30
septembrie – 25 decembrie 1990
5 octombrie
[Ciornă comunicat Dealul Mărului]
Ancheta: sesizare, aliere,
căutare martori, depistare loc, descindere, ce e înăuntru, ce se ştie.
Teza vînătorii de vrăjitoare şi pericolul
dezonorării prin „uitare”.
Etapele crimei comuniste .
1. Principii
Criza materială şi criza spirituală corelate.
Cei ce au militat pentru democraţie şi simt acum nevoia de a-şi uni
eforturile sunt animaţi de o credinţă în valoarea împlinirii spirituale
(inteligenţă, sensibilitate, caracter).
Revoluţia burţii şi cea a spirtului au totuşi legi diferite. A se evita
continuarea confuziilor. Noi considerăm principala vină a comunismului aceea de
a fi deformat, sub presiune, spiritul cetăţeanului, de a-l fi domesticit în
forţă, încălcîndu-i demnitatea. Accentul pus pe
problematica materială e firesc, dar poate deveni perturbator. Noi nu am fi
mulţumiţi într-un lagăr cu îndestulare, nu acceptăm condiţia prizonierului,
dorim o libertate colectivă.
Emanciparea individului duce la valorarea acestor probleme şi lipsa ei face
ca azi, să ne găsim în minoritate. Totuşi, noi ce aparţinem minorităţi rămase
credincioase personalităţii evoluate, trebuie să ne definim clar această
poziţie, să nu ne mai ascundem timid opţiunea
şi năzuinţele, pentru ca publicul să ne poată înţelege doleanţele.
Este evident că între putere şi
burtă s-a făcut un pact. Indiferent de buna credinţă cu care puterea l-a făcut
şi de luciditatea cu care mulţimea l-a acceptat, sensul mişcării noastre nu
este de a comenta această axă, ci de a ne cere dreptul la prezenţă, luptînd pentru acceptarea valorilor spirituale.
Străinătatea trebuie şi ea să înţeleagă dreptul elementar şi forţa
emancipatoare a prezenţei noastre în triunghiul: putere-burtă-conştiinţă.
Ea nu trebuie să accepte oferta deţinătorilor puterii de a transforma România
într-o „aglomeraţie productivă”, jertfind categoria iubitorilor de bine
general, în numele forţei majorităţii.
Prima tiranie cu care suntem confruntaţi, abil manipulată, este aceea a
majorităţii care obligă minoritatea să-i împărtăşească vederile, în general
retrograde!
De aceea vă propun, să ne exprimăm solidaritatea cu poziţia doamnei Cornea, exprimată în forurile europene, care a cerut
străinătăţii să condiţioneze ajutorul economic dat României de garantarea
libertăţilor democratice.
Garantarea drepturilor minorităţilor etnice este o pretenţie pe care nimeni
nu o discută. Drepturile minorităţilor religioase – la fel. Dreptul minorităţii
devotată emancipării spirituale de a se exprima liber, mi se pare încă şi mai
natural şi mai fructuos. În acest spirit insist ca forumul să se solidarizeze
cu lupta dnei Cornea,
pentru o cauză care e de fapt a noastră, a tuturor! Adaug la aceasta rugămintea
adresată celor ce vor să ajute democratizarea României, să ofere un sprijin
material (mijloace de mass-media etc.) organizaţiilor din forum pentru a ne
putea depăşi aşa-zisa „slăbiciune”.
2. Aspecte organizatorice
Nu un bloc reunindu-ne organizaţiile greoi şi mărginindu-se la manifestaţii
simbolice de solidaritate ne trebuie, ci o alianţă operativă. Organizarea
trebuie să permită coerenţa care să facă posibilă împreunarea eforturilor
depuse într-un acelaşi scop. Unitatea în acţiune trebuie să dubleze comunitatea
de credinţă.
Activitatea va trebui să rezolve problemele pe două planuri:
a. cel de ansamblu, de principii, de impulsionare a renaşterii societăţii,
de dezvoltare a mentalităţilor, structurilor şi practicilor unei societăţi
normale, ieşite din coma post-totalitară.
b. aici menţionez că totalitarismul ca boală s-a diseminat periculos în
organismul naţiunii, putînd fi întîlnit
în cele mai nepotrivite situaţii şi raporturi interumane, compromiţindu-le.
Aşadar educaţia prodemocratică, operaţiune de
anvergură, de lungă durată, trebuie începută intens pentru că nu putem construi
o democraţie decît cu oameni pregătiţi interior
pentru ea!
Pe acest plan activităţile noastre comune vor putea acoperi:
- centre de educaţie, cu cursuri, prelegeri, dialoguri, conferinţe. Forumul
naţional va ajuta corelarea eforturilor acestor centre
- centre de preluare a plîngerilor, sesizărilor,
propunerilor, informaţiilor cetăţenilor. Ele vor putea ajuta formarea bazei de
date pe care o va putea exploata analiza comisiilor de prospectivă şi-n acelaşi
timp vor crea punţile de legătură cu masele
- cluburi de întîlnire a membrilor şi
simpatizanţilor care vor facilita ieşirea din izolarea individualităţilor şi
regăsirea bucuriei şi eficacităţii lucrului colectiv (înzestrate cu mijloace
audio-video, cu materiale care să circule în reţeaua forumului).
- biblioteci înzestrate cu săli de lectură şi fişiere problematizate
- structuri economice (societăţi pe acţiuni) care să găsească mijloacele
economice de susţinere materială a activităţii şi să încerce demonstrarea
validităţii propunerilor opoziţiei
- comisii de analiză, prospecţie şi urmărire a
legăturilor cu celelalte organizaţii
- comisia de analiză a regimului comunist
b. Cele de reacţie imediată la orice manifestare totalitară:
- pentru problemele de interes naţional (libertatea informaţiei, funcţionarea
parlamentului, regimul pluripartidist, drepturile
omului, Constituţia
- pentru problemele de interes local care solicită intervenţia în viaţa
judeţului. Cetăţeanul trebuie să perceapă alianţa ca pe un avocat care-şi oferă
serviciile în apărarea sa de orice abuz al puterii (exemple concrete). Această
postură trebuie conştientizată, omul trebuie să înţeleagă (prin exemple
convingătoare) că e în interesul lui să aibă cui se adresa atunci cînd i se face o nedreptate!
Insist asupra acestei ancorări în real şi-n concretul judeţului, experienţa
a demonstrat că numai aşa putem stîrni interesul
oamenilor. Nu trebuie să uităm că celorlalţi le-a fost puternic atrofiată
generozitatea. Pînă la a vedea rezultatele noii
educaţii, trebuie să ţinem cont de realitatea mentalităţii oamenilor,
vorbindu-le pe limba pe care o înţeleg, despre durerile pe care le resimt, antrenîndu-i în activităţile care le suscită interesul!
Deseori imaginea incorectitudinii şefului lor direct le pare mult mai
convingătoare decît aceea a conducătorilor statului!
În concret, trebuie formate comisii de sondaj şi anchetă socială. Trebuie
obţinut de la autorităţi:
- prezenţa în comisiile lor de anchetă a unor reprezentanţi ai opoziţiei
- libera informare cu datele pe care acestea le deţin privind viaţa
socio-economică a judeţului
- întîlniri de discutare a problemelor ridicate
de cetăţeni, comunicate opoziţiei
- mijloacele mass-media locale şi comune forumului (presă, radio şi
televiziune)
Corelarea activităţilor de perspectivă se poate face:
- stabilindu-se la început, unitar, principiile şi modul lor de organizare
- creîndu-se legăturile necesare conexiunilor de
colaborare
- întîlniri periodice ale responsabililor cu
problema respectivă
Reacţiile imediate la nivel naţional (declaraţii, proteste, manifestaţii)
sunt posibile numai dacă se găseşte un compromis între democraţie (acordul
tuturor) şi eficacitate! Aceasta impune formarea unui comitet de reprezentare restrîns, bine ales, pe care să-l investim cu dreptul de a
reacţiona imediat public, în numele nostru, în spiritul principiilor pe care
le-am acceptat! În cazul în care comitetul face o gafă, sau o anumită
organizaţie nu este de acord cu o anumită afirmaţie a sa, poate face acest
lucru public sau poate alerta comitetul asupra dezacordului apărut. Dacă
situaţia o cere va fi urgent convocată adunarea generală a reprezentaţilor
forumului (40 din judeţe) pentru a decide în numele majorităţii.
Sau: comitetul face public textul propunerii de comunicat. Organizaţiile
judeţene au dreptul de a-şi comunica imediat dezacordul spre centru. Daca
situaţia o impune, comunicatul nu mai este dat. Dacă nu, el se dă din nou, acum
definitiv şi modificat în spiritul adăugirilor sugerate care se dovedesc utile.
Pentru manifestaţiile publice , comitetul (la sesizarea unora) semnalează
organizaţiilor. Ele sunt libere să acţioneze conform posibilităţilor locale
- Doina Cornea
Discurs de deschidere. Mulţumeşte pentru sacrificiul de a se veni la Cluj,
reunindu-ne în acest moment decisiv. Lipsa mijloacelor… vă rugăm să ne scuzaţi.
Dacă aţi venit este pt. că simţim toţi că structurile totalitare se
reinstalează. Oameni care au făcut mari greşeli revin la putere…punctul de
vedere psihologic. Umilinţele şi teama care ne-au fost imprimate. Comunismul a
încercat să distrugă fiinţa umană. Trebuie refăcută toată societatea. Este un
cerc vicios. Comuniştii se opun oricărei modificări. Cei care conduc ţara duc
un fel de bătălie împotriva adevărului. Trebuie să fie obligaţi să răspundă,
împiedicaţi să ne deturneze istoria. Forumul are ca principii fundamentale:
adevărul care conferă libertatea binelui. Avem nevoie de speranţă pentru a
construi, de entuziasm. Faptele oamenilor care conduc au revelat absenţa
dragostei lor pentru bine. Vreau să facem o alianţă neformală,
să stabilim un program de acţiune. Vă dau exemplul de la Cluj. Am stabilit un
fel de organizare, o reţea de comunicaţie pentru a putea reacţiona împreună. Am
făcut comisii în domeniile: 1. comisie electorală – vrem să avem liste
comune 2. comisia legislativă – pentru
a analiza legile şi a le verifica caracterul democratic 3. justiţie – social 4. problemele tineretului – cei mai apţi
pentru libertate 5. probleme de
muncă - să susţinem cetăţenii 6. drepturile omului etc. etc.
