Dare de seamă privind activitatea asociaţiei „Dialog Piatra Neamţ”

29.02.90 – 16.12.91

 

MARTIE 1990 – Activitate organizatorică intensă (cooptarea noilor membri, acte, oficializarea, plan de activitate, etc. ). Īn baza statutului s-au īnscris circa  60 de membri  cu care au debutat  primele activităţi:

1. Şedinţe de dialog pe teme ca: „ Securitatea”, „Comunismul”, „Libertatea de conştiinţă”, „Semnificaţia manifestaţiilor din 12 ianuarie, 28 februarie”, etc.

2. Organizarea unor conferinţe publice: „Partidele politice”, „Istoria PCR”, „22 decembrie la sediul PCR” – vizionarea videocasetelor.

3. Organizarea redacţiei pentru editarea unei publicaţii şi pregătirea  numărului 0 (semnal) din „ACUM” (25 martie 1990).

4. Contacte cu alte persoane şi organizaţii implicate īn tentativa de emancipare a societăţii de sub degradarea comunistă (partide, sindicate, asociaţii, presă).

5. Organizarea mitingului, marşului şi a ceremoniei  de comemorare a 100 de zile de la izbucnirea „REVOLUŢIEI” şi de solidarizare cu idealurile ei, sintetizate īn PROCLAMAŢIA DE LA TIMIŞOARA.

APRILIE  1990 – Datorită mitingului şi sprijinirii publice a PROCLAMAŢIA DE LA TIMIŞOARA  şi, īn general, a exprimării fără echivoc a opţiunii  anticomuniste, asociaţia īncepe să devină ţinta diversiunilor, ameninţărilor şi a agresiunilor organizate de structura securo-comunistă, foarte solidă īn oraş.

1. Sīnt insultaţi şi īn final atacaţi membrii asociaţiei care strīng  semnături pentru „punctul 8” de la Timişoara, īn faţa Teatrului Tineretului (şi fac o veghe de protest faţă de atitudinea  puterii). Cu greutate (la sediul provizoriu din spatele primăriei) sunt strīnse cca. 10000 de semnături. O delegaţie de 4 membri este trimisă la Timişoara, unde participă şi īnscriu asociaţia  la Congresul Alianţei pentru Proclamaţia de la Timişoara (28-29 aprilie).

2. Īn paralel, continuă activitatea curentă (dialog, pregătirea publicaţiei, sondaje de opinie, comisie de abuzuri, contacte cu autorităţile). La īnceput atitudinea  oficialităţilor locale (care īncă mai pozează īn mandatari ai revoluţiei ) pare favorabilă. Se īnscriu chiar īn asociaţie : primarul, vice-primarul, preşedintele CPUN, preşedinţii principalelor partide politice. Se pare că va fi posibilă o etapă reală de dialog. O dată cu īnceperea campaniei electorale, măştile sunt aruncate, ca şi amabilităţile. Īncepe lupta.

3. Sesizīnd slăbiciunea partidelor locale de opoziţie , total neputincioase īn confruntarea cu puterea, tot mai intolerabil agresivă, tot mai manifest reacţionară, precum şi pericolul pe care „apolitismul”  īl reprezintă īn acest ceas decisiv, asociaţia īşi oferă sprijinul formaţiunilor prodemocratice: dialoguri, acţiuni comune, īnscrierea pe listele electorale ale partidelor. La īnchiderea listelor,  un număr impresionant de candidaţi sunt dintre membrii asociaţiei (PNŢcd, PSD, PNL, FSN).

4. Devine evident că se asistă la o farsă,  care  urmăreşte legitimarea Restauraţiei. Incapacitatea alegătorilor de a alege, datorită intoxicării  şi dezinformării, este flagrantă. Pe līngă mecanismele  centrale (televiziunea), asistăm la „operaţiunea locală”: intimidare (agresiuni inadmisibile asupra  sediului partidelor), īntreţinerea confuziei şi chiar a unei uri personale  faţă de inamicii comunismului , cu ajutorul reţelei de informatori  ai Securităţii şi a neliberei prese locale. Practic „opoziţia” e imobilizată, paralizată prin teroare. Nimic nu scuză acceptarea acestui  climat ca propice unor alegeri. Revoltaţi, membrii asociaţiei se decid  să ia poziţie.

5. Pe 29 aprilie 1990, vorbitorii din partea asociaţiei  sīnt ovaţionaţi īn Piaţa Operei din Timişoara. Se scandeaz㠄Piatra Neamţ”, văzut ca un cap de pod īn Moldova comunistă. Conştienţi de exagerare, membrii asociaţiei se simt şi mai obligaţi.

Pe 30 aprilie 1990, īn Piaţa Universităţii din Bucureşti, salutului  asociat ei i se răspunde „Ieşiţi īn stradă”!

MAI 1990

1.  La 1 mai 1990, ora 16, şase membri ai asociaţiei declanşează o greva a foamei, īn faţa Turnului lui Ştefan cel Mare, īn semn de solidaritate cu „golanii” bucureşteni şi timişoreni. Ceilalţi membrii īi sprijină moral…. Şi fizic! Īşi fac apariţia „oamenii de bine”, care aveau să apară şi īn alte īmprejurări. Provoacă, insultă, instigă, hărţuiesc. Se aud lucruri incredibile. Intoleranţa, prostia şi rea-voinţa sunt consternante. Atacurile devin tot mai agresive.

Autorităţile, anunţate şi chemate insistent să asigure protecţia greviştilor.

Apărătorii (dezolant de puţini şi foarte paşnici) fac tot mai greu faţă presiunii asediului către zidurile turnului. Scene de coşmar. Multă umilinţă. Revelaţii dureroase. Iese la iveală faţa „prietenilor” noştri din autorităţile locale. Pe 3 mai 1990, la ora 11.00, se produce atacul final. Greviştii sīnt luaţi pe sus. Nu bătuţi  (ordinele fuseseră probabil īn acest sens). Sunt duşi la sediul primăriei, ca nişte infractori odioşi. Aici are loc  o scenă penibilă. Domnul Munteanu, īn īncurcătura, īncearcă să īmpace capra şi varza. Se joacă o scenă dubioasă. Se refuză net protecţia.  Grupul se decide să părăsească oraşul. Nu  īnainte  de  a preda primăriei două documente: A – Platforma  locală de revendicări (īn 10 puncte, īntre care se cerea ca autorităţile care-şi declaraseră incapacitatea de a asigura condiţii minime de normalitate a campaniei electorale să facă publică această stare de fapt; B – Anunţul retragerii noastre de pe listele electorale, īn semn de protest şi de inacceptare a condiţiilor campaniei. Presa asistă la dezbatere. Consemnează şi desigur…. Uită să publice vre-un cuvīnt!

2. Greviştii foamei se deplasează la Bucureşti. Pe 4 mai 1990 preşedintele citeşte "Apel din Moldova" la microfonul din Piaţa Universităţii. Documentul relevă situaţia reală, condamnă responsabilii şi cere tuturor să se refuze alegerile de la 20 Mai. īn  22 se precizează īntre altele „ne  declarăm dizidenţi  faţă de auto­rităţile ce vor rezulta din aceste alegeri, indiferent de rezultatul lor, dacă vor avea loc īn aceste condiţii”. Sīnt aclamaţi dar nu şi īnţeleşi. Cei de faţă, rupţi de realitatea zonelor ocupate īncă de comunism, ne-au considerat exagerat de pesimişti.

Grupările contactate ne taxează ca "radicali".

Un grup de 3 timişoreni aflaţi īn primele rīnduri Ia 16 Decembrie se oferă să vină la P. Neamţ, pt. a explica şi comverti. Pe 5 mai 1990, īmpreună cu ei, greviştii foamei reiau locul īn faţa Turnului lui Ştefan cel Mare. Reīncepe scandalul. Timişorenii uluiţi de ce le-a dat să audă se īntristează vizibil. Ne retragem īn sala de festivităţi a liceului Petru Rares.  Īn ciuda anunţului făcut elevilor şi profesorilor ("revoluţionarii timişoreni vor să povestească cum a fost"), nu vine mai nimeni.... "Sipiritul revoluţionar local" devine evident... Grupul timişorenilor ne

mulţumeşte , dar ne lasă o scrisoare deschisă , de dezamăgire. Intrerupem greva foamei .Nu mai are rost .Ceea ce trebuia demonstrat , fusese demonstrat.

