From: Rosca Ioan (roscai@ERE.UMontreal.CA) Subject: O marturie de la Pitesti (3- Inceputul reeducarii) Newsgroups: soc.culture.romanian Date: 1994-02-18 22:53:54 PST Nota : Scenele atroce pe care le cuprinde aceasta marturie , sugereaza raspunsuri la multe din intrebarile care framinta constiinta colectiva romaneasca. Intelegerea "fenomenului Pitesti" poate opera clarificari in confuzia dibaci intretinuta privind metabolismul comunismului in Romania. Oricit ar fi de respingator, adevarul privind fragilitatea fiintei si a societatii in fata presiunii malformante exercitate inflexibil, iese in relief cutremurator. Tavalugul care zdrobeste oase si caractere nu permite decit supravietuitori accidentali. Cei care refuza "adaptarea" dispar fizic, cei care supravietuiesc iau forma orificiului prin care li s-a permis sa respire, accepta sa colaboreze si sa perpetue sistemul ,sau se camufleaza dupa ziduri groase de dedublare, sufera in singuratate sau se convertesc la indiferenta. Diverse tipuri de victime. In logica retelei inca in putere in Romania numai cei care au platit cu viata (retezata sau haituita) sint creditati ca victime. Asta conduce la dispute statistice de genul " 1000 sau 63 000", in fond salutare pentru AUTORII ADEVARATULUI MASACRU. Dar, in spatele fiecarui roman care a avut puterea (curajul) sa spuna Nu, gem o mie de fiinte umilite, haituite sau malformate ingrozitor. Comunismul a violat in Romania , zeci de milioane de suflete. Aceasta e adevarata scara a "Pitesti-cidului". De unde si imprescriptibilitatea sa. Dar "ideologii" de serviciu de la Bucuresti vad lucrurile altfel (normal, unghiul difera) Ei sustin ca , ori nu exista vinovati, ori sintem vinovati cu totii. De unde inoportunitatea unui Proces al Comunismului.Adevaratii artizani ai "reducarii" romanesti (1945-1989) se camufleaza in spatele acestui "adevar" . Nu ca ar conta prea mult teoria, dar e nevoie de o justificare pentru inmormintarea procesului, un paravan care sa ascunda faptul ca procesul nu e posibil DEOARECE JUDECATORII SI ACUZATII COINCID. Nu e insa de ajuns ca nu se poate face dreptate , e nevoie si de stergerea urmelor-dovezi din memoria martorilor. (pentru ... "securitate" ). Sper ca lectura ce urmeaza sa va dea o masura a gravitatii sugestiei pe care unii ne-o fac , de a UITA ceea ce ni s-a intimplat. Inchisoarea Pitesti -Reeducarea (partea a treia) marturia lui Neculai Popa -supravietuitor "In aceasta atmosfera m-a gasit ziua de 5 decembrie 1950 cind ma aflam in camera nr.3 subsol. Dupa masa de prinz s-a deschis usa si si-a facut aparitia in camera vestitul tortionar Turcanu. La inceput a incercat sa ne convinga ca partidul s-a gindit sa ne redea societatii,ca si-a aratat bunavointa fata de noi cind ne-a imbunatatit mincarea,dindu-ne chiar si cremvursti,iar noi la rindul nostru trebuie sa dovedim ca dorim acest lucru,sa ne rupem de trecut si sa incepem sa ne reeducam,sa dovedim prin fapte aceasta si numai asa ne vom bucura de tot sprijinul partidului si al administratiei. Apoi a chemat pe citiva discutind cu ei in soapta.In final ne-a intrebat care este parerea noastra si cine asteapta aceasta reeducare. Neprimind nici un raspuns la intrebarea pusa, multi intorcindu-i spatele, a plecat nervos spunind ca va reveni mai tirziu pentru a vedea daca accepta cineva. La putin timp dupa plecarea lui Turcanu am fost scosi la WC pentru golirea tinetelor,unde,ca niciodata,am fost incuiati si uitati acolo.A fost necesar sa batem in usa si sa strigam. Ceva mai tirziu s-a deschis usa si am putut merge in camera. Nu ne asezasem bine la locurile noastre cind a aparut din nou Turcanu,intrebindu-ne iarasi daca acceptam reeducarea. Cum nici de aceasta data nu i s-a alaturat nimeni,dimpotriva multi incercind sa infiripam alte discutii, ne-am trezit deodata intr-un zgomot infernal, cauzat de un