Pastile
[subiecte articole / 15 iulie – 30 august 1990]
368. Inamicul numărul 1: confuzia
369. Rămînerea în defensivă şi
efectele ei
370. Lipsa structurii
371. A face apel la torţionarii publici
372. Procesul comunismului
373. Generaţia de 30 de ani
374. Apolitismul justiţiarului
375. Fenomenul Piteşti – semnul naţiunii; formarea omului nou
376. Personajul principal: egoismul
377. Monstruoasa coaliţie: călăi şi victime compromise
378. Criza românească – criză a omenescului. Pericolul recidivei
379. Celula anticorp înconjurată de metastază…!
380. Dacă nu putem face dreptate, să salvăm adevărul
381. Mascarea fricii din orgoliu…
382. NOI şi EI. Să ne apărăm de osmoză
383. Securitatea – o organizaţie criminală!
384. Abordarea creştinească: între neputinţa disperată
şi orgoliul supravieţuirii omeneşti
385. Atenţie ingineri! Atenţie la ingineri!
386. Dimensiuni ale revoluţiei
387. Protestul civilizat…. Impotenţă subtil dirijată!
388. Comuniştii nu-şi pot depăşi crima şi de aceea rezistă
389. Plata tăcerii, de la salam la bursă în străinătate
390. Ne trebuie şi nouă o ideologie; creştinism sau
iluminism modern?
391. Relegalizarea securităţii – o
acţiune dificilă, complexă şi sîngeroasă
392. Ei vor pierde, dar noi nu vom cîştiga!
393. Prizonierul…opoziţiei
394. „Solidar” de profesie?
395. Cînd copacul îşi apără
uscăturile cu floarea…
396. Comitetul de reprezentare a slăbiciunilor opoziţiei (războiul
comunicatelor)
397. Pacea dintre BINE şi RĂU (logica inacceptabilă)
398. Mitingul din Piaţa Universităţii şi instinctul
posesiv (carierismul)
399. „Morala intervalului” spre dreptate… cuprinde adevărul
400. Scoaterea anticomunismului în afara legii
401. Opoziţia didactică; procesul comunismului
402. Nu are rost problema rostului mitingului maraton: era
ţipătul disperării şi revoltei.
403. Despre prostie. Greşeala „tactului”. Antiselecţia
definind comunismul. Aroganţa primatului încurajat
404. Cruciada anti-selecţiei, continuată de actuala putere.
Efecte
405. Optimismul apusean, între indolenţă şi inconştienţă
406. Emanciparea umană – singura şansă, marea condiţie
407. „Cîntarea României”; ce mai fac azi
protagoniştii: ne mustră!
408. Sistemul se baza pe teroare; iată ce vor confirma cei ce
încearcă prelungirea lui
409. Două specii umane în confruntare
410. Cînd majoritatea e compromisă,
democraţia devine o nedreptate distructivă
411. Despre valoare; cei ce au ales politehnica; necesitate unei structuri
de depistare, selectare, revalorare; falsa criză
412. Diferenţa dintre supărarea proletarilor şi a
intelectualilor; dezavantajarea comunistă a valorilor; explicaţii obiective
a faliei între intelectuali şi muncitori, după începutul
revoluţiei
***
413. Cenzurile (tabuurile) opoziţiei
414. Opoziţia ca peron de aşteptare a preluării puterii
415. Marea capcană: pentru a se
putea sorta cei care au greşit obligaţi de ceilalţi s-au oferit
în aceste luni posibilitatea compromişilor de a evolua dezinvolt, desconspirîndu-se
416. De ce nu apare nici unul care să-şi ceară scuze pentru
ce a făcut?
417. Domnilor specialişti apolitici, dintr-o singură lege puterea
vă poate înfunda drumurile, sau dimpotrivă, stimula spectaculos; cine
vreţi să o influenţeze?