3. O delegaţie participă apoi (īn perioada 6 mai-19 mai1990) la mitingul din Piaţa Universităţii. Deşi redusa (5-6 oameni) ea contribuie efectiv la organizarea mitingului. īn  numele asociaţiei , preşedintele a acceptat  consiliul ad-hoc al asociaţilor implicate (G.I.D. ,16-21 Decembrie, 21 Decembrie,Liga Studenţilor, Alianţa poporului) . El participă la toate demersurile făcute pt. obţinerea unui dialog corect (si e martor la neruşinatele farse ale puterii) şi la eforturile de īnchegare a  unei unităţi a contestaţiei neocomunismului şi rezistentei fata de restauraţie.

Memorii asociaţiei redactează, dactilografiază, editează, multiplică şi răspīndesc cele 10 manifeste (9-19 Mai) ale golaniei (un efort istovitor de zi şi noapte). Ei ornează piaţa cu un mare număr de lozinci, cu care se defilează la Piatra Neamt la 25 martie, şi care au produs o mare impresie (au căzut victime şi ale atacului din dimineaţa de 13 iunie.. .). Ei organizează "ora invitaţilor īn balcon" (de la ora 20 la 21). Din păcate, la 19 mai devine evident că principala revendicare

a asociaţiei, (amīnarea alegerilor pīnă la o data la care corpul electoral să fie cu adevărat iniţiat), nu mai are obiect. Nici măcar celelalte asociaţii implicate la miting nu ne susţin (īn numele apolitismului manifestării ...). Demersurile pe care le-am făcut faţă de conducerile PNTcd, PSD, PNL, nu au nici un efect. Dezamăgiţi şi sceptici, la 19 mai, ora 22, delegaţii asociaţiei" Dialog Piatra Neamt" părăsesc Piaţa Universităţii şi revin la Piatra Neamţ. Ultimul document pe care apare parafa ei este "Intrebări puse candidaţilor la preşedinţie din partea Pieţei Universităţii „ ( 17 mai ) redactată integral de preşedintele "Dialog", şi din păcate neutilizat , deşi a fost predat īn timp util celor implicaţi…..!

4. Pe data de 20 mai , un grup de membri ai asociaţiei au īncercat să urmărească prin sondaj modul īn care se desfăşoară votarea. Din cele 10 circumscripţii urmărite, de pe linia Tīrgu Neamt, īn 7 nu erau prezenţi īn comisie decīt reprezentanţii pute­rii...In rest, īn linii mari, am constatat  că efectiv oamenii au votat corespunzător modului  īn care au fost „pregătiţi” să o facă, adică….. dezastruos.

5. Pe data de 24  mai , īn urma publicării rezultatului alegerilor, are loc o şedinţă a asociaţiei. Depresia, disperarea şi revolta nu au putut fi evitate – asemenea catastrofe sunt covīrşitoare.

Preşedintele īşi anunţă intenţia de a părăsi ţara. Asociaţia intră īntr-o fază de paralizie.

IUNIE- IULIE 1990 – De-abia evenimentele din 13-15 iunie īncălzesc spiritele, reaprind energiile mīniei şi  solidarităţii. Este redactat  un comunicat de solidarizare cu Piaţa, ca semn al rezistenţei faţă de atmosfera intimidatoare, care īşi īntinsese aripile şi la Piatra Neamţ (vezi ca exemplu plasa "ştirilor" privind activitatea criminală a Asociaţiei, strecurată la serviciu şi prin vecini de oamenii securităţii). Comunicatele asociaţiei şi ai greviştilor foamei din asociaţie sīnt atīt de tranşante, īncīt, mult timp presa independentă se fereşte să le publice (pīnă la urmă, ca īn atītea alte cazuri, "Dreptatea" e aceea care le găzduieşte: pe 29 iulie şi pe 8 august). Un grup de membri e prezent la mitingul de protest Ia 13 iulie. Mesajul asociaţiei e citit īn Piaţa Operei.