Să strîngem informaţii pentru a înţelege
realităţii. Avem reprezentanţii Basarabiei – să le dăm cuvîntul….Un
gînd personal: dihotomia între guvernul Iliescu – care este pătat şi nu poate să aducă pacea ca
regele României Mihai. Acesta reprezintă simbolul monarhiei, un factor de pace.
Chiar pentru neocomunişti va fi bine. Este o garanţie. L-am cunoscut. Este un
om curat. Singurul care ar ridica prestigiul României pentru a avea sprijin de
afară.
- Platforma program a FDAR
- Proclamaţia de la Cluj
- Coposu:
Mulţumeşte organizatorilor forumului. Revoluţia a fost furată tinerilor
care s-au jertfit.
Să înceteze minciuna, incitarea urii între categoriile sociale şi etnice.
Destabilizarea şi interzicerea. Integrarea în Europa. Face enumerarea
anormalităţilor. Cere reintroducerea religiei în şcoli (12 clase). Să se
renunţe la minciună- proprietatea privată. Pămînt ţăranilor…. Urează succes; consolidarea opoziţiei; frînarea recăderii în totalitarismul comunist.
- M. Stănescu de la Partidul Social Democrat.
Salut tuturor iniţiatorilor forumului. Consfătuiri permanente între PSD, PNL,
PNŢ, GDS, studenţi, etc. citeşte o declaraţie. De la entuziasm la descurajare.
Forţe obscure care au acţionat pentru dezbinare. Consfătuirea permanentă pentru
democraţie. Legătura prin grup de consultare. Conducerile din consfătuiri iau hotărîri. Principii: 1. societăţi asigurînd
libertate, egalitate, solidaritate, bunăstare…. 2. instaurarea adevărului 3. solidaritatea umană 4. persoana umană – ţel suprem 5. ocrotirea prin lege a
defavorizaţilor 6. dreptul la
proprietate personală 7. prioritatea
societăţii civile în raport cu statul…. 8. cultivarea adevăratului patriotism
şi combaterea monopolizării lui… 9. instaurarea ordinii de drept şi egalităţii
în faţa legii 10. afirmarea demnităţii
şi recîştigarea rolului familiei; mama şi
copilul 11. refacerea echilibrului
ecologic. Monarhia – obiectul referendumului poporului român.
- V. Batnaru – Frontul popular din Moldova
Salut din partea românilor basarabeni şi a frontului popular din Moldova.
Motivele prezenţei: - ne bucurăm că
v-aţi unit; basarabenii au conştientizat necesitatea unui atare for; numai după
aceea se fac partide, altfel facem jocul comuniştilor - apel la solidaritate cu românii moldoveni
(la 19 aug. Şi 2 sept. Republica găgăuză şi transnistreană). La 28 oct. Şi 25
noiembrie se pregătesc alegeri în aceste republici pentru a le dizolva.
Interesele românilor sunt în pericol. Noi – cei încă captivi. 22-29 oct. Săptămîna solidarităţii cu Moldova – manifestaţii în
toată ţara. Încheie cu rugămintea de a
se adopta un apel către români şi către conducerea ţării.
- Ştefan Ciucă – partidul democrat român
Trebuie bine gîndit. Propunerile nu sunt bine
structurate. Nu trebuie cu vorbe. Ticăloşia guvernului care îmbogăţeşte pe cei
bogaţi deja – din abuzuri. Ideea Cojocaru. Cotidian
al forumului.
- Ctin Cojocaru – din
partea sindicatului Alfa.
Mulţumeşte. Emoţia de a aduce la acest forum ideile sale. Spargerea
esenţelor comunismului. Sînt aici cei ce mai cred în
democraţie. Face deosebirea între cacialma şi o refacere economică. Comunismul
nu e numai totalitarism ci şi proprietate comună asupra capitalului – marea
diversiune. Problema nr. 1 este demolarea proprietăţii comune şi introducerea
proprietăţii private. Trebuie democraţie economică. Descrie opţiunea guvernului
de privatizare. Avem mari valori – nu sunt de acord că nivelul tehnic e mult
inferior celui din America. Există capital. Se ajunge la 70% sector particular
în 350 de ani. Pentru a ajunge în 6 ani de la 16 miliarde la 260 de miliarde.
Toţi banii pot trece la cei ce-i au acum? Nu ne vor scoate din criză şi nedemocraţie. Eu propun ieşirea rapidă şi democraţie. O
clasă medie puternică care să aibă , pe lîngă
veniturile din salarii, pe cele din capital. Avem 15-16 mii de miliarde lei. Cu
numărul de ani calculat ce-i revine fiecăruia în conformitate cu munca.
Celelalte criterii ar provoca discuţii şi întîrziere.
Cu titluri se pot cumpăra acţiuni. Ar porni o ploaie de întreprinderi. Altfel
ce facem cu şomerii?
- Imre Komţ (UDMR)
Mă aşteptam la alte condiţii pentru cuvînt.
Transmite salutul UDMR Cluj ( şi a lui Sandor Kaniadi – preşedinte absent). Ştim că nu e mult dar sperăm
că e un punct de plecare pentru că e nevoie de unirea forţelor. Senzaţia de
neîmplinire ce o avem. UDMR pentru o Românie democrată. Avem aceleaşi interese
pentru prosperitate şi democraţie, care e una pentru toţi. Am suportat şi
suportăm atacuri violente pentru trădare, dezmembrare. Noi suntem cetăţeni loiali
dar vrem să se ştie că poziţia noastră nu e consecinţa unor daruri, drepturile
noastre derivă din tratatele internaţionale. Posedăm şi un act politic de mare
importanţă. La 1 decembrie a fost proclamată ziua naţională a României. Atunci,
în 1918, Marea Adunare populară a
proclamat unirea, dar mai sunt şi alte puncte. La pct. 3 al acelei hotărîri, s-a proclamat „asigurarea deplinei egalităţi în
drepturi pentru toate pop. conlocuitoare; asigurarea învăţămîntului,
justiţiei pentru ei şi participarea proporţională la conducere”. Asigură că vor
fi parteneri corecţi. În Austria: grupuri etnice. În Europa am constatat că e
egalitate, etc.
A doua zi a Congresului
- Popilian - forum din Bucureşti
- Ursache - forum din Iaşi
Cerem parlamentului să adopte o rezoluţie prin care să condamne
comunismului. Audierea cetăţeanului Ion Iliescu de
comisia parlamentară. Comisia parlamentară pentru decembrie. Protest împotriva
manevrelor FSN pentru neutralizarea sindicatelor. Reforma agrară cuprinzătoare.
Împroprietărirea şi retrocedarea averilor mănăstireşti. Protest împotriva
reabilitării nomenclaturii. Consideră că monarhia nu a fost niciodată abolită.
Cere un referendum. Mesaj de solidaritate cu Bucovina şi Basarabia ocupată.
- Gabriel Dobrotescu – forum Craiova
Să nu adere persoane individuale la nivel judeţean. Elementele introduse în
sînul partidelor. Redactarea unui ziar al forumului.
Teama de necunoscutul capitalist, garanţia dată de supravieţuirea comunismului.
- Ionescu – forum Caracal
Mulţi ştiau ce este FSN dar s-au considerat organic legaţi de putere.
- Ion Antoniu - sector 6 Bucureşti
Exemple din ţările alăturate. Să nu se facă pe verticalele partidelor.
- Grigore Şteţca (fratele lui Toader Şteţca)
Aduce un salut de la Săpînţa
- Bizadea - Teleorman
-Fost deţinut politic . Pune problema criminalităţii. Cere
măsuri tari pentru crimă şi bestialitate şi reintroducerea pedepsei capitale.
Memorandum cu semnături în acest sens. să fie cooptat Cojocaru
în forum. Problema abuzurilor securităţii. Medici care au distrus oameni în
ospicii.
- X din Hunedoara
Exprimă satisfacţie pentru multitudinea poziţiilor şi mulţimea
participanţilor şi pentru înţelegerea pe verticală. Trebuie să definim corect
adversarul. Despre forumul civic – să nu scindeze
- Nistor Man – Tg.
Mureş
Cere date în legătură cu evenimentele de la Tg.
Mureş. Naţionalismul şovin ne-a adus regres. Această problemă trebuipusă azi. Şi rezolvată. Se ridică împotriva urii şi
şovinismului.
- X - Braşov
Mesaj al Asociaţiei 15 noiembrie şi Cada. Prezintă miza problemei.
Nefolosirea armatei împotriva poporului – intimidare. Stănculescu
i-a sprijinit pînă în 22 septembrie - dar a trădat.
Pe 14-15 noiembrie , aniversarea evenimentelor de la Braşov. Cere
reprezentanţi. Trimite reprezentanţi în ţară dacă se organizează manifestaţii o
dată cu ei. Dă telefoanele de contact.
Propuneri:
1. criza spirituală. Apărarea demnităţii
2. procesul comunismului – atacul la rădăcină
3. cerere de garanţii că nu mai e posibilă represiunea: adevărul,
eliberarea deţinuţilor politici, pedepsirea vinovaţilor, condamnarea
comunismului, clarificarea completă a situaţiei securităţii, epurarea
aparatului administrativ, judecătoresc şi poliţienesc
4. unitatea stradă – partide – rezistenţă civică
5. activităţi pe două nivele în timp: pe termen lung (educaţia omului
democratic) şi pe termen scurt (reacţii la abuz); şi pe două nivele în spaţiu:
naţional şi local
6. importanţa autonomiei locale; evitarea centralismului democratic (tirania
în partid)
7. nu dispar partidele. De fapt unitatea de acţiune nu ridică probleme. La
Neamţ sunt făcute în comun: centru de educaţie, centru de colectare a
informaţiilor, clubul de dialog, publicaţia proprie, comisia de anchetă socială
şi apărarea dr. omului, comisia de pregătire a procesului comunismului, sala de
informare
8. ideea centrală – opoziţia reprezintă avocatul cetăţeanului apărîndu-l de abuzurile puterii.
