Pledoarie pentru veghea din exil

1. 
    Nu stiu exact ce si cum vor sa faca initiatorii "lobby"-ului pentru 
Romania. Cine si ce va fi sustinut ? Nu poti sprijini romanii in bloc-  
atita vreme cit printre ei se afla si cei care distrug tara !

   Presupun ca organizatorii au in vedere victoria opozitiei la 
apropiatele alegeri. Un astfel de deznodamint fericit va creea enorme 
responsabilitati celor ce vor prelua puterea. Vor fi confruntati 
cu mari greutati si cu o crincena impotrivire. Securi-comunistii vor 
incerca sa revina la cirma : sabotind , manipulind populatia si 
speculind orice greseala si orice nemultumire. 
    In aceste conditii, sustinerea din afara a tinerei democratii prezinta 
un indiscutabil interes. Inteleg importanta strategica a organizarii 
unei sprijin eficace. Urez mult succes initiatorilor .Voi ajuta si eu cind 
mi se va cere. Dar nu ma voi ocupa de strategia acestei activitati. Nu 
ma pricep. Nu ma atrage.  

2    Eu sint mai curind preocupat de necesitatea optimizarii reactiei 
exilului in cazul in care lucrurile nu vor lua intorsatura pe care o spera 
optimistii. Acum sase ani am fost aproape mustrat cind am prevenit 
inaltele fete opozante de la Bucuresti de catastrofa pe care o vor 
provoca alegerile. Si nici in 1992 prudenta mea nu a gasit prea multa 
intelegere. Dati-mi voie si de aceasta data sa iau alternativa neplacuta 
in calcul. Prevederea e mama intelepciunii.  

   Ce vom face daca, neputind risca pierderea puterii- datorita 
lucrurilor pe care le-ar descoperi noii veniti despre abuzurile, furturile 
si crimele din toti acesti ani - securicomunistii vor lovi in forta ? Daca 
se vor preta la o sfruntata falsificare a alegerilor sau vor declansa 
represiunea contra celor care incearca sa-i rastoarne ? 
   Nici daca PSDR-ul se retrage initial - intrind un timp in umbra, 
pentru a vedea daca agentii pe care i-a strecurat in rindurile opozitiei 
reusesc sa  impotmoleasca justitia- posibilitatea ca sa dezlantuie 
ulterior o "rebeliune" nu e exclusa. 
   Ce vom putea face daca in Romania dictatura isi da jos masca si manusile ?

    E oare normal ca un astfel de ceas sa ne gaseasca (din nou !) 
nepregatiti, dezorganizati, incapabili sa reactionam coerent si eficace ? 
Ca si cum faptul ne-ar lua pe nepregatite , ca si cum n-am sti pe ce 
butoi cu pulbere se afla Romania. 
    E normal ca, daca alegerile din 1946 se repeta , sa nu fim in stare sa 
luptam pentru ca vocea celor furati sa se auda in lume si ca sa ingreunam 
recunoasterea internationala a faptului abuziv re-implinit ?  E onorabil 
sa nu fim in stare sa protejam liderii rezistentei : de abuzuri ,intimidare, 
agresare, arestare, lichidare ? E bine sa ne mentinem potentialul de 
reactie la nivelul clasicelor noastre schelalaieli indurerate ? 

    Problema pe care o pun este daca nu am putea depasi acel "Asa a fost sa 
fie" pe care il genereaza consecvent incapacitatea noastra  de prevedere.

    Propun deci ca , in paralel cu pregatirea strategiei de lobby pentru o 
administratie eliberatoare, sa ne pregatim pentru cazul conservarii 
abuzive a puterii Mafiei. 
    Mai avem putin pina la alegeri.  O alternativa - cit se poate 
de pluzibila-  este falsificarea lor grosolana.  Imaginati-va puterea 
sfidind, opozitia tipind neputincios,Vestul grabindu-se sa autentifice orice
 -din frica de instabilitate...
    Acest scenariu va suna familiar ? Atunci de ce sa ne surprinda din 
nou ? Sa ne gindim de pe acum cum am reactiona intr-un astfel de caz. 