418. Orientarea marxistă a opoziţiei: preponderenţa
economicului; oare planificarea era piedica principală sau principiul antiselecţiei şi distrugerii interesului? Poate
în interimat se putea rămîne un timp cu
vechile structuri productive, dar cu
şefi schimbaţi corespunzător, fără represiune şi
mafie, sub patronajul unor principii de cointeresare a valorilor
419. Lipsa „orei opoziţiei” (libertăţii de expresie ) în
programul TVR e o demonstraţie indiscutabilă a antidemocraţiei
guvernării
420. Politicianismul amoral – azi
421. Riscul reducerii contestaţiei la detalii
422. „Comuniştii” suportă greu schimbarea sistemului de valori
***
423. Subtilitate drăcească versus subdezvoltare mintală
(incapacitatea de a ne înţelege mobilurile)
424. Pseudo-intelectualul – calul troian; justificatul dezgust proletar
425. Setea de revoluţie şi modul de tratare a evenimentelor de pe
13 iunie
426. Dreptul de a nu accepta o anumită conjunctură politică,
plecînd
427. Metoda cîrpirii şi necesitatea
operaţiei profunde, la rădăcină
428. Descurajarea inteligenţei, hărniciei şi cinstei (marea
crimă a actualului regim); după ani de „jertfă” intelectualul
bun ştie că i se propune o nouă cruciadă altruistă,
trăind sub nivelul pe care l-ar obţine activînd
în altă parte; ori, pentru a accepta acest sacrificiu era necesară o
dăruire, trebuia compensat cu o recunoaştere a frumuseţii gestului,
o satisfacţie spirituală; cu singura grijă a salvării lor,
EI au anulat acest posibil factor mobilizator, demoralizînd
complet valorile…
429. Alte drumuri (1. Pe 22 decembrie moneda devine hîrtie,
controlul averilor, anchetarea abuzurilor 2. Începe plata fiecăruia
conform valorii prestaţiei, se instituie legea selecţiei!)
430. Riscurile revoluţiei burţii
431. GDS în ceaţă; faţa dublă
432. „Vînătoarea de vrăjitoare”?
433. Protecţia drepturilor omului se face numai după ;
analiza cauzalităţii – preventica abuzului;
situaţia la noi
434. Dreptul de a pleca
435 Opoziţia făcută… în timpul liber (imposibilitatea
obiectivă)
436 Recomplexarea – din frica de a lovi
opoziţia
437. GDS – pepinieră pentru puterea de mîine.
Efecte. Erori.
438. „Sperietoarea de ciori” a vestului
439. Deturnarea urii (datorită neconsumării ei)
440. Semnal de alarmă (trezirea
opoziţiei reale)
441. Diversiunea detaliilor şi a stilului conspirativ
***
442. Falia pare a fi îndreptată azi împotriva intelectualilor; dar mîine, ea îşi propune să dezorienteze revolta
celor simpli
443. Un reproş sintetic: spre ce îndreaptă conştiinţa
naţiunii (dinamicul!)
444. Cauzalitatea: aceleaşi condiţii şi
mentalităţi vor produce aceleaşi defecte
445. „Liga într-ajutorării nedreptăţiţilor”
446 . Torţionarul nepedepsit – îndemn la recidivă
447. „Noi nu am pus baricade…”
448. Asociaţia… difuză – adevăratul luptător
449. Tributul incapacităţii anticipative (opoziţia aşteptînd efectele pentru a interveni)
450. Scindarea în ideologic (ei sunt pierduţi) şi practic (ei
sunt puternici)
451. Modelul năpîrlirii şi trădarea
partidelor
***
Pentru a putea guverna trebuie
rezolvat un echilibru cu masele şi cu elita (valorile). Făcînd o falie şi strîrnind
un război între aceste două categorii, Frontul a adus ţara în
situaţie de neguvernabilitate
453. Necesitatea autonomiei opoziţiei locale
454. Fazele unui proces: a judeca, a condamna, a executa. Nuanţe
455. Alegerile şi securitatea
456. Datoria emancipării şi dovada reacţionarismului puterii
457. Critica opoziţiei: pericol sau însănătoşire? Frămîntări
458. Pofta de lider; neutilizarea „păturii mijlocii”; snobismul
politic
459. Cît de uşor poate fi atrasă o societate avidă de schimbare;
promisiunile şi iresponsabilitatea
460. Acţiunea politică – la capătul unui lanţ de
analize ştiinţifice; amatorismul
461. Apărarea cetăţeanului într-un stat subminat de
totalitarism
462. Diversiunea detaliilor ascunzînd teama de
abordare cu adevărat politică
463. „Apărătorii” neamului discreditînd
ideia naţională, în scopul acoperirii comunisecurităţii. Pericolul confundării
românismului cu securicomunismul, în numele unei
strategii manipulate.