9. propuneri organizatorice. Pentru activităţi de interes naţional imediat
– comitetul de reprezentare. Pentru activităţi pe termen lung: reţea de
distribuire a informaţiilor (presă, radio-tv, cărţi,
casete, lectori; reţea de preluare a informaţiilor (sondaje, anchete, sinteze,
propuneri, sesizări); reţea de organizare a procesului comunismului; reţea de
apărarea a drepturilor omului şi luptă împotriva abuzurilor; reţea pentru
constituirea structurilor economice. Ele acţionează: - stabilindu-şi la
început, unitar, principiile şi metodele şi organizarea în cadrul unor
întruniri centrale cu comitetul de coordonare;
- creîndu-şi legăturile necesare coordonării
activităţii
10. pentru început să lansăm procesul comunismului
11. eliberarea deţinuţilor
Convenţia declară că principiile de bază ale activităţii FDA sunt cuprinse în documente ca: Proclamaţia de la
Timişoara şi Proclamaţia de la Cluj care au condensat aspiraţiile luptei pentru
democraţie în această perioadă – [] solicităm parlamentului condamnarea
oficială a regimului comunist pentru gravele prejudicii pe care le-a adus
României. Considerăm că amînarea declanşării
procesului comunismului, a reparării prejudiciilor materiale şi morale pe care
le-a produs prin abuz, dovedeşte caracterul neocomunist al actualei conduceri
[] in acest cadru dorim adoptarea pct. 8 al Proclamaţiei de la Timişoara drept
criteriu de selectare a cadrelor de conducere adăugat criteriului valorii.[]
- George Şerban. Revoluţia din
Timişoara şi învingerea fricii. Cazul Braia.
- Nadler. Situaţia drepturilor omului. Sunt prea
importante pentru a le lăsa în seama guvernului. Cei 12 mii de români din
Austria . importanţa discutării abuzurilor perioadei precedente
- Mihai Gheorghiu. Despre situaţia romilor. Cazul
Kogalniceanu
- Babilunga. Situaţia minorităţilor din Moldova
- Ulrich. Democraţia şi drepturile omului;
puterea majorităţii.
- X de la PNT. Stiam ce
sint dar ne-au fost furate
- Ioan Rosca -Neamt.
Acordarea azilului politic pentru victimele FSN; garantarea imposibilităţii
represiunii
- Ştetca: informarea din sursă comunistă.
Nomenclatura comunistă la putere ne distruge. Cere comisie Haga
pentru Săpînţa. Nu 4 milioane de comunişti ci 500 de
mii cu Stefan Gheorghiu ne
vor chinui din nou. Tîrgul propus – părăsirea Săpînţei. Situaţia din penitenciare – maltratări, etc.
- Vasile Popovici. Explicaţia paradoxului
românesc: singura revoluţie firească (vina prea mare). Fenomenul Piteşti.
Procesul comunismului şi reconcilierea. 1700000 de informatori activi.
Securiştii, demnitatea pierdută, vînătoarea de
vrăjitoare.
- Becheanu- Braşov. Nevoile fundamentale. Suntem
locul 1 la mortalitate şi boli. Spitalele româneşti.
- Gabriel Andreescu. Evenimentele din 13-15
iunie.
- Mircea Stoica. Cere audierea martorului Iliescu
şi demisia lui.
- Gabrielescu – PNT.
Comisia parlamentară. Situaţia audierilor.
- Emil Constantinescu – prorector. Procesul?
- integrarea Europei, dimensiunea umană, problematica omului şi căutarea
solidară
- accidentul comunist, importanţa analizei; apărarea de recidivă; analiza
cauzelor şi înţelegerea efectelor; omul nou – monstruozitatea
- situaţia din România
- minoritatea supravieţuitoare; democraţie şi progres; descompunerea
lagărului; genocidul moral
- atitudinea autorităţilor franceze: continuitatea amoralităţii (Ialta!), tactică şi sfidare, pofta de profit lipsită de
scrupule, eroarea
- distrugerea amiciţiei profunde româno-franceze; cîştigarea
prieteniei unui guvern şi pierderea prieteniei unui popor
- apel către cetăţeanul francez să se solidarizeze cu cauza emancipării.
Sperăm că integrarea Europei este un proces mai profund şi mai rafinat decît o strategie politică, că ea va însemna eliberarea
solidarităţii umane din plasa barierelor artificiale care scindează marele
organism colectiv, regionalizînd umanitatea. Sperăm
că vom trăi bucuria de a fi împreună în încercarea de a ne împlini existenţa,
tovarăş în aventura emancipării.
Înţelegerea destinului Omului trebuie să folosească învăţămintele istoriei
şi pluralitatea experienţelor regionale e în acest sens bine venită. Pînă şi monstruosul experiment comunist trebuie analizat cu
extremă atenţie pentru a găsi resorturile intime ale mecanismului canceros care
l-a declanşat şi a cerceta căile de apărare a societăţii de pericolul acestei
dereglări.
Atitudinea iresponsabilă a societăţii din apusul Europei în faţa acestui
fenomen, surprinsă în documente cum ar fi cele de la Ialta
şi întreţinută de un egoism obtuz în ultimele decenii, trebuie abandonate. Înfrîngerea omenescului prin atacul virusului dictatorial
nu mai poate fi considerată un accident al istoriei. Recidiva „crizelor
dezvoltărilor tiranice” demonstrează că acest proces distrugător ameninţă
echilibrul oricărei societăţi, constituind un pericol latent pentru orice
democraţie.
Este deci inconştientă atitudinea liderilor occidentali care, nici acum, în
etapa în care metastaza organizării „tip lagăr” a dus comunismul în comă, nu se
implică într-o analiză minuţioasă a procesului, căutînd
soluţiile salvării bolnavului şi antidotul care să diminueze şansa recidivei.
Acest proces de analiză al cărui rezultate condiţionează poate şansa
viitorului fiinţei individuale şi colective , ar fi putut fi prilejul întîlnirii şi colaborării fructuoase între est şi vest.
El ar permite estului refacerea şi vestului maturizarea, el ar crea baza
concretă de manifestare a solidarităţii creatoare.
Superficialitatea „analiştilor” din vest, poate avea, pentru poporul
european, consecinţe nefaste. A te mulţumi să numeşti fenomenul dictatorial
(indiferent de acoperirea ideologică) un accident, uitînd
monstruoasa realitate, răsuflînd uşurat atunci cînd se găseşte o spectaculoasă întrerupere a coşmarului şi
decretînd tocmai accidentul dureros al eliberării o
„legitate istorică” este o atitudine iresponsabilă de politică ieftină, pe care
noi, subiectul experienţei comuniste, o percepem cu acuitate.
Atragem atenţia fraţilor noştri europeni asupra adevăratului pericol şi a
nocivităţii extraordinare pe care le-a scos în evidenţă episodul „comunist”.
Răul consecvent şi lipsit de scrupule are o eficacitate deosebită şi poate fi
capabil, în lipsa unor mecanisme de apărare a binelui foarte bine puse la
punct, de a genera o suită de procese care produc în lanţ o degenerescenţă
sistemică!
Ca ultim efect al consecvenţei germenului totalitar nestăpînit
se produce o degradare interioară, o
mutaţie a stării individului, o deplasare a continuului existenţei, o fază
morbidă ce a fost numită aici „om nou”.
Presiunea constantă susţinută de mecanismul represiv monstruos dezvoltat şi
selectat în rîndul indivizilor cu umanitate atrofiată
a pus în dificultate prin lungimea ei capacitatea de rezistenţă a victimelor
lipsite de apărare. Cu perfidie au fost lăsate deschise numai uşile spre
necinste, antrenînd compromiterea celor care, nemaiputînd rezista, se vedeau siliţi să respire prin
supapa intoxicantă pe care regimul le-o oferea.
Drept rezultat, vinovăţia şi complexul unei anume culpabilităţi a fost
difuz răspîndită, punîndu-ne
azi în situaţia îngrozitoare de a nu mai fi siguri că supravieţuitorii (în
sensul rezistenţei spirituale interioare), reprezintă majoritatea.
Acesta este experimentul românesc, drama la care a-i asistat pasivi atâţia
ani şi pe care o priviţi şi azi cu o detaşare inacceptabilă, ca şi cum atacul
la rădăcinile omenescului ar putea fi tolerat, prin neutralitate geografică!
Fără a înţelege cu adevărat situaţia în care suntem şi în ce măsură ea
ridică o problemă majoră pentru destinul speciei noastre, mulţi „observatori”
au făcut dovada demagogiei urbanităţii lor , în exprimările şi atitudinile
luate în acest an faţă de situaţia noastră.
Ni se recomandă democraţia cu aerul că ceea ce ne lipseşte ar fi
înţelegerea acestei noţiuni şi posibilitatea practică de a o face vie. În plus,
„cei mulţi” au ales la 2 mai conform
stării pe care istoria existenţei lor deformate le-a imprimat-o. Ce ne facem
noi, minoritarii care simţim că am reuşit să ne conservăm ambiţiile spirituale,
pretenţiile specimenului evoluat, însetat de semnificaţie, frumuseţe, adevăr şi
valoare !?
Mulţi dintre noi, disperaţi de a nu trăi la lumina spre care le tînjeşte spiritul şi pentru care se simt chemaţi, încearcă
să părăsească ţara. Sunt primiţi cu o răceală ce nu justifică pretenţiile de
emancipare a anumitor naţiuni.
Alţii luptă cu reţeaua gardienilor ce asigurau pînă
acum paza lagărului românesc, oripilaţi de posibilitatea, spre care se pare că
ne îndreptăm vertiginos, ca „specialiştii terorii” convertiţi la capitalism şi
socialism de piaţă să ne devină patroni, să ne asigure în continuare ordinea şi
stabilitatea.
Suntem întrebaţi cu o naivitate ce ne apare cinică: de ce dorim pedepsirea
vinovaţilor, de ce nu facem pact cu ei în numele creşterii şanselor
reconstrucţiei economice. Cei ce ne jicnesc astfel, victime ale unor clişee ce
ne prezintă , poate, ca pe nişte primitivi obsedaşi de procurarea mîncării, nu ne acordă dreptul de a ne evalua demnitatea şi
libertatea mai sus de bunăstarea ei morală şi iluzorie care ni se promite dacă
renunţăm la a ne dezarma gardienii.
