From: Rosca Ioan (roscai@ERE.UMontreal.CA) Subject: O marturie despre fenomenul Pitesti (partea 1) Newsgroups: soc.culture.romanian Date: 1994-02-16 17:19:06 PST Nota Am permisia autorului acestei marturii , supravietuitor al infernului de la Pitesti , de a o face publica . M-am abtinut de la orice interventie asupra textului chiar daca stilul si coerenta nu imi pareau optime. Deasemenea am evitat orice "selectare" . Unele detalii va vor parea poate nesemnificative, unele pareri va vor nemultumi. Prezenta opiniilor va irita pe cei ce accepta numai relatarile de fapte. Nu am insa dreptul sa modific o marturie, fata de cum a fost redactata. (daca veti dori , ii puteti cere lamuriri , scriindu-i). In plus , precum am mai spus, cred ca modelul istoriei ca suma de fapte e unidimensional (saracacios). Istoria este si o impletire de marturii. Iar atunci cind o crima se petrece la scara de stat se poate ajunge in situatia dramatica de a nu mai dispune de alte referinte credibile decit marturiile victimelor. Sugestia pe care o face domnul "S" , de a folosi mai curind documente emanind de la organizatorii macelului (ca fiind in pozitie favorabila fata de cunoasterea sistemului global al faptelor) mi se pare o capcana. Nu cred in documentele intocmite de securitate si revizuite dupa imprejurari. Astfel se explica paradoxala mea fuga de ... obiectivitate. In sfirsit , in ceea ce priveste pertinenta documentului ce urmeaza in contextul discutiei despre confruntarea politica actuala din Romania, voi reveni cind il voi fi terminat de introdus pe retea. Am reprodus chiar si acesta prima parte a declaratiei, chiar daca se refera la perioada de detentie de la Suceava, pentru ca in ea se afla foarte multe date privind INITIEREA operatiunii care avea sa se declanseze din plin la Pitesti. Detaliile s-ar putea dovedi utile atunci cind lucrurile vor fi puse cap la cap , pentru a forma o imagine inchegata privind metabolismul uneia din cele mai hidoase agresiuni impotriva umanului din istoria umanitatii. ( precizez pentru cei ce imi suporta greu "bombasticismul" ca acesta apreciere asupra "fenomenului Pitesti" este larg impartasita.) Inchisoarea Pitesti -Reeducarea (partea 1a) marturia lui Neculai Popa -supravietuitor "Inchisoarea din Pitesti este cunoscuta si va ramine in istorie prin atrocitatile si crimele ce au fost comise in timpul reeducarii.Am avut nenorocul, sau poate norocul de a fi si eu in aceasta peroada in penitenciarul din Pitesti, unde am putut sa vad "cum a fost creat omul", cu virtutile sau slabiciunile sale. Mi-a fost dat sa vad cum un om se poate transforma,cu sau fara voia lui intr-un instrument de tortura pentru semenii lui, sau cum poate accepta martiriul cu seninatate. Pentru a putea intelege cum a fost posibil sa se ajunga la asemenea crime, conisder necesar de urmarit, pe cit este posibil, evolutia acestei reeducari diabolic gindita, prin care se urmarea distrugerea fizica si morala a tuturor celor care au avut curajul sa se opuna comunismului. Aceasta actiune de reeducare a fost inceputa la inchisoarea Suceava, initiatorul ei fiind considerat Bogdanovici Alexandru, student la Facultatea de Drept Iasi, caruia i se vor alatura: Turcanu E., Dumeni E., Pascaru L., Martinus Al., Caziuc Gh., Negura I. si inca vre-o citiva pe care nu-i mai retin. Personal nu am crezut niciodata ca aceasta idee i-a apartinut lui Bogdanovici si ca ea s-a declansat in toamna 1948 odata cu intrarea in scena a acestuia, dimpotriva sustin ca germenul acestei reeducari a aparut inca din luna iunie(iulie) 1948 si ca insusi Bogdanovici este o victima a celor ce au lansat aceasta idee. Ca unul care m-am aflat in acel timp in penitenciarul din Suceava si urmaream cu neliniste desfasurarea evenimentelor, am putut observa unele lucruri pe care abia la Pitesti voi reusi sa le inteleg in toata complexitatea