Cind Ion era batut pina isi dadea duhul, pentru ca nu vroia sa se desparta de bucata lui de pamint...
Cind Maria se prabusea in caldura amiezii, de oboseala si nemincare...
Cind Ilie cerea toamna ceea ce i se promisese primavara... si era pedepsit...
Cind batrinul Vasile si-a vazut toti copiii fugind la oras, raminind singur cu cimpul si cu amintirile...
Cind s-a hotarit ca taranul e mai putin om decit semenii sai...
Cind Gheorghe era inchis, pentru ca s-a intors noaptea pe cimp sa fure citiva stiuleti din cei pe care-i muncise tot anul, ca sa-i dea ceva de mincare ultimei sale gaini, asteptind de la ea oul cu care sa-si poata obtine paharul lunar de ulei...
Cind Lucretia a trebuit sa scoata bani de la ciorap, ca sa plateasca pierderea pe care i-a adus-o animalul contractat...
Cind Saveta a legat vaca de un pom lasind-o sa moara, ca sa scape de povara pe care o iubea ca pe o fata...
Cind seful vostru a decis ca e timpul ca Ana si ai sai sa fie scosi din casa stramoseasca si bagati intr-o baraca de lagar...
Voi, marilor constructori ai drumului spre cele mai inalte piscuri,
Calai ai satului românesc, UNDE ATI FOST ?
Si unde sinteti astazi, nedoriti TOVARASI ?
Astazi, bateti pe la usile oamenilor cintind smerit: „Trei iezi cucuieti,/ Usa mamii descuieti,/. Ca mama v-aduce voua..."
Dar eu sint IEDUL CEL MIC si imi rog fratii de la tara : NU DATI DRUMUL LA USA!
Uitati-va bine la
fetele lor, amintiti-va cum s-au purtat pina acum, recunoaste-ti-le vocea, pina
vor apuca sa-si ascuta limba atit de bine incit sa nu mai simtiti ca la usa
e... LUPUL.
Ioan
ROSCA,
Ceahlaul, 26 aprilie 1990