Se exprimă dezamăgirea faţă de eficacitatea luptei noastre, fără a se ţine
cont de condiţiile în care o ducem, de disproporţia flagrantă de forţe între noi
şi reţeaua mafio-inchizitorială cu care suntem confruntaţi; am prefera ajutoare
materiale, instrumente de luptă non-violentă întăritoare şirului de sfaturi
date bolnavului slăbit!
Dar ceea ce ne-a făcut să adresăm acest apel poporului francez este atitudinea
oficialităţilor franceze faţă de situaţia din România, lipsa lor de respect şi
interes faţă de problematica recuperării demnităţii naţiunii noastre.
Dînd dovadă de un şocant pragmatism, grăbit să speculeze
posibilităţile economice pe care le-ar deschide piaţa românească, practicînd o demagogie străvezie şi penibilă, guvernul
francez pare la ora actuală, din întreaga Europă, cel mai dispus să colaboreze
cu autorităţile comuniste contra-revoluţionare din România, manifestîndu-şi
public această opţiune.
Această atitudine sfidătoare faţă de valoarea în sine a luptei pentru
emancipare se adaugă unor mai vechi gafe politice (vezi modul în care a fost
tratat monstrul Ceauşescu de aceleaşi autorităţi!) şi
umbresc prestigiul Franţei ca ţară ce apără valorile perene ale umanităţii.
Dar pentru că noi nu facem confuzie între popoare şi guvernanţii ei şi
pentru că avem experienţa istorică a dovezilor de simpatie frăţească
franco-română, facem acest apel cetăţenilor francezi să nu asiste pasivi la
această ruşinoasă devalorizare a prestigiului Franţei!
Europenii din România au ACUM nevoie
de ajutor şi solidaritate în lupta pentru apărarea valorii demnităţii omeneşti.
Nu lăsaţi liderii politici să obstaculeze cu
impurităţi căile pe care se va produce atît de
necesara noastră întîlnire!
Împlinim un an de la data izbucnirii mişcării de eliberare a României din
ghearele reţelei mafio-inchizitoriale securicomuniste.
Am avut cu toţii timp suficient pentru a înţelege:
- cît de gravă e starea în care sida represivă a adus organismul ţării şi cît de intolerabilă vinovăţia celor care au produs-o
- cît de vast a fost inoculat serul vinovăţiei şi
degradării prin presiunea ce a silit victimele lipsite de apărare să cedeze,
folosind căile compromiţătoare care-i fuseseră lăsate la dispoziţie; şi de
aici, cît de mare e inerţia antirevoluţiei.
- cît de puţini sunt aceea ce au reuşit să-şi
conserve verticalitatea, setea de adevăr, dreptate şi frumuseţe, capabili de
implicare generoasă în lupta periculoasă cu vechile structuri şi cît de necesară e recuperarea morală şi emanciparea
spirituală
- cît de fideli rămîn
mercenarii tiraniei structurilor care le asigurau tainul preferenţial şi cît de lipsiţi de scrupule pot fi şi sunt în încercarea de
a-şi apăra privilegiile, avuţia delapidată şi libertatea!
- cît de periculos este fenomenul egoismului şi
inconştienţei politice, graba oportuniştilor de a obţine avantaje, înainte de a
contribui la dărîmarea zidurilor lagărului
- cît de iluzorie este orice încercare de
refacere economică atîta timp cît
se conservă vechile reţele de influenţă, aparatul administrativ-judecătoresc,
poliţienesc şi politic nu este reorganizat şi epurat pentru a căpăta
credibilitate şi autoritate
-cît de mare e pericolul de a recădea în mîna
aceloraşi specialişti, convertiţi la o tiranie de piaţă, de a transforma foştii
şefi în patroni, hoţi în întreprinzători şi torţionari în paznici ai ordinii
publice
- cît de periculos e pentru destinul naţiunii
lăsarea ei în mîna ariergărzii securicomuniste
capabile de impresionante diversiuni şi camuflări şi pretîndu-se
la manipularea conştiinţelor victimelor nevindecate încă ale curei de
intoxicare ideologică
- cît de mare e tupeul celor care , după 5 zile
de revoluţie, au condus o contrarevoluţie perfidă, dură şi amăgitoare în
acelaşi timp, reuşind performanţa de a fi validaţi prin alegeri
pseudodemocratice, prezentîndu-se publicului ca o
expresie a revoluţiei, ceea ce reprezintă o fraudă gigantică ce anulează orice
legitimitate a actualei conduceri
- că în sfîrşit, după o dificilă ieşire din
starea de confuzie menţinută artificial, în societatea românească s-au regrupat
forţe hotărîte să lupte pentru victoria revoluţiei şi
împlinirea şansei de emancipare pe care ea a creat-o (forumul antitotalitar,
alianţa civică, sindicate independente, alte organizaţii şi partide autentic prodemocratice).
Astfel că nu mai putem acorda nici-o amînare
celor care continuă sub o formă sau alta colaborarea cu reţeaua fidelă vechilor
Tovarăşi, în numele erorii de orientare sau a dorinţei de a face bine din
interiorul celulelor nocive.
Considerăm că datoria faţă de cei ce şi-au pierdut viaţa pentru a ne putea
recupera statutul de oameni, nu ne mai permite nici-o îngăduinţă faţă de
trădarea idealurilor lor, sub orice formă se manifestă.
Considerăm deci 16 decembrie 1990 ca termenul natural limită şi ca prilej
pentru realizarea reconcilierii naţionale de care ţara are atîta
nevoie şi de aceea declarăm că mişcarea revoluţionară primeşte în rîndurile ei pe toţi cei care au stat pasivi sau chiar au
rătăcit din diverse motive în tabăra adversă – fără a se face vinovaţi de acte
contrarevoluţionare.
Vom cinsti eroii prin această „separare de ape”, nemaipermiţind
stilul ceţos în care unii încearcă să se ascundă pîndind
evoluţia evenimentelor, încercînd jocul dublu al cîştigurilor în solda puterii, dar fără a-şi asuma
riscurile pedepsirii în cazul prăbuşirii ei.
Declarăm că începînd cu această dată, orice
persoană care va contribui activ sau pasiv la rezistenţa structurii criminale
din ghearele căreia ţara încearcă să se elibereze, poartă răspunderi sporite de
refuzul respectării acestui ultimatum. Alianţa civică, Forumul democratic
antitotalitar, sindicatele, oferă un cadru suficient de expresie pentru cei ce
vor să se implice în reconstrucţia socială, economică, politică şi morală a
ţării.
Faptul de a continua înregimentarea în rîndurile
forţelor contrarevoluţionare, nu va mai avea, după intrarea în vigoare a
acestui ultimatum simbolic, circumstanţa dezorientării ci numai pe aceea,
agravantă, a solidarităţii cu recidiviştii terorismului naţional!
Aşteptăm aşadar, demisia acelor membri ai guvernului şi parlamentului,
administraţiei centrale şi teritoriale care nu se consideră legaţi de actualii
lor conducători şi demonstratele lor idealuri vicioase.
Aşteptă, de asemenea, ca acei membri ai aparatului poliţienesc,
judecătoresc, administrativ, care doresc renaşterea instituţiilor lor,
printr-un autentic proces de restructurare revoluţionară avînd
la bază selecţia după valoarea morală şi profesională şi eliminarea celor
compromişi din poziţiile de decizie să o declare public şi să se alăture
comisiilor cetăţeneşti care se vor ocupa cu aceste procese.
Aşteptăm ca toţi cei ce posedă date utile demascării şi dezarmării
elementelor compromise ale fostului regim, să le pună la dispoziţia comisiilor
noastre care vor pregăti procesul comunismului.
Aşteptăm ca cei care se simt chemaţi şi capabili să intervină în procesul
de renaştere naţională (în activităţi sociale, politice, justiţiare) , să-şi
ofere serviciile comisiilor de lucru.
În numele victimelor regimului totalitar comunist
În numele eroilor ce au luptat pentru eliberare
În numele cetăţenilor dornici de o viaţă mai bună
În numele celor ce şi-au reunit eforturile în Alianţa civică, Forumul
antitotalitar…
Decretăm azi, 16 decembrie 1990, că toţi cei ce acceptă colaborarea cu
forţele contrarevoluţionare se fac vinovaţi de infracţiunea de trădare a cauzei
revoluţiei, pentru care istoria va găsi pedeapsa de rigoare.
- recuperarea patriotismului şi a spiritului naţional echilibrat, ca puncte
de referinţă spirituală, repere valorice, subiecte de solidaritate colectivă.
Criza în care comunismul a adus, premeditat, aceste noţiuni. Situaţia lor
actuală: de la măreţie la desuetudine;
- provocare primei sărbătoriri a lui 1 decembrie ca zi naţională: de la
festivism la solemnitate, de la schematism la sinceritate, de la manipulare la
coerenţă. Tendinţa de a refuza aniversarea, pentru a nu cădea în capcana
continuităţii ritualurilor falsificante. Pericolul
invers: de a pierde (conform unui plan diabolic) un reper existenţial. Lupta
pentru resemnificarea patriotismului;
- jaloanele comunisto-securiste: diversiuni derutante, specularea
afectivităţii, stimularea controlată a reactivităţii de grup, furt de valoare
simbolică, cultivarea urii pe suport naţional, distrugerea valorilor de
sprijin;
- jaloanele democraţiei: adevăr, libertate, demnitate, solidaritate,
specificitate, mîndrie (şi nu orgoliu), bucuria
colectivităţii asimilate afectiv;
- marile pericole: securitatea şi sentimentul naţional (ultima neruşinare);
demagogia patriotardă nu trebuie contrabalansată prin cosmopolitism anaţional!
- integrare în Europa, nu descompunere în ea!
