Epopea tragica a taranului roman
1. Explicatii
Nu de mult domnul Radu Cotet ne
dojenea pentru pierderea contactului cu o Romanie in care taranului i s-ar fi facut, in fine, dreptate.
Incredibila sfidare !
Interventia sa ma revolta si imi
zgindare o rana adinca, reamintindu-mi destinul nemilos al acestui strat-talpa
al poporului roman.
Nu voi face aici inventarul
indurarilor sale seculare. Si nici portretul tipului de taran in care
romanismul isi avea radacina, inainte ca uraganul istoriei sa-l deformeze, sa-l
zdrobeasca, sa-l corupa, sa-l smulga.
Nu am nici capacitatea de a explicita
impresiile pe care mi le-au stirnit cele citeva intilniri cu tarani "de
moda veche", supravietuitori pe cale de disparitie a unui mod de a fi
care imi stirneste o complexa tulburare (respect, tandrete,
nostalgie, mirare).
Marturisesc ca uneori, la o adiere de
vint cu miresme de fin, la un sunet de coasa, de turma, sau izvor, la o oboseala de seara indulcita cu o
cana de vin,am simtit un regret absolut pentru o fiintare astazi desfiintata... Un echilibru intre liric si
pozaic la care nu mai am acces !
Iata de ce consider agresiunea
Tovarasilor asupra taranilor ca pe o miselie aparte intre miselii. Iar astazi, cind aceeasi calai ai satului
romanesc, incearca sa dea o ultima lovitura victimelor lor, la adapostul unei
societati cazute in prostatie, ma sugruma mila, neputinta si revolta.
Al doilea motiv al acestei
interventii este expresivitatea situatiei pe care neocomunismul a creat-o la
tara pentru intelegerea scopurilor si procedeelor neoTovarasesti.
Dar mai intii, un mic grupaj
comemorativ:
2. Amintiri reale dintr-un imaginar
jurnal colectiv
-Cum au venit si i-au cerut Pamintul; si-a refuzat; si l-au amenintat;
si l-au batut; si l-au dus cu duba in padure, legat la ochi, spunind ca il
impusca; si tot n-a vrut, si-au rezistat mai multi; si a venit
"brigada" in sat - Partidul si Securitatea, tovarasi cu haine de
piele ce i-au batut o saptamina; si-a disparut Ion si l-au inchis pe Gheorghe;
si tata sta ascuns in pod... si a semnat
-Cum i-au facut din ce in ce mai mica bucatica de pamint din jurul
casei, si gardul se stringea, incingind casa ca pe-o puscarie, lasind afara via
si nucul cel batrin...
-Cum l-au pus sa muncesca ca pe o vita, de primavara pina-n toamna, de
dimineata pina noaptea, pe ctiva lei nenorociti, si pentru "dreptul de a
folosi" o bucatica din pamintul mamei; ...
-Cum i-au promis in fiecare primavara o cota din recolta, si cum i-au
spus in fiecare toamna, dupa cules,:"Partidul are nevoie de bucate pentru
tara, nu iei nimic, ramine pe la anu' "; si intr-un an cind a cerut
dreptate s-a pomenit cu militianu'n poarta, dojenitor:"Astimpara-te ba ca
nu mai iesi, mai bine te bat eu decit sa te ia aia"
-Cum i-au vorbit necontenit Stapinii, tratindu-l ca pe-o sluga; si cit
de greu era sa se supuna,fata de unii ce fusesera rusinea satului inainte ca
Partidul sa-i promoveze ca "elemente sanatoase"
- Cum impins de plinsul flamind al celor mici s-a intors noaptea pe cimp
ca sa ... "fure"; si cum l-au prins; si cum l-au condamnat
- Cum ii dadeau indemnuri si indicatii pretioase diversi Tovarasi cu
autoturismul oprit in capul rindurilor, aceiasi care la cules, trebuiau ajutati
sa-si umple portbagajele...
- Cum l-au lasat fara pasune si fara furaje, dar cum l-au obligat sa
creasca animale ca sa le vinda "statului" pe preturi de nimic; si cum
a incercat sa scape de "contractari" si l-au santajat; si cum era
silit sa dea produse la "magazinul" din sat ca sa-si primeasca
"ratia" de zahar si ulei, stiintific calculata (inca mai mica decit
cota de mizerie a oraseanului)
- Cum s-a hotarit sa-si taie vaca, macar sa aiba carne, dar ei au scos o
lege ca e interzis; si cum a taiat-o in secret; si l-au inchis doi ani pentru asta; si cum din cauza asta au ajuns
oamenii sa NU STIE CUM SA SCAPE DE VACI, facindu-le pierdute sau legindu-le de
copaci ca sa moara ... de moarte naturala;
- Cum i-a plecat barbatul si copii la oras, sa se faca proletari, facind
naveta la inceput si mai la urma raminind acolo; si cum a devenit satul un loc
de batrini si femei; si cum in "cooperativa" lucrau 2000 de femei si
doi barbati...
- Cum i-a acoperit munca silita, mizeria, umilinta si
singuratatea orice bucurie de viata...
-Cum au aflat mai spre urma ca Partidul a hotarit sa le
darime casele, ultimul petic de
liniste, si sa-i ingramadeasca in "blocuri moderne cu VC-uri comune in
curte"; si urmareau cu sufletul la gura sa vada daca satului lor nu i-a
venit rindul sa se "sistematizeze", adica sa se prabuseasca definitiv
in fata buldozerului.
3. Situatia la 1989-taranii si
stapinii lor
Depre cei care administrau lagarul
romanesc in totalitatea lui, nu mai e ce spune. Nici despre detinuti.
E totusi cazul sa observam ca
prizonierii lor tarani au avut cunoscut un maxim de batjocura.
Singura sovaire pe care
"arhitectii" demolarii Romaniei au maniofestat-o in privinta lor a
fost intre a-i exploata si a-i distruge.
Ca urmare a politicii indelungate de
eradicare a sindromului "sat" si "taran", comunistii au
reusit ca in anul 1989 sa "poata raporta":
-cvasidisparitia taranimii romane (ca
patura sociala, productiva si spirituala); sate golite de tineri; cimpuri
muncite cu femei in virsta, cu tehnici rudimentare, cu campanii de tomna
soldatesco-elevesti.
-cvasifalimentul agriculturii; metode
si instrumente rudimentare; decizii arbitrare
E chiar miraculos ca o masa vlaguita
de femei si batrini, dublata de prizonieri pusi la munca fortata (militari,
elevi, salariati, detinuti de drept), condusa de o mafie incompetenta si
venala, bazindu-se pe o tehnica putrezita,
a mai reusit sa alimenteze poporul roman ! (ba chiar sa sprijine si un
export ce trebuia sa atenueze pierderile unor nefericite aventuri
"industriale").
Ar trebui sa le multumim acestor
"ramasite taranesti". Cum ? In primul rind nelasindu-le in continuare
la cheremul Tovarasilor, ajutindu-le sa se regenereze. In acest sens nimic nu e
mai nociv decit "pioasa" tacere cu care tratam noua lor nedreptatire,
sugrumarea sansei de emancipare pe care revolutia le-a oferit-o.
3. Strategii neocomuniste
Incercind sa sintetizam obiectivele
economice ale Tovarasilor pentru acualul cincinal gasim "tranzitia de la
exploatarea de lagar la exploatarea de piata".
Presati de contextul international,
de falimentul vechii organizari, de frica de revolta sau de pofta de schimare,
tovarasii au decis o convertire.
Vechea schema era: pozitia
dominatoare si puterea absoluta permit satisfacerea dorintelor direct, prin
abuz de putere.