adevarat macel pe care nu-l intelegeam. Fiind in acel moment cu spatele spre Turcanu, nu am auzit cind a dat ordinul "Pe ei !". Nu-mi dadeam seama cine loveste,cautam sa-mi protejez fata si sa inteleg ce se petrece.Cei mai buni prieteni se loveau sau se calcau in picioare. Nu stiam care este victima si care este agresorul. Nu stiai pe cine sa ajuti. Toti eram incapabili de a reactiona, fiind total dezorientati.Ne-am comportat ca si cum am fi fost drogati. Fiecare nereeducat a avut in spate cite un reeducat,care l-a lovit pe neasteptate si cu o brutalitate greu de imaginat.Prezenta lui Turcanu in mijlocul lor ii facea sa fie de o cruzime iesita din comun.Turcanu cu inca 2-3 din apropierea usii isi urmarea victimele si totodata modul cum isi duc la indeplinire oaemnii lui sarcinile incredintate.Intervenea cind credea de cuviinta, demonstrindu-si cruzimea de care era in stare. Totul s-a petrecut conform unui plan diabolic si bine pus la punct.Cind am fost incuiati in WC au fost aduse in camera bitele necesare lor si puse la locuri stabilite mai inainte si bine cunoscute de cei care urmau sa le foloseasca. Nu mi-am putut da seama cit a tinut acest infern si nici sa inteleg ce se intimpla.Paream socat fara a putea intelege ceva. Loviturile nu ma deranjau deoarece traiam senzatia unei prabusiri, care era cu atit mai greu de oprit cu cit ea aparea ca o prabusire colectiva. Dupa ce s-a dat ordinul de incetare si am fost despartiti in doua tabere, una de banditi si alta de reeducati, a inceput sa se faca lumina si in mintile noastre. Traiam dezamagiri pe care nu mi le-as fi putut imagina vreodata. Prieteni transformati in dusmani,idoli in strigoi,sperante in dezamagiri. Nu puteam intelege cum a fost posibil asa ceva.Oare numarul lor, sprijinul administratiei sau ce alt fenoemn ne-a facut atit de eputinciosi? Este adevarat ca unii stiau ceva,dar de groaza nu au vorbit. Altii,din cei care au stat in celular,pe partea dinspre camera 4 Spital, auzeau ca se inimpla ceva dar nu stiau ce anume, erau ingroziti si preferau sa taca pina se va face lumina. Ca toti ne-am comportat la fel, in momentul declansarii acestui macel este greu de explicat de catre noi ,cei care am trait acele clipe si va fi si mai greu de explicat si de inteles de catre cei care vor cauta sa ne judece. Dupa ce s-a oprit aceasta bataie, nereeducatii sau banditii cum ni se spunea, am fost izolati pe priciul de la geam, pe locuri hotarite de ei. Aceste hotariri erau luate de un comitet numit de Turcanu si condus de Zaharia N.,student la Timisoara, avind o condamnare de 3 ani corectie(dupa cite imi amintesc). Ca ajutor fusese numit Juberian C. student la Cluj. Din acest comitet mai faceau parte: Apavalaoie C. student la Bucuresti si Magirescu Eugen student la Iasi. Tot acum s-a facut si o perchezitie foarte amanuntita,pentru a nu avea vre-un ac, cutit sau altceva cu care s-ar fi putut incerca o sinucidere sau alta reactie neprevazuta. Aceleasi loivturi si gemete se auzeau si dinspre camera 4. Desi groaza ne da tircoale incepem sa ne trezim la realitate.Ne cautam din priviri dar nimeni nu este in stare sa zica ceva. In aceasta situatie gardianul bate in usa anuntind masa.Imi amintesc ca a fost o mincare de fasole.Ni s-a bagat hirdaul cu mincare in camera iar unul dintre reeducati a inceput impartirea mincarii.Nereeducatii sintem pusi in fruntea coloanei si primim in gamela aproape numai zeama;apoi au luat cit le-a trebuit si reeducatii,restul fiind dat afara. Am observat ca nu toti reeducatii au luat supliment,probabil isi aduceau aminte de cind au fost si ei in situatia noastra; erau poate sufleteste alaturi de noi,dar groaza care ii stapinea ii transformase in executanti docili. Am fost pusi sa mincam fara linguri,sorbind din gamela mincarea asa fierbinte cum era. Ne-am bucurat ca ne daduse numai zeama