Urmează o perioada de acalmie tensionată. Preşedintele asociaţiei īncearcă să ceară azil politic la ambasada Franţei din Bucuresti (ca formă de protest). Nu are succes. Cu această ocazie stabileşte contacte noi şi participă la Bucureşti la tentativa de structurare a unei opoziţii unite, antitotalitare, (semnificative sint convorbirile cu C. Coposu, I.Ratiu, G. Andreescu, O. Buracu, D.Cornea, o parte redate şi īn  presă, la care dl. Roşca a participat īn  numele asociaţiei).In urma acestor convorbiri se ajunge la concluzia ca unirea trebuie impusă de jos īn sus, dacă orgoliile celor din vīrf o fac atīt de dificilă. Se porneşte mişcarea de formare a formaţiilor democratice antitotalitare.

AUGUST 1990 - Asociaţia Dialog porneşte demersurile pt. formarea Forumului Antitotalitar local. Ea este efectiv, autoarea acestei uniuni (stabilirea īntīlnirilor, propunerea platformei, etc.) reuşite oficial la 30 august 1990 (comunicat publicat īn  presă la 8 septembrie). In mod evident, semnarea acestei īnţelegeri scotea definitiv asociaţia din "neutralitate", consemaindu-i statutul nou de parte īn  con­fruntarea politică. In mod automat membrii neutri, sau chiar colaboratori ai neocomunismului camuflat, au fost excluşi (intre timp, 2 dintre membrii asociaţiei deveniseră chiar …parlamentari FSN) ; Incepind din acest moment asociaţia, credincioasă principiului unităţii opoziţiei, a evitat să acţioneze izolat. S-a putut crea astfel falsa impresie a inactivităţii ei , cīnd de fapt, multe din activităţile FDA-Neamt, au avut la oricine iniţiativa şi efortul membrilor asociaţiei. La 29 august 1990, sesizīnd cu īngrijorare că anumite formaţiuni politice se lasă intimidate de agresivitatea puterii desolidarizīndu-se (fără nuanţe) de

noile evenimente din Piaţa Universităţii, asociaţia a depus la tv. un
comunicat redactat īn  termeni atīt de clari, īncīt nu a mai fost citit. De-abia pe 7 septembrie a apărut īn  Dreptatea, marcīnd īnceputul unei nedorite izolări a  poziţiei noastre īn  peisajul atitudinilor politice, īn sensul unei intransigenţe  greşit percepute ca  "lipsă de flexibilitate".                             

SEPTEMBRIE 1990

 1. Activitate de organizare a FDA  2. Īmpreună cu membrii  Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, facem cercetări īn   zona Dealului Mărului de līngă Roman, pentru a găsi locul unde fuseseră executaţi de către securitate, īn toamna anului 1949, un grup de "duşmani ai poporului". Martori oculari i-au condus pe membrii asociaţiei la locul crimei.

OCTOMBRIE 1990

1.In zilele de 2,3 şi 4 octombrie am participat la săpăturile care au  dus la  scheletelor celor 11 victime ale genocidului din Dealul Mărului. Am consemnat  probele şi mărturiile, doctorul M. Spīnoiu (din asociaţie) a analizat evenimentele, preotul C. Tuţuianu a oficiat o slujbă samavolnic īntīrziată peste 46 de ani. Fraţii Tănase s-au angajat să ne facă documentaţia vide0(din păcate, ulterior
şi-au īncălcat angajamentele, refuzīnd să predea caseta cu martorii de la deshumare). Martorii au putut, īn sfīrsit, rosti Adevărul. Asociaţia ,cu multă greutate, şi cu sprijinul presei, reuşeşte să oblige procuratura să demareze cercetările , īn baza dosarului ce deja fusese īntocmit. Cercetările s-au īmpotmolit misterios, dovedind minciuna la care se pretează noile autorităţi cīnd vorbesc de „procesul crimelor comuniste".

2. Realizīnd pericolul şi ruşinea ca ultimii martori ai nelegiuirilor fostului regim să fie īmpiedicaţi să vorbească , pe scurta perioadă pe care o mai au de trăit, riscul de a asista pasivi la spălarea istoriei naţionale, de pagina de care tinerii vor avea nevoie pentru a īnţelege, dar care conţine adevăruri pe care ceilalţi nu le pot scăpa la lumină, a fost lansată īn  presa romānească un semnal de alarmă (Dreptatea,11oct. , Romānia Liberă,  12 oOct.,Viitorul ) privind urgenţa declanşării Procesului Comunismului.