Noua schema: capitalul mare (puterea
economica) aduce plasa de manevra si cistiguri pe masura
Exista desigur si un proces de
tranzitie. De buna lui derulare depinde succesul intregii operatiuni. Este
vorba de convertirea puterii de control in putere economica. O operatiune
complexa, care reclama fermitate, precizie... si liniste. Romania trebuie scoasa la licitatie in mod perfect
controlat, astfel incit omul "potrivit" sa poata cumpara la momentul
potrivit...
Pentru intretinerea temperaturii corespunzatoare acestei rafinate
napirliri, tovarasii s-au impartit in doua grupuri de lucru:
- progresistii (acceleratia)- care
imping inainte caruta privatizarii, avind grija sa o descarce in propriile
hambare, in conditii igienice; formeaza postamentul viitoarei oligarhii
-conservatorii (frina)-care au rolul
de a justifica temporizarile necesare, de a deruta si de a intimida; in plus ei
sint "gestionarii fideli intreprinderii de stat", ramasi la cirma
respectivelor intreprinderi...; lesne de inteles rolul lor esential, in
"tranzitie", ei fiind aceea ce vor negocia cu complicii-patroni
conditiile vinzarilor din proprietatea colectiva.
Aceasta schema simplificata poate
ajuta intelegerea aparentei confuzii
din Romania. Se poate chiar prevedea cusul operatiunii, faptul ca, atita timp
cit privatizarea Tovaraseasca nu s-a incheiat, proprietatea comuna se va afirma
prin gestionarii sai... Se poate intui cit de greu (poate imposibil) va fi de
contracarat acest proces, atita timp cind, in fiecare moment, reteaua recistiga
in forta-capital ceea ce cedeaza in forta-pozitie. se poate deasemenea banui ca
intrusii ce ar putea pune bete in roate, vor fi cumparati, inhaitati,
marginalizati sau zdrobiti...
De unde - postura extrem de ingrata a opozitiei reale... (ce ar vrea sa
impiedice aceasta raminere la putere, insuportabila recompensare a unei
consecvente lipse de scrupule)
4. Operatia "pamint"
Dar sa vedem cum s-a aplicat metoda
mai sus enuntata in cazul proprietatii funciare (si in consecinta a economiei
agrare).
In Martie 1990, guvernul provizoriu
si ilegal (in fapt nelegitimat nici de alegeri, nici de revolutie, pe care a
uzurpat-o) a emis un decret (42 cred) trecut cu prea multa usurinta sub tacere.
De fapt emiterea si punerea in aplicare a acestui decret, bine intelese, sint o
excelenta lectie de "politica tranzitorie" si un motiv suficent
(chiar luat izolat) pentru demascarea si condamnarea "emanatiei" care
l-a emanat...
Decretul stipula ca orice CAP are
dreptul sa vinda unor persoane particulare cite o bucata de teren in
intravilan,de pina la 1000m patrati, ca loc de casa. Cumparatorul trebuia sa
fie membru CAP, iar cumpararea aprobata de adunarea generala.
Interesant veti spune. In felul
acesta, bietii tarani dezmosteniti vor putea recupera ceva din locul lor de
casa... O intentie laudabila. Sa urmarim insa realitatea de pe teren.
Dar mai intii un hic de principiu.
Impingind CAP-ul sa faca vinzari din proprietatea sa, emanatii realizau o
lovitura de maestru: legitimarea in extremis a CAP-ului in sine ! Intr-adevar,
pina in 1990, CAP-ul nu vinduse inca din proprietate, asa ca repunerea in
posesesie a membrilor prin simpla anulare a actului de infiintare a CAP-ului,
de notorie samavolnicie, era perfect posibila. Aceasta solutie era insa extrem
de periculoasa pentru emanati, atit politic ( atragea atentia asupra rolului
lor esential in crima cooperativizarii) cit si economic (micsora spatiul de
manevra pentru profitul ilicit). Vinzarile facute de adunarea generala, in
conditii de libertate:
- implicau o recunoastere a CAP-ului
de catre membrii sai
- solidificau ideea proprietatii
comune si obstaculau refacerea distribuirii initiale a proprietatii.
