Falsa problema a candidatului ideal
1
Cele citeva mesaje pe tema "candidatului ideal" imi arata, o data in
plus, cit de diferite sint percetiile noastre asupra fenomenului politic
actual romanesc. Imi voi expune din nou punctul de vedere, nu din
convingerea ca ar fi ADEVARUL, nici din speranta ca ar descoperi
SOLUTIA, ci din dorinta de face astfel auzit glasul paturii (subtiri) a
revoltatilor din Romania. Prizonieri ai Securitatii restructurate.
Prizonieri ai Mafiei in expansiune. Prizonieri ai populatiei in
descompuneere.
2
Pentru ca o candidatura sa se termine cu succes e nevoie :
a- de o definire reusita a platformei candidatului
b- de o alegere fericita a persoanei lui
c- de asigurarea comunicarii corespