From: Rosca Ioan (roscai@ERE.UMontreal.CA)
Subject: O marturie despre fenomenul Pitesti (partea 1) 
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1994-02-16 17:19:06 PST 


Nota
Am permisia autorului acestei marturii , supravietuitor al infernului de la 
Pitesti , de a o face publica . M-am abtinut de la orice interventie asupra 
textului chiar daca stilul si coerenta nu imi pareau optime. Deasemenea am 
evitat orice "selectare" . Unele detalii va vor parea poate nesemnificative, 
unele pareri va vor nemultumi. Prezenta  opiniilor va irita  pe cei ce accepta 
numai relatarile de fapte. Nu am insa dreptul sa modific o marturie, fata de 
cum a fost redactata. (daca veti dori , ii puteti cere lamuriri , scriindu-i).  In 
plus , precum am mai spus, cred ca modelul istoriei ca suma de fapte e 
unidimensional (saracacios). Istoria este si o impletire de marturii. Iar atunci 
cind o crima se petrece la scara de stat se poate ajunge in situatia dramatica 
de a nu mai dispune de alte referinte credibile decit marturiile victimelor. 
Sugestia pe care o face domnul "S" , de a folosi mai curind documente 
emanind de la organizatorii macelului (ca fiind in pozitie favorabila fata de 
cunoasterea sistemului global al faptelor) mi se pare o capcana. Nu cred in 
documentele  intocmite  de securitate si revizuite dupa imprejurari. Astfel se 
explica paradoxala mea fuga de ... obiectivitate. In sfirsit , in ceea ce 
priveste pertinenta documentului ce urmeaza in contextul discutiei despre 
confruntarea politica actuala din Romania, voi reveni cind il voi fi terminat 
de introdus pe retea.  

Am reprodus chiar si acesta prima parte a declaratiei, chiar daca se refera la 
perioada de detentie de la Suceava, pentru ca in ea se afla foarte multe date 
privind INITIEREA operatiunii care avea sa se declanseze din plin la Pitesti. 
Detaliile s-ar putea dovedi utile atunci cind lucrurile vor fi puse cap la cap , 
pentru a forma o imagine inchegata privind metabolismul uneia din cele mai 
hidoase agresiuni impotriva umanului din istoria umanitatii. ( precizez 
pentru cei ce imi suporta greu "bombasticismul" ca acesta apreciere asupra 
"fenomenului Pitesti" este larg impartasita.)   



Inchisoarea Pitesti -Reeducarea (partea 1a)
                   marturia lui Neculai Popa -supravietuitor

"Inchisoarea din Pitesti este cunoscuta si va ramine in istorie prin atrocitatile 
si crimele ce au fost comise in timpul reeducarii.Am avut nenorocul, sau 
poate norocul de a fi si eu in aceasta peroada in penitenciarul din Pitesti, 
unde am putut sa vad "cum a fost creat omul", cu virtutile sau slabiciunile 
sale. Mi-a fost dat sa vad cum un om se poate transforma,cu sau fara voia lui 
intr-un instrument de tortura pentru semenii lui, sau cum poate accepta 
martiriul cu seninatate. Pentru a putea intelege cum a fost posibil sa se 
ajunga la asemenea crime, conisder necesar de urmarit, pe cit este posibil, 
evolutia acestei reeducari diabolic gindita, prin care se urmarea distrugerea 
fizica si morala a tuturor celor care au avut curajul sa se opuna 
comunismului. Aceasta actiune de reeducare a fost inceputa la inchisoarea 
Suceava, initiatorul ei fiind considerat Bogdanovici Alexandru, student la 
Facultatea de Drept Iasi, caruia i se vor alatura: Turcanu E., Dumeni E., 
Pascaru L., Martinus Al., Caziuc Gh., Negura I. si inca vre-o citiva pe care 
nu-i mai retin.