In fapt "adunarea" vindea
un pamint care nu-i apartinea de drept !
Ma rog, veti spune, macar taranii
si-au putut cumpara loc de casa. Aici insa au aparut noi surprize. Era rindul
"garniturii" de teren (micile oligarhii locale de la sat) Si ea a
jucat cu decizie !
Pasul 1
Nici nu aparuse bine legea (chiar A
DOUA ZI, ceea ce dovedeste ca tovaraseii fusesera anuntati din timp) si un mare
numar de inraite notabilitati (tovarasi secretari, ingineri agronomi,dar si
prieteni de-ai lor avizati etc) s-au prezentat pe la sediile CAP, completind
formulare ... de inscriere in CAP. (legea uitase sa actualizeze prevederile
privind statutul de membru; fata de prevederile vechi acesta inscriere era
ilegala, dar cine mai putea controla nuantele...)
In timpul acesta taranii, mult mai
putin informati, se tot intrebau daca chiar a cazut comunismul, daca sa-si mai
vreie pamintul, ce-o sa fie cu pensia CAP, etc.
Pasul 2
Au loc adunari generale de stabilire
a listelor de persoane admisibile pentru a cumpara. Variante:
a. adunarea nu a avut loc de loc, dar
s-a gasit cine sa intocmeasca procesul verbal
b. au fost chemati citiva cooperatori
buimaci, carora li s-a vorbit despre ceva confuz, si n-au avut habar ce voteaza
c.s-a pus la vot, fara a se explica
conditiile legii, oamenii resemnindu-se ca de obicei la a aproba ceva ce le
parea pozitiv
d.oamenii s-au opus dar s-au produs erori in hirtii etc etc
In orice caz, intr-un timp record au
aparut liste lungi, cuprinzind pe toti cei admisibili pentru a-si cumpara loc
de casa. Pe ele:adevarati tarani cooperatori, alaturi de inopinatii lor
"noi colegi", vechi Tovarasi.
Pasul 3
S-au dus taranii acasa sa inceapa
sfaturile de familie dupa bine cunoscutul tipic "asezat" (Ce sa
facem, sa luam, sa nu luam? De unde luam banii?-era extrem de ieftin dar nu si
pentru bietii tarani- Dar daca e o capcana ?etc).
In timpul acesta la caseria CAP-ului,
proaspetii membri faceau coada cu banii in mina. Hirtie de membru. Prezenta pe
lista. Chitanta de plata. Pamint cumparat pe un pret de nimic. Fara a fi avut in viata lor nici o legatura
cu acest pamint (nici ca proprietate, nici ca folosinta).
Peste citeva zi, cind au inceput sa
vina si taranii sa cumpere, ... era tirziu. Terenurile se vindusera. Citiva au
mai apucat. Ceilalti au ramas cu buza umflata (intravilanul e limitat drastic).
Cind se deplaseaza pe teren comisia de atribuire a locului, taranii se pomenesc
intre domni care isi aleg locurile cele mai bune ("Nu-l supara pe tov'
inginer")
Pasul 4
La citeva zile de la aparitia
decretului buclucas, pe fisia de teren libera, incep sa rasara fundatii. Ca-n
povesti. Se lucreaza noaptea .Miraculoase transporturi de mortar si ciment
curg. E rindul "aranjamentelor" de pe santiere. Dimineata arata
peisaj schimbat. Peste o luna casele sint sus. Mari, faloase. cu etaj. Taranii
sint tut. Cine sint atit de intreprinzatorii proprietari. De ce atita graba.
La o analiza mai atenta a actelor,(eu
am facut una destul de minutioasa intr-un sat de linga Buzau), intelegi motivul
grabei: impunerea faptului implinit. Decretul nu e chiar legal. CAP-ul nu e
chiar legal. Ei nu sint chiar cooperatori. Aprobarea adunarii le lipseste
uneori. Au insa toti chitanta.
