Pericolul nationalismului...(1) Preambul: "Ion Diaconescu said: "sub anumite conditii suntem dispusi sa intram in coalitie cu PDSR". Great words Lutas."(Savulescu) "Yes he did. He said those words to try to keep extremists like Funar out of the government in order to further the national interest. This is a completely foreign concept for you, the national interest. It does Romania no good to have extremist parties in the government under any circumstances." (Lutas) Fals ! Iliescu nu e preferabil lui Funar. PDSR-ul a fost si este fatal interesului national. Nu poate fi legitimat- in numele pericolului "extremismului". O crima certa nu poate fi admisa ca mijloc de evitare a unei crime virtuale. In tara se produc faradelegi concrete, abuzuri devastatoare. Nu trebuie considerate secundare, puse in umbra unor campanii ideologice. O fi nationalismul periculos,dar nu el a distrus si nu el distruge Romania. Funar s-a compromis in alianta cu Iliescu cel putin la fel de grav ca Tovarasul sau de drum. A focaliza critica pe Funari inseamna a face jocul de diversiune al puterii. Nu Procesul nationalismului e pe rol azi, ci al comunismului. E pacat ca modul orb (sau interesat) de a vedea lucrurile al unor observatori exteriori este asimilat de unii simpatizanti ai opozitiei. Apreciez entuziasmul , efortul si seriozitatea cu care domnul Lutas sustine cauza Conventiei. Uneori insa , distanta fata de realitatea politica romanesca il duce la simplism si eroare . Intervin ca sa arat de ce nu se poate ca CDR-ul sa faca pact cu PDSR-ul, in numele "interesului national" . Pericolul nationalismului ... Acum 6 ani revolta anticomunista a polarizat societatea romaneasca in doua tabere antagonice (cufundate intr-o masa de manevra ). S-a creat o linie de front care a pus fata in fata reteaua Tovarasilor si gruparea celor care doreau rasturnarea lor. Desi aveau forte net superioare, securicomunistii au preferat o victorie fara confruntari, o contrarevolutie de catifea. Decit sa zdrobeasca rezistenta, au preferat sa se imburghezeasca in liniste. Razboiul trebuia evitat si pentru asta amestecul taberelor era necesar. Au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a estompa linia de demarcatie comunism-anticomunism. Au recurs la minciuna, diversiune, intimidare etc. Metoda principala a fost inventarea unor alte linii de front, pe care sa poata fi drenate energiile combative si care sa distraga atentia opiniei publice de la problema critica . Romanii trebuiau cantonati in batalii de diversiune , formatiunile politice trebuiau impinse catre dezbateri inofensive. Polarizarea in jurul problemei rasturnarii Puterii trebuia substituita cu orice altceva. Cel mai bun inlocuitor s-a dovedit - o data in plus- "problema nationala". Asa au aparut formatiile si personalitatile "nationaliste" (PUNR, Romania Mare, PSM). Pentru cine cunoaste realitatile romanesti, rolul lor a fost evident, de la inceput. Aparatorii "tarisoarei" erau aceleasi persoanaje care participasera la aducerea ei in stare de coma. Acesti ciudati patrioti se agitau razboinic-isteric impotriva asaltului unor dusmani virtuali, dar nu aveau nimic de spus despre prezenta unor infractori dezintegratori -la cirma tarii. Ba mai mult, i- au sprijinit anti-patriotic in abuziva guvernare. Pe securi-patrioti ii ingrijora vinderea spre Vest , nu si raminerea ei in ghearele stapinului de la rasarit. Se inclestau galagios in batalia (?) pentru Transilvania, tocmai in clipa in care Puterea renunta la Basarabia - fapt ce nu le-a stirnit nici un icnet. Regizau conflicte interetnice (Tirgu Mures de exemplu) ca sa reabiliteze tocmai "Securitatea" care inacatusase "patria"... Dar desi un avizat nu putea lua in serios "patriotismul" tribunilor securistoizi, sarjele lor patriotarde au reusit : - impunerea falsei confruntari nationalism/antinationalism ca linie de polarizare politica - in locul celei comunism-aticomunism - distragerea atentiei populatiei de la marile lovituri care i-au fost date in etapa tranzitiei - justificarea aparatului de represiune (vechi si nou) ca mandatat al interesului national - dezamorsarea incercarii anti-comunistilor de a duce la capat revolutia , in numele nevoii de stabilitate impusa de pericolul extern - compromiterea patriotismului si nationalismului - aruncarea taberei democratice in aparenta opozitie fata de "cauza nationala" si impingerea ei catre internationalism - obtinerea unor concesii din partea unor cercuri din occident (in directia acceptarii legitimitatii restauratiei securicomuniste) in schimbul strunirii "tendintelor extremist nationaliste". Din pacate , strategii opozitiei nu au gasit antidot pentru aceasta manevra. Reactiile lor - confuze si inoportune- s-au soldat cu pierderi electorale dificil de estimat. Prezentarea in alegeri in coalitie cu UDMR-ul a fost graitoare... Unele personalitati ale opozitiei civice au raspuns campaniei secursito-nationaliste prin sustinerea unor teze "mondialiste", prin denuntarea nationalismului ca inapoiat si nociv, prin lansarea unei campanii de dezintoxicare