Personal nu am crezut niciodata ca aceasta idee i-a apartinut lui Bogdanovici 
si ca ea s-a declansat in toamna 1948 odata cu intrarea in scena a acestuia, 
dimpotriva sustin ca germenul acestei reeducari a aparut inca din luna 
iunie(iulie) 1948 si ca insusi Bogdanovici este o victima a celor ce au lansat 
aceasta idee. Ca unul care m-am aflat in acel timp in penitenciarul din 
Suceava si urmaream cu neliniste desfasurarea evenimentelor, am putut 
observa unele lucruri pe care abia la Pitesti voi reusi sa le inteleg in toata 
complexitatea lor. Traind din plin fenomenul reeducarii, am putut sa-mi dau 
seama ca "marii patrioti" facuti cadou de Stalin poporului roman: Ana 
Pauker, Zeller, Nicolski, au invatat ceva de la Moscova si nu au stat degeaba 
nici la Bucuresti, unde au pregatit aproape perfect un plan diabolic pentru a 
distruge tot ce avea mai bun poporul roman. De acest plan nu au fost straini 
nici cei ajunsi in fruntea PCR, ca: Gheorgiu-Dej, Pirvulescu, Bodnaras, 
Maurer, Roman, Luca, Birladeanu, Draghici, adica toata clica ce conudcea 
in acea vreme destinele tarii. Tot in Pitesti imi voi da seama ca reeducarea a 
inceput la Suceava odata cu indemnurile lansate de Pascaru si Dumeni de a 
se declara totul, moitvindu-se ca, cu cit vom fi mai multi arestati, cu atit vor 
fi mai putine perspective de a ne face procese si ca vom fi apreciati pentru 
sinceritatea noastra. 

Repet, indemnurile erau lansate de Pascaru, fost secretar al partidului 
"Frontul Plugarilor", organizatia judeteana Salaj si de Dumeni, sluga 
credincioasa a Sigurantei din acele vremuri. A fost un inceput de tatonare a 
atmosferei din mijlocul arestatilor, precum si o verificare a unor posibili 
aderenti ai acestei reeducari. A fost doar un inceput in a carei capcana a 
cazut doar un singur muncitor care era sub influenta lui Pascaru. Cu toate ca 
rezultatele erau lamentabile,  deoarece muncitorul facuse declaratiile mai 
mult din frica decit din convingere, acestia vor continua chiar si fara succes 
munca lor murdara, sfirsind prin a se alatura cu trup si suflet actiunii de mai 
tirziu a lui Turcanu. Tot in Pitesti voi gasi si explicatia arestarii lui Dumeni, 
folosirea lui la inceput ca informator prin celule, pentru ca in scurt timp sa 
fie scos la biroul de cercetari in scopul de a asista si ajuta la anchete. Am 
auzit si intilnit numeroase cazuri de oameni care au stat ani de zile fara a fi 
anchetati, dar nu am auzit ca unui detinut politic, dupa mai putin de o luna 
de zile sa i se permita sa asiste la anchetarea altor detinuti, arestati pentru 
aceeasi cauza. Cu aceasta ocazie Dumeni a inceput sa  duca munca de 
lamurire cu cei anchetati pentru a spune tot ce stiu, apoi a inceput sa 
cerceteze si chiar sa si bata pe cei anchetati. Lui Dumeni nu-i era aproape 
nimic interzis, avind acces la dosarele celor anchetati, iar cuvintul lui avea 
mare greutate in fata anchetatorilor. Scopul lui, cind asista la anchete, era de 
a descoperi oamni cu caracter mai slab, spre a fi recrutati si apoi folositi 
dupa dorinta sa. Odata cu aparitia lui Turcanu la Suceava, Gutu va deveni 
ajutorul si mina dreapta a acstuia.

In toamna anului 1948, in urma unei convorbiri( caz nemaintilnit pina atunci 
) a lui Bogdanovici cu tatal sau care era prefect al judetului Botosani, se 
observa o schimbare in atitudinea acstuia, schimbare care va fi considerata 
de multi ca inceputul reeducarii, datorita faptului ca solicita carti si brosuri 
spre a fi citite si comentate. Din informatiile ce circulau in cercuri mai 
restrinse, avind la baza unele marturisiri intime ale lui Bogdanovici, carora 
nu li se dadea amploare spre a nu influenta masa de detinuti, tatal sau il 
asigurase in timpul convorbirii avute la vorbitor ca se va renunta la proces in 
schimbul unei actiuni de reeducare, care ar fi putut motiva viitoarea 
atitudine a puterii. Se vorbea ca interventiile prefectului Bogdanovici penrtu 
fiul sau ar fi fost facute la Botnaras si ca acesta i-ar fi sugerat ideea 
reeducarii, care ar fi putut duce la renuntarea intentarii procesului. Sub 
presiunile tatalui sau Bogdanovici accepta ideea reeducarii, sperind sa 
obtina un regim mai bun pentru detinuti si apoi o eventuale punere in 
libertate. Astfel va trece la fapte si va incerca o reeducare pe cale pasnica, 
fara a se exercita nici un fel de presiuni asupra altora, totul limitindu-se la 
cititul si comentatul brosurilor ce li  se puneau la dispozitie prin 
administratie, de catre cei ce coordonau si conduceau din umbra. Aceasta 
parodie de reeducare facuta de Bogdanovici nu va fi pe placul administratiei 
si nici a lui Turcanu , care va declara un adevarat razboi impotriva lui 
Bogdanovici . Avind incredere in spusele tatalui sau, Bogdanovici isi va 
continua fara zgomot actiunea lui de reeducare, fara  a-si da seama de ceea 
ce i se pregateste.

