PARTIDUL RENASTERII SPIRITUALE

- proiect de program -

 

Conştienţi de caracterul inedit şi insolit al închegării unui asemenea partid;

Convinşi de necesitatea organizării într-un front unificator a năzuinţelor moral-politice determinate de cunoaştere şi de dorinţa de căutare a adevărului;

Ingrijoraţi de contagiunea "apolitismului " cu care înţeleg organizaţiile şi asociaţiile profesionale în curs de formare să se "răzbune " pentru atacul monstruos la care le-a supus vechiul regim în numele primordialităţii "politicului";

Constatînd legitimitatea dar şi riscurile organizării exclusive pe verticale "profesionale", fără legături pe orizontalele care alcătuiesc solidaritatea intelectualităţii;

Avizaţi de intelectualii cu mentalitate "clasică" asupra utopiei unui asemenea demers;

Impulsionaţi de entuziasmul şi setea de acţiune a tineretului intelectual;

Respingînd etichetele do "elitism" şi "egoism" proferate la adresa intelectualităţii româneşti , în med tendenţios , de fostul regim totalitarist şi dictatorial comunist , care a avut o preocupare deosebită pentru dezintegrarea şi marginalizarea ei ;

 

Partidul PARTIDUL RENASTERII SPIRITUALE propune ca program:

 

I- în problema activităţii politice


A. Principii                                                               

Se poate extrage din experienţa istorica lecţia amară a compro­miterii sensului teoretic al politicii (bună, dreapta şi înţeleapta organi­zare a unei colectivităţi complexe ) fata de cel denunţat de practică (tactică de cucerire a puterii şi privelegiilor aferente de către o anume grupare ).

 Cultura a fost o victimă a acestei trădări. Pentru a se putea apăra eficace de viitoarele abuzuri ale puterii politice, ea nu trebuie să se retragă din viaţa politică , ci să participe la ea, influenţînd luarea deciziilor. Prin exemplul propriei atitudini , partidul nostru îsi propune să lupte pentru apărarea sensului teoretic al demersului politic contra tentativelor de degradare care ar ameninţa tînăra organizare politică romanească.

Dorim să colaborăm cu toate forţele care îsi propun refacerea organismu­lui bolnav al ţării, găsirea unui echilibru profund nou şi de calitate, să sprijinim formarea unui sistem politic democratic parlamentar multlpartidist, în maniera specifică în care înţelegem să abordam aceste probleme;

Vom respecta toate celelalte partide, luptind numai cu ideile şi faptele cu care nu vom fi de acord , nu şi cu pesoanele care le reprezintă.

 Propunem bicameralitatea , prevederea unei cenzuri senatoriale, care să permită specialiştilor şi factorilor neînregimentaţi politic, să controleze din punct de vedere tehnic, deciziile parlamentului .

 

B. Scopuri

Mari gînditori au atras atenţia ca formele exterioare ale democraţiei ( structuri de organizare ) nu au sanse de reuşită daca nu se bazeaza pe participarea unor persoane democratizate INTERIOR, avind în suflet dragostea pentru adevăr şi dreptate şi o capacitate educata de a le apăra. Consideram acest aspect ca fundamental şi de aseea vom urmari ca, pe lingă organizarea unui compromis democratic de moment, atit de necesar pentru a se evita haosul care s-ar putea solda cu o noua dictatura, să fie puse bazele democraţiei reale a viitorului, prin educarea tinerei generaţii. în acest sens, consideram scoala ca adevărata pepiniera a democraţiei de miine!

Fuga de tendintele polarizatoare, produsa de aversiunea fata de monstruozitatea cu care comunismul a urmarit formarea omului "nou" , poate creea o periculoasă paralizie. Repulsia fata de presiunea deformanta, nu trebuie să puna în discutie legitimitatea incercarilor de influentare catre valorile perene ale binelui, adevarului, dreptatii, frumosului, demnitatii, libertatii, calitatii.