de orice orgoliu national. Ei si-au propus reeducarea urgenta a poporului roman in spirit cosmopolit. Ori, poporul roman iese din decenii de Cintarea Romaniei. Masa are atita inertie, incit opozitia nu poate astepta si nici forta schimbarea reflexelor. Trebuie sa tina cont de valorile majoritatii , daca vrea sa o reprezinte. Nu avem de altfel motive de simpatie pentru "reeducari" si "formari de om nou"... Si apoi,chiar daca e adevarat ca patriotismul a capatat la noi tonuri penibile, nu exaltarea patriotica e marele pericol. Programul anti-nationalist, poate laudabil in alt context (de exemplu cind extremismul nationalist ar fi cu adevarat puternic) e cu totul inoportun azi si cei care imping opozitia in aceasta directie sint iresponsabili. Romanii sint intr-o prea mare criza de valori pentru ca sa te lansezi dezinvolt intr-o critica a iubirii de tara. Nu e momentul sa"vindecam" de iubiri, de credinte, de ritualuri si de obiceiuri aruncindu-i pe oameni goi pe altarul modernitatii. Procedind fara tact nu vom reusi decit sa indepartam opozitia de electorat si sa concedam Securitatii monopolul "dragostei de tara". Se poate adopta o linie mai echilibrata. Inspiratele interventii ale domnului Paler sint o excelenta sugestie. Nu e chiar asa de greu de promovat un nationalism (patriotism) temperat, fara stridente , fara declamatii, fara ura, fara orgolii- dar oferind bucuria apartenentei la o aventura colectiva specifica. Am militat -in cadrul unor dialoguri pe care le-am avut cu unii lideri ai opozitiei- pentru pararea inteligenta a diversiunii nationaliste . Am aflat cu acest prilej ca existau si niste exigente exprimate de cercuri democratice din afara tarii, care se aratau mult mai ingrijorate de pericolul ajungerii la putere a "extremismului nationalist" decit de raminerea la putere a celui comunist... Dinspre Vest aceasta optica e de inteles: - rasturnarea comunismului reprezenta riscuri prea mari pentru geo- stabilitate - nu au nimic de cistigat dintr-un Proces al Comunismului; dimpotriva pot iesi in evidenta complicitati indecente - neo-tovarasii sint parteneri interesanti pentru afaceri In plus, exista alte interese (drepturi pentru minoritati, recuperare de proprietate, facilitati comerciale, evitarea recrudescentei anti- semitismului etc)care pot conduce la troc cu Puterea. Observati cita agitatie este in jurul homosexualilor si comparati cu linistea cu care e tratata mentinerea intregului popor roman in miinile mafiei securi-comuniste... Indemnurile la combaterea nationalismului trebuie intelese in acelasi context . Nu mai e loc pentru iluziile de odinioara : interesele Vestului pot coincide pe unele teme cu interesele noastre, dar nu au derivat si nu vor deriva niciodata din ele. Nu grija fata de suferintele romanilor a prevalat la Yalta ... Nu intimplator s-a pornit "razboiul" dintre Ion Iliescu si echipa "nationalista", imediat dupa intoarcerea de la Washington, unde s-a perfectat un pact pe care l-am semnalat la timpul corespunzator. . Probabil ca Clinton (si altii) au cerut insistent marginalizarea "extremistilor" ca o conditie de "normalizare". Iliescu s-a conformat, "baietii" au pus in miscare scenariul corespunzator, s-a simulat lupta dintre Tovarasi , s-a trecut la o noua etapa ... "Patriotii" au facut un pas inapoi si sint tinuti in rezerva pentru a mirii cind va trebui renegociat cu Apusul. In schimb , Vestul accepta inacceptabilul si eventual recomanda opozitiei sa fie disciplinata si colaborativa. Tehnica mare, moscovita. Asa obtine mafia rosie prelungirea clauzei de legitimitate. La gindul ca in numele acestui tirg-farsa, niste functionari si analisti mediocri recomanda unor reprezentanti ai opozitiei din Romania sa cada la pace cu Ion Iliescu- pentru a lupta cu Funar, mi se ridica singele'n cap. Cind vad ca unii opozanti din Romania ar vrea sa foloseasca aceste indicatii pretioase pentru a justifica renuntarea la scrupulele care ii tin inca departe de cirdasia cu puterea, revolta mai urca o treapta. Sper ca liderii CDR-ului isi vor conserva cinstea si luciditatea si ca isi vor onora raspunderile. Rasturnarea PDSR-ului (cu satelitii lui mai mult sau mai putin "nationalisti") e singurul mandat pe care CDR-ul il are de la sustinatorii lui. Peste acest mandat conducatorii CDR-ul nu pot Btrece- oricite recomandari li s-ar face din diverse directii- fara a trada cauza pe care isi bazeaza legitimitatea. Cum adica alianta anti-extremista cu PDSR-ul ? Ca si cum Funarii, Paunestii, Vadimii si Iliestii nu ar fi complici, frati, Tovarasi... Ca si cum nu ar reprezenta pe diverse voci interesele aceleiasi Mafii. Ca si cum Funar ar fi asasinat revolutia , nu Iliescu. Ca si cum Paunescu ar fi terciut Piata Universitatii. Ca si cum nationalismul ne-ar fi distrus tara, nu comunismul. Diversiunea nationalista a reusit deja sa deraieze ideologia opozitiei pe tema nationala , sa santajeze Vestul cu pericolul "fascismului" si sa paralizeze populatia in confuzie. Sper ca nu va repurta succese si mai mari. Ajunge . Ioan Rosca 10 septembrie 1996