- rolul organizării politice, a structurării în a sintetiza şi valorifica
idealurile unui popor; partidele istorice şi 1 decembrie 1918 (pledoarie pentru
existenţa partidelor naţionale);
- abuzul (falsul) partinic – pseudopartidul şi
trădarea intereselor naţionale (istoria PCR în interbelic);
- istoria evenimentelor din 1918; contribuţia fruntaşilor politici;
- speranţele primăverii româneşti [interbelicul];
- cangrena extremismului şi a ocupaţiei străine (distrugerea şi colonizarea
României);
- exterminarea tribunilor unionişti, filă din istoria trădării naţionale;
- revoluţia din 1989 redeschide dosarul speranţelor naţiunii, redeschide
lupta pentru eliberare; datorii;
- gravitatea contrarevoluţiei; inacceptabilitatea ei; sinteza situaţiei la
1 decembrie 1990; paralelă istorică;
- problema naţionalităţilor prin prisma „Alba Iulia”;
- drepturile minorităţilor ca măsură a democraţiei; echilibru;
- problema reîntregirii României; eliberarea de sub tutela URSS ; pactul Ribentrov – Molotov; împlinirea
idealurilor de la 1918;
Notă
Versiuni de festivitate naţională:
I – aţîţarea urii faţă de „celălalt”,
patriotismul drog, excitaţie
II – stimularea prieteniei faţă de „ai tăi”, patriotismul căldură,
deschidere
Omul se iubeşte pe sine.
Omul iubeşte alţi semeni ai săi.
Omul îşi iubeşte semenii.
Patriotismul este treapta intermediară de ridicare de la individualism la
solidaritate.
Spiritul naţional relevă existenţa unui supra-eu, oferă percepţia
existenţei secunde, printr-o apartenenţă. E la eu sunt , la noi suntem , pasul
e enorm [figură cu un eu individual cuprins în unul colectiv]. Eul nu e diminuat, ci îmbogăţit, cuprinzînd
relaţia pe care o percepe. Existăm. Există două libertăţi: spre înafară şi spre înăuntru.
[III - ordinea luării de cuvînt
la mitingul din Piatra Neamţ]
De redactat: apelul către ţară; apelul către europeni; apelul către
opoziţie
De organizat: Alianţa civică Neamţ; participare AC Bucureşti
De pregătit: 16 decembrie la Piatra Neamţ; intervenţia la Congresul FDA şi la Congresul AC; materiale pentru presă şi radio
Finisarea ultimatumului de la 16 decembrie
Probleme (AC plus FDA): 1. răsturnarea clicii
totalitare (eliberare) 2. emanciparea cetăţenilor 3. renaşterea naţiunii
Comisii de lucru: I. profesionale (învăţămînt,
sănătate, cultură, economic, juridic, tehnico-ştiinţific, comercial,
administrativ, social, drepturile omului
II. politice ( pentru procesul comunismului, pentru alternativa
politică) III
organizatorice (de informare – presă, cărţi, video; de colectare – sesizări,
sondaje, analize; de ajutor al cetăţenilor; de implicare în viaţa judeţului).
La Neamţ: organizarea punctului de informare (bibliotecă, sala de lectură,
reţea de distribuire); organizarea clubului (întruniri, dialoguri, informări);
organizarea punctului de colectare a datelor
Propuneri Neamţ: 0. Opoziţia didactică 1. Atitudinea celorlalţi de lîngă liderii puterii
2. Unitate cu Alianţa civică 3.
Pregătirea alternativei interimare – dat termen 4. Problema
naţionalităţilor 5. Retragerea
parlamentarilor opoziţiei 6. Pericolul
violenţei – strada fără reprezentare politică
7. Pasaj către Basarabia şi cazul Iuga 8. Cojocaru şi
problema proprietăţii.
X : declaraţie tăioasă; demisia preşedintelui Iliescu
şi a guvernului; consiliu naţional dirigent; dizolvarea parlamentului; formarea
guvernului provizoriu; alegeri şi referendum; cheamă AC şi sindicatele;
mitinguri 16 decembrie; greve de avertisment; adunare naţională la Bucureşti
care să stabilească măsurile
Lup – PNŢ : existenţa statului de drept; folosirea forţei – de condamnat;
compromiterea democraţiei
Doru Braia: forumul a constituit pentru cei de a
afară speranţa viitorului. Deziluzie. Deconspirarea tacticilor autorităţilor nu
este de-ajuns de conturată. Ei nu sunt infantili. Scopul mafiei este înavuţirea
personală pe canale obscure europene. Economia transparentă nu le convine.
Modelul Italiei. Minune economică pentru că a schimbat nenumărate guverne
pentru a găsi formula bună. Legea 18 a ilicitului. Folosirea forţei exilului
românesc. Apel de solidarizare cu greva şoferilor din data de 10. Problematica
armatei române – CADA. Condamnă eliminarea lor şi ne invită pe toţi în CADA.
X din Tulcea : de acord cu Braia. Cere retragerea
parlamentarilor după ce li se va refuza cererea de demitere a guvernului. După
ce doborîm guvernul, ce facem? Dacă e valabil să vină
Mihai şi să numească un guvern de uniune naţională. De scos din alegeri
partidele care ucid.
Tocan – Braşov : discurs hotărît.
Mulţumeşte lui Braia. Miza principală e armata. Atrage
atenţia privind faptul că noua lege privind siguranţa statului permite să se
tragă în popor: a. declararea stării de urgenţă şi a mobilizării b. „analizează şi aprobă planul de colaborare
între MA şi MI [inclusiv folosirea armamentului
pentru menţinerea ordinii de drept]”; componenţa acestui consiliu: preşedinte Iliescu, vicepreşedinte Roman, membri – miniştri MA, MI, Afacerilor externe, şeful departamentului de
analiză politică al preşedinţiei, şeful SRI. Are un secretariat organizat în
cadrul preşedinţiei în cazul prezenţei a 1/3 din ei (deci doar 3 oameni pot
decide să se tragă în popor). Ministrul apărării naţionale nu-şi poate alege
colaboratorii ci sunt numiţi de guvern. FSN se arată foarte presat să introducă
represiunea – „e vital pentru naţiune să intre imediat în vigoare”. Vor reuşi
prin diversiune să facă militarii să tragă în popor, poate chiar la 10
decembrie (continuarea istoriei de la 30 decembrie s-ar face prin rege). Pe 22
septembrie Stănculescu a promis că pe 26 septembrie
va declara în parlament că vrea să ajute salvarea ţării – a fost o cacialma.
Vroiau la dialog să-i ofere demisia (Mladenov /Lucanov). Iliescu este KGbist cu grad mare şi a lucrat cu experienţă. A
discreditat România ca să rămînem în coada ruşilor.
Propune consiliu dirigent naţional al revoluţiei din 5-7 persoane şi
adunare naţională la 21 decembrie – sindicate, CADA, Alianţa civică; grevă
generală; guvern de tehnicieni.
Braia: corp profesional universitar calificat (exemplu
Germania postbelică); revitalizarea Proclamaţiei de la Timişoara.
[Alte intervenţii în acelaşi spirit vizînd
demisia puterii, retragerea opoziţiei din parlament, greva generală şi
organizarea de alegeri cu adevărat libere]
Tăvală – Timişoara : nu e bună data de 22 decembrie, ci 16-21 decembrie.
Program manifestaţie Timişoara: 16 decembrie ora 10 –pelerinaj, ora 13 – miting
în Piaţa Operei; se organizează mitinguri de solidaritate; 17 decembrie – zi de
doliu; 18-19 decembrie – simpozion; 20 dec. – marş al tuturor instituţiilor; 21
dec. ora 13 – miting general de solidarizare
cu oraşele în care s-a extins revoluţia.
Popescu – Olt: de acord cu posibilităţile de guvernare.
Muncitorii nu sunt deocamdată lîngă partide şi ar
trebui atraşi. Nu ştim dacă forumul poate pretinde că ne putem asuma conducerea
ţării. Să existe un comitet: CADA, muncitori partide. Numai după aia.
Iorgulescu – Tulcea : povesteşte o întîmplare
de la Alba Iulia.
X di Dolj: nu crede în succesul grevei generale. Trebuie luată legătura cu
liderii sindicali. Acţiunile lor pot fi torpilate. Trebuie convinşi să aibă
revendicări politice.
Imre – forum Cluj : cei care ridică tonul nu au dreptate. Se
desolidarizează de cel ce a făcut scandal. Nu poate declara că UDMR se va
retrage din parlament. Vorbeşte de 1 decembrie
Alba Iulia.
Mihai Şora: problema relaţiilor între Alianţa
civică şi Forumul antitotalitar – unitate de acţiune fără rol conducător.
Alianţa civică este o instanţă a societăţii în întregul ei. Au relaţii bune cu
sindicatele. Singura care poate face Apelul. Nu putem face greva. Ea trebuie
susţinută prin lămurirea opiniei publice. Alianţa civică este liant şi
catalizator dar nu ţinteşte la ocuparea puterii. Convenţia din 13-15 decembrie.
Învingem cînd majoritatea trece în mod conştient lîngă noi.
LUP – PNT: a vrut să cunoască punctul de vedere
al Alianţei civice pe care noi o susţinem. Nu s-a modificat nimic din FDA – organ care să facă răsturnarea. Programul va fi
retuşat şi aprobat. [În urma transmitere la televiziune a zvonului că pe 8
decembrie Congresul FDA Cluj ar fi complotat la răsturnarea
puterii, liderii partidelor au încercat pe 9 decembrie să convingă
participanţii la discuţii din judeţe să renunţe la declaraţia privind demiterea
guvernului şi retragerea opoziţiei din parlament. Dar nu au reuşit să convingă
asistenţa care a votat declaraţia în
termenii nedoriţi la Bucureşti. Acesta nu a fost însă niciodată dată
publicităţii]
1. România are nevoie stringentă de o acţiune energică de eliberare,
renaştere şi emancipare, care să o scoată din criza în care a fost adusă
2. Dacă în privinţa strategiilor renaşterii este firească o diversitate de
opinii, problema eliberării impune o unitate solidă a celor ce se opun forţelor
comuniste
3. Numai după desfiinţarea lagărului şi eliminarea pericolului represiunii
prin dezarmarea trupelor totalitarismului vor putea rodi ideile constructive
4. Poporul român are o aversiune faţă de fuga după putere de care trebuie
să se ţină cont (politicianismul partizan de tip vulgar va întîmpina
o dîrză rezistenţă)
5. Deşi mulţi cetăţeni sesizează acum caracterul contrarevoluţionar al
actualei conduceri fiind favorabili înlocuirii ei, teama de inexistenţa unei
alternative le înfrînge elanul
6. În Alianţa civică s-au regrupat cei ce se simt responsabili de destinul
naţiunii, dar nu doresc să se angreneze în lupta pentru putere
7. Avînd în vedere acestea propunem:
- demisia actualei conduceri
- preluarea puterii interimare de către un comitet de reconciliere
naţională delegat de alianţa civică
- crearea condiţiilor favorabile unor alegeri reale, la care alianţa civică
se angajează să nu participe
Astfel ne asumăm răspunderea scoaterii ţării din înfundătura în care pare a
se afla în acest moment.