   [ Sper ca unii, aflati intr-o postura mai putin crtica decit a mea (in 
final de doctorat, fara slujba si fara bani) sa poata dedica mai mult 
timp acestei probleme stringente. In ce ma priveste, pot doar sugera 
osatura unei eventuale solutii.]

 3 Organizarea unei reactii eficace la o eventuala faradelege electorala, 
sau la declansarea  represiunii impotriva opozantilor, presupune punerea la
punct a unui ansamblu de mecansime:

- Un sistem de tinere la curent cu ceea ce se intimpla in tara ; punti de 
legatura rapide si fiabile cu principalele personalitati, organizatii si 
ziare de opozitie
- Un protocol precis de redactare a comunicatelor de protest : 
lansarea variantei initiale, discutarea observatiilor , verificarea parerii
unor personalitati bine precizate din tara,  operarea  modificarilor de catre
autor sau de catre persoane avind acest mandat, propunerea la vot elecronic
deschis, sinteza semnaturilor (din exil si din tara), validarea (totul in 
termen foarte scurt)
- Un sistem de propagare a comunicatelor :  atentionarea institutiilor 
pertinente; dirijarea catre surse mass-media bine definite; distributie pe 
Internet; publicare in tara
- Un sistem de coordonare a manifestatiilor publice izbucnite solidar 
in toate colturile lumii
- Un sistem de urmarire a reactiilor opiniei publice occidentale,  
raspuns la aceste reactii si arhivare a materialelor.
- Un mecanism practic de modificare a procedurilor precedente.

4    Sper ca aceste sugestii sa aiba macar calitatea de a scoate in 
evidenta cit e de complicata problema , cit de mare energia necesara   
pentru a o rezolva satisfacator si cit de departe sintem de solutie.  
Nu am formula. Tot ce pot prezice e ca efortul ar trebui sa fie colectiv, 
pentru ca sarcina fiecaruia sa fie rezonabila. Am vazut pe propria piele 
unde duc "heirupurile" pionierilor singuratici ...

    Ce frumos ar fi daca , o data produsa o faradelege in Romania, 
organsimul nostru , avizat prompt, verificind imediat seriozitatea 
informatiei, ar secreta rapid un protest intarit de un univers masiv de 
semnaturi si propagat spre un univers oportun de adrese ...
    Ce bine ar fi sa aratam prietenilor din tara care se indoiesc de rostul 
existentei unei rezistente in exil -ca se inseala. Sa se bucure ca veghem , sa
ne simta un scut protector ... 

    Experienta ma indeamna insa la scepticism. Am vazut impotmolindu-se
prea multe initiative. Am urmarit pina la lehamite repetarea ritualului 
cu care ne inmormintam ideile- cu o voluptate misterioasa. Stiu cum esueaza 
actiunea in vorbarie, cum degenereaza dialogul in birfa, parerea in ambitie,
dezacordul in suspiciune si contrazicerea in ura, cum se transforma 
sincronizarea in negociere artagoasa, cum piere cooperarea corodata de 
orgolii si proiectul ars de acidul criticilor. Iar istoria exilului romanesc 
completeaza destul de armonios simfonia infringerilor noastre.
    Voi fi primul care sa se bucure ca sint infirmat.

    Ma voi bucura si mai tare daca nu va fi nevoie de interventia 
noastra protectoare , ci de acel lobby care a fost propus pe Internet. 
    Deocamdata, eu ramin de veghe. Mi-e frica de potentialul criminal al 
mafiotilor romani. De cite ori ma bintuie somnul , ma inteapa sulitele
privirilor pe care mi le-au infipt sub barba "oamenii de bine"- pe cind 
faceam greva foamei. Priviri ce nu au lasat loc la nici o iluzie.  Amintirea 
fioroasa a securi-zmeilor ma tine inca treaz.
    Un Prislea steril, aproape ridicol. 
    
Ioan Rosca                                              13 octombrie 1996