Dare de seamă privind activitatea asociaţiei
Dialog Piatra Neamţ
29.02.90 16.12.91
MARTIE 1990 Activitate organizatorică intensă (cooptarea noilor membri,
acte, oficializarea, plan de activitate, etc. ). Īn baza statutului s-au
īnscris circa 60 de membri cu care au debutat primele activităţi:
1. Şedinţe de dialog pe teme ca:
Securitatea, Comunismul, Libertatea de conştiinţă,
Semnificaţia manifestaţiilor din 12 ianuarie, 28 februarie, etc.
2. Organizarea unor conferinţe publice: Partidele
politice, Istoria PCR, 22 decembrie la sediul PCR vizionarea
videocasetelor.
3. Organizarea redacţiei pentru editarea unei
publicaţii şi pregătirea
numărului 0 (semnal) din ACUM (25 martie 1990).
4. Contacte cu alte persoane şi organizaţii
implicate īn tentativa de emancipare a societăţii de sub degradarea
comunistă (partide, sindicate, asociaţii, presă).
5. Organizarea mitingului, marşului şi a
ceremoniei de comemorare a 100 de zile
de la izbucnirea REVOLUŢIEI şi de solidarizare cu idealurile ei,
sintetizate īn PROCLAMAŢIA DE LA TIMIŞOARA.
APRILIE 1990 Datorită mitingului şi sprijinirii
publice a PROCLAMAŢIA DE LA TIMIŞOARA
şi, īn general, a exprimării fără echivoc a
opţiunii anticomuniste,
asociaţia īncepe să devină ţinta diversiunilor,
ameninţărilor şi a agresiunilor organizate de structura securo-comunistă, foarte solidă īn oraş.
1. Sīnt insultaţi şi
īn final atacaţi membrii asociaţiei care strīng semnături pentru punctul 8 de la
Timişoara, īn faţa Teatrului Tineretului (şi fac o veghe de
protest faţă de atitudinea
puterii). Cu greutate (la sediul provizoriu din spatele primăriei)
sunt strīnse cca. 10000 de semnături. O
delegaţie de 4 membri este trimisă la Timişoara, unde
participă şi īnscriu asociaţia la Congresul Alianţei pentru
Proclamaţia de la Timişoara (28-29 aprilie).
2. Īn paralel, continuă activitatea curentă
(dialog, pregătirea publicaţiei, sondaje de opinie, comisie de
abuzuri, contacte cu autorităţile). La īnceput atitudinea oficialităţilor locale (care
īncă mai pozează īn mandatari ai revoluţiei ) pare
favorabilă. Se īnscriu chiar īn asociaţie : primarul, vice-primarul,
preşedintele CPUN, preşedinţii principalelor partide politice.
Se pare că va fi posibilă o etapă reală de dialog. O
dată cu īnceperea campaniei electorale, măştile sunt aruncate,
ca şi amabilităţile. Īncepe lupta.
3. Sesizīnd slăbiciunea
partidelor locale de opoziţie , total neputincioase īn confruntarea cu
puterea, tot mai intolerabil agresivă, tot mai manifest
reacţionară, precum şi pericolul pe care apolitismul īl reprezintă īn acest ceas decisiv,
asociaţia īşi oferă sprijinul formaţiunilor prodemocratice: dialoguri, acţiuni comune, īnscrierea
pe listele electorale ale partidelor. La īnchiderea listelor, un număr impresionant de candidaţi
sunt dintre membrii asociaţiei (PNŢcd, PSD,
PNL, FSN).
4. Devine evident că se asistă la o farsă, care
urmăreşte legitimarea Restauraţiei. Incapacitatea
alegătorilor de a alege, datorită intoxicării şi dezinformării, este
flagrantă. Pe līngă mecanismele centrale (televiziunea), asistăm la
operaţiunea locală: intimidare (agresiuni inadmisibile asupra sediului partidelor), īntreţinerea
confuziei şi chiar a unei uri personale
faţă de inamicii comunismului , cu ajutorul reţelei de
informatori ai Securităţii
şi a neliberei prese locale. Practic
opoziţia e imobilizată, paralizată prin teroare. Nimic nu
scuză acceptarea acestui climat ca
propice unor alegeri. Revoltaţi, membrii asociaţiei se decid să ia poziţie.
