„Societatea civilă”

Puţine sunt experienţele care au reuşit să-mi stîrnească o mai mare indispoziţie, decît spectacolul receptării sintagmei „societate civilă”.

Constatarea magnetismului cu care această sugestie verbală cucereşte auditoriul însetat de soluţii democratice, mi-a provocat o serie de revelaţii.

În primul rînd, constat înduioşătoarea sete de evadare în care se află însetaţii de libertate şi emancipare, care este atît de mare încît îi împinge la exaltare, autosugestie şi evaziune.

Atît de greu de suportat psihologic este urîţenia realităţii politice, încît visătorii ce încearcă să-şi conserve optimismul, să-şi salveze rămăşiţele entuziasmului din decembrie, apelează la mijloace halucinogene.

În loc să accepte temperatura lucidităţii şi să se străduie la o maximă eficacitate, mulţi opozanţi se cedează unor exaltări anestezice. După o serie de argumente descurajante, fără nici un motiv aparent, sau vre-o soluţie aparentă, îi vezi totuşi brusc invadaţi de încredere!

O astfel de predispoziţie la evaziune e demonstrată, nu de punerea în discuţie a sintagmei „societate civilă” , ci de entuziasmul nejustificat cu care ea a fost îmbrăţişată. Am văzut oameni atît de satisfăcuţi de mestecarea acestor cuvinte încît nici nu s-au mai întrebat ce reprezintă ele de fapt în condiţiile actuale, în care puterea face – sfidător inoperantă – orice iniţiativă „civilă”.

Eugen Ionescu polemiza în interviul publicat de curînd cu viciul substituirii realităţii cu ideologia. Afirm cu tărie că acesta face ravagii la ora actuală în mediul intelectualilor noştri cu pretenţii de implicare politică.

Faptul de a te entuziasma în asemenea hal de sonoritatea atrăgătoare ideologic a unui concept, fără a te simţi obligat la a-l raporta la realitate e o demonstraţie a sterilităţii periculoase a respectivilor „politologi”.

Oamenii din această ţară au nevoie de organizări politice care să dea o coerenţă şi o direcţie progresistă realităţii, răspunzînd problemelor concrete. Şi nu de un cor de teoreticieni capabili de a gusta spectacolul estetic al unui eşec!!

Dacă această intervenţie va pare fără obiect, rugaţi pe susţinătorii societăţii civile, ca soluţie pentru rezolvarea crizei actuale, să vă spună concret la ce se referă? Eu nu am obţinut încă răspuns. Simbolul e sublim dar obiectul lui lipseşte cu desăvîrşire.