O educaţie total depolarizata, rod al confundării relativului cu arbitrariul , ar fi un pericol la fel de mare cu reversul ei: manipularea conştiinţelor.

 

C. Mijloace

Punerea educaţiei în centrul preocupărilor politice , în mijlocul ritualului educaţional.         

Partidul nostru doreşte să atragă numai adeziunea celor convinsi de principiile sale ;

Refuzind orice manifestare de ''expansiune electorala ", sintea constienţi că vom fi probabil plasaţi în opoziţie, ipostaza de pe care vom exercita presiuni pentru apărarea intereselor alegatorilor noştri şi implicit a princi­piilor la care au aderat.

Dacă pericolul acaparării puterii de către forţe cu idealuri antagonice va face necesară o coaliţie cu alte partide , ne vom considera obligaţi la respectarea principiului fundamental ai moralei, preferind raminerea în opozitie, oricărei asocieri îndoielnice.

Statutam obligaţia tuturor liderilor ai reprezentanţilor parlamentari ai partidului nostru de a ceda locul altora, noi , după maximum patru ani; aceasta trebuie să fie garanţia irigării cu idei noi , a evitării formarii unei aristocratii , transformaraa activităţii politicein meserie, perturbind intolerabil atit sănătatea partidului cit şi activitatea ştiinţifica, sau culturală a membrilor sai.

 

D. Observaţii

Activitatea politica de baza a membrilor partidului nostru este ridicarea calitatii muncii în domeniul concret în care isi desfasoara activitatea. La al doilea nivel se află apărarea intereselor culturii , crearea unor mecanisme care să sprijine dezvoltarea structurii spirituale a unui numar cit mai mare de cetăţeni. La ultimul nivel se află organizarea unor nuclee centrale de colaborare inter-intelectuala şi elaborare a unor tactici generale de iradiere spirituala.

 

 

II. în problema politicii externe a tarii

 

A. Principii

Racordarea plenara a Romaniei la actualitatea mondiala (politica, economica, ştiinţifica, culturala); aceasta operaţie trebuie făcuta cu discernamint, profitindu-se de şansa de a putea acţiona selectiv, cu respect pentru calitate şi valoare şi pentru specificitatea existentei romaneşti!

Promovarea propagării rezultatelor spiritualită­ţii noastre peste hotare.

In ambele sensuri ale acestui dialog, se va renunţa la cenzura dar nu şi la poziţia activa, cri­tica, incisiva fata de atacurile kitch-ului, care pun în pericol idealurile culturii.

Refuzul atitudinii pragmatice în relaţiile dintre state, daca se face cu desconsiderarea aspectelor morale, umanitare. România este obligata de istoria ei, la intransigenta, evitind relaţiile externe dubioase şi refuzind pasivitatea comunităţii inter­naţionale fata de situaţia popoarelor căzute prada cancerului dictatorial, în numele principiului "non-interventiei".

România are, după atitea suferinţe, dreptul la neutralitate totala, ea trebuie să devină o Elveţie a estului, ieşind din capcana oricărei "geostrategii".

Ea poate sprijini, de pe aceasta poziţie, efortu­rile actuale de destindere în speranţa formarii unei comunităţi umane sudate. Nu trebuie să renunţe insa la întărirea capacităţii sale de apărare, pentru a nu transforma în sinucidere optiunea să pentru pace !

 

B. Scopuri

Evitarea intrării tarii în orice poziţie de dependenta, în numele necesităţilor sale economice.

Refuzul preluării unor modele al căror succes a fost consemnat în cadrul altor societăţi, fără se anali­za în prealabil atent contextul în care respectivele strategii si-au dovedit eficacitatea, pentru a se vedea dacă el ramîne valabil în sistemul românesc, şi care sînt adaptările necesare.