5. Pe 29 aprilie 1990, vorbitorii din partea asociaţiei sīnt
ovaţionaţi īn Piaţa Operei din Timişoara. Se scandează
Piatra Neamţ, văzut ca un cap de pod īn Moldova comunistă.
Conştienţi de exagerare, membrii asociaţiei se simt şi mai
obligaţi.
Pe 30 aprilie 1990, īn Piaţa Universităţii
din Bucureşti, salutului asociat ei
i se răspunde Ieşiţi īn stradă!
MAI 1990
1. La 1 mai 1990,
ora 16, şase membri ai asociaţiei declanşează o greva a
foamei, īn faţa Turnului lui Ştefan cel Mare, īn semn de solidaritate
cu golanii bucureşteni şi timişoreni. Ceilalţi membrii īi
sprijină moral
. Şi fizic! Īşi fac apariţia oamenii de
bine, care aveau să apară şi īn alte īmprejurări.
Provoacă, insultă, instigă, hărţuiesc. Se aud lucruri
incredibile. Intoleranţa, prostia şi rea-voinţa sunt
consternante. Atacurile devin tot mai agresive.
Autorităţile, anunţate şi chemate
insistent să asigure protecţia greviştilor.
Apărătorii (dezolant de puţini şi
foarte paşnici) fac tot mai greu faţă presiunii asediului
către zidurile turnului. Scene de coşmar. Multă
umilinţă. Revelaţii dureroase. Iese la iveală faţa
prietenilor noştri din autorităţile locale. Pe 3 mai 1990, la
ora 11.00, se produce atacul final. Greviştii sīnt
luaţi pe sus. Nu bătuţi
(ordinele fuseseră probabil īn acest sens). Sunt duşi la
sediul primăriei, ca nişte infractori odioşi. Aici are loc o scenă penibilă. Domnul Munteanu, īn īncurcătura, īncearcă să īmpace
capra şi varza. Se joacă o scenă dubioasă. Se refuză
net protecţia. Grupul se decide
să părăsească oraşul. Nu īnainte
de a preda primăriei
două documente: A Platforma
locală de revendicări (īn 10 puncte, īntre care se cerea ca
autorităţile care-şi declaraseră incapacitatea de a asigura
condiţii minime de normalitate a campaniei electorale să facă
publică această stare de fapt; B Anunţul retragerii noastre de
pe listele electorale, īn semn de protest şi de inacceptare a
condiţiilor campaniei. Presa asistă la dezbatere. Consemnează
şi desigur
. Uită să publice vre-un cuvīnt!
2.
Greviştii foamei se deplasează la Bucureşti. Pe 4 mai 1990 preşedintele citeşte "Apel din Moldova"
la microfonul din Piaţa Universităţii. Documentul relevă
situaţia reală, condamnă responsabilii şi cere tuturor să
se refuze alegerile de la 20 Mai. īn 22
se precizează īntre altele ne
declarăm dizidenţi faţă
de autorităţile ce vor rezulta din aceste alegeri, indiferent de
rezultatul lor, dacă vor avea loc īn aceste condiţii. Sīnt aclamaţi dar nu şi īnţeleşi. Cei
de faţă, rupţi de realitatea zonelor ocupate īncă de
comunism, ne-au considerat exagerat de pesimişti.
Grupările
contactate ne taxează ca "radicali".
Un
grup de 3 timişoreni aflaţi īn primele rīnduri
Ia 16 Decembrie se oferă să vină la P. Neamţ, pt. a explica
şi comverti. Pe 5 mai 1990, īmpreună cu ei,
greviştii foamei reiau locul īn faţa Turnului lui Ştefan cel
Mare. Reīncepe scandalul. Timişorenii uluiţi de ce le-a dat să
audă se īntristează vizibil. Ne retragem īn sala de festivităţi
a liceului Petru Rares. Īn ciuda anunţului făcut elevilor
şi profesorilor ("revoluţionarii timişoreni vor să
povestească cum a fost"), nu vine mai nimeni.... "Sipiritul revoluţionar local" devine evident...
Grupul timişorenilor ne
mulţumeşte , dar ne lasă
o scrisoare deschisă , de dezamăgire. Intrerupem
greva foamei .Nu mai are rost .Ceea ce trebuia demonstrat , fusese demonstrat.