3.Au apărut imediat reacţii (un martor a venit special tocmai din Botoşani). Au fost consemnate, īmpreună cu alte aspecte din viaţa asociaţiei , la nr.1 al   revistei  "Acum", redactată , editată, multiplicată şi difuzată īn  condiţii foarte grele īn 1000 de exmplare, gratis, folosind numai forţe proprii. O anexă a acestei reviste
(istoria PCR) a fost oferită participanţilor la un miting de solidaritate cu Basarabia, miting care, deşi nu fusese organizat de asociaţie, a fost practic preluat de membrii asociaţiei.                                                            

4. Intre 23-25 octombrie, preşedintele asociaţiei a participat ca preşedinte al FDA Neamţ , la primul congres al FDA ţinut la Cluj. Punctul 3 din proclamaţia finala este un exemplu din contribuţia asociaţiei. Asociaţia a fost una din putinele  "organizaţii civice”  care au ţinut să se alăture, atunci, formaţiunilor politice īn  lupta comună īmpotriva totalitarismului.

5.Īntre 26-28 oct.,  invitat de către societatea Timişoara, ca reprezentant al unei asociaţii "Prietenii Timişoarei", preşedintele a participat la prima "Conferinţă Internaţională pentru Drepturile Omului" -Timişoara. Au fost īmpărţite participanţilor revista "Acum" . A fost atenţionat de iniţiativa creării Alianţei Civice, devenind unul din membrii ei fondatori. A intervenit, de multe ori īn  dezbateri pentru a le muta de pe făgaşul dizertaţiilor teoretice pe acela al căutării unor soluţii practice. La cererea sa, plenul a votat o moţiune de solidaritate cu politica intransigentă a doamnei  Cornea. Ulterior , moţiunea s-a…..pierdut!

NOIEMBRIE 1990

1. Asociaţia a pregătit şi desfăşurat un miting de comemorare a revoltei de  la Braşov (1937).Vorbitorii au scos īn  evidenţă semnificaţia acestor evenimente, īn  plan psihologic, depăşirea fricii: moral (datoria faţă de eroi) şi justiţiar (obligaţia de a se face dreptate). Vorbitorii au ţinut să sublinieze grotescul jignitor al teoriilor privind nevinovăţia şi bunele maniere ale securităţii.  Din nou,din păcate, au asistat extrem de puţini la această manifestare, pe care organizatorii au considerar-o reuşită. Reprezentanţi ai asociaţiei au citit masaje īn   aceiaşi zi (13 noiembrie) la Bucureşti şi Braşov.

2. In vederea comemorării lui 1 decembrie 1918 şi sărbătoririi  noii zile naţionale, asociaţia "Dialog", colaborīnd  cu celelalte organizaţii din FDA, au organizat un miting centrat pe ideea dezvăluirii modului īn  care comuniştii au "răsplătit" pe autorii marii uniri, a crīncenei represiuni la care au supus pe cei mai meritorii fii ai neamului şi ai dezastrului prin care au destrămat speranţele acestora pentru destinul Romāniei. Decişi să nu acceptăm insulta sărbătoririi unirii īmpreună cu cei responsabili de trădarea ei, am refuzat net propunerea Prefecturii de manifestaţie comună. Am trimis către Bucureşti un protest īn  acelaşi stil. Ca de atītea alte ori, nu a fost publicat... .Trebuie să o spunem aici: presa "independenta" sau "opozantă" s-a dovedit prea puţin dispusă să lase anunţurile provinciale stridente, care i-au solicitat ajutorul! Chiar dacă, īn  multe īmprejurări s-a văzut că avusesem dreptate (vezi ca exemplu penibila reuniune de la Alba Iulia).

DECEMBRIE 1990

1. 1 Decembrie. Mitingul s-a desfăşurat la fel ca celelalte; fără ezitări; fără public(aceleaşi 200-300 persoane). Īn timpul traversării oraşului, coloana era privită cu suspiciune (mulţi, de frică, o luau pe străzi laterale).Era evident, chiar īn  comparaţie cu 25 martie, că lucrurile evoluaseră īn  rău, că "băieţii" reluaseră controlul opiniei publice.