deoarece reuseam sa o inghitim mai usor.In acele clipe mincarea devenise un chin si pentru cei flaminzi. Am fi aruncat-o cu placere daca am fi putut. Dupa masa a urmat inchiderea si apoi din nou bataie.Traiam clipe de groaza. Pentru a ne inspaiminta era luat cite unul si batut in mod salbatic.Se lovea peste tot si fara mila. Pentru a se baga groaza si printre cei care ne loveau, echipele de batausi erau mereu schimbate,spunindu- se "acestia nu stiu sa bata,sa treaca altii". Aceasta apreciere ingrozea in egala masura pe cei loviti cit si pe cei care loveau, astfel incit teama de a fi trecuti alaturi de noi ii transforma in fiare. Bataia devenea astfel un fel de concurs in privinta brutalitatii. Dupa ce am fost trecuti aproape toti prin aceasta bataie,am fost pusi sa facem curatenie pe jos.Cimentul era plin de singe si de lucruri imprastiate.Am luat fiecare cite ceva in mina, prosop,caciula,ciorap sau ceea ce am gasit la indemina si dupa ce am fost pusi pe rind pe brinci, ne-au obligat sa mergem frecind cimentul printre cele doua priciuri.In tot acest timp,nu aveam voie sa atingem cimentul cu genunchii,iar inaintarea trebuia sa se faca in salturi "ca broasca". Reeducatii sedeau insiruiti la marginea priciurilor si ne loveau cu bocancii sau cu ciomegele atunci cind treceam prin fata lor. Cimentul,in loc sa se usuce, mai rau se uda din cauza transpiratiei care cadea de pe fruntile noastre.In clipele acelea mi-am adus aminte de filmul francez "Corsarul" unde,cei condamnati sa visleasca la galere erau tot asa de transpirati si loviti ca noi. Acum traiam si eu aceleasi clipe suportind aceleasi dureri fizice , la care se adauga enorma durere sufleteasca,vazind cum cei care te lovesc sint fosti prieteni si tovarasi de suferinta. In fata mea mergea frecind cimentul Romica Proistosescu ,originar chiar din Pitesti. In urma lui raminea o dira de singe ce-i curgea din cap si pe care eu o stergeam incontinuu.Vazind cum incerc sa dau lustru pe ciment cu singe de om,am avut in acel momement un soc psihic,caci am inceput sa rid zicind in sinea mea:"garda ti-a trebuit,garda ai gasit,freaca inainte baiete" si rideam. Unul dintre reeducati(devenit mai tirziu un foarte bun prieten) m-a observat si a strigat in gura mare ca imi bat joc de ei. Ce a urmat este greu de descris. Stiu doar ca loviturile date cu ciomagul nu dureau,simteam numai loviturile date cu tocurile bocancilor in spate, care parca faceau sa se cutremure toate maruntaiele in mine. Reflexele de incordare a muschilor pentru aparare nu mai functionau, incit orice lovitura era simtita pina in interiorul organismului. Cind s-a sunat stingerea, bataia s-a oprit si am fost trimisi la locurile noastre pentru culcare.Intrucit dormeam sub geamuri,ne-am culcat cu totii imbracati,fiind obligati sa dormim cu miinile afara din patura, incrucusate pe piept,pentru a nu se incerca vre-o sinucidere. Noaptea faceau de planton 1-2 reeducati,urmarindu-ne cum dormim. Daca prin somn cineva misca mina de pe piept era trezit imediat cu o lovitura de ciomag, spunindu-i-se sa tina miinile pe piept. Cine dorea sa mearga la tineta trebuia sa ridice doua degete in sus pentru a i se permite sa coboare de pe prici si sa foloseasca tineta. Cu tot socul psihic suferit si amintit mai inainte, Dumnezeu m-a ajutat sa nu-mi pierd luciditatea.Dupa ce-mi faceam rugaciunea in gind, prefacindu-ma ca dorm,incercam sa caut o solutie de a iesi din acest infern. Eram convins ca tot ce se petrece nu-i intimplator si ca totul este pornit de la un nivel superior,fiind patronat de conducerea inchisorii. Eram framintat de gindul ca trebuie sa gasesc solutii pentru a nu face rau la nimeni. Ni se cerea sa spunem ce nu am declarat la ancheta, ce am discutat sau ce am auzit vorbindu-se in puscarie etc. Aveam persoane care au putut fi ocolite in timpul anchetelor, fiind