lor. Traind din plin fenomenul reeducarii, am putut sa-mi dau seama ca "marii patrioti" facuti cadou de Stalin poporului roman: Ana Pauker, Zeller, Nicolski, au invatat ceva de la Moscova si nu au stat degeaba nici la Bucuresti, unde au pregatit aproape perfect un plan diabolic pentru a distruge tot ce avea mai bun poporul roman. De acest plan nu au fost straini nici cei ajunsi in fruntea PCR, ca: Gheorgiu-Dej, Pirvulescu, Bodnaras, Maurer, Roman, Luca, Birladeanu, Draghici, adica toata clica ce conudcea in acea vreme destinele tarii. Tot in Pitesti imi voi da seama ca reeducarea a inceput la Suceava odata cu indemnurile lansate de Pascaru si Dumeni de a se declara totul, moitvindu-se ca, cu cit vom fi mai multi arestati, cu atit vor fi mai putine perspective de a ne face procese si ca vom fi apreciati pentru sinceritatea noastra. Repet, indemnurile erau lansate de Pascaru, fost secretar al partidului "Frontul Plugarilor", organizatia judeteana Salaj si de Dumeni, sluga credincioasa a Sigurantei din acele vremuri. A fost un inceput de tatonare a atmosferei din mijlocul arestatilor, precum si o verificare a unor posibili aderenti ai acestei reeducari. A fost doar un inceput in a carei capcana a cazut doar un singur muncitor care era sub influenta lui Pascaru. Cu toate ca rezultatele erau lamentabile, deoarece muncitorul facuse declaratiile mai mult din frica decit din convingere, acestia vor continua chiar si fara succes munca lor murdara, sfirsind prin a se alatura cu trup si suflet actiunii de mai tirziu a lui Turcanu. Tot in Pitesti voi gasi si explicatia arestarii lui Dumeni, folosirea lui la inceput ca informator prin celule, pentru ca in scurt timp sa fie scos la biroul de cercetari in scopul de a asista si ajuta la anchete. Am auzit si intilnit numeroase cazuri de oameni care au stat ani de zile fara a fi anchetati, dar nu am auzit ca unui detinut politic, dupa mai putin de o luna de zile sa i se permita sa asiste la anchetarea altor detinuti, arestati pentru aceeasi cauza. Cu aceasta ocazie Dumeni a inceput sa duca munca de lamurire cu cei anchetati pentru a spune tot ce stiu, apoi a inceput sa cerceteze si chiar sa si bata pe cei anchetati. Lui Dumeni nu-i era aproape nimic interzis, avind acces la dosarele celor anchetati, iar cuvintul lui avea mare greutate in fata anchetatorilor. Scopul lui, cind asista la anchete, era de a descoperi oamni cu caracter mai slab, spre a fi recrutati si apoi folositi dupa dorinta sa. Odata cu aparitia lui Turcanu la Suceava, Gutu va deveni ajutorul si mina dreapta a acstuia. In toamna anului 1948, in urma unei convorbiri( caz nemaintilnit pina atunci ) a lui Bogdanovici cu tatal sau care era prefect al judetului Botosani, se observa o schimbare in atitudinea acstuia, schimbare care va fi considerata de multi ca inceputul reeducarii, datorita faptului ca solicita carti si brosuri spre a fi citite si comentate. Din informatiile ce circulau in cercuri mai restrinse, avind la baza unele marturisiri intime ale lui Bogdanovici, carora nu li se dadea amploare spre a nu influenta masa de detinuti, tatal sau il asigurase in timpul convorbirii avute la vorbitor ca se va renunta la proces in schimbul unei actiuni de reeducare, care ar fi putut motiva viitoarea atitudine a puterii. Se vorbea ca interventiile prefectului Bogdanovici penrtu fiul sau ar fi fost facute la Botnaras si ca acesta i-ar fi sugerat ideea reeducarii, care ar fi putut duce la renuntarea intentarii procesului. Sub presiunile tatalui sau Bogdanovici accepta ideea reeducarii, sperind sa obtina un regim mai bun pentru detinuti si apoi o eventuale punere in libertate. Astfel va trece la fapte si va incerca o reeducare pe cale pasnica, fara a se exercita nici un fel de presiuni asupra altora, totul limitindu-se la cititul si comentatul brosurilor ce li se puneau la