Punerea accentului pe importul de tehnologii moderne asimilabile, de idei, numai cu condiţia ca, o dată cu aceasta, să se producă o ridicare a nivelului specialiştilor noştri. Mai important decît importul de produse sau tehnologii este colaborarea în vederea aducerii la zi a bazei de idei şi cunoştinţe necesare intrării în competiţie a inteligentei romaneşti.

C. Mijloace

Se va evita ca ţara să fie legată de un singur furnizor pentru orice produs de mare necesitate, pentru a nu permite nici un şantaj pe această cale.

Se vor importa bunurile a căror producere ar fi nerentabilă.

Pînă la formarea unor specialişti de înaltă clasă se va evita aventurarea ţării în competiţia internaţională (care în cazul unei situaţii dispro­porţionate se poate dovedi o capcană). În primul rînd se va importa informaţie !

D.            Observaţie: Partidul nostru consideră relaţiile dintre popoare mai importante decit cele dintre
conducătorii lor.

 

III. Probleme economice

A. Principii

Economia este baza societăţii, mijlocul de asigu­rare şi îmbunătăţire a existenţei.

Sistemul nervos al activităţii economice este constituit din "intelectualitatea productivă".

În cadrul categoriei productive trebuie conside­rati şi medicii, profesorii, economiştii, arhitecţii, cercetătorii, căci şi activitatea lor permite desfăşurarea normală a vieţii, adevăratul "produs final" al acţiunii "productive" trebuie considerat ajutorul dat existenţei omeneşti !

B. Scopuri

Stabilirea pe baze ştiinţifice, în urma unor analize calificate şi complexe a unui echilibru economic, eliberat de amatorism şi de presiuni poli­tice. În acest sens milităm pentru instaurarea stării de competenţă creatoare, şi respectarea strictă a criteriilor calităţii şi probităţii morale.

Elaborarea unor studii şi programe privind evoluţia economiei, în toate sectoarele ce o compun, în urma unui dialog direct cu clasele şi categoriile sociale implicate.

Maxima dezvoltare a celei mai valoroase şi stabi­le "resurse" a economiei româneşti : aurul cenuşiu!

Apărarea intereselor de grup ale intelectualită­ţii, veghind la echilibrarea balanţei în jocul de interese care se stabileşte cu ocazia conlucrării cu alte categorii sociale.

Incorporarea în structura şi ritualul preocupărilor productive a unei dimensiuni spirituale, folosind în clădirea edificiului economic cărămizi trecute prin focul culturii, păstrînd căldura umanului. Facînd posibilă întîlnirea cu frumosul chiar pe cărările străbătute de specialist în căutarea rezolvării sarcinilor sale practice, se reduce riscul înstrăinării dezumanizante, pericolul captivităţii insului antrenat în mecanismul productiv

C. Mijloace

Eradicarea parazitului politic din structura economiei, refacerea ei pe principii democratice, moderne, avînd la baza înalta calificare.

Căutarea unor modalităţi de evaluare a eficacită­ţii globale a activităţii intelectuale, greu de urmărit datorita roadelor tîrzii şi ascunse pe care le produce, mai ales în condiţiile existenţei unei tradiţii a desconsiderării valorii ei de către cei care o observă din exterior.

Propunem dubla conducere a fiecărei colectivităţi productive: forul sindical, reprezentind interesele majorităţii şi comisia tehnică, reprezentind opinia specialiştilor. Nici o măsură nu poate fi luată, dacă unul din cele doua eşaloane se împotriveşte.

Trebuie căutate metode de a impiedica tergiversările şi obstrucţionările care pot micşora eficacitatea activităţii într-o astfel de organizare democratică.

