Cine ne arunca in ocean... ?

Daca ofiterii de pe vasul "Dubai" sint autorii directi ai aruncarii in ocean a concetatenilor nostri, ei nu sint singurii responsabili. De fapt ei au depasit mandatul lumii civilizate numai prin forma in care au actionat. Altii mai ipocriti, mai "civilizati", si-au dat si isi dau concursul pentru a ne arunca peste bordul vapoarelor, peste bordul omenescului, peste bordul existentei. De exemplu cit de igienic eficace e presiunea pe care Canada o exercita,prin amenda de 7000 de dolari pe care o impune pentru fiecare pasager clandestin. Citi romani or fi ingrasat pestii in ultimii ani din motive de rentabilitate? In ea insasi, aceasta amenda arata ca dreptul de a pleca dintr-o tara in care te sufoci este atestat in "Carta Drepturilor Omului" doar de fatada.

In fapt, sintem barati de o strasnica "carantina". Nu sintem doriti, nu sintem acceptabili, noi, evadatii din lagarele de toate culorile. Trebuie sa mergem inapoi in temnitele noastre, in leprozeriile noastre, in ospiciile noastre, in bananeriile noastre, in lagarele noastre de munca. Sa suportam acolo bataia de joc si munca neplatita, frica si mizeria. Ca sa nu se tulbure Pacea. Ca sa nu se tulbure Comertul. Ca lagarele sa produca mai departe ieftin si profitabil pentru cei din afara lor. Ca tarile respective sa ramina necompetitive si sa fie conduse de excroci cu care sa se poata trata orice. Indivizii care nu se resemneaza ca pacienti (subiecti, detinuti) ai experimentului (lagarului, cancerului) din Est deranjeaza pe toata lumea. Tulbura geo-parsivitatea, geo-rapacitatea, geo-multumirea si geo-nesimtirea, cu tentativele lor de a fugi, de a scapa, de a vorbi, de a trai. Au gasit un moment foarte rau sa evadeze acesti nenorociti, tocmai la apusul Apusului... Un moment in care descompunerea si egoismul alunga din lumea libera (de scrupule) ultimele ramasite ale iluziilor umanitariste, pe care le foloseam in comunism ca fereastra la temnita noastra.

Exista in Romania un numar de prizonieri inchisi intr-un sistem in care trebuie sa respire continuu, desi le repugna total. Oameni ale caror dureri, revolte si disperari sint aduse la paroxism de continuarea dominatiei mafiote - insuportabila si inevitabila. Siliti sa asiste neputiciosi la perpetuarea unei miselii gigantice, la convertirea nerusinarii, abuzului, terorii, minciunii- in fabuloase averi. La innobilarea economica a unei Nemenclaturi criminale. Mecanismele prin care este desavirsit acest proces, metodele prin care este mentinuta starea de injustitie generalizata sint misterioase doar pentru neinitiati. Nu le voi mai enumera. Ma marginesc sa semnalez rezultatul lor: distrugerea latenta a oamenilor cinstiti de catre oamenii-hiena.

Intr-un articol din Romania Libera, Bogdan Ficeag se mira ca electoratul roman nu amedeaza puterea, oricit de uriase ar fi greselile ei. Observatia este justa : de sase ani democratia romaneasca inainteaza aparent paradoxal, straniu, inexplicabil. Exita insa o explicatie : romanii nu sint inca liberi! Temnita e mai putin vizibila in ultimii ani, doar pentru ca e si ospiciu. Gardurile sint sculptate in suflete... Si in plus, lagarul E PAZIT DIN AFARA ceea ce permite gardienilor locali ( carora dominatia nu le-a fost cu adevarat amenintata) sa se ocupe cu alte operatii strategice, cosmetizind lagarul romanesc. Doar extraordinara disperare a celor care incearca sa se sustraga (clandestinii stiu ce risca ascunzindu-se pe vapoare) lasa sa se intrevada realitatea : din "democratia" romaneasca se evadeaza !