3. O
delegaţie participă apoi (īn perioada 6 mai-19 mai1990) la mitingul
din Piaţa Universităţii. Deşi redusa (5-6 oameni) ea
contribuie efectiv la organizarea mitingului. īn numele asociaţiei , preşedintele a
acceptat consiliul ad-hoc al asociaţilor
implicate (G.I.D. ,16-21 Decembrie, 21 Decembrie,Liga
Studenţilor, Alianţa poporului) . El participă la toate
demersurile făcute pt. obţinerea unui dialog corect (si e martor la
neruşinatele farse ale puterii) şi la eforturile de īnchegare a unei unităţi a contestaţiei
neocomunismului şi rezistentei fata de restauraţie.
Memorii
asociaţiei redactează, dactilografiază, editează, multiplică
şi răspīndesc cele 10 manifeste (9-19 Mai)
ale golaniei (un efort istovitor de zi şi noapte).
Ei ornează piaţa cu un mare număr de lozinci, cu care se
defilează la Piatra Neamt la 25 martie, şi care
au produs o mare impresie (au căzut victime şi ale atacului din
dimineaţa de 13 iunie.. .). Ei organizează "ora invitaţilor
īn balcon" (de la ora 20 la 21). Din păcate, la 19 mai devine evident
că principala revendicare
a asociaţiei, (amīnarea alegerilor pīnă la
o data la care corpul electoral să fie cu adevărat iniţiat), nu mai
are obiect. Nici măcar celelalte asociaţii implicate la miting nu ne
susţin (īn numele apolitismului manifestării ...). Demersurile pe
care le-am făcut faţă de conducerile PNTcd,
PSD, PNL, nu au nici un efect. Dezamăgiţi şi sceptici, la 19 mai,
ora 22, delegaţii asociaţiei" Dialog Piatra Neamt"
părăsesc Piaţa Universităţii şi revin la Piatra
Neamţ. Ultimul document pe care apare parafa ei este "Intrebări puse candidaţilor la
preşedinţie din partea Pieţei Universităţii ( 17 mai
) redactată integral de preşedintele "Dialog", şi din
păcate neutilizat , deşi a fost predat īn timp util celor implicaţi
..!
4. Pe data de 20 mai
, un grup de membri ai asociaţiei au īncercat să urmărească
prin sondaj modul īn care se desfăşoară votarea. Din cele 10
circumscripţii urmărite, de pe linia Tīrgu Neamt, īn 7 nu erau prezenţi īn comisie decīt reprezentanţii puterii...In rest, īn linii
mari, am constatat că efectiv
oamenii au votat corespunzător modului
īn care au fost pregătiţi să o facă, adică
..
dezastruos.
5. Pe
data de 24 mai , īn urma publicării
rezultatului alegerilor, are loc o şedinţă a asociaţiei.
Depresia, disperarea şi revolta nu au putut fi evitate asemenea
catastrofe sunt covīrşitoare.
Preşedintele
īşi anunţă intenţia de a părăsi ţara. Asociaţia
intră īntr-o fază de paralizie.
IUNIE- IULIE 1990 De-abia evenimentele din 13-15 iunie īncălzesc spiritele, reaprind
energiile mīniei şi solidarităţii. Este redactat un comunicat de solidarizare cu Piaţa, ca
semn al rezistenţei faţă de atmosfera intimidatoare, care īşi
īntinsese aripile şi la Piatra Neamţ (vezi ca exemplu plasa "ştirilor"
privind activitatea criminală a Asociaţiei, strecurată la serviciu
şi prin vecini de oamenii securităţii). Comunicatele
asociaţiei şi ai greviştilor foamei din asociaţie sīnt atīt de tranşante, īncīt, mult timp presa independentă se fereşte să
le publice (pīnă la urmă, ca īn atītea alte cazuri, "Dreptatea" e aceea care le găzduieşte:
pe 29 iulie şi pe 8 august). Un grup de membri e prezent la mitingul de
protest Ia 13 iulie. Mesajul asociaţiei e citit īn Piaţa Operei.