2.Din ce īn  ce mai alarmaţi de deprecierea situaţiei politice, am luat decizia de a alerta formaţiunile de opoziţie asupra efectului atitudinilor confuze "tactice", conciliatoare. Am redactat un document semnal, cuprinzīnd 32 de dovezi ale trădării revoluţiei şi cererea imperativă de declanşare a unei contestaţii ferme, de clarificare a taberelor, prin părăsirea Parlamentului de către reprezentanţii opoziţiei.

Pe 6 decembrie la Bucureşti a fost predat spre analiză, nucleului de organizare a nou īnfiinţate Alianţa Civica. Răspunsul a fost din nou vag! 

3. Intre 8-9 octombrie a avut loc la Cluj, al doilea Congres al Forumurilor Democratice Antitotalitare. Dl. Roşca, ca preşedinte al F.D.A. Neamţ, a participat aici la furtunoase dezbateri privind calea de urmat. El a constatat cu neplăceri că, sesizīnd īncercarea nucleelor unificate de opoziţia locală, de a forţa mīna liderilor partidelor către fermitate şi unitate, conducerile respectivelor partide au trecut la contramăsuri, īncercīnd să anihileze capacitatea de decizie a F.D.A. De aceea, el a  refuzat propunerea de a face parte din Comitetul Naţional de Conducere a F.D.A. Īn schimb, el a susţinut "Cererea de clarificare"(vezi pct.2) şi  retragerea opoziţiei din Parlament. Din păcate, deşi congresul a votat o declaraţie īn  acest sens, "parlamentarii" opoziţiei nu i-au dat curs, anulīnd astfel operaţionalitatea F.D.A. şi credibilitatea opoziţiei īn  ansamblu!

4 .Intre 10-12 decembrie, ca reacţie la insuccesul de la Cluj, membrii asociatei Dialog, cărora li s-au adăugat şi alţi cetăţeni, au pus bazele Alianţei Civice Neamt, hotărīnd să trimită o delegaţie din 3 membri la consfătuirea Alianţei Civice Naţionale. Delegaţia a fost mandatată să propună congresului: A).Solicitarea demisiei imediate a preşedintelui, guvernului şi parlamentului. B)Oferta făcută de Alianţa Civică societăţii romāneşti de a prelua guvernarea pe perioada unui scurt interimat, īn care să se angajeze de a asigura condiţii reale pentru alegeri corecte, la care desigur ar urma să nu participe.

5. Īn zilele de 13-14 decembrie, delegaţii au susţinut īn congres acest punct de vedere, motivīndu-l prin necesitatea contracarării teoriilor privind "rezistenţa alternativei”, uşor de ridiculizat, dacă ar fi apărut o lungă listă de personalităţi de valoare ce s-ar fi declarat disponibile. Am susţinut că astfel puterea, care desigur nu va demisiona, va fi lipsită de o scuză , de refugiul nevoii de a fi la datorie, pe care era evident că doreşte să o folosească pentru a se apăra contra valului de revoltă a cărui izbucnire se simţea ca iminent. Nu numai că propunerea a fost respinsă, dar s-a refuzat chiar punerea ei la vot, considerīndu-se că e o provocare!

La fel a fost considerată şi propunerea ca Alianţa să nu renunţe din prudenţă, la mitingurile din 16 decembrie. Ne-am īntors acasă dezamăgiţi, jigniţi de atitudinea ostilă a celor ce au impus la acest prim congres "apolitismul " ca pe-un criteriu de valoare şi am plecat cu acel "noi nu dorim putere", acesta fiind drumul noii formaţiuni, pe un fundament de sterilitate şi inconsecvenţă.