dispozitie prin administratie, de catre cei ce coordonau si conduceau din umbra. Aceasta parodie de reeducare facuta de Bogdanovici nu va fi pe placul administratiei si nici a lui Turcanu , care va declara un adevarat razboi impotriva lui Bogdanovici . Avind incredere in spusele tatalui sau, Bogdanovici isi va continua fara zgomot actiunea lui de reeducare, fara a-si da seama de ceea ce i se pregateste. Turcanu Eugen, un ins sadic si dornic de afirmare cit mai rapida, este adeptul transformarii omului prin forta, teroare si umilinta, dovedindu-se omul cel mai potrivit pentru planul adus de la Moscova si imbunatatit la Bucuresti pentru a fi aplicat in Romania. Simtind acest lucru Turcanu se va arata un elev docil si harnic, cautind sa-si inususeasca tot ceea ce i se spunea de catre instructorii veniti din capitala. El stia ca nu trebuie sa se grabeasca si isi va recruta cu atentie viitorii colaboratori si nu facea decit pregatirea subtila a metodelor ce urmau a fi puse in practica. In calitatea lui de planton va accepta sa faca unele servicii detinutilor, ducind tigari sau diverse mesaje de la o celula la alta, cautind prin aceasta sa cunoasca atit legaturile dintre detinuti, cit si unele informatii de care se va folosi, in viitor. Desi era cunoscuta rivalitatea dintre Turcanu si Bogdanovici, ulterior, multi dintre cei care nu cunosteau acest lucru,sau in mod intentionat, au pus pe seama lui Bogdanovici intreaga reeducare precum si numarul celor ce acceptasera aceasta actiune. Analizind metodele folosite in timpul reeducarii din Pitesti, apare clar deosebirea fata de metoda pusa in practica de Bogdanovici, care se baza pe libera optiune a individului , fara mijloace de constringere, in timp ce in grupul lui Turcanu se vehiculau aceleasi lozinci care vor circula si la Pitesti. Indemnul de a se spune totul pentru a se obtine increderea partidului, lansat prin gura lui Pascaru, ca si indemnurile lui Dumeni de a se spune totul de la inceput deoarece pina la urma " tot va trebui sa vorbim " sau ca sederea noastra in puscarie depinde de sinceritatea din timpul anchetelor,vor fi preluate si de Turcanu,raminind valabile si pentru Pitesti deoarece faceau parte din instructajul primit de cei ce pregateau reeducarea .Aceste indemnuri ar fi fost normale cind ti le spune un anchetator,dar spuse mereu de un camarad de suferinta este cu totul altceva. Planul de reeducare fiind bine stabilit de catre cei ce au avut aceasta insarcinare,ramasese doar sa se procedeze la instruirea celor ce urmau sa-0l puna in practica. Dintre cei care acceptasera acest joc infam trebuiau alesi doar cei care indeplineau cel putin urmatoarele conditii : inteligenta, dorinta de a parveni, sadism (spre a nu fi influentat de suferintele celor torturati), posibilitatea de a fi santajat (conditie care era cred cea mai importanta). Daca toti cei care au fost pregatiti in acest scop aveau aceste calitati, Turcanu ii depasea prin inteligenta si dorinta de a parveni, ceea ce a cintarit munlt in alegerea lui, renuntindu-se definitiv la Gutu si Dumeni (care vor fi pusi mai tirziu in libertate), in timp ce Pascaru va fi condamnat si folosit in alte mirsavii la Aiud. Efectele incercarii de reeducare a lui Bogdanovici au fost neinsemnate, iar cei care se apropiau de el erau mai mult atrasi de modul in care vorbea, de inteligenta lui sau din simpla dorinta de a citi o carte sau a auzi ce scrie in ea. Trebuie spus ca majoritatea celor ce-l ascultau vorbind erau elevi si nu pot fi invinuiti de desfasurarea ulterioara a evenimentelor de la Pitesti. In grupul lui Turcanu va incepe lupta de clasa, ridicarea in slava a comunismului, a lui Stalin, a URSS-ului. A ramas de pomina afirmatia lui B. din Roman , facuta intr-o zi cu mincare foarte slaba, cind in tacerea care cuprinse camera s-a auzit glasul lui : "In URSS , la toate