Ce pot face victimele acestei catastrofe sociologice ? Sa se resemneze, uitindu-se. Sa continue lupta, consumindu-se. Sa se sinucida, anulindu-se. Sau sa plece, ratacindu-se. Unitatea acestei deversitati este ratarea existentei, de care putini scapa. Restul se prabusesc, in cele mai variate agonii. Ma voi referi aici doar la varianta scufundari prin emigrare.

Tineri ascunsi in calele vapoarelor, aruncati peste bord sau returnati cu avionul sint doar virful aisbergului. Alte infringeri sint mai putin vizibile. Fosti specialisti batind la sute de usi pentru a accepta in final posturi descalificante. Fosti scriitori ramasi fara limba si fara public. Fosti doctori siliti sa reia Medicina de la inceput. Familii ce si-au vindut totul in Romania pentru a obtine banii de drum si care traiesc acum o perpetua insecuritate. Fosti profesori universitari folositi ca "lectori" obscuri in masura in care accepta sa scrie articole pe care sa le semneze indivizi de cele mai variate si academice incompetente. Fosti cercetatori, "beneficiari" de ajutor social. Fosti studenti "emancipati" in vinzatori de ziare si pizza. Oameni intrind in jocul societatii capitaliste cu formidabilul handicap al absentei oricarui capital, proiectati de originea lor... nesanatoasa (Romania comunista) cu citeva clase mai jos decit ar fi avut dreptul, potrivit capacitatilor si muncii lor. Oameni ramasi fara radacini, fara ritual, fara trecut, fara limba, fara prieteni, fara sens.

Pentru ce toate acestea ? Pentru ce sint terciuite atitea destine. Pentru ce esueaza -departe de casa- atitia romani ? Pentru ca mafiotii sa domneasca in pace. Sa pazeazca si sa se pazeasca in pace. Sa napirleasca in pace. Sa fure si sa se imbogateasca in pace. Sa maevreze in pace poporul pe care capuseaza. Sa savureze in pace triumful nerusinarii, rapacitatii si rautatii lor. Sa grohaie satisfacuti la chiolhanurile in care-si serbeaza succesul. Sa rida de nenorocitii cu principii. Sa predea odraslelor lor stacheta averilor crescute fulgerator. Impreuna cu sfaturile si obiceiurile de rigoare. Sa se asocieze in pace cu alti oameni de afaceri si cu alti politicieni (de afara). Sa moara in pace.

Au nevoie de liniste banditii romani.Pentru aceasta, pentru acestia, sintem aruncati peste bord. Si cadem unul dupa altul ca niste miei. Sintem aruncati tot noi,victimele atacului comunist pentru ca nu i-am aruncat noi pe ei, agresorii. Nu de pe vapor, ci din posturi, nu in ocean ci in puscarii. Ametiti de imbecilitatea noastra rafinata nu am inteles ca nu era loc pentru toti pe punte si am renuntat la revolutie. Dar Ei au inteles ! Si nu au renuntat la nimic ! Astfel se face selectia.

Ofiterii de pe Dubai nu sint decit niste executanti. Domnii din Apus, doar niste complici. Adevaratii criminali sint la Bucuresti. Si isi freaca miinile satisfacuti la fiecare Calin Nemes care se scufunda, la fiecare x care e scufundat.

Oare isi dau seama Tovarasii nostri ca multi dintre transfugii care vor iesi la suprafata, nu ii vor uita si ierta niciodata ? Resentimentele noii generatii de victime ale Mafiei Rosii sint nu numai concentrate in Romania, dar se si imprastie pe tot globul ! Inmormintind generatia Coposu, mafiosecuricomunistii spera ca vor putea inchide dosarul, nemaiavind cine sa-i acuze, nemaiavind cine sa-i urasca suficent pentru a-i urmari. Se inseala. Nu vor avea liniste, decit dupa ce vor plati.

Si poate ca ocazia de a plati -pentru fiecare roman alungat, pentru fiecare roman aruncat- va veni totusi... Sint unul dintre cei ce o asteapta.

Ioan Rosca (inca pe vas...)

Montreal, 4 iunie 1996