Urmează
o perioada de acalmie tensionată. Preşedintele asociaţiei īncearcă
să ceară azil politic la ambasada Franţei din Bucuresti (ca formă de protest). Nu are succes. Cu
această ocazie stabileşte contacte noi şi participă la
Bucureşti la tentativa de structurare a unei opoziţii unite, antitotalitare,
(semnificative sint convorbirile cu C. Coposu, I.Ratiu, G. Andreescu, O. Buracu, D.Cornea, o parte redate şi īn presă, la care dl. Roşca
a participat īn numele
asociaţiei).In urma acestor convorbiri se ajunge la concluzia ca unirea
trebuie impusă de jos īn sus, dacă orgoliile celor din vīrf o fac atīt de dificilă.
Se porneşte mişcarea de formare a formaţiilor democratice
antitotalitare.
AUGUST
1990 - Asociaţia Dialog porneşte demersurile
pt. formarea Forumului Antitotalitar local. Ea este efectiv, autoarea acestei
uniuni (stabilirea īntīlnirilor, propunerea
platformei, etc.) reuşite oficial la 30 august 1990 (comunicat publicat
īn presă la 8 septembrie). In mod
evident, semnarea acestei īnţelegeri scotea definitiv asociaţia din
"neutralitate", consemaindu-i statutul nou
de parte īn confruntarea politică.
In mod automat membrii neutri, sau chiar colaboratori ai neocomunismului
camuflat, au fost excluşi (intre timp, 2 dintre membrii asociaţiei
deveniseră chiar
parlamentari FSN) ; Incepind din
acest moment asociaţia, credincioasă principiului unităţii
opoziţiei, a evitat să acţioneze izolat. S-a putut crea astfel
falsa impresie a inactivităţii ei , cīnd de
fapt, multe din activităţile FDA-Neamt, au
avut la oricine iniţiativa şi efortul membrilor asociaţiei. La
29 august 1990, sesizīnd cu īngrijorare că
anumite formaţiuni politice se lasă intimidate de agresivitatea
puterii desolidarizīndu-se (fără
nuanţe) de
noile evenimente din
Piaţa Universităţii, asociaţia a depus la tv. un
comunicat redactat īn termeni atīt de clari, īncīt nu a mai
fost citit. De-abia pe 7 septembrie a apărut īn Dreptatea, marcīnd īnceputul
unei nedorite izolări a
poziţiei noastre īn peisajul
atitudinilor politice, īn sensul unei intransigenţe greşit percepute ca "lipsă de flexibilitate".
SEPTEMBRIE
1990
1. Activitate de organizare a FDA 2. Īmpreună
cu membrii Asociaţiei Foştilor
Deţinuţi Politici, facem cercetări īn zona
Dealului Mărului de līngă Roman, pentru a
găsi locul unde fuseseră executaţi de către securitate, īn toamna
anului 1949, un grup de "duşmani ai poporului". Martori oculari
i-au condus pe membrii asociaţiei la locul crimei.
OCTOMBRIE
1990
1.In zilele de 2,3 şi 4 octombrie am participat la săpăturile
care au dus la scheletelor celor 11 victime ale genocidului
din Dealul Mărului. Am consemnat probele şi mărturiile, doctorul M. Spīnoiu (din asociaţie) a analizat evenimentele, preotul
C. Tuţuianu a oficiat o slujbă samavolnic īntīrziată peste 46 de ani. Fraţii Tănase s-au angajat să ne facă documentaţia
vide0(din păcate, ulterior
şi-au īncălcat angajamentele, refuzīnd
să predea caseta cu martorii de la deshumare). Martorii au putut, īn sfīrsit, rosti Adevărul. Asociaţia ,cu multă
greutate, şi cu sprijinul presei, reuşeşte să oblige procuratura
să demareze cercetările , īn baza dosarului ce deja fusese īntocmit. Cercetările
s-au īmpotmolit misterios, dovedind minciuna la care se pretează noile
autorităţi cīnd vorbesc de procesul
crimelor comuniste".
2. Realizīnd pericolul şi ruşinea ca
ultimii martori ai nelegiuirilor fostului regim să fie īmpiedicaţi să
vorbească , pe scurta perioadă pe care o mai au de trăit, riscul
de a asista pasivi la spălarea istoriei naţionale, de pagina de care
tinerii vor avea nevoie pentru a īnţelege, dar care conţine
adevăruri pe care ceilalţi nu le pot scăpa la lumină, a fost
lansată īn presa romānească un
semnal de alarmă (Dreptatea,11oct. , Romānia Liberă, 12 oOct.,Viitorul ) privind
urgenţa declanşării Procesului Comunismului.