George Şerban: deschide conferinţa „ ne vom îmbogăţi cu o asociaţie civică”
Mihai Şora: începutul revoluţiei. Minut de
reculegere. Ce este Alianţa civică. Dacă încearcă să fure membrii partidelor.
Rolul e altul. Credinţa în democraţie – liant catalizator care să uşureze
concertarea formaţiunilor. Nu este partid politic; lentă edificare a societăţii
civile;rechemarea la viaţă a comunităţii. Strategie pe termen lung:
socio-politică morală. Activitate în zona politicului dar refuză competiţia
pentru exerciţiul puterii. În cazul unor alegeri mediază între partidele
antitotalitare constituind liste comune, în care să poată fi şi independenţi ai
Alianţei civice, liste susţinute şi de AC. Ea nu se va prezenta în alegeri ca
atare şi va putea media. AC va fi benefică pentru partide, mărind baza lor
electorală. Nu face esenţială opoziţie ci este constructivă dar platforma
democratică e implicit antitotalitară, luptînd cu
orice regim totalitar ce face regim la forţă. Dacă se instalează un regim
democratic, va fi o instanţă de observare a puterii. La nivel local va
contribui la formarea unei pături politice de joc în sus. Va atrage maximum de
competenţe profesionale şi va face analize pentru toate domeniile.
George Şerban: să discutăm azi structurile organizatorice ale AC şi mîine carta AC şi alegerile conducerii AC şi în final
şedinţa de închidere, comunicatul şi conferinţa de presă. Va fi un miting pe 15
decembrie la ora 14 şi se va citi un nou apel la dialog.
Ştefan Radof (un nou apel la dialog) : dată fiind
încordarea din ultimele zile AC cere lui Ion Iliescu
o analiză atentă în faţa ţării la comemorarea unui an de la revoluţie – dialog
TV cu reprezentanţii AC
Stelian Tănase: mesaj pentru Dumitru Iuga [aflat în greva foamei] – nu a putut participa deşi e
membru fondator. E în greva foamei de 13 zile. Suntem lîngă
el. Nocivitatea televiziunii. Solidarizare. Există riscul unei sinucideri. Îl
rugăm să înceteze greva foamei (să nu-şi piardă viaţa). AC îi va prelua lupta.
Avem nevoie de tine aici…
Iulian Cornăţeanu: probleme organizatorice pentru
mîine; citeşte statutul
C. Dumitrescu: a încercat dialog cu puterea dar nu
a fost admisă presa. Reprezintă Asociaţia deţinuţilor politici. Ce vă zic vă
poate apare ca exagerat. Cer iertare faţă de cei ce au alte opinii. Exprim
exact ceea ce am hotărît. Comuniştii sunt azi la
putere. Cunosc tactica manevrării maselor şi încearcă să o aplice. Şi Ceauşescu a făcut la fel. Mulţi nu au simţit
responsabilitatea ce le revine pentru destinul ţării. Cum de nu observă
agresivitatea puterii? Orice opoziţie împotriva lui Iliescu,
Roman, etc. e prezentată ca împotriva României. Vor să li se subordoneze totul.
Vinovaţii îşi ameninţă victimele. Semne clare că represiunea revine. După
zăngănitul armelor, nu putem acorda mînă liberă lui Stănculescu şi Coler. Puterea dă
semne de teamă. Grevele datorate foametei şi haosului îi pun într-o situaţie fără
ieşire. Acum se vrea dialogul pentru a se cîştiga
timp sub auspiciile parlamentului ruşinii naţionale. Iuga
vrea să meargă pînă la moarte, conştient că vinovatul
principal este tovarăşul Iliescu. Demiterea lui Ion Iliescu ţinîndu-se cont de
falsele alegeri ţi încălcarea jurămîntului depus. Nu
sunt vinovaţi nici minerii , nici securiştii, ci cei ce le-au dat ordin. Există
un singur responsabil – I. Iliescu. Se mai poate
trata cu acest om? Poporul român nu poate aştepta dreptate de la cei ce iubesc
puterea.
Adrian Marino - în numele Forumului Democratic Antitotalitar din România:
preţuim toate valorile grupate în AC. A avut loc a doua convenţia naţională a FDA. Şora ne-a adus mesajul de
unitate în acţiune. FDAR este şi va fi alături de
dvs. în toate împrejurările. Unitatea de acţiune este esenţială în faţa
regimului totalitar. Forumul are 43 de organizaţii, unele sunt puternice,
altele mai puţin. Acţiunile lor nu sunt bine cunoscute. PNL n-a participat prin
lideri nici la prima, nici la a doua convenţie. Nu ne împiedică. Gama de
acţiuni: manifestaţii şi mitinguri, alianţe politice. Fiind membri, e greu dar
nu ştim ce ne rezervă presiunea maselor. Protestează faţă de PUNR (acuzaţia de
dezmembrare a României). Nu putem reuşi decît
împreună!
Octavian Paler: credem că trebuie să avem tăria
de a ne asuma adevărul şi în ceea ce ne priveşte. Ne legănăm în iluzii dacă ne
asumăm meritele ecoului stîrnit de AC. Adevărul este
că AC reprezintă un pseudonim, e numele unei speranţe, a unei aşteptări. Nu
avem voie să înşelăm aşteptările maselor. Avem în faţă nediletanţi. Ne
comportăm cu diletantism. Am lăsat membrii fondatori să ostenească singuri, cîţiva au lucrat în draci, în indiferenţa noastră.
Declaraţiile de principiu nu mai au rost. Trebuie să cristalizăm organizatoric
forţa acestei alianţe.
George Şerban: mă bucur, sunt de aceeaşi părere. Şi eu am avut impresia
unui simpozion ştiinţific. Nu avem dreptul să facem speculaţii savante.
Stere Gulea: de aceea ne-am adunat. Să propunem
structuri organizatorice.
Feer – Solidaritatea Universitară: greva studenţilor , cu
caracter politic. Explică de ce au aderat la această grevă. Nu am pornit-o noi.
Studenţii au fost mai maturi. Suntem însă responsabili. Prejudiciile grave
aduse poporului român. Utilizarea discreţionară a televiziunii române. Absenţa
oricărei intenţii de incriminare a sistemului comunist. Discreditarea armatei
şi poliţiei ca instituţie pentru a se evita epurarea. Raportul Măgureanu despre SRI. Absenţa clarificărilor despre
evenimentele de la 1 decembrie. Învrăjbirea populaţiei. Concentrarea puterii.
Ameninţarea cu recurgerea la forţă. Degradarea vieţii. Stimularea hoţiei. Jaful
ajutoarelor din străinătate. Mărirea salariului cu scop electoral.
Liberalizarea preţurilor fără fond de marfă. Politica de investiţii.
Vasile Diaconu: Societatea Timişoara. Propuneri
pentru structuri organizatorice. Tot respectul pentru dizidenţii şi rezistenţii
anticomunişti. Dictatura amneziei publice. Renaşterea societăţii civile se
datorează tinerilor studenţi. Congresul o dată pe an. Comitetul de coordonare
naţională. Comitetele teritoriale. Preşedinte, secretariat, comisii permanente.
Difuzarea informaţiei. Bugetul. Comitetul să aibă cîte
doi membri de la fiecare filială şi secretariatul 10-12 membri. Organizarea pe
domenii de activitate.
Ioan Roşca – Piatra Neamţ [Intervenţia
1-propunerile AC Neamţ: demisia puterii şi alegeri organizate de AC sau intervenţaia 2 – să fie prezentaţi candidaţii necunoscuţi
la conducerea AC pentru a nu se alege din nou aceeaşi oameni din cauza
popularităţii lor]
V. Datcu – Brăila : puterea consideră un scenariu
al opoziţiei complotiste – manieră de gîndire
comunistă. Totală rupere de realitatea ţării. Dă foarte multe exemple. Să luăm
în primire rolul de apostolat.
E. Negruţiu- Alba, sindicatul medicilor: alternativa
e obligatorie, altfel orice şansă e pierdută. Pe 1 decembrie nu am fost noi cu geci de blugi. Peste 20 de mii de poliţişti se plimbau pe
străzi arătînd bastoanele şi tocurile pistoalelor.
Moţii au stat acasă – le era frică. Comuniştii nu cedează prin dialog.
Intelectualitatea umanistă e aproape în totalitate în opoziţie spre deosebire
de cea tehnică. Să atragem toate păturile sociale. Luptă pentru adevăr. Nu avem
mari şanse.
G. Nabon – Constanţa, muncitor portuar, student
şi lider sindical: portul e cheie şi un punct cheie al opoziţiei. Are 20 de mii
de oameni în grevă de 7 zile. Intelectualitatea tehnică nu a participat. AC din
Constanţa e reprezentată printr-un comitet de iniţiatică. Studenţii constănţeni
de la Institutul de marină sunt în grevă de ieri. „Adevărul” ne manipulează.
Comunismul e ca un păianjen, reface pînza, nu scăpăm decît zdrobindu-l se urmăreşte reinstaurarea comunismului.
Am primit indicaţii să colaborăm la instaurarea unei dictaturi militare. Am
început să ne vindem bucăţi din ţară. Noi nu am cîştigat
nimic dar am scăpat de frică. Răspunsul guvernului a venit cu ameninţarea cu
darea în judecată, dacă nu ne aliniem….Lupta va fi foarte periculoasă. Să nu ne
mai uităm la lătrăturile celor de la putere.
M. Moroianu: există o exasperare, avem nevoie de
atitudine de forţă pentru că nu se acceptă dialogul. Rolul AC nu este de a
organiza acţiuni care să grăbească căderea guvernului. Lucrurile se vor schimba
atunci cînd majoritatea va fi de partea noastră.
Nerăbdarea nu-şi are locul. Principalele obstacole de înlăturat au fost
monarhia, privatizarea, etc. într-un singur an ei au reuşit să le distrugă.
Moţiune – rolul alianţei în raport cu partidele politice. Niciuna din
formaţiuni nu poate reprezenta singură populaţia. Numai listele comune în
alegeri vor fi bune pentru opoziţia unită.