Turcanu Eugen, un ins sadic si dornic de afirmare cit mai rapida, este 
adeptul transformarii omului prin forta, teroare si umilinta, dovedindu-se 
omul cel mai potrivit pentru planul adus de la Moscova si imbunatatit la 
Bucuresti pentru a fi aplicat in Romania. Simtind acest lucru Turcanu se va 
arata un elev docil si harnic, cautind sa-si inususeasca tot ceea ce i se spunea 
de catre instructorii veniti din capitala. El stia ca nu trebuie sa se grabeasca 
si isi va recruta cu atentie viitorii colaboratori si nu facea decit pregatirea 
subtila a metodelor ce urmau a fi puse in practica.

In calitatea lui de planton va accepta sa faca unele servicii detinutilor, 
ducind tigari sau diverse mesaje de la o celula la alta, cautind prin aceasta sa 
cunoasca atit legaturile dintre detinuti, cit si unele informatii de care se va 
folosi, in viitor.

Desi era cunoscuta rivalitatea dintre Turcanu si Bogdanovici, ulterior, multi 
dintre cei care nu cunosteau acest lucru,sau in mod intentionat, au pus pe 
seama lui Bogdanovici intreaga reeducare precum si numarul celor ce 
acceptasera aceasta actiune.

Analizind metodele folosite in timpul reeducarii din Pitesti, apare clar 
deosebirea fata de metoda pusa in practica de Bogdanovici, care se baza pe 
libera optiune a individului , fara mijloace de constringere, in timp ce in 
grupul lui Turcanu se vehiculau aceleasi lozinci care vor circula si  la Pitesti. 
Indemnul de a se spune totul pentru a se obtine increderea partidului, lansat 
prin gura lui Pascaru, ca si indemnurile lui Dumeni de a se spune totul de la 
inceput deoarece pina la urma " tot va trebui sa vorbim " sau ca sederea 
noastra in puscarie depinde de sinceritatea din timpul anchetelor,vor fi 
preluate si de Turcanu,raminind valabile si pentru Pitesti deoarece faceau 
parte din instructajul primit de cei ce pregateau reeducarea .Aceste 
indemnuri ar fi fost normale cind ti le spune un anchetator,dar spuse mereu 
de un camarad de suferinta este cu totul altceva.

Planul de reeducare fiind bine stabilit de catre cei ce au avut aceasta 
insarcinare,ramasese doar sa se procedeze la instruirea celor ce urmau sa-0l 
puna in practica. Dintre cei care acceptasera acest joc infam trebuiau alesi 
doar cei care indeplineau cel putin urmatoarele conditii : inteligenta, dorinta 
de a parveni, sadism (spre a nu fi influentat de suferintele celor torturati), 
posibilitatea de a fi santajat (conditie care era cred cea mai importanta).

Daca toti cei care au fost pregatiti in acest scop aveau aceste calitati, 
Turcanu ii depasea prin inteligenta si dorinta de a parveni, ceea ce a cintarit 
munlt in alegerea lui, renuntindu-se definitiv la Gutu si Dumeni (care vor fi 
pusi mai tirziu in libertate), in timp ce Pascaru va fi condamnat si folosit in 
alte mirsavii la Aiud.

Efectele incercarii de reeducare a lui Bogdanovici au fost neinsemnate, iar 
cei care se apropiau de el erau mai mult atrasi de modul in care vorbea, de 
inteligenta lui sau din simpla dorinta de a citi o carte sau a auzi ce scrie in 
ea. Trebuie spus ca majoritatea celor ce-l ascultau vorbind erau elevi si nu 
pot fi invinuiti de desfasurarea ulterioara a evenimentelor de la Pitesti. In 
grupul lui Turcanu va incepe lupta de clasa, ridicarea in slava a 
comunismului, a lui Stalin, a URSS-ului. A ramas de pomina afirmatia lui B. 
din Roman , facuta intr-o zi cu mincare foarte slaba, cind in tacerea care 
cuprinse camera s-a auzit glasul lui : "In URSS , la toate colturile de strada 
sunt chioscuri cu piine proaspata, de unde oricine poate lua cit doreste, fara 
plata, fiecare luind insa numai atita cit are nevoie". Cui apartineau aceste 
afirmatii, preluate de catre cei care doreau sa reeduce,nu este greu de 
inchipuit. Poate Nicolski sau Birladeanu care a fost trimis in 1946 in patria 
adoptiva , sa fi adus ultimile vesti din raiul bolsevic.