3.Au apărut imediat reacţii (un martor a venit special tocmai din
Botoşani). Au fost consemnate, īmpreună cu alte aspecte din viaţa
asociaţiei , la nr.1 al revistei "Acum", redactată , editată,
multiplicată şi difuzată īn
condiţii foarte grele īn 1000 de exmplare,
gratis, folosind numai forţe proprii. O anexă a acestei reviste
(istoria PCR) a fost oferită participanţilor la un miting de
solidaritate cu Basarabia, miting care, deşi nu fusese organizat de
asociaţie, a fost practic preluat de membrii asociaţiei.
4. Intre
23-25 octombrie, preşedintele asociaţiei a participat ca
preşedinte al FDA Neamţ , la primul congres
al FDA ţinut la Cluj. Punctul 3 din
proclamaţia finala este un exemplu din contribuţia asociaţiei. Asociaţia
a fost una din putinele "organizaţii
civice care au ţinut să se
alăture, atunci, formaţiunilor politice īn lupta comună īmpotriva totalitarismului.
5.Īntre
26-28 oct., invitat de către
societatea Timişoara, ca reprezentant al unei asociaţii
"Prietenii Timişoarei", preşedintele a participat la prima
"Conferinţă Internaţională pentru Drepturile Omului"
-Timişoara. Au fost īmpărţite
participanţilor revista "Acum" . A fost atenţionat de
iniţiativa creării Alianţei Civice, devenind unul din membrii ei
fondatori. A intervenit, de multe ori īn
dezbateri pentru a le muta de pe făgaşul dizertaţiilor
teoretice pe acela al căutării unor soluţii practice. La cererea
sa, plenul a votat o moţiune de solidaritate cu politica intransigentă
a doamnei Cornea.
Ulterior , moţiunea s-a
..pierdut!
NOIEMBRIE
1990
1. Asociaţia
a pregătit şi desfăşurat un miting de comemorare a revoltei
de la Braşov (1937).Vorbitorii au
scos īn evidenţă
semnificaţia acestor evenimente, īn
plan psihologic, depăşirea fricii: moral (datoria faţă
de eroi) şi justiţiar (obligaţia de a se face dreptate).
Vorbitorii au ţinut să sublinieze grotescul jignitor al teoriilor
privind nevinovăţia şi bunele maniere ale
securităţii. Din nou,din
păcate, au asistat extrem de puţini la această manifestare, pe
care organizatorii au considerar-o reuşită. Reprezentanţi ai
asociaţiei au citit masaje īn aceiaşi zi (13 noiembrie) la
Bucureşti şi Braşov.
2. In
vederea comemorării lui 1 decembrie 1918 şi sărbătoririi noii zile naţionale, asociaţia
"Dialog", colaborīnd cu celelalte organizaţii din FDA, au organizat un miting centrat pe ideea
dezvăluirii modului īn care comuniştii
au "răsplătit" pe autorii marii uniri, a crīncenei represiuni la care au supus pe cei mai meritorii
fii ai neamului şi ai dezastrului prin care au destrămat
speranţele acestora pentru destinul Romāniei. Decişi să nu
acceptăm insulta sărbătoririi unirii īmpreună cu cei
responsabili de trădarea ei, am refuzat net propunerea Prefecturii de
manifestaţie comună. Am trimis către Bucureşti un protest
īn acelaşi stil. Ca de atītea alte ori, nu a fost publicat... .Trebuie să o spunem
aici: presa "independenta" sau "opozantă" s-a dovedit
prea puţin dispusă să lase anunţurile provinciale
stridente, care i-au solicitat ajutorul! Chiar dacă, īn multe īmprejurări s-a văzut că
avusesem dreptate (vezi ca exemplu penibila reuniune de la Alba Iulia).
DECEMBRIE 1990
1.
1 Decembrie. Mitingul s-a desfăşurat la fel ca celelalte; fără
ezitări; fără public(aceleaşi 200-300 persoane). Īn timpul
traversării oraşului, coloana era privită cu suspiciune (mulţi,
de frică, o luau pe străzi laterale).Era evident, chiar īn comparaţie cu 25 martie, că
lucrurile evoluaseră īn rău, că
"băieţii" reluaseră controlul opiniei publice.