464. Oameni cu capul în nori şi oameni cu el pe pămînt;
nevoia de picioare pe sol şi priviri în văzduh; riscul pedalării
pe „personalităţi”
465. Discreditarea Pieţii Universităţii – turnesol de
mediocritate politică
466. Ilegitimitatea regimului actual
467. De ce nu dau vinovaţii în judecată, cei ce au fost victimele
represiunii?
468. Asociaţia PCR-iştilor anticomunişti
469. De ce stau în rezervă unii intelectuali (tehnica evitării
liniei întîi)
470. O definiţie a dreptei / stîngii în
funcţie de atitudinea faţă de fosta nomenclatură
471. Un lait motiv contestabil: preponderenţa
problemei economice; dimensiunea educaţiei morale
472. Vidul de morală / credinţă / respect şi
implicaţiile sale; paleative
473. Istoria „Partidului Renaşterii Spirituale” şi
implicării intelectualilor în revoluţie; întîlnirea
cu Alianţa lui Iaru
474. Istoria „Alternativei 90” şi politizarea tinerilor contestatari
475. Cauzalitatea – izvor elementar de explicare a situaţiei actuale
şi argumentaţie a refuzului actualei garnituri; optuzităţi
iniţiale
476. Organizarea unei fundaţii a opoziţiei; strategia locală
477. Despre egoism – ca problemă cheie
478. Atitudinea intelectualilor faţă de Piaţa
Universităţii
479. Atitudinea puterii faţă de Piaţa
Universităţii
480. Atitudinea organizaţiilor implicate faţă de Piaţa
Universităţii
481. Atitudinea partidelor faţă de Piaţa
Universităţii
482. Atitudinea maselor populare faţă de Piaţa
Universităţii
483. Problema unificării opoziţiei
484. Studiul daunelor produse de partidele de opoziţie destinului redemocratizării ţării
485. Securitatea şi alegerile din mai
486. Ierarhia valorică intelectuală – rezultat al antiselecţiei şi al crizei dintre pofta de
creaţie şi demnitatea tăcerii
487. Concertul demobilizării generale; ipocrizia îndemnurilor la
„calm”
488. Problema securităţii
– principală ameninţare a naţiunii, însuşită
sfidător cu virtuţi naţionale (salvare…)
489. Politica neimplicării; tactica aşteptării puterii;
datoria de a obliga viitorul şef să-şi plătească azi
tributul de efort şi luptă
490. Ura faţă de călăi…şi ura faţă de
victime; eroii stînjenitori
491. La bătălie cu avangarda, dar fără armată!
Inexistenţa alternativei politice. Rolul societăţii civile
492. Cîteva mituri ale opoziţiei – baloane
întreţinute artificial, punînd IDEEA în pericol;
opozanţii publicitari
493. Descentralizarea rezistenţei (vezi Alianţa pentru
Timişoara)
494. PNL – şi marginea dintre subtilitate, realism, escrocherie,
trădare
495. Piaţa Universităţii versus balconul ei…
496. Utilizarea valenţelor constructive cere constituirea unei
fundaţii a opoziţiei
497. Primordialitatea preocupării economice – o eroare (viziunea
statică pune natural economia la bază, cea dinamică scoate în
relief pericolul relaţiilor mafiote; frica de EI şi fuga)
498. Liberalismul natural al lipsei de scrupule; necesitatea atenuării
lui – eroarea accentuării liberalismului dezinteresat de dreptate
499. În România nu numai Ceauşescu a
căzut greu; nici măcar un lider de partid nu mai poate fi detronat
500. Paradoxul dreptei în România: e…de stînga
501. Puterea descurajînd strada prin intermediul…
partidelor (sensul adînc al „provocării”)
502. Tehnica prevederii etapelor şi substituirii lor (simţind
necesitatea unei unificări, o demarează EI, pentru o sciziune
previzibilă; o iau înainte tot EI astfel încît
orice pagină nouă e sub controlul lor (problema Câmpeanu,
Patriciu, ca exemplu)
503. SOS – opoziţie
504. Rezistenţa şi renaşterea spirituală, probleme suprapolitice trădate prin partinitate
505. Pledoarie pentru transfug
506. Faţă în faţă cu OAMENII NOI
507. Opoziţia didactică; primordialitatea explicării pentru
a ajuta individul să-şi revină! (a treia cale de luptă)
508. Nu interesează rezistenţa la chinuri ci doar intrarea în
puşcărie
509. Diagonala bine / rău rupînd
scindările pe „clase”
510. Revoluţia a început în 1945… (miezul ce dă legitimitate unui
neam)
511. Zdrobirea manifestaţiei anticomuniste, în primăvara anului
1990
512. Propuneri pentru Constituţie: declararea caracterului criminal al
comunisecurităţii
şi securicomunismului
513. Amatorismul nostru / profesionismul lor!
514. Fenomenul de bruiaj (ei prevăd şi organizează fiecare
nouă etapă)
515. Cursa de şoareci (încercarea de a evada din plasa LOR;
indolenţa Europei faţă de tragedia minorităţii
dreptăţii
516. Istoria unei încercări de a implica intelectualitatea în
politică
517. Nu se poate trăi ştiind că represiunea se poate produce
la un singur semn; trebuie garanţii că ea nu mai e posibilă
practic, nu că nu mai e dorită de liderii ce o conduc
518. Nu prostie, ci inteligenţă pervertită!
519. În spatele unor idei, ar fi mult mai bine şi mai sigur ca în urma
unor lideri
520. Executanţii actelor de represiune comunistă sunt
vinovaţi; sau, dacă se consideră că ei s-au supus unei
discipline, liderii momentului (Roman, Brucan….) sunt
răspunzători; dacă clica a doua a făcut genocid, atunci
clica întîi…
521. Şi dacă într-o noapte ei ar reveni şi aparatul represiv
s-ar reorienta, cine ne garantează rezistenţa societăţii
noi?
[522?]
523. Compromiterea sensului şi încrederii în dreptate
declanşează liberul arbitru şi îndrăzneala
infracţiunii
524. Motivaţiile puterii şi acoliţilor
525. Motivaţiile opozanţilor
526. Motivaţiile pasivilor
527. Grea e viaţa de apostol al renaşterii, în faţa urii
colective
528. Drama eliberării animalului domesticit. Nevoia de stăpîn şi siguranţă mediocră.
Asprimea libertăţii
529. O întrebare la care puterea trebuie să răspundă public:
a fost regimul precedent (45 de ani) criminal şi antinaţional?
Refuzul de a lua poziţie are o singură explicaţie:
aşteptarea restauraţiei!
530. În iunie, atacarea partidelor a fost o diversiune; ele nu deranjau puterea;
adevăratul duşman – stradă- fusese
deja timorată!
531. Revolta oprimatului / revolta împotriva oprimării!
532. Variaţiuni pe tema provocatorilor
533. Aşteptînd moartea naturală a
vinovaţilor pentru a nu risca dreptatea , martorii –victimă vor muri şi ei…
534. Pentru a convieţui cu opoziţia puterea ar trebui să fie
curată; altfel nu suportă pericolul
535. Tehnica lor: în vorbe, tună contra nărăviţilor
inerţi (pentru a place maselor nemulţumite); în fapt nu-i
deranjează cu nimic (pentru a le menţine reţeaua sprijinitoare)
536. Roman (etc.) nu poate face un pas cît timp
se încăpăţînează să-şi
salveze tovarăşii de pedeapsă
537. O crasă neutralitate… („intelectuali”)
538. Liberalism sau social democraţie?
539. Apropierea naturală PNL – FSN (doctrina şi interesul)
540. Liberalizarea preţurilor: diversiune; lipsa etalonului, lipsa
dovezilor, ordinea etapelor, camuflajul adevăratelor operaţii
541. Doctrina Cojocaru – marile avantaje
542. Dreptul la emigrare, drepturile omului şi snobismul aferent
543. Dizidenţii de profesie; „huzurul „rezistenţei”