salvate de la arestare. Imi rascoleam memoria sa vad daca nu am povestit ceva despre ele si ce as putea face pentru a dovedi ca nu a fost adevarat. Stateam de trei luni in aceasta camera timp in care am fost mereu iscodit. Acum intelegeam cum se nasteau noi prietenii, cum unii voiau sa le pastreze si sa le adinecasca pe cele vechi, cum altii le ocoleau incercind sa le faca uitate. Reconstituiam toate discutiile din trecut si de peste tot pe unde trecusem. Erau lucruri pe care le cunoasteam 2-3 persoane si pe care reusisem sa le ocolim in timpul anchetelor. Ma ingrozea gindul ca o a doua persoana trecind si ea prin acest infern ar putea vorbi din cauza torturilor sau frica ar putea face ca eu sa vorbesc primul. Aceste ginduri erau ingrozitoare in timpul noptii si te impingeau parca spre prabusire. Era clar ca pentru inceput nu existau decit cele doua variante valabile si in timpul anchetei de la securitate - a capitularii neconditionate sau a rezistentei totale pina la gasirea unei solutii mai bune. La securitate,in timpul anchetelor, varianta a doua s-a dovedit a fi cea mai buna. Nu-mi aminteam sa fi vorbit ceva despre ceea ce nu declarasem la securitate. Incercam sa cistig timp, sperind ca Dumnezeu imi v-a arata ce trebuie sa fac. Persoana care ma ingrozea foarte mult era Apavaloaie C. Ne cunoasteam de mai multi ani, a cautat tot timpul sa ma traga de limba si era de o cruzime ce ma inspaiminta. Fusese si el torturat foarte mult inaintea mea si nu a mai avut puterea sa se smulga din miinile lui Turcanu. Prabusirea acestui om a fost pentru mine o mare dezamagire si nu mi-o pot explica decit prin chinurile de neimaginat la care a fost supus, ceea ce cred ca a dus si la o prabusire moral-crestina in sufletul sau. Din cite am putut eu sa observ in aceasta perioada,cei din ale caror suflete nu a disparut credinta in Dumnezeu si-au pastrat omenia si nu au mai persistat in a face rau atunci cind nu au mai fost obligati. Imi amintesc de un student de la Iasi, care,atunci cind au inceput bataile in camera in care ma aflam,el se gasea de partea celor reeducati. Trecuse prin acest iad inainte de a fi adus in mijlocul nostru. Loviturile pe care le dadea el erau cu totul deosebite de ale altora.Intrucit si cei pusi sa bata trebuiau sa se supravegheze unul pe altul, a fost observat si turnat sefului de comitet. A fost adus in mijlocul camerei si timp de aproape o jumatate de ora a fost batut in toate felurile.Dupa aceea i s-a scos camasa de pe corp, fiind dezbracat in pielea goala pina la genunchi si pus sa se invirteasca imprejur pentru a fi vazut de toata camera cum arata. De la umeri pina la genunchi totul era vinat sau negru. Nu-mi dadeam seama dar cred ca majoritatea dintre noi aratam la fel. L-au batut cumplit si apoi l-au prezentat tuturor,atit pentru a ne ingrozi pe noi,cit mai ales pe cei din tabara celor pusi sa ne bata,spre a-i speria si manevra mai usor. Rezultatul a putut fi simtit mai tirziu. Si totusi,imediat dupa disparitia presiunilor,studentul de la Iasi a devenit acelasi om de altadata,cu care iti facea placere sa te intilnesti. Zilele continuau sa se scurga dupa acelasi program Desteptarea, frecarea cimentului insotita de aceeasi bataie cu picioarele si cozile de matura,apoi terciul,mersul la WC, acordindu-se cel mult 20 de secunde pentru cei nereeducati. Ideea nu stiu de unde venise dar ea a fost introdusa la noi in camera de catre Apavaloaie C. Dupa venirea de la WC unde pentru cei reeducati timpul nu era limitat, urma din nou curatirea cimentului insotita de aceeasi bataie colectiva care dura aproximativ o ora. Urma apoi perioada de gindire in care se urmarea distrugerea nervilor. In acest timp trebuia sa stai pe prici in sezut,cu picioarele intinse si cu miinile pe genunchi. Cum pe scindura nu era decit o patura iar noi eram foarte slabiti si loviti, aceasta