de matematică de la Ankara, mi-au
uşurat absenţa de la cursuri, la a căror stupiditate nu am putut rezista. Am
absolvit Facultatea de Matematică (FF) a Universităţii din Bucureşti, în 1989
(la 31 de ani). Am desfăşurat activităţi de pionierat în cadrul Întreprinderii
Electronica Bucureşti, rezultatele scutindu-mă de orice slugărnicie.
Relaţii suplimentare : la
instituţiile semnalate (nu căutaţi titlul de doctor, căci înscrierea propusă de
dl. Liviu Goraş, de la catedra de Electronică Iaşi,
s-a lovit de refuzul meu de a mă înscrie în partid).
Declar că nu am nici-un motiv să
consider că actualii lideri ai FSN reprezintă valori pe care naţiunea nu le-ar
putea înlocui , cu cîştig de credibilitate
intelectuală şi morală.
E foarte probabil ca eliminarea
activiştilor pro sovietici, stalinişti, scoaterea din funcţii importante, pe
care aceştia (reinstalaţi în decembrie), le ocupau, să nu fi fost un gest
patriotic, cu care Ceauşescu şi-a început epoca, ci o
banală măsură pentru a-şi întări puterea.
Nu poate fi exclusă nici
posibilitatea unei tactici diversioniste, căci multor români îndepărtarea
acestor căpuşe care se instalaseră în miezul societăţii, le-a stîrnit simpatia faţă de "conducător".
Dar iată că vechea gardă reapare în
mijlocul revoltei populare din decembrie şi contribuie, prin reţeaua lor de
simpatii, la succesul revoluţiei.
Pînă aici
e bine şi dacă se va dovedi că acest sprijin a fost necesar, efectiv şi
eficace, va trebui ca acest fapt să ofere respectivilor o puternică
circumstanţă atenuantă la procesul politic în care naţiunea va judeca
instalarea sidei "comuniste" în trupul
ţării!
Dar derularea evenimentelor de după
22 decembrie, schimbă complet datele problemei. Asistăm uluiţi la încercarea
iresponsabilă de recucerire a puterii de către respectivii
"dizidenţi" pentru meritul de a fi supărat ramura ceauşistă a
partidului, care a deviat (?...) de la ora Moscovei, trădînd
de fapt cauza comunistă prin atitudinea sa imprudentă de folosire a terorii
făţişe.
Dovedind patriotism, luciditate şi
demnitate, reprezentanţii militarilor au făcut presiuni asupra guvernului revelînd întregii naţiuni sensul ascuns al evenimentelor, arătîndu-ne ce se ascunde sub masca "dizidenţei"
celor care au pus mîna pe cîrma
ţării!
Vechii comunişti au mers atît de departe cu neruşinarea încît
au încercat să încarcereze armata în plasa "specialiştilor"
pro-moscoviţi, refăcînd pînă
şi cadrul comunist de îndoctrinare politică; sub numele de educaţie patriotică
FSN, foştii activişti îşi pot continua activitatea parazitară.
Militarii au dezvăluit de fapt, un
enorm scandal politic, incriminînd extrem de grav ,
persoanele care au dirijat această evoluţie a evenimentelor din conducerea
ţării.
Putem constata situaţii absolut
analoge, în orice domeniu de activitate.
Întrebarea este de ce nu răspundem
cu aceeaşi francheţe şi demnitate ca armata, de ce ne lăsăm îmbrobodiţi cu
promisiuni clasic comuniste şi de ce ne lăsăm şantajaţi cu ameninţarea de instabilitate
economică şi cu aceea - mai voalată - a forţei, de care dispune fostul aparat
represiv, pe care ... u trebuie să-l supărăm!
De două luni acest guvern ne propune
un calm dubios, o revoluţie care să nu schimbe nimic, un pact ruşinos cu foştii
noştri stăpîni şi torţionari.
