Diversiuni privind vinovatia
si lasitatea generala
Replica mea la replica
dumneavoastra se afla, in
mare, in articolul initial. Revin doar
pentru a sublinia ca :
- Cred ca acest proces
de "culpabilizare generala"
pe care il sugerati , este nedrept, eronat si contraproductiv. El convine perfect celor ce incearca
sa distribuie vinovatiile
... cit mai democratic. A conceda adevaratilor responsabili acest partaj de culpabilitate inseamna a le justifica principial autoamnistierea. Inseamna deasemenea a le incorona eforturile de compromitere in lant , a valida "procedeul Pitesti" aplicat cetatenilor Romaniei timp de 50 de ani.
- Sint de acord ca LASITATEA e un subiect de meditatie, de rusine , de remuscare. Propun insa sa nu il puneti pe aceeasi
plan cu CRIMA. Teoriile privind raspunderea victimelor pentru agresiunea la care sint supuse au in general un gust indoielnic, iar daca le transpunem la calvarul românesc, pot degenera in cinism. Ar fi pacat ca disponibilitatea victimelor neputincioase pentru spirit autocritic (altfel laudabila) sa ofere
agresorilor circumstante atenuante, atunci cind de fapt, faptul
de a aduce victima in stare de paralizie e o circumstantâ agravanta.
- Nu numai ca Securitatea care ne-a macelarit bunicii e aceeasi care ne-a intimidat parintii si ne-a umilit pe noi , dar ea e inca, aceeasi, adevarata piedica din calea
implinirii copiilor nostri. Daca va lipsesc date privind caracterul nemilos al represiunii la care stie sa recurga atunci cind ii este amenintata pozitia de capusa , priviti intimplarile din Romania ultimilor ani. (Brasov, Valea Jiului). Dar si mai bine ar fi daca v-ati
intreba cine e autorul actelor de intimidare, diversiune si teroare care au stavilit drumul spre o reala
democratie, dupa 16 Decembrie
1989...
- Credeti ca dupa 20 de ani de demonstratie de forta, prinsi in capcana lagarului acceptat ca legitim pe plan international, bine stabilizat
pe plan intern, cu constiinta inutilitatii
unei rezistente sinucigase, parintii nostri sint intr-adevar acuzabili de a nu mai fi
"iesit la lupta"
? Eu cred mai curind ca RESEMNAREA lor si a noastra, atunci si acum E UNUL DINTRE PRINCIPALIII
CAPI DE ACUZARE ai imaginarului proces al comunismului. Indraznesc sa afirm
ca faptul ca securicomunismul
nu a implantat o virozâ ci
o sidâ organismului romanesc este dovedit in modul cel mai pregnant
de evolutia realitatii politice post-decembriste. Votul românilor e o proba privind gradul
la care s-a abuzat de ei!
- Nu am auzit
niciodata ca cineva sa le reproseze victimelor lagarelor de concentrare faptul de a nu se fi revoltat. Si totusi, teoretic, numarul lor a fost uneori
suficent pentru ca, daca s-ar fi razvratit
cu totii, sa-si infrunte tortionarii. Se pare insa ca stfel de speculatii nu corespund adevaratei psihologii a unei mase terorizate (sau daca doriti,
imblinzite) . Pentru cazul in care considerati "analogia" deplasata as dori sa va reamintesc de trupurile celor impuscati in apele Dunarii, atunci cind incercau
SA EVADEZE.
- Pe de alta
parte, nu cred ca singura
forma grava de terorizare este reprimarea
violenta. Securitatea a operat dupa 1965 cu metode mai subtile, dar inca DEVASTATOARE.
Lista lor ar lua forma de enciclopedie . Dumneavoastra nu ati simtit presiunea
deformatoare a amenintarii surde si continui, a fricii de delatiunea omniprezenta, a sedintelor de supunere rituala? Admiteti ca
ne-a fost frica. Dar de cine ? Si de ce ?
Mi se pare ( imi cer scuze daca
inteleg gresit) ca sustineti ca ne-a fost frica pe degeaba
... Parerea mea ramine ca FRICA NOASTRA E PROPORTIONALA CU PRESIUNEA LOR. Si le masoara vinovatia!
- Si in sfirsit , faptul ca Securitatea
ar fi "dupa chipul si masura noastra" , ca noi am fi responsabili
si oglinditi in realitatea ei, imi pun
intrebarea la care "noi"
va referiti. Eu ma recuz din aceasta categorie.
Securitatea nu m-a exprimat
niciodata si nu-mi reprosez
faptul ca a existat ! Sint convins ca nici dumneavoastra (dincolo de dorinta de a reaminti adevarul universal al datoriei autoanalizei critice) nu va simtiti cuprins de acest "noi". La cine va referiti de fapt?
PS. Unele replici ma fac sa ma tem de
anume neintelegeri. Nu am fost inchis
la Pitesti . (postez relatarea domnului Popa). De altfel am 35 de ani.
Nu am fost anchetat de securitate. Nici nu am dat
semne de opozitie.
Dar am trait intre oameni care mi-au vorbit si am avut
ocazia sa citesc documente
care m-au zguduit. In schimb,
DUPA 22 Decembrie 1989, datorita
activitatii mele, am avut parte de multa atentie , atit directa
cit si printr-un mare numar de "oameni de
bine" care au incercat sa determine
multimea orasului meu moldovenesc sa -l curete prin linsaj
de inadmisibila mea persoana.
Daca
azi sint departe de padurile de care depind bolnavicios , e pentru ca nu am putut depasi certitudinea
privind monstruozitatea securitatii (batrine,mature sau tinere), nici
oroarea de a ramine in miinile ei, nici eroarea
de a astepta schimbarea ei la fata , nici
pesimismul privind sansa de a o rasturna intr-un interval rezonabil.
O astfel de fuga , AZI,
(dupa doi ani de infruntare continua,)
va apare mai mult decit lasa, nu-i
asa...?
Ioan Rosca