colturile de strada sunt chioscuri cu piine proaspata, de unde oricine poate lua cit doreste, fara plata, fiecare luind insa numai atita cit are nevoie". Cui apartineau aceste afirmatii, preluate de catre cei care doreau sa reeduce,nu este greu de inchipuit. Poate Nicolski sau Birladeanu care a fost trimis in 1946 in patria adoptiva , sa fi adus ultimile vesti din raiul bolsevic. Chiar in timpul cercetarilor incepusera sa apara in inchisoare diversi necunoscuti, care aveau lungi discutii cu Turcanu, Bogdanovici sau Dumeni si despre care nu se stia decit ca sint de la securitate sau M.A.I. Gutu, cu care am stat un timp in aceeasi celula cind era ajutorul lui Turcanu, pentru a ne cistiga simpatia ,ne mai spunea cite ceva,dar important pentru noi era ca ne spunea ca sunt straini si ca se intereseaza de starea noastra, cum suportam puscaria si ca uneori mai ancheteaza pe cite unul, desi perioada de ancheta se terminase. In realitate, ii interesa numai moralul nostru, cautind totodata oameni de care puteau sa se foloseasca. O data cu apropierea procesului regimul nostru incepe sa se inrautateasca si suntem din ce in ce mai izolati. De aceasta perioada va profita Turcanu,care, pe postul lui de planton,era greu de urmarit: Gutu,ajutorul lui,va afirma in repetate rinduri ca nu l-a vazut in ziua respectiva. Se pregatea ceva, dar nu ne puteam imagina ce ne astepta. Se vedea clar ca Bogdanovici fusese abandonat, in timp ce Turcanu isi pregatea oamenii cu care va porni la drum. In aceasta perioada, pina la plecarea spre Pitesti , s-a hotarit probabil soarta lui Bogdanovici ,care nu corespundea planului celor de la Bucuresti. El trebuia sa dispara o data cu tot ceea ce cunostea din discutiile avute cu emisarii CC-ului, precum si cu promisiunile ce le auzise de la tatal sau. Disparitia lui Bogdanovici era pentru Turcanu ca o iesire dintr-un cosmar, deoarece inteligenta cu care era inzestrat constituia un pericol pentru el. Cei ce pregateau atunci reeducarea erau siguri ca prin acesta disparitie va ramine o pata neagra in istoria reeducarii . Stapinit de grandomania lui, Turcanu nu- si putea inchipui ca si lui, ca si celorlalti care stiau prea multe, li se va pregati acelasi sfirsit, soarta pe care o vor avea chiar si acei slujitori ai regimului, care cunosteau prea multe si ar fi reprezentat un risc in pastrarea secretului care trebuia ascuns omenirii. Bogdanovici va marturisi inainte de moarte ca-si merita soarta deoarece a acceptat sa incerce acea reeducare,avind incredere in comunisti;nu a indraznit insa sa-si acuze tatal pentru indemnurile ce i le-a dat , asumindu-si astfel intreaga vina si primind cu demnitate atit chinurile cit si moartea. Daca Bogdanovici isi primeste cu demnitate soarta, Turcanu, orbit de dorinta lui de ascensiune si incurajat de promisiunile celor ce-i ofereau tot ceea ce ar fi dorit el, devine o unealta usor de manevrat si va cauta prin toate mijloacele sa dovedeasca ca merita sa i se acorde toata increderea. Se visa din nou intr-un post din conducerea PCR., de unde sa fie trimis acolo unde fusese propus inainte de arestare (in diplomatie sau intr-unul din posturile sus-puse). Unii sustin ca daca nu ar fi existat Bogdanovici la Suceava, nu ar fi aparut fenomenul Pitesti. Cei care cred acvest lucru nu cunosc indeajuns scopurile urmarite sau cad prada diversiunilor lansate de cei interesati. Sint convins ca , atit cu Bogdanovici, cit si fara el, reeducarea ar fi avut loc.Turcanu nu avea nevoie de parodia de reeducare a lui Bogdanovici, ii era suficenta saminta aruncata in timpul anchetei de catre Dumeni si Pascaru,de a se orienta asupra oamenilor sau ar fi inceput-o el de la capat. Chiar daca nu ar fi aparut nici Turcanu, existau:Dumeni, Pascaru, Popa Al.,Livinski, Martinus, iar in alte centre unii ca Ludovic Rek, Enachescu, Gherman, Juberian ,Bogdanescu s.a. "