Ştim că de fapt în spatele
mieroaselor lor atitudini, a demagogicelor lor promisiuni, a iresponsabilelor
satisfaceri ale cererilor diverselor categorii de protestatari, stă farsa
politică, ascunderea dovezilor marilor vinovăţii, reîntărirea
capacităţii represive, manipularea psihologică a populaţiei pentru a sprijini
un sistem al mediocrităţii eficace, manevrarea fondurilor disponibile sau a
ajutoarelor primite din străinătate într-un mod total incorect, încercarea de
intimidare a celor conştienţi de pericol şi de dezbinarea societăţii româneşti,
închegarea unui front al tuturor celor interesaţi să-şi continue activităţile
inutile sau dăunătoare, să-şi conserve privilegiile sau dreptul de a-şi cîştiga existenţa fără muncă şi valoare.
Pînă cînd vom accepta această tutelă complet compromisă?
Militarii au simţit urgenţa schimbării miniştrilor, civilii trebuie să facă
acelaşi lucru cît mai urgent; altfel,
"stabilitatea" va degenera în revenire la pulsul ultimilor 45 de ani
(călăuzele actuale ne-au mai condus pe aceste poteci) sau la o nouă revoluţie
cu efecte imprevizibile ( poate dezastruoase..) , făcută de cei însetaţi de
schimbări profunde, în dauna celor care nu vor să-şi înţarce pasivitatea, lenea
şi incompetenţa.
Subscriu cu toată responsabilitatea
la lozincile strigate în ultimul timp în Piaţa Victoriei :"FSN e
PCR", "Frontul a trădat!", "Alegeri fără front!",
"Ceauşescu nu fi trist, Iliescu-i
comunist!", "Jos Iliescu ţi Roman!",
"Jos securitatea!".
Cine mai e de această părere?
1. Cum aţi participat la Revoluţia din decembrie încît
să cuceriţi dreptul de arbitru al ţării?
2. De ce aţi profitat de revoluţie cerîndu-vă
imediat drepturile şi şantajînd ţara aflată într-o
situaţie grea?
3. După ce v-au fost satisfăcute revendicările, doriţi să vă arătaţi
recunoştinţa înăbuşind orice altă mişcare revendicativă?
4. Dacă Ceauşescu v-ar fi satisfăcut cererile,
a-i fi venit să-l apăraţi în timpul revoluţiei?
5. Aveţi un unghi de observaţie , acolo în Valea Jiului, superior
cetăţenilor Bucureştiului, pe care vreţi să-i
"disciplinaţi"?
6. Doriţi instalarea "dictaturii proletariatului" în România?
7. Cunoaşteţi opiniile manifestanţilor din lunile ianuarie, februarie 1990,
cu care ... nu sînteţi de acord?
8. Credeţi că studenţii, muncitorii şi intelectualii pe care îi numiţi
"huligani" , sînt dispuşi să accepte
jigniri, în numele puterii tîrnăcopului?
9. V-a convins primul miner al ţării, că nu aveţi nevoie de alte pături
sociale?
10. Vă veţi putea descurca împreună cu propagandiştii politici, vechi -
noi, dacă intelectualii de valoare speriaţi de violenţele voastre, se vor vedea
siliţi să părăsească ţara?
11. Nu puteţi suporta existenţa a mai multe puncte de vedere, considerînd acest lucru ca nesănătos?
12. Doriţi să întrerupem lupta pentru adevăr şi democraţie... ca să nu vă
tulburăm liniştea dinaintea intrării în şut?
13. Sînteţi preocupaţi de grevele din 1929 sau de
distrugerea societăţii româneşti în ultimii 45 de ani , în numele
"comunismului"?
14. Din discuţiile pe care ofiţerii nemulţumiţi , le-au purtat cu
reprezentanţii guvernului, prezentate la televiziune, nu aţi putut trage nici-o
concluzie? Ne permiteţi deci să ne îndoim de priceperea voastră politică?
15. Cine v-a dat dreptul să somaţi armata să lupte neiertător cu populaţia?
Cine v-a permis să cereţi folosirea aparatului de poliţie, acelaşi care a comis
atrocităţile din decembrie? Cine v-a sfătuit să propuneţi în ultimă instanţă
preluarea rolului de aparat de ordine şi represiune? Cine v-a cerut să deveniţi
garda dlui Iliescu?
16. Ştiţi că intervenţia voastră "eroică" a fost total inutilă,
necivilizată, abuzivă şi jignitoare ?
17. Doriţi să vă respectăm munca şi priceperea în minerit sau înţelepciunea
politică pe care nu aţi dovedit-o încă?