pozitie era intradevar chinuitoare. Nu aveai voie sa te misti absolut de loc. Miscarea unui picior sau incercarea de a-ti schimba pozitia se pedepsea cu numeroase lovituri de ciomag la talpi sau peste corp. Pot spune ca la aceste lovituri am fost campion si voi incerca sa explic si cauza. Eram foarte slabit si nu suportam sa stau pe scindura tare ,nemiscat mai mult de o ora. Oasele ma dureau ingrozitor atit din cauza lipsei muschilor de pe fese ,cit si a loviturilor primite. In aceasta pozitie trebuia sa-ti amintesti tot ce nu ai declarat la ancheta ,tot ce ai putea sa spui despre colegii tai sau altceva ce ar fi putut interesa Securitatea. Incepeau sa-si faca loc indoielile privind gasirea unei solutii salvatoare, fara compromisuri sau sacrificii. Pentru ameliorarea durerilor datorate pozitiei in care stateam mi-a venit o idee pe care am pus-o in practica cu oarecare succes. Mi-am pus in gind ca atunci cind supraveghetorul va trece prin fata mea sa misc numai degetul cel mare de la picior. Eram sigur ca miscarea va fi observata si ca voi fi pedepsit. Nu stiam insa cit de brutala va fi reactia celui ce ne supraveghea,dar merita incercat.Imi facusem planul ca atunci cind voi fi lovit sa trag piciorul, luind miinile de pe genunchi, apoi sprijinindu-ma de scindura sa-mi schimb pozitia. A doua zi imi pun planul in aplicare si cind trece pe linga mine supraveghetorul, misc degetul cel mare de la picior. Lovitura de ciomag nu se lasa asteptata,iar eu, conform planului, pun miinile pe scindura si- mi string picioarele impreuna cu un "au!" .Iau apoi o alta pozitie regulamentara, diferita de cea veche si,spre surprinderea mea, lovitura nu se mai repeta. Consider un succes aceasta incercare si imi dau seama ca prin mai mult curaj si singe rece pot fi si ei pacaliti. Dupa un timp,la o alta miscare a degetului,lucrurile s-au petrecut aproape identic.Am prins curaj, dar cautam ca acest lucru sa-l fac cit mai rar pentru a inlatura orice banuiala de partea lor. Parca acum puteam sta mai mult timp nemiscat pe scindura tare. Loviturile erau mai mult sau mai putin puternice,depinzind de cel ce le dadea, totusi cind ciomagul cadea peste osul piciorului, durerea era greu de suportat,dar nu era alta solutie. In afara de aceasta teroare fizica cauzata de pozitia pe care trebuia sa o respecti, era si alta mult mai groaznica,aceea de a asista la torturarea altora. Aceasta tortura psihica cred ca a dus la prabusirea unui numar mult mai mare de oameni decit tortura fizica. In timp ce noi sedeam sa ne gindim,era luat pe rind cite unul de pe prici si batut sub privirile noastre,spunindu-ne ca la fiecare ne vine rindul.Daca am fi stiut cind urmam poate am fi fost mai linistiti, dar starea aceasta de asteptare era ingrozitoare,macinindu-ne nervii. Veneau mereu cu metode noi de tortura si nu stiam ce ne mai asteapta. Unul cite unul,cuprinsi de deznadejde,oamenii au inceput sa cedeze. Parca aceste chinuri nu ar fi fost suficiente: au inceput sa ne umileasca,urmarind sa distruga orice urma de demnitate din noi. Dupa ce ne-au luat lingurile am fost pusi sa mincam din gamela stind pe brinci. Daca cineva incerca sa se ajute de mini la tinutul sau aplecarea gamelei,era batut peste brate si indesat cu nasul in gamela. Multi s-au oparit , mincind sau incercind sa verse gamela cu barba. Cite unul incepe sa ceara hirtie pentru a scrie. Incep prabusirile iar panica pune stapinire pe toti. Ce si despre cine se va scrie? Fiecare isi pune intrebarea"Ce se va scrie despre mine si cine va scrie?".Erau intrebari izvorite din groaza, care ne obsedau si faceau sa ne cuprinda deznadejdea.Gindurile zboara si spre celelalte camere, unde aveam prieteni. Ce fac ei si ce gindesc despre noi ? Apoi alte si alte ginduri, din ce in ce mai apasatore. In acest timp ii veni rindul lui A.P., student la teologie, arestat