Pasul 5
Treziti in sfirsit la realitate
taranii incep sa mirie, apoi sa protesteze. De unde au aparut veneticii ce s-au
asezat pe pamintul familiei lor ? Cine le-a aprobat ?
Administratorii comunei calmeaza
spiritele (au si de ce, in general si-au primit partea, iar printre profitori
se afla invariabil ei si rudele lor). Innebuniti taranii au mai multe reactii:
- vorbesc mult intre ei, ameninta
- se duc la toate autoritatile sa se
plinga
- se aseaza si ei fara nici o
aprobare pe o bucata de pamint; pun fundatii; le cunosti de celelalte prin
modestie (adevarate cirpeli, care nici nu trec de stadiul de fundatie)
Pasul 6
Terenul de aplicare a legii fondului
funciar a fost pregatit cu (sa recunoastem) maiestrie:
- oamenii au recunoscut CAP-ul
printr-un act de vinzare de pamint,
- tovarasii si-au cumparat terenuri
de casa "la tara" pe preturi de nimic
-s-a creat debandada necesara
operatiilor ilegale siimpotmolirii reformei agrare.
Astfel fiecare bucata de pamint
intravilan, care si asa avea doi pretendenti (vechiul proprietar si bietul
nenorocit ce a muncit-o in folosinta) are acum un al treilea pretendent -
cumparatorul dupa decretul 42.
Pasul 7
CAP-ul se desfiinteaza, cu mai mult
sau mai putine scrisniri. O noua runda de "vinzari" se declanseaza.
Intr-un timp record taranii se pomenesc fara animale, fara masini, fara
grajduri. Cumparatorii si metodele sint cam aceleasi ca pentru locurile de
casa. E timpul casniciei dintre borfasiile mari (ale retelei) si mici (de
amatori)
Pasul 8
Se da legea fondului funciar .Acest
punct merita o analiza separata. Aici voi urmari doar continuitatea fata de
povestea in curs.
Spiritul ramine acelasi:
- sa se evite sentinte de nulitate si
vinovatie privind distrugerea agriculturii, spolierea proprietatii taranesti si
exploatarea taranilor
-sa se cistige voturile taranilor,
fapt pentru care sa li se ofere in principiu pamint
-sa se evite improprietarirea lor
reala de care sa nu profite cei dinafara Mafiei, asadar sa se impotmoleasca
oferta facuta.
-daca improprietarirea nu mai poate
fi tergiversata, sa se stirneasca o confuzie suficenta pentru ca:
- taranii sa nu poata deveni autonomi si eficienti
- mafiotii sa poata intra incet in proprietate
Nu-mi dau seama daca baronii retelei
doresc sau nu sa intre in proprietatea terenului agricol. Poate ca se vor
rezerva la locuri de casa (problema pe care si-au rezolvat-o deja)si la
investiri industriale. Poate vor incerca un compromis cu vechea structura,
mentinind agricultura cooperatist-sclavagista. Ma indoiesc totusi ca vor
rezista tentatiei (in Romania, plasarile in pamint ramin o investitie). In
orice caz, proprietatea taraneasca risca sa-i stinjeneasca, fie si pentru ca nu
le va da posibilitatea sa-si organizeze eficient afacerile agricole.
Pasul 9
Aplicarea legii fondului funciar s-a
inscris, in toata tara in cadrul creionat anterior. (ca scopuri si procedee).
Comisiile de improprietarire au luat
dupa scurt timp componenta ...cuvenita . (in general in sat oamenii nu reusesc
sa concureze sforariile organizate ale "administratorilor". Cine
imparte isi face parte, fara rusine (dereglari morale intretinute) si fara
frica (dereglari juridice intretinute). Liberul arbitru se impune sfidator,
demoralizind suplimentar pe tarani, loviti in instinctul lor primar de
dreptate.
In plus oamenii au fost pusi in
situatia sa se certe intre ei. Amenintari, batai, ura. Si o absoluta
incertitudine. Vechiul proprietar vintura actul sau ingalbenit de proprietate.
Cooperatorul ce s-a spetit 30 de ani in CAP isi pretinde partea. Noul
proprietar e in general mai linistit, s-a instalat si vintura celor
recalcitranti mica lui chitanta. Atunci
cind lucrurile nu sint suficent de confuze, intervin operatii suplimentare (de
genul schimbari de pamint operate intre cooperative, etc)
Rezultatul practic e cel dorit de putere.
Intrarea in proprietate e impotmolita. Oamenii nu se simt indemnati sa
investeasca efort si bani pe un teren care nu le apartine cu certitudine (le
fuge literalmente zilnic de sub picioare). In acest timp voci doctorale fac
teorii pertinente despre lenea si neproductivitatea taranului roman. Pe la usi
vechi propagandisti se prezinta pentru a propune reasocierea...
pasul 10 (epilog temporar)
Revenind la cumpararile din 1990 (de
tranzitie ...), sa vedem cum s-au orientat comisiile de improprietarire.
Ele au recunoscut in genere
respectiva vinzare, ca fiind legala (logic, nu ?). Fostii secretari au avut
cistig de cauza in baza chitantei de 1500 de lei si a faptului implinit.
Vechilor proprietari, tovarasii presedinti de comisie le-au explicat... ca actul
lor e vechi si nu mai conteaza. Iata consecinta practica a ambiguitatii
politice din Romania: cohorta micilor profitori pot face apel la legalitatea
comunista !
Desigur taranii s-au plins. Mai intii
la primarie (fara comentarii...). Apoi la prefecturi, unde au aflat pe propria
piele ce inseamna "globalism" in politica. Tovarasii noi alesi s-au
aratat solidari cu oamenii lor din teritoriu... Nu-si pedepsec sustinatorii,
mai ales dacas le revine o cota din beneficii. Si apoi, au si ei o casuta pe
undeva ...Au promis anchete. Au trimis acasa. Ajunsi acasa reclamantii au fost
mustrati de primar si la rigoare amenintati chiar si de politist ... (Ia vezi
ma, sa nu te chem la post daca mai tulburi oamenii). Curat "Arendasul
Roman"! (de fapt mi- a venit sa pling de cite ori am fost prin vre-un
sat...)
Apoi a venit timpul tribunalelor
(care au cunoscut pe acesta tema o efervescenta ce ar face invidie si in apus). Aici taranii aveau s-au
pierdut cu desavirsire. Aparentele pe care ritualul le mai creaza inca unor spirite
simple, reusesc sa mascheze faptul ca "cetatea legii" nu e decit o
camera in plus a faradelegii organizate. Si e firesc sa fie asa: Reteaua a
cuprins, implicat, compromis sistemul judiciar. Pentru cei ce nu sint la curent
e bine sa stie ca in Romania socialista multe procese (chiar si de paternitate)
se hotarau in cabinetele de partid. Ca sa nu mai vorbim de complicitatea la
crima si teroare prin "cureaua de transmisie a justitiei". Veti gasi
deci in tribunale suficenti mafioti cu toga.
Asa ca, pe de o parte unele procese
au reflectat polarizarea data de "linia partidului". (jos cu fostii
chiaburi!) Pe de alta parte, ele au avut traseul imprevisibil decis de
concursul de mita. Se poate cistiga si cu un porc mai mic, dublat cu un numar
de zile de lucru la gradina judecatorului...care are si el o casuta...!
Vi se pare ca nu se poate, ca e prea
"gogonata" ? Totul se poate azi in Romania ! E efecul firesc al unei structuri de conducere mafiota. Toata
lumea stie asta si joaca in consecinta ...! cine nu poate suporta spectacolul
isi ia lumea-n cap, isi baga capul in pamint sa nu vada, se da cu capul de
pereti sau ... isi pierde capul.
Iar Taranul, ranit, nedraptatit, haituit, insingurat,
amagit, dezorientat, obosit, inrait, se ineaca in milul neputintei noastre.
Ioan Rosca, 1 iunie 1994