Smaranda Enache: propune
mitinguri de doliu pentru 16 decembrie
Stelian Tănase: identificare cu interesele
muncitorilor. Să ne însuşim revendicările lor. Să-i ajutăm concret.
Revendicările muncitorilor de la fabricile din Braşov erau foarte înguste, nu
interesau pături mai largi. Trebuie să simtă că suntem cu ei. Altfel textele şi
mitingurile nu contează. Avem aceleaşi interese cu muncitorii. Izolarea AC faţă
de problemele sindicale ar fi asfixiere. Epoca mitingurilor şi apelurilor a
trecut . Stăm 100 de mii de oameni în stradă trei ore şi nu realizăm nimic. Să construim o organizaţie, o
reţea funcţională. Ei ne domină cu organizarea. Să ne organizăm pentru a
construi structurile de care aven nevoie.
Marian Munteanu: vă comunic un text pentru răspîndit (programul organizaţiilor studenţeşti din
Bucureşti): 1. condamnarea oficială de către parlamentul României întrunit în
şedinţă a PCR . Constituirea unui tribunal care să judece crimele comunismului,
responsabilităţile fiecăruia şi acţiunile securităţii 2. Anchetă publică privind revoluţia din
decembrie: ministerul de interne, MAPN, securitatea;
despre 16-22 şi gradul de implicare a armatei; anchetă parlamentară privind
preluarea puterii de către FSN 3.
perioada 22 decembrie – 3 ianuarie 4.
evenimentele de la Tg. Mureş 5. Iliescu să răspundă public privind evenimentele din
13-15 iunie, cînd şi-a exprimat acordul 6.
suspendarea lui Ion Iliescu şi anchetarea sa 7. primul ministru …… 9. inculparea în
justiţie 10. responsabilitatea
preşedintelui şi guvernului pentru imensele prejudicii aduse ţării 11. raport privind cheltuieli şi ajutoarele
din străinătate 12. schimbări
fundamentale în economie
În plus: 1. refendum naţional privind forma de guvernămînt şi Constituţia ţării 2. raport privind SRI 3. conducerea MI să-şi precizeze
atribuţiile 4. raport privind
procuratura
Concluzii: nesoluţionarea conduce la dizolvarea parlamentului, senatului,
guvernului şi alegeri organizate de o uniune naţională. Acestea nu sunt
revendicări particulare ci principii ce pot însănătoşi viaţa naţiunii. Aşteptăm
un răspuns ferm din partea sindicatelor.
Cu privire la AC: consider că de 5-6 luni vremea discursurilor şi
dezbaterilor teoretice a trecut. E
nevoie de fapte, implicare, muncă. Dacă există probleme grave este deoarece
oamenii nu ştiu ce se întîmplă (dezastru
informaţional. Trebuie să transmitem nişte idei. Viitorul este în direcţia
acţiunii: a fi membru înseamnă a pătrunde în toate straturile societăţii şi a
explica ce se întîmplă. Ne apropiem de pericolul de a
vorbi între noi. Propuneri organizatorice: AC acţionează pentru binele
societăţii, nu partidic; obiective precise şi clare.
Se vor face paşi mici, nu vom reuşi totul.
Emil Constantinescu – Solidaritatea universitară:
prezintă un apel la conştiinţă a solidarizării cu obiectivele studenţilor.
Declaraţia de sprijin a fost supusă la vot, adoptată şi transmisă.
Ioan Ciochină – sindicatul liber din comerţ: Ac are obligaţia de a explica
muncitorilor care este adevărul. Ajutarea sindicatelor – sunt slabe financiar.
Să fim susţinuţi financiar dar să nu avem scop politic. Cînd
am auzit de AC s-a spus: „ăia fac politică”. Să concepem materiale explicative.
Să nu se confunde liderii cu organizaţiile. Unii lideri aleargă după os, să
terminăm cu lucrurile secrete (una zicem, alta facem).
D. Bordea – Iaşi : La art. 4 propune: „persoane
care nu au făcut parte din aparatul PCR, aparatul securităţii şi persoanele
compromise politic şi juridic”; cere o comisie pentru istorie.
X – ofiţer maritim din Constanţa: comitetul coordonator să aibă 5 membri,
un preşedinte şi un secretariat. Comisiile mixte: de politică internă, de
politică externă, economică şi validare a cererilor.
Violeta Mătrescu – Slobozia, arhitectă PNL: este
o confuzie în statut. Ori e mediator, ori e opoziţie. Realizarea economiei de
piaţa. Timpul faptelor. Trebuie să dea jertfa de sînge.
Să fie vîrful de lance, intrînd
în opoziţie fundamentală. Cine e în AC , e hotărît să
facă aceleaşi sacrificii ca şi tineretul. Ei au murit pentru libertate.
Statutul acesta incomplet este de fapt preluat din statutul PNL. E mult mai
uşor în oraşe de opoziţie şi este infinit plin de riscuri în judeţele FSN.
M. Emilia – jurist la Uranus: cere principiile,
scopurile. Scop: realizarea unui amplu proces politic. Tribunal special cu cei
ce au contribuit la instaurarea comunismului de la 23 august. Ne propunem să
elaborăm un act normativ corespunzător. Tribunal constituţional independent
care să judece.
Tudor Dumitru – grevist al foamei: mă raliez la convenţia studenţească. Iliescu şi-a făcut părtaşi la TV. Apel la demisia
conducerii televiziunii române şi a conducerii asociaţiei ziariştilor. Întîlniri cu partidele politice din opoziţie şi cu
sindicatele unde să se discute alternativa, dizolvarea parlamentului, demisia
preşedintelui, primului ministru şi guvernului provizoriu. Marş al tăcerii şi
demnităţii şi doar în final la miting să se discute punctele de mai sus.
Corina Dodoiu –juristă Focşani: să se adopte un text referitor la Baric. 47,
scris cu….nr. din Tulgheş. Cere proces pentru
afacerile dubioase ale guvernanţilor (Intermercato).
Nimeni nu are voie , după Constituţie, să spolieze poporul român de avuţia
naţională.
V. Tocan – Cada, reprezentant Braşov. Prezintă
două dintre muncitoarele din 1987. Emil Stoica, deputat, încearcă să terorizeze
Braşovul. Suntem vinovaţi cu toţii pentru situaţia în care ne aflăm. Noi, care
am intuit ce vor garniturile 2/3. cu tot respectul, nu sunt de acord cu plecarea personalităţilor din FSN,
nu trebuiau să abandoneze lupta. Eu i-aş fi destabilizat. E un moment crucial. Iliescu a vrut să devină comandant suprem. Legea cu
consiliul superior de securitate şi-a dorit-o Iliescu
de la început. Cînd am cerut acel dialog vroiam să-l
obligăm pe Iliescu; „eram hotărîţi
la sacrificiul suprem”. Trebuie să jucăm cartea pe care ne-o cere naţiunea! Să
nu-i aşteptăm. Televiziunea trebuie să fie independentă. Să lăsăm Timişoara să
facă ce trebuie. Să repetăm scenariul. Atenţie- vor
face provocări. Să mergem la el, să-i cerem să plece toţi trădătorii, altfel nu
plecăm. Guvern de uniune naţională. Ori noi, ori ei. Au fost mulţumiţi pentru
că aveau nevoie de ei acum. Armata nu va trage în noi ci ne va apăra.
Ioan Ciochină : pe 21 decembrie, miting acolo unde au avut loc evenimentele
din 89. Exact aceeaşi oameni ca atunci. Cei ce au asistat să-şi reia locurile
din 89.
Suciu – Sibiu: legătura cu sindicatele se face prin ziarul
„Radical”. Ostaşilor din garnizoana militară li s-a spus că există ziare
fasciste ca Baricada. Numai cu cuvinte nu-i putem convinge că Iliescu e un bandit. Să-l sprijinim pe Iuga.
Carmen Rădulescu – preşedinta greviştilor foamei:
acţiuni de sprijin. AC salută cu căldura pe care o dă sentimentul frăţiei,
încercarea românilor din republica Moldova de
a-şi dobîndi eliberarea în cadrul marii
adunări naţionale de la Chişinău. Sperăm că simbolul lui 16 decembrie se va
împlini cu o nouă dimensiune patriotică.
Octavian Paler: nu avem ambiţii politice, nu vrem
să accedem la putere. S-a încercat a fi compromişi prin astfel de îndemnuri. Nu
avem nici idealuri politice. Singurul partid pentru noi e România. Nu dorim să
ne înregimentăm vreunui partid nu pentru că am dispreţui partidele. Existenţa
partidelor este o necesitate a pluralismului politic şi nu vom putea realiza democraţia
adevărată fără un pluralism adevărat. Pluralismul este o ficţiune, un ideal de
fapt. Nu dispreţuim partide, dar considerăm că rolul nostru nu e să fim anexa
unui partid, căci el nu e reprezentant deplin al societăţii civile, ci doar
expresia unui fragment al populaţiei. Doar toate fragmentele la un loc. noi am
apărut din următorul ideal: de a încerca de a fi un factor de promovare a
renaşterii societăţii civile din România. Istoria din 1946 nu poate fi
reînnodată. Există o solidaritate civilă, etc… Să
evităm riscul de a fi transformaţi în ţap ispăşitori. Sunt periculoase
acţiunile de desferecare a acţiunilor străzii. Greşelile noastre vor fi
speculate şi ne vor lovi ca un bumerang. Aici nu se pot manifesta toate
nemulţumirile, ideile aventuriste nu-şi au locul. Nu vrem să destabilizăm ţara.
Să zicem foarte clar că suntem împotriva oricărei forme de violenţă – credinţa
noastră. Sunt convins că iluziile şi speranţele nu se apără nici cu bîta , nici cu sticle incendiare. Trebuie să refuzăm
politica bîtei, indiferent de parte şi incitarea
străzii. Disperarea străzii e în stare de orice. Trebuie să organizăm
disperarea într-un sens pozitiv, să nu adîncim
coşmarul tensiunilor. Să ne aliem cu adevărat. Nu trebuie să facem politica
sentimentelor ci în numele raţiunii, să vedem care e interesul ţării.