Chiar in timpul cercetarilor incepusera sa apara in inchisoare diversi 
necunoscuti, care aveau lungi discutii cu Turcanu, Bogdanovici sau Dumeni 
si despre care nu se stia decit ca sint de la securitate sau M.A.I. Gutu, cu 
care am stat un timp in aceeasi celula cind era ajutorul lui Turcanu, pentru a 
ne cistiga simpatia ,ne mai spunea cite ceva,dar important pentru noi era ca 
ne spunea ca sunt straini si ca se intereseaza de starea noastra, cum 
suportam puscaria si ca uneori mai ancheteaza pe cite unul, desi perioada de 
ancheta se terminase. In realitate, ii interesa numai moralul nostru, cautind 
totodata oameni de care puteau sa se foloseasca. O data cu apropierea 
procesului regimul nostru incepe sa se inrautateasca si suntem din ce in ce 
mai izolati. De aceasta perioada va profita Turcanu,care, pe postul lui de 
planton,era greu de urmarit: Gutu,ajutorul lui,va afirma in repetate rinduri ca 
nu l-a vazut in ziua respectiva. Se pregatea ceva, dar nu ne puteam imagina 
ce ne astepta. Se vedea clar ca Bogdanovici fusese abandonat, in timp ce 
Turcanu isi pregatea oamenii cu care va porni la drum.

In aceasta perioada, pina la plecarea spre Pitesti , s-a hotarit probabil soarta 
lui Bogdanovici ,care nu corespundea planului celor de la Bucuresti. El 
trebuia sa dispara o data cu tot ceea ce cunostea din discutiile avute cu 
emisarii CC-ului, precum si cu promisiunile ce le auzise de la tatal sau. 
Disparitia lui Bogdanovici era pentru Turcanu ca o iesire dintr-un cosmar, 
deoarece inteligenta cu care era inzestrat constituia un pericol pentru el. Cei 
ce pregateau atunci reeducarea erau siguri ca prin acesta disparitie va ramine 
o pata neagra in istoria reeducarii . Stapinit de grandomania lui, Turcanu nu-
si putea inchipui ca si lui, ca si celorlalti care stiau prea multe, li se va 
pregati acelasi sfirsit, soarta pe care o vor avea chiar si acei slujitori ai 
regimului, care cunosteau prea multe si ar fi reprezentat un risc in pastrarea 
secretului care trebuia ascuns omenirii. Bogdanovici va marturisi inainte de 
moarte ca-si merita soarta deoarece a acceptat sa incerce acea 
reeducare,avind incredere in comunisti;nu a indraznit insa sa-si acuze tatal 
pentru indemnurile ce i le-a dat , asumindu-si astfel intreaga vina si primind 
cu demnitate atit chinurile cit si moartea.

Daca Bogdanovici isi primeste cu demnitate soarta, Turcanu, orbit de 
dorinta lui de ascensiune si incurajat de promisiunile celor ce-i ofereau tot 
ceea ce ar fi dorit el, devine o unealta usor de manevrat si va cauta prin toate 
mijloacele sa dovedeasca ca merita sa i se acorde toata increderea. Se visa 
din nou intr-un post din conducerea PCR., de unde sa fie trimis acolo unde 
fusese propus inainte de arestare (in diplomatie sau intr-unul din posturile 
sus-puse).

Unii sustin ca daca nu ar fi existat Bogdanovici la Suceava, nu ar fi aparut 
fenomenul Pitesti. Cei care cred acvest lucru nu cunosc indeajuns scopurile 
urmarite sau cad prada diversiunilor lansate de cei interesati. Sint convins ca 
, atit cu Bogdanovici, cit si fara el, reeducarea ar fi avut loc.Turcanu nu avea 
nevoie de parodia de reeducare a lui Bogdanovici, ii era suficenta saminta 
aruncata in timpul anchetei de catre Dumeni si Pascaru,de a se orienta 
asupra oamenilor sau ar fi inceput-o el de la capat. Chiar daca nu ar fi aparut 
nici Turcanu, existau:Dumeni, Pascaru, Popa Al.,Livinski, Martinus, iar in 
alte centre unii ca Ludovic Rek, Enachescu, Gherman, Juberian 
,Bogdanescu s.a. "