2.Din
ce īn ce mai alarmaţi de
deprecierea situaţiei politice, am luat decizia de a alerta formaţiunile
de opoziţie asupra efectului atitudinilor confuze "tactice", conciliatoare.
Am redactat un document semnal, cuprinzīnd 32 de
dovezi ale trădării revoluţiei şi cererea imperativă
de declanşare a unei contestaţii ferme, de clarificare a taberelor, prin
părăsirea Parlamentului de către reprezentanţii opoziţiei.
Pe
6 decembrie la Bucureşti a fost predat spre analiză, nucleului de
organizare a nou īnfiinţate Alianţa Civica. Răspunsul a fost din
nou vag!
3. Intre
8-9 octombrie a avut loc la Cluj, al doilea Congres al Forumurilor Democratice
Antitotalitare. Dl. Roşca, ca preşedinte al
F.D.A. Neamţ, a participat aici la furtunoase
dezbateri privind calea de urmat. El a constatat cu neplăceri că, sesizīnd īncercarea nucleelor unificate de opoziţia
locală, de a forţa mīna liderilor
partidelor către fermitate şi unitate, conducerile respectivelor
partide au trecut la contramăsuri, īncercīnd să
anihileze capacitatea de decizie a F.D.A. De aceea,
el a refuzat propunerea de a face parte din
Comitetul Naţional de Conducere a F.D.A. Īn
schimb, el a susţinut "Cererea de clarificare"(vezi pct.2)
şi retragerea opoziţiei din
Parlament. Din păcate, deşi congresul a votat o declaraţie
īn acest sens, "parlamentarii"
opoziţiei nu i-au dat curs, anulīnd astfel operaţionalitatea
F.D.A. şi credibilitatea opoziţiei īn ansamblu!
4
.Intre 10-12 decembrie, ca reacţie la insuccesul de la Cluj, membrii
asociatei Dialog, cărora li s-au adăugat şi alţi
cetăţeni, au pus bazele Alianţei Civice Neamt,
hotărīnd să trimită o delegaţie
din 3 membri la consfătuirea Alianţei Civice Naţionale.
Delegaţia a fost mandatată să propună congresului: A).Solicitarea
demisiei imediate a preşedintelui, guvernului şi parlamentului. B)Oferta
făcută de Alianţa Civică societăţii romāneşti
de a prelua guvernarea pe perioada unui scurt interimat, īn care să se
angajeze de a asigura condiţii reale pentru alegeri corecte, la care
desigur ar urma să nu participe.
5.
Īn zilele de 13-14 decembrie, delegaţii au susţinut īn congres acest
punct de vedere, motivīndu-l prin necesitatea contracarării
teoriilor privind "rezistenţa alternativei, uşor de ridiculizat,
dacă ar fi apărut o lungă listă de personalităţi
de valoare ce s-ar fi declarat disponibile. Am susţinut că astfel
puterea, care desigur nu va demisiona, va fi lipsită de o scuză , de
refugiul nevoii de a fi la datorie, pe care era evident că doreşte să
o folosească pentru a se apăra contra valului de revoltă a
cărui izbucnire se simţea ca iminent. Nu numai că propunerea a
fost respinsă, dar s-a refuzat chiar punerea ei la vot, considerīndu-se că e o provocare!
La
fel a fost considerată şi propunerea ca Alianţa să nu
renunţe din prudenţă, la mitingurile din 16 decembrie. Ne-am īntors
acasă dezamăgiţi, jigniţi de atitudinea ostilă a celor
ce au impus la acest prim congres "apolitismul " ca pe-un criteriu de
valoare şi am plecat cu acel "noi nu dorim putere", acesta fiind
drumul noii formaţiuni, pe un fundament de sterilitate şi inconsecvenţă.
6.
Īn ciuda indicaţiei de a ne feri de provocări, īn ciuda semnelor care
ne sīnt probabil rezervate, am decis că nu ne
putem permite să nu cinstim memoria celor ce ne obţinuseră
eliberarea. Aşadar, am declanşat
la 16 decembrie şirul acţiunilor de comemorare a victimelor comunismului.