[]
1. Certitudinea vinovaţilor din ultimii 45 de ani că actualii conducători
nu vor declanşa un proces de depistare, judecare, desfiinţare, condamnare a lor
(dovedită din plin de atitudinea din primele două luni) este singura lor şansă
de a scăpa de pedeapsă. Aşadar, adeziunea vinovaţilor.
2. Şansele pe care le oferă celor care au avut poziţii, posturi, avantaje
înainte de 22 decembrie, să şi le conserve în continuare. Astfel se asigură
adeziunea purtătorilor de scaune.
3. Speranţa la legitimare a escrocilor care au intrat în faţă în timpul
"revoluţiei" din mai toate judeţele ţării.
4. Frica celor cărora li s-au promis avantaje materiale şi sociale (mineri,
etc.) de a nu-şi pierde aceste avantaje sub un alt regim.
5. Incultura politică , socială şi generală, reuşită de vechiul regim.
6. Dificultatea înţărcării celor obişnuiţi cu lenea, chiulul, incompetenţa,
speriaţi de perspectiva competiţiei şi a unor criterii de selecţie valorică.
7. Dorinţa de stabilitate , de supravieţuire în orice condiţii, de
"linişte", resimţită de masa mediocrilor, motivaţi în acest spirit.
8. Lipsa oricărui respect pentru valoare, pentru năzuinţe spirituale,
pentru dezvoltare intelectuală, pentru elevare, cultivate profund de comunism.
9. Lipsa unor credinţe de factură spirituală.
10. Inexistenţa unei structuri informaţionale, democratice (geografic),
eficace (adaptate la auditor), libere şi bine intenţionate.
11. Inexistenţa unei structuri bine puse la punct pentru asigurarea unui
dialog social.
12. Manipularea opiniei publice de către informatorii securităţii,
coordonaţi sau pe cont propriu, posibilă datorită nedeconspirării
lor.
13. Inocularea în minţile neapărate ale muncitorilor, a ideologiei proletar
- comuniste (dictatura proletariatului, lupta de clasă, intelectualitatea ca
burghezie inutilă), etc.
14. Inexistenţa unei clase ţărăneşti autentice şi a unei pîrghii sănătoase de refacere a ei.
15. Pasivitatea intelectualilor de calitate. Refuzul de a se angrena în
politică, din teama de a se compromite. Egoism demonstrat şi de energia cu care
îşi apără avantajele profesionale.
16. Apolitismul sinucigaş al întregii societăţi, reacţie bolnăvicioasă la
atacul politicului de proastă calitate.
17. Marginalizarea (timiditatea) personalităţilor şi a valorilor. Jena de a
lua atitudine fermă în momente politice cheie.
18. Trădarea ideii de "intelect" de către indivizi care s-au
acoperit cu diplome în aceşti ani şi discreditează în ochii populaţiei,
noţiunea de intelectual.
19. Obligaţia legală de a respecta o ierarhie răsturnată. De exemplu, în
armată, elementele progresiste sînt la cheremul celor
retrograde fiind acuzate de anarhism dacă se revoltă. Această situaţie e
generală.
20. Ameninţarea voalată (securitatea , anarhia, etc.).
21. Numărul mic al doritorilor reali de înnoire profundă (minoritari).
22. Tendinţa acestora de a fugi din luptă şi din ţară datorită
disproporţiei.
Notă - situaţia ţării este dramatică: o minoritate necompromisă
moral şi nemulţumită, vrea să pedepsească sau măcar să sancţioneze, o
majoritate vinovată şi puternică.
Adevărul dureros este că Iliescu este adevăratul reprezentant al majorităţii deci
din punct de vedere democratic , are legitimitate. Toţi vinovaţii, de toate
gradele, îl susţin. De asemenea, îl susţin victimele complet desfiinţate,
oamenii depersonalizaţi.
Punctul de vedere care-i neagă lui Iliescu legitimitatea , este cel moral, din care pactul pe
care-l perfectează, apare ca odios.
Trebuie să primeze deci democraţia
sau dreptatea?
Democraţia amorală, va da dreptul
torţionarilor, complicilor lor, profitorilor, liderilor, şacalilor, laşilor,
etc. să încline balanţa politică, folosind dreptul la vot.
De conceput un serial cu vinovaţi votînd.