in timpul lui Antonescu. A fost batut intr-un mod care depaseste orice inchipuire. Tot corpul, miinile ,picioarele, fata si tot ce se mai putea observa erau numai urme de lovituri. A inceput sa fie calcat in picioare. Nu a mai putut rezista si si-a facut nevoile pe el. Sub pretextul ca a murdarit camera a fost fortat sa-si manince excrementele. Dupa aceea a fost pus sa stea pe un hirdau, intr-un picior, cu miinile in sus, timp de 24 de ore . Un reeducat a avut sarcina sa-l supravegheze, sa nu-si plimbe picioarele si sa stea cu miinile in sus. Cind nu mai putea respecta pozitia ceruta, era lovit cu ciomagul peste fluierul picioarelor pentru a ridica miinile asa cum se cerea. Greu de imaginat, dar a reusit sa stea in aceasta pozitie pina a doua zi spre orele 11.00, cind s-a prabusit fara cunostinta pe ciment. A fost ridicat pe brate de acolo si pus pe prici vizavi de mine. In acele clipe am avut impresia ca am in fata un corp care nu numai ca a fost parasit de suflet, dar si de tot ce era dumnezeiesc in el. Parea un musuroi de materie acaparata de puterea raului. De cite ori imi aduc aminte, imi apare in fata ceva ce nu are nici o asemanare cu ceea ce a creat Dumnezeu pe aceasta lume. Dupa un timp a inceput sa geama si sa ceara o lingura de fecale pentru a-si uda gura. Atmosfera era deosebit de grea, incit nici cei reeducati nu scoteau un cuvint. Toti executau ordinele primite in cea mai perfecta liniste. Se parea ca traim intr-o lume peste care stapinea groaza si puterea intunericului. In aceste conditii programul se respecta cu tristete. Bataile comune continuau cu regularitate dimineata si seara, cu ocazia curateniei, iar in cursul zilei aveau loc bataile si torturile individuale. In alta dimineata am asistat la o alta scena zguduitoare, cind a fost batut G.A. , bucovinean, student la Iasi. Era un om de o puritate sufleteasca rar intilnita. Din cauza loviturilor, ii curgea singele pe nas si pe gura. Cu toate acestea era batut in continuare cu pumnii in piept, de catre cei carora li se cerea sa dovedeasca ca vor sa se reeduce. Modul cum primea G.A. aceste lovituri nu-l voi putea uita niciodata. Privirea lui in gol si nepasarea cu care accepta aceste lovituri parca nu te mai inspaimintau, ci dimpotriva iti dadeau curaj. Apoi l-au pus sa stea pe un hirdau, intr-un picior si cu miinile in sus. Nu mai stiu cit a stat in aceasta pozitie, dar imi amintesc ca in ochii lui se vedea numai liniste si resemnare. Mult mai tirziu, voi afla ca dupa plecarea mea la infirmerie, G.A va incerca sa se sinucida, cind intr-o noapte a vrut sa-si taie arterele de la git. A fost descoperit de P.Popescu si salvat de la moartea pe care si-o dorea in locul torturilor si a umilintelor. Altadata, pentru a arata ca au si alte metode nepuse inca in practica, l-au luat pe P.B. din Constanta si, ca o demonstratie de forta, dupa ce l-au asezat pe un prici, au tabarit doi cu ciomegele lovindu-l in ritmul in care se bate fierul de forja. Demonstratia a durat 15 minute, insa de la sale si pina la genunchi, nu mai ramasese nici o bucatica de piele care sa nu fie neagra-vinata. Ceea ce a impresionat pe toata lumea , nu a fost expunerea sa dezbracat pentru a se vedea efectul loviturilor, ci rabdarea greu de imaginat a acestui baiat de 21 de ani. Nici o miscare, nici un geamat, nimic nu s-a observat la acest copil. Se vedea pe chipurile celor care il loveau o infringere a lor si nu a acelui baiat batut. In aceste clipe trecutul nu mai interesa, iar viitorul ne cutremura. De aceea traiam numai in prezent si eram convinsi ca viitorul nostru atirna de acest prezent. In acesta atmosfera ne gaseam in preajma Anului Nou. Nu pot preciza daca inainte sau dupa 1 ianuarie 1951, mai ramasesem inca trei, asupra carora sa se faca demonstratia de forta, intrucit nu consimtisem sa ne facem demascarea. ... "