In ceea ce priveşte legătura dintre întreprinderi, credem că independenţa lor şi libertatea de a alege, nu trebuie să folosească, pe lîngă avantajele liberei iniţiative şi pe acela al organizării sistemice ierarhizate. Credem că informatica, tehnica moderna computerizată, poate propune soluţii eficace la problema organizării, punînd la dispoziţia unităţilor din sistem, centre de orientare, coordonare, interconectare, asistate de calculator. Inlocuirea aparatului birocratic cu o structura cibernetica programată, este nu numai un mijloc de creştere a eficienţei qlobale şi de păstrare a unei coerenţe de sistem, ci şi o armă practică de luptă pentru "moralizarea" activităţii productive. Pînă la generalizarea omului responsabil etic, dependenţa de dispecerii umani, va genera corupţie ! Calculatorul, interpus între coordonator şi utilizator, ar putea de-veni o pîrghie de purificare.

Pentru apărarea efectivă a şanselor competenţei şi încurajarea activităţii de calitate, susţinem necesitatea continuării procesului educaţional pe toată perioada productivă a unui cetăţean. Trebuie oferite condiţii concrete de informare, recalificare, perfecţionare, considerate drepturi ale fiecăruia. Aceste activităţi nu trebuie formalizate sau marginalizate, nici impuse ca obligatorii, în schimb trebuie pus la punct un mecanism eficace de testare periodica a capacităţii cuiva de a onora poziţia pe care o ocupă, pentru a se evita "scleroza cu înţepenire pe post", din care nu are de cîştigat decît protagonistul, compromiţînd efortul general şi obstaculînd energia noilor valuri, fluxul proaspăt al tinereţii. Obligaţia de acoperire a pretenţiilor de "specialist calificat" prin testare periodică este esenţială.

 

D. Observaţii

Subiectul poziţiei intelectualului în cadrul colectivităţii în care lucrează şi al valorii activităţii sale, a creat şi va crea dimensiuni şi tensiuni păgubitoare, dacă nu se adoptă o abordare deschisă, frontală. Fiecare intelectual sau grup de intelectuali este confruntat cu această problemă, silit să găsească o soluţie conjuncturală; ea are însa un aspect general care se cere rezolvat într-un cadru unitar. Departe de a pune intelectualitatea în opoziţie cu celelalte pături sociale, o astfel de regrupare ar putea crea premisele unei colaborări bazate pe francheţe. Teza contradicţiei dintre sistemul osos, muscular, glandular şi nervos al organismului societăţii este o tendenţioasa absurditate.

 

IV. Organizarea societăţii

 

A. Principii

Deformată de cancerul regimului "comunist", societatea noastră se află într-o stare extrem de gravă. Se va manifesta tendinţa firească de a trece din extrema structurii rigide despotice, în aceea a liberului arbitru, a instalării unei stări amorfe, lipsite de orice polarizare. Intelectualitatea poate propune o soluţie mai echilibrată, susţinînd orientarea societăţii către marile idealuri spirituale ale umanităţii.

 

B. Scopuri

Colaborarea cu celelalte forţe care doresc reorganizarea profundă a societăţii româneşti, refuzînd orice tentativă de "compromis" cu foştii reprezentanţi ai puterii, orice tentativă de manipulare a opiniei publice în acest sens.

Oamenii trebuie ajutaţi să înteleagă că, pentru a se evita repetarea sinistrelor efecte, trebuie anihilate cauzele.

 

Bazînduse pe fireasca dezorientare a cetăţeanului român, vor exista grupări grăbite să profite de această situaţie ; un exemplu este vehicularea ideii că ne confruntam cu un vid de capacitate de conducere care nu poate fi rezolvat decît prin apelul la "experienţa" vechilor noştri strategi comunişti, sau a profesioniştilor formaţi în străinătate ! Acest afront adus în primul rînd inteligenţei româneşti, bazat pe lipsa ei de incisivitate politică şi de popularitate, impune o reacţie energică, constructivă şi unitară !