6. Īn ciuda indicaţiei de a ne feri de provocări, īn ciuda semnelor care ne sīnt probabil rezervate, am decis că nu ne putem permite să nu cinstim memoria celor ce ne obţinuseră eliberarea. Aşadar,  am declanşat la 16 decembrie şirul acţiunilor de comemorare a victimelor comunismului. Am īnceput prin depunerea unei corone de flori la Dealul Balaurului (unde a fost găsită o altă groapă comună "umplută" de securitate). Apoi ne-am adunat la Turnul lui Ştefan cel Mare, īn jurul orei 12.00 pentru a porni procesiunea de depunere a unei coroane la momīntul soldaţilor  soldaţilor căzuţi pe frontul de Est pentru dezrobirea Basarabiei şi a alteia la troiţa īnchinată  Eroilor Timişoarei. Acuzaţi de afişele pe care le răspīndiserăm, veniseră de această dată cu noi mult mai mulţi. Veniseră şi ceilalţi... .bine instruiţi. Au īnceput prin a ne da foc pancartelor. Apoi au trecut la insultă şi la ameninţări. Politia, sosită īn  număr mare a evitat orice intervenţie hotărītă īn  a ne apăra (ulterior au spus că situaţia ar fi putut evolua şi mai rău), din nou, simpatizanţii s-au dovedit puţin dispuşi la violenţă. Majoritatea au plecat, cei care au rămas, īnconjuraţi de poliţişti şi de o mulţime de huiduitori, bombardīndu-ne cu gheaţă, am pornit  un marş către cimitir . Un marş funebru. Foşti secretari de partid, propagandişti, directori, conducători de penitenciar, ca şi o faună cīt se poate de dubioasă, ne-a acompaniat īn strigăte de "Iliescu-Roman!","JosTimisoara!","legionarilor!", "puneţi mīna pe ăla bărbos","Marin Munteanu" ,etc. Ajunşi cu greu la cimitir,  am găsit un alt grup de tovarăşi care ne-au blocat accesul. In aceiaşi zi īn  care la Chişinău se vestea independenţa Moldovei, noi eram la Piatra Neamţ īmpiedicaţi să punem o coroană pe crucea soldatului căzut īn 1941…. Deşi manifestaţia a fost īntreruptă, īnsoţitorii ne-au condus pīnă īn  centru. Noi tăcīnd , īn liniştea enormei ruşini care acoperea oraşul, ei scandīnd :"Huuo Timişoara", sub privirile complice ale populaţiei compromise grav…

7. In zilele următoare, dezgustaţi cu desăvīrşire, nu am mai avut decīt puterea unor gesturi simbolice (greva foamei, ţinută de preşedintele asociaţiei īntre 17-22 decembrie şi terminată cu declinarea, īn  Piaţa Universităţii, a concetăţeniei cu I.Iliescu). Īncercarea de a strecura īn  presa locală un comunicat despre cele petrecute şi de a alerta oraşul cu privire la apariţia īn  arenă a celor mai fideli comunişti,  s-a lovit de refuzul clar ...al tipografilor. Nici redactorii nu şi-au ieşit...din fire. Nici măcar pentru a atenua marea vinovăţie pe care au avut-o pentru modul īn  care au publicat anunţul nostru "din greşeală", privind scopul manifestaţiei. Oraşul e lăsat practic mafiei care l-a supt atīţia ani......

 

1 DECEMRIE 1990 - 16 DECEMRIE 1991

 

Asociaţia Dialog nu a mai  operat pe cont propriu. Ea a īncercat să sprijine Alianţa Civică locală şi să alimenteze cu membri partidele de opoziţie. Mulţi dintre membri s-au retras, dezgustaţi şi obosiţi de activitatea politică. Unii au părăsit ţara. Au mai fost publicate, īn  numele asociaţiei Dialog, doar 3 documente:

- unul cu ocazia comemorării īnăbuşirii fenomenului Piaţa Universităţii (Dreptatea -14 iunie 1991);

- unul de solidarizare cu poziţia televizată  a Doamnei Cornea (august- Alianţa Civică);

-unul de respingere a legitimităţii  referendumului de validare a  Constituţiei Romāniei (Cotidianul -1991).

16 DECEMBRIE 1991

Asociaţia organizează o adunare generală, avīnd următoarele obiective:

- reactualizarea listei membrilor;

- alegeri ale noii conduceri;

- prezentarea şi validarea  dării de seama şi a documentelor asociaţiei;

- discutarea şi votarea  unei declaraţii de dizidenţă şi de declanşare a unei greve ştafetă de protest;

- delimitarea clară de alte organizaţii;

- adoptarea planului privind continuarea activităţii şi a unor modificări de statut;

- comemorarea miracolului  de la 16 decembrie 1989 şi a ruşinii de la 16 decembrie 1990