Am īnceput prin depunerea unei corone de flori la Dealul Balaurului (unde a fost
găsită o altă groapă comună "umplută"
de securitate). Apoi ne-am adunat la Turnul lui Ştefan cel Mare, īn jurul orei
12.00 pentru a porni procesiunea de depunere a unei coroane la momīntul soldaţilor
soldaţilor căzuţi pe frontul de
Est pentru dezrobirea Basarabiei şi a alteia la troiţa īnchinată Eroilor
Timişoarei. Acuzaţi de afişele pe care le răspīndiserăm,
veniseră de această
dată cu noi mult mai mulţi. Veniseră şi ceilalţi...
.bine instruiţi. Au īnceput prin
a ne da foc pancartelor. Apoi au trecut la insultă şi la ameninţări. Politia, sosită
īn număr mare a evitat orice
intervenţie hotărītă īn a ne apăra
(ulterior au spus că situaţia ar fi putut evolua şi mai rău),
din nou, simpatizanţii s-au
dovedit puţin dispuşi la violenţă. Majoritatea au plecat, cei
care au rămas, īnconjuraţi
de poliţişti şi de o mulţime de huiduitori, bombardīndu-ne cu gheaţă, am pornit un marş
către cimitir . Un marş funebru. Foşti secretari de partid,
propagandişti, directori, conducători
de penitenciar, ca şi o faună cīt se poate
de dubioasă, ne-a acompaniat īn
strigăte de "Iliescu-Roman!","JosTimisoara!","legionarilor!", "puneţi mīna
pe ăla bărbos","Marin Munteanu"
,etc. Ajunşi cu greu la cimitir, am
găsit un alt grup de tovarăşi care ne-au blocat accesul. In
aceiaşi zi īn care la Chişinău se vestea independenţa
Moldovei, noi eram la Piatra Neamţ īmpiedicaţi să punem o coroană pe crucea soldatului căzut īn
1941
. Deşi manifestaţia a fost īntreruptă, īnsoţitorii ne-au condus pīnă
īn centru. Noi tăcīnd
, īn liniştea enormei ruşini care acoperea oraşul, ei scandīnd :"Huuo
Timişoara", sub privirile complice ale populaţiei compromise
grav
7. In zilele
următoare, dezgustaţi cu desăvīrşire,
nu am mai avut decīt puterea unor gesturi simbolice (greva foamei, ţinută de
preşedintele asociaţiei īntre 17-22 decembrie şi terminată cu declinarea, īn Piaţa Universităţii, a concetăţeniei cu I.Iliescu).
Īncercarea de a strecura īn presa locală
un comunicat despre cele petrecute
şi de a alerta oraşul cu privire la apariţia īn arenă a celor mai fideli comunişti, s-a lovit de refuzul clar ...al tipografilor.
Nici redactorii nu şi-au ieşit...din fire. Nici măcar pentru a
atenua marea vinovăţie pe care au avut-o pentru modul īn care au
publicat anunţul nostru "din greşeală", privind scopul
manifestaţiei. Oraşul e lăsat
practic mafiei care l-a supt atīţia ani......
1 DECEMRIE
1990 - 16 DECEMRIE 1991
Asociaţia Dialog nu a mai operat pe cont propriu. Ea a īncercat să
sprijine Alianţa Civică locală şi să alimenteze cu
membri partidele de opoziţie. Mulţi dintre membri s-au retras, dezgustaţi
şi obosiţi de activitatea politică. Unii au părăsit ţara.
Au mai fost publicate, īn numele
asociaţiei Dialog, doar 3 documente:
- unul cu ocazia
comemorării īnăbuşirii fenomenului Piaţa
Universităţii (Dreptatea -14 iunie 1991);
- unul de solidarizare
cu poziţia televizată a Doamnei
Cornea (august- Alianţa
Civică);
-unul de respingere a legitimităţii referendumului de validare a Constituţiei Romāniei (Cotidianul -1991).
16 DECEMBRIE 1991
Asociaţia
organizează o adunare generală, avīnd
următoarele obiective:
- reactualizarea
listei membrilor;
- alegeri ale noii
conduceri;
- prezentarea
şi validarea dării de seama
şi a documentelor asociaţiei;
- discutarea şi
votarea unei declaraţii de
dizidenţă şi de declanşare a unei greve ştafetă
de protest;
- delimitarea
clară de alte organizaţii;
- adoptarea planului
privind continuarea activităţii şi a unor modificări de
statut;
- comemorarea
miracolului de la 16 decembrie 1989
şi a ruşinii de la 16 decembrie 1990