Căci intelectualitatea este o forţă semnificativă în peisajul social românesc, avînd reprezentanţi în toate celulele sale. Mai mult, ea are o poziţie cheie în procesul de educare a opinie publice, ceea ce o obligă la asumarea unei responsabilităţi deosebite în procesul democratizării, în apărarea valorilor perene ale adevărului, dreptăţii, generozităţii şi calităţii. Infrastructura intelectuală poate constitui soluţia de moment, punctul de sprijin pentru o dezvoltare socială echilibrată, nucleul de rezistenţă împotriva oricărei tentative de farsă politică! Atragerea într-o acţiune comună a tuturor asociaţiilor profesionale intelectuale şi a celorlalţi cetăţeni atraşi de idealurile dezvoltării spirituale a fiinţei umane, dorind crearea condiţiilor practice pentru asigurarea dreptului la cunoaştere, trebuie să elibereze gindirea romaneasca "timida" din capcana periculoasă a pasivităţii.

Numai astfel se vor putea depăşi contradicţiile interne (studenţi / profesori, umanişti / realişti, tineri / batrini, profesionişti / amatori) care micşorează capacitatea de rezistenţă în faţa atacurilor pragmatismului vulgar, sau a şireteniei politice.

C. Mijloace

Alcătuirea Partidului Renaşterii Spirituale Românesti, reunind dorinţele de participare la construirea noii societăţi, în numele optiunii spirituale.

Influenţarea opiniei publice, educarea ei în scopul eliberării de complexe şi reflexe perimate şi instituirea cît mai grabnică a unei independenţe de gândire, a unei maturităţi bazată pe cunoaştere şi bun simţ.

Promovarea principiului obligativităţii calităţii intelectuale şi morale pentru erijarea în poziţii de conducere.

Ridicarea calităţii educaţiei, la toate nivelele.

Stabilirea unor mecanisme practice, concrete care să permită realizarea idealurilor generoase. Scoaterea acestora de sub semnul utopiei, cere o atitudine constructivă, doar oamenii cu pregătire de calitate şi credinţe solidare putînd coopera la elaborarea unor soluţii.

Inchegarea unei alianţe între producătorii şi consumatorii de bunuri spirituale.

Situaţia morala moştenită de la odiosul prizonierat la care a fost supusă cea mai mare parte a populaţiei romaneşti este atît de dramatică, tensiunile conflictuale pe are le-au creat fostele atitudini, fapte, poziţii sînt atît de explozive, încît prezenţa unui tampon educaţional este strict necesară. Pentru a şterge neîncrederea pe care a produs-o atitudinea penibilă a unei parti a intelectualităţii faţă de fostul regim, să evităm extinderea ei asupra momentului actual, care ar compromite pretenţiile spiritului la initaitivă socială, angajîndu-ne frontal în lupta pentru însănătoşirea ţării!

 

V - Punctul de vedere intelectual

A. Principii

Inţelegem prin intelectualitate în sens restrîns, totalitatea celor care şi-au făcut profesie din explorarea capacităţilor creatoare ale gîndirii.

Intelegem prin intelectualitate în sens larg, pe cei animaţi de dorinţa dezvoltării spirituale, de setea de adevăr şi curiozitatea fundamentală a căutării sensurilor şi mecanismelor existenţei, pe cei dornici de a-şi dezvolta capacităţile de înţelegere a realităţii.

B.Scopuri

Refacerea unităţii intelectuale, închegarea unui front de cercetare şi valorare a tensiunilor sale.

Crearea unor punţi de legătura, întelegere şi colaborare între ramurile de diverse "specialităţi" ale intelectualităţii.

Găsirea echilibrului dialectic constructiv între părţi aflate într-un anumit conflict conjuctural (exemplu: studenţi-profesori, etc.).

Atragerea intelectualităţii "productive" în universul întrebărilor culturii "umaniste". Folosirea acestei apropieri pentru crearea unei deschideri masive a culturii de calitate. Prezenţa în mijlocul "marelui public" a "specialiştilor" cu înalta calificare productivă, racordaţi la idealurile culturii, poate crea şansa democratizării ei,  renaşterea speranţelor iluministe.

In acelaşi timp, renunţarea la atitudinea îngustă, elitistă, a culturii "clasice", trebuie să permită intelectualităţii "tehnice", dreptul la participare la congresul cunoaşterii, reprezentînd unghiul propriu de abordare, specific specializării, în dialogul general al împătimiţilor gîndirii şi căutării.

 

C. Mijloace

Ieşirea din pasivitate, izolare, egoism, timiditate, amoralitate, ingîmfare.

Integrarea verticalelor specialităţilor intelectuale, prin orizontalele intereselor generale ale culturii.

Participarea activă la stabilirea structurii socio-politice a ţării.

Atragerea tuturor către dorinţa elevării spirituale.

Elaborarea unei doctrine culturale pentru societatea românească.

Racordarea la spiritualitatea internaţională contemporană şi recuperarea valorilor rezultate din eforturile milenare ale cunoaşterii.

Organizarea structurii naţionale, locale şi compartimentate, a aderenţilor activi şi simpatizanţilor partidului.

Editarea unui ziar de partid şi a unei reviste de opinie, care să susţină doctrina activistului culturii pentru care militează partidul.

Colaborarea strînsă cu acea parte a intelectualităţii care, deşi animată de iubire pentru cultură, optează pentru desfăşurarea acţiunii pro-culturale în cadru apolitic şi cu acele forţe politice, de altă orientare doctrinară, care luptă pentru instaurarea unei veritabile democraţii.

Organizarea unor cluburi de acţiune pe specialităţi şi a unor organisme de corelare generală interdisciplinară.

 

VI - Drepturile culturale ale omului

A. Principii

Orice cetăţean român are dreptul la spiritualizare.

Societatea trebuie să creeze structuri educaţionale şi informaţionale care să transforme acest drept dintr-o premisă teoretică într-o posibilitate practică.

Intelectul nu e o opţiune ci o dimensiune a umanului a cărei atrofiere este echivalenta pierderii unui organ de simţ!

Pentru a se putea bucura de drepturile sale spirituale, omul trebuie înzestrat cu aparatul de percepţie adecvat.

Nici un om nu e numai un mijloc de producţie. Orice om este şi un scop al societăţii. Scopul omului nu poate fi redus numai la supravieţuire.

B. Scopuri

Cultura trebuie să lupte neobosit pentru a asigura drepturile tuturor la cunoaştere. Ea nu se poate rezuma la a produce "bunuri culturale de consum", nici nu are voie să se retraga în altarul elitelor. Este obligată să elaboreze planuri şi tactici operative pentru a maximiza accesul tuturor categoriilor sociale şi umane la cuceririle spiritu­ale. Acesta este rolul ei principal, datoria faţă de societatea productivă care îi întreţine arderile prin asigurarea suportului material al existenţei. Oricit de iubită ar fi degustarea plăcerilor spiritului, sau exhibiţia arzătoare a creaţiei, lipsa eforturilor pentru iniţierea generală, poartă marca unui elevat egoism!

C. Mijloace

Educaţia trebuie să capete un statut prioritar în sistemul societăţii noastre. Ea trebuie considerată nu numai mijloc principal, de formare a personalităţii umane complexe, moderne, elevate ci şi ca scop în sine! Ea trebuie să valorifice eforturile atîtor generaţii de căutători, oferind noilor veniţi posibilitatea racordării la temperatura încercărilor omeneşti de cunoaştere, a înţelegerii peisajului creat de iscodirea umană.

Devenit SCOP în SINE, învatamîntul nu se mai poate limita la pregătirea piesei umane pentru angrenarea în mecanismul productiv, şi nici la elevarea unui număr limitat, prestabilit de componenţi ai tinerei generaţii. El trebuie să ofere efectiv (fără să oblige), şansa culturii de calitate, să pună la dispoziţie cheile de la uşile ei, fără a impune restricţii privind numărul celor iniţiaţi.

D. Observaţii

Dacă ne vom pomeni cu prea mulţi intelectuali, depăşind necesarul "producţiei", vom putea organiza concursuri care să ofere doar celor mai buni şansa profesării efective. Dar nu trebuia să se renunţe la efortul de emancipare generală (singura cale pentru a rezolva corect contradicţia dintre democraţia majoritară şi opinia calificată) , în numele spaimei celor "şcolarizaţi", de a nu avea posturi asigurate.

Eticheta de "utopie" data unei asemenea tendinţe are justificare istorică, dar nu şi legitimitate obiectivă, răpind societăţii dreptul la evoluţie şi ...legitimitate morală!

 

VII- Problema semnificării existenţei individuale şi sociale

 

A. Principii

In virful piramidei sociale şi în centrul echilibrului individual uman stă înfrumuseţarea şi semnificarea existenţei. Societatea şi omul lipsite de astfel de năzuinţe decad intr-o degradare patologică. Ele au nevoie de răspunsuri parţiale la marile întrebări privind existenţa, şi de fronturi deschise în care să se manifeste energiile căutării.

Fără a emite pretenţia (nejustificată şi păgubitoare) la deţinerea unei "soluţii" pentru marea problemă a semnificaţiei universului, a existenţei în general şi a celei umane în particular, ne declarăm adeziunea la categoria celor care consideră că efortul de înţelegere trebuie continuat. Respingem orice tendinţă de "închidere a dosarului căutării", în numele unor revelaţii clarificatoare, a unor demonstraţii tendenţioase sau a unui pesimism paralizant.

Considerăm că setea de înţelegere şi de sens este o dimensiune esenţială a omenescului, particularizîndu-l mai mult decît orice altă calitate a sa!

B. Scopuri

Racordarea cetăţeanului român la universul spiritual al omului modern.

Creşterea şanselor şi ritmului de evoluţia al procesului cunoaşterii.

Evitarea împotmolirii căutării în mrejele oricărui răspuns parţial.

 Crearea unei structuri organizate, care să reunească rezultatele diverselor filoane de cautare (ştiinţa, tehnica, cultura, filozofie, mitologie), într-o sinteza necesara tuturor, pentru evadarea din capcana "specializării".

Alcătuirea unui "ghid general al căutării romaneşti " racordat la cel al eforturilor universale.

Formarea unei simpatii de masă şi a unui suport de masă pentru eforturile de căutare a miezului realităţii, prin popularizarea lor în manieră expresivă, formativă şi atractivă!

Alocarea de către societate de fonduri şi întelegere pentru aceste activităţi, în corelare directă cu eforturile de asigurare a unei existenţe decente; considerarea ca fiind legitime şi UTILE aceste preocupări, scoaterea lor din categoria "activităţilor auxiliare".

C. Observaţie

Nu ne declaram mulţumiţi cu cele două paleative clasice cu care încearcă societăţile pragmatice moderne să răspundă năzuinţei umane de cunoaştere şi semnificare: reducerea la ritualul clasic religios (văzut ca liman al tensiunilor întrebării) şi folosirea demersului ştiinţific nu ca pe un mijloc de cercetare ci ca un sens în sine, ca pe un răspuns cert care eliberează omul de pasiunea de a afla!

Preferăm însa aceste două tendinţe, vulgarităţii de a nu lua nici măcar în consideraţie apetitul uman către sens, foamea spirituală, atitudinii indolente faţă de nevoile intelectului, care risca schizofrenizarea societăţii, în numele primatului luptei pentru supravieţuirea în orice condiţii. O astfel de viziune ar da dreptul ecologiştilor să considere specia umană ca pe o mare de patru miliarde de furnici vorace gestionînd Pămîntul... spre dezastru!