Scrisoare deschisa

 

Catre Asociatia Fostilor Detinuti Politici

 

Subsemnatul Rosca Ioan, absolvent al facultatilor de Matematica si Electronica, laureat al unor concur­suri nationale de matematica pentru elevi si studenti, detinator al pre­miului III la Balcaniada de matema­tica de la Ankara (1980), autor al unor lucrari de pionierat in domeniile pedagogiei predarii electronicii si matematicii, informaticii si a filo­zofiei stiintei, angrenat in promitatoare studii interdisciplinare, declar urmatoarele:

Desi activitatea de creatie cores­punde celor mai solide afinitati sufletesti, fiind baza echilibrului meu filozofic, moral si social, pentru a nu plati tributul de colaborationist pe care comunistii l-au impus tuturor celor ce doreau sa-si valorifice pre­dispozitiile creatoare, m-am auto-condamnat la marginalizare reprimindu-mi tendintele de a ma lasa angrenat in "sistem"... Asa se face ca am fost silit sa astept pina la 31 de ani pentru ca schimbarea regimului politic sa-mi dea dreptul de a produce fara a ma compromite moral...M-am hotarit ca timp de un an sa-mi refuz orice individualism cultural, pentru a-mi plati datoria fata de cei cazuti si pentru mine... Au tre­cut insa aproape doi ani si rezultatul consecventei mele abstinente este catastrofal: fara sa obtin nici un rezultat in planul ameliorarii situatiei socio-politice, m-am cufundat intr-o criza morala, profesionala si materi­ala reusind, prin refuzul programat de a ma angrena in competitiile pen­tru care sint predispus, sa devin un observator scirbit, revoltat si disperat al galopului dezlantuit al medi­ocritatii apucate brusc de o fervoare stiintifica sau culturala foarte sus­pecta, care motiveaza absenta din scena confruntarii politice. Cu toate acestea, declar ca nu pot accepta par­ticiparea mea la constituirea esafo­dajului stiintific si cultural românesc, in conditiile in care societatea al carui membru sint nu este reabilitata prin consumarea unor acte ele­mentare de dreptate, prin pedepsirea vinovatilor si despagubirea morala a victimelor lor... V-as jura, pentru a intari aceste declaratii, ca nu voi accepta niciodata sa ma joc de-a stiinta pe suprafata unui pamint in care oasele celor ce au luptat si sufer­it pentru conditia mea umana ZAC BATJOCORITE DE UITARE.

Nu pot insa sa jur, din pacate, pen­tru ca nu mai am pe ce!

Cine stie pentru cit timp...

 

 

 

                                                                                                                       

                                                                                            Ioan Rosca, inginer - matematician,

                                                                           Presedintele Asociatiei "Dialog"  Piatra Neamt,

7 septembrie 1991

 

 

Publicat in Cotidianul, 4 octombrie 1991