Alina Florea
: D-le Ioan Rosca, sinteti
inginer, matematician, unul din tiurii intelectuali de frunte
din Piatra Neamt, si initiatorul grupului „Dialog
Piatra Neamt". Ati trait o
experienta trista in urma
initierii unei actiuni
de sprijin pentru demonstrantii din
Bucuresti. Cum s-au petrecut lucrurile ?
Ioan Rosca : Atitudinea multimii din Piata Universitatii
care mi-a salutat discursul cu imperativul
„Iesiti in strada !", mi-a confirmat obligatia de a face ceva in
orasul nostru, in felul acesta asumindu-ne
toate riscurile. Am
decis recurgerea la o
actiune simbolica a carei efect sa fie sensibilizarea populatiei.
Pe data de 1 mai
la ora 16 am inceput o greva a foamei al carei
unic scop era
exprimarea solidaritatii cu
Bucurestiul. Cei sapte membri ai Asociatiei „Dialog Piatra Neamt" care s-au asezat in fata Turnului
lui Stefan cel Mare au trait o experienta iesita din comun. Au fost supusi unui
tir continuu de insulte si amenintari, sustinute de un cor de cetateni
indignati.
Doar decizia de
a nu raspunde la provocari a
permis prelungirea actiunii
noastre pina pe
3 mai, ora 11. In acest
moment, furia multimii s-a dezlantuit :
am fost incercuiti, ne-au fost smulse pancartele,
ecusoanele. Nu am
fost batuti, e
drept. Dar linsajul a fost
evitat prin „apelul" de a
merge la Primarie, pentru ca
reprezentantii multimii sa
obtina explicatii.
Am fost siliti sa ne exilam la Bucuresti, pentru a continua
greva, revenind pe
data de 5 mai si incheind-o tot
in fata Turnului, spre exasperarea concetatenilor nostri.
Cele o suta de ore ale
acestei dureroase experiente, cele trei
luni de activitate in
cadrul Asociatiei noastre, valul de violenta cu
care este intimpinata orice
manifestare a unei opinii
nealiniate la linia
guvernului, creeaza o stare de intimidare generala a carei cauza
si efect sint cuprinse in
Apelul din Moldova pe care l-am redactat in tren, venind spre Bucuresti.
Acest apel este fructul
experientei ce incheie nu numai o greva, ci o faza a incercarilor
noastre, anuntind trecerea
la o opozitie neta. Doresc sa fiu bine
inteles : poporul are
dreptul sa-si decida
soarta, are dreptul la guvernul
ne care il admira sau iubeste, la alegerile pe care le doreste, in
conditiile pe care le accepta, insa... cetateanul are obligatia de a semnala
abaterile pe care le sesizeaza, de a atentiona asupra erorilor prin luarea sa de pozitie. El nu-si poate impune punctul
de vedere, dar are dreptul de
a-l sustine, ba mai mult, daca
isi asuma responsabilitatea
participarii la istorie, acest drept ii apare ca o
obligatie.
Revista "22", 17 mai 1990