Sorin Dumitrescu: e greu de adăugat ceva la acest
discurs. Nimic diferit în principiu. Doar cîteva
precizări. Un text în legătură cu rolul bisericii în AC pentru a vedea cum
putem sta împreună. Mulţi din filiale doresc o înviorare a alianţei care li s-a
părut prea moderată. Cînd am prezentat acest lucru
AC, am dat peste o propoziţie: e un lucru decis care nu trebuie să mai fie pus
în discuţie. Se poate crede că „ ţara arde şi baba se piaptănă” cu o politică
„a la longue”. Nu am gîndit-o
pînă pică Iliescu şi nici
ca un organism fără putere. Ea nu vrea fragmentarea , ci vrea puterea însăşi a
masei componenţilor de influenţare, plus refuzul de a ocupa puterea în stat.
Vrem o putere şi mai mare: puterea opiniei.
Ctin Ticu Dumitrescu: voi încerca
înainte de a intra în subiect o propunere legată de protest: „conferinţa
naţională a AC… răspîndeşte în Bucureşti manifeste
legionare cu sigla AC. Cînd ne-am declarat împotriva
acestei puteri am devenit inamicii ei. Oricum ne vor acuza.
Buligescu: actuala putere a trădat revoluţia.
Victor Frunză: PCR din istoria sa se tot reorganizează. Diversiunea
xenofobiei şi pericolul din Transilvania.
Filipescu: Consideră că instituţia prezidenţială e
importantă.
Băcanu: să stăm departe de putere (cîinele
puterii). Opţiuni: acţiuni împotriva sărăciei, program economic, să desfiinţăm
coada şi AC să pregătească profesori de democraţie.
Diaconu: să lucrăm la scopul fundamental, dar alternativa nu
trebuie să capete numele unui om, nu trebuie să înlocuim un om cu alt om, ci
ceea ce reprezintă el. ce numim comunism? Nu au existat şi nu au rămas decît 500. în rest au apărut oportunişti. Neocomunismul
egal oportunism. Există şi în opoziţie, există şi între noi. Propune: să nu mai
aplaudăm.
Popescu – CADA: abuzurile poliţiste sunt inacceptabile. Face o
listă de cereri – televiziune, guvern, Iuga, etc.
Berindei: mesaj de la comitetul din Franţa. Singura
alternativă la conducerea comunistă.
Doina Cornea: sunt bolnavă. Mi-au venit nişte
idei ieri în aeroport. Nişte muncitori m-au recunoscut şi mi-au zis:”
ajutaţi-ne, ce să facem, să ieşim în stradă, nu mai putem tolera”. Plutim în
aer. Situaţia e atît de dramatică, cerem să vorbim.
Cui cerem. Să ne gîndim ce formaţiune există în ţară.
S-au făcut forumuri ce reunesc partidele de opoziţie. S-a constituit AC, ca
formaţiune civilă. Să ne decidem pentru că evenimentele o să ne-o ia înainte.
Nu există democraţie fără pluralism. Fiecare partid politic pregăteşte o
alternativă şi nu e o trădare. Avem nevoie de alternativă. Alianţa civică riscă
să atragă mulţimile care vor rămîne astfel în afara
luptei politice. Un principal obiectiv este să se înscrie în partide şi să le
susţină. Partidele fac figuraţie în parlament, dar nu din vina lor. Forumul
pregăteşte o alternativă extraparlamentară. Alianţa civică să ne ajute în acest
sens. a treia echipă PCR e pregătită. Să fie pregătit un guvern din oameni
cinstiţi.
[Listă de nume]
Negruţiu: ce propunem acestei naţiuni dacă aceştia pleacă?
X- preş. FDA Cluj: lupta politică
se poate duce numai în cadru politic. Dacă liantul nu e împreună cu cărămizile,
el nu va fi liant.
Augustin Zbora: dvs. purtaţi o vină mai mare decît FSNul, distrugînd
lupta anticomunistă. Ieşiţi în stradă.
Caramitru: e atras de AC din două motive: netransformarea în partid politic şi apărarea sacrificiului
studenţilor. Nu m-am considerat niciodată membru PCR. Vin din români
macedoneni. Am ieşit în stradă la 22 decembrie. În 22 decembrie ne-am unit în
jurul ideii. Compoziţia FSN iniţială era OK. Decizia frontului de a participa
la alegeri a fost semnalul. Mi s-a propus să preiau conducerea frontului ca
partid. Din cei 12 membri, doar unul nu fusese PCR. Am anunţat că nu voi fi
niciodată membru al acestui partid. Am rămas ca independent între cei 5
reprezentanţi. Mă întreb dacă desprinderea de pe 16 mai a fost tîrzie. Operaţiile de la 28 decembrie, Tg.
Mureş, Piaţa Universităţii au permis expresia bunelor mele intenţii. M-am
apropiat de problemele celorlalţi. Vorbeşte despre dialogul cu Iliescu – cînd a fost refuzat, pe
16 mai, el s-a retras. Nu am spus asta pentru a nu strica listei pe care eram.
Pe 13-15 iunie a înţeles. Prezenţa lui la marşul de pe 13 iulie s-a datorat
convingerii că continuarea acestei conduceri este periculoasă.
Raţiu vrea să ia cuvîntul. Este
respins după mult scandal şi punere la vot.
Ticu Dumitrescu se retrage!
X…:Să ne ziceţi ce faceţi cu oamenii care nu primesc salariile. Să ştim pe
ce cale plecăm. Să se prezinte la televizor comitetul.
Nae Constantinescu: să ne implicăm în problemele
muncitorilor. Au fost operaţi 912 oameni împuşcaţi în decembrie. Ce se întîmplă cu aceşti răniţi astăzi. Contul Libertatea. Nu
putem trimite peste hotare 14 răniţi din Bucureşti. Fondurile: 2 milioane de
lei şi 826 mii de dolari sunt blocate. Vor arăta naţiei care e soarta românilor
care încă primesc ajutor medical. M-a rugat Iuga să-i
acord asistenţă. Ieri arăta ca atunci cînd a ieşit
din închisoare (6 ani pentru că a încercat să arate adevărul despre regimul
comunist). Legături cu Solidaritatea şi Carta 77. ce facem cu ţăranii – o
prăpastie. Să se stabilească obligaţiile membrilor. Devenim sau nu partid
politic? Putem deveni dizidenţi ai opoziţiei.
Mănucu – inginer Craiova, demis: am avut economie de piaţă şi
democraţie în 1946. Avem formă de stat şi Constituţie. Diferenţe privind
alianţa. Lumea este grăbită. Să alegem clar şi precis ce suntem noi, cum ne
raportăm la putere.
X – organizaţia studenţească Timişoara: greva din Timişoara. Face un apel.
Actuala conducere este urmaşa comunismului. Nu cerem de la guvern drepturi.
Greva studenţească este vîrful de lance. Alăturaţi-vă
nouă!
X: am venit cu multă speranţă şi constat stupefiat o mare lipsă. Descrie
pactul cu sindicatele. [e dat jos de la tribună]…
Ioan Roşca ? Neamţ: Actuala putere trebuie să
pice. Cineva trebuie să-i ia locul. Trebuie să facem o propunere. [Plus
propuneri pentru textul comunicatului: cauzele crizei în care se află azi
România nu se explică prin regimul Ceauşescu. Contrar
asigurărilor, vechile structuri au fost menţinute. Separarea puterii în stat a
fost încălcată. Instituţia prezidenţială şi-a arogat drepturi totalitare.
Puterea se îndreaptă spre dictatură şi preşedintele devine comandant suprem.
Contractul social din 20 mai a fost încălcat. România se află într-o stare
deosebit de gravă. Cerem alegeri anticipate şi guvern în care să avem
încredere]
Adrian Moruzzi – organizaţie cetăţenească din
Braşov: sunt de acord cu cel dinainte, de a nu pune mîna
pe putere. Partidele politice să fie servitorii noştri. Toţi parlamentarii au
strigat că sunt cei mai buni. Au fost vînduţi
populaţiei prin magazin, i-am închiriat, sunt exponenţii noştri. Avem dreptul
să ne organizăm astfel încît să-i întrebăm: ce faceţi
cu puterea noastră, în ce măsură au apărat interesele noastre. Sunt
organizaţiile şuşanele în care se discută problemele într-un cerc restrîns. Grupuri locale de presiune. AC trebuie să fie cu
un ordin de mărime peste moralitatea vieţii politice. Viaţa unui partid politic
se desfăşoară la nivelul judeţului.
Paul Nancă – Phoenix.
Am aderat în bloc la AC. Propuneri: să mute pentru 21[..] şi regele Mihai şi
mulţi reprezentanţi ai exilului românesc. Instituţie morală. În final să mergem
la sindicate.
Votul pentru comitetul de conducere al Alianţei – 192 de buletine: Dumitru Iuga -180 buletine, Gabriel Andreescu
-171, Ana Blandiana – 169, Marian Munteanu
– 168, M. Gheorghiu -167, PM
Băcanu -166, M.Şora -151, Vartan Arachelian -146, Stelian Tănase – 139, G. Şerban – 138, G. Navon
-128, Doina Cornea -125, C. Brad -125, R. Filip -118,
I. Mănucu -118, I. Cornăţeanu
-113, Roncea – 112, Popa -110, N. Manolescu-110, M. Diaconu -104, Ticu Dumitrescu
-104, P. Bako-99, V. Hogea-98, V. Feier -95, Sevaciuc -93, Smaranda Enache-91,
N. Constantinescu -91
Nuvelă/scenariu: o navetă (satelit) execută o misiune ştiinţifică avînd autonomie de X luni. Un cataclism devastator dar
clarificator (moment accidental al evoluţiei universului din a cărui observaţie
pot fi extrase înţelegeri fundamentale) distruge Pămîntul
în faţa privirilor uluite şi a aparatelor complexe a celor de pe navetă (să
zicem Y inşi). Începe tensiunea fundamentală: ce fac cei Y observatori obsedaţi
de cunoaştere, în cele X luni cît le-a mai rămas de
trăit? Se cramponează avid în observarea fenomenului 0 pe care au ocazia să-l
privească şi înţeleagă sau sunt paralizaţi de inutilitatea cunoaşterii lor?
Întrebări fundamentale despre valoare, sens şi cunoaştere sunt aduse la
incandescenţă. Este explozia aceasta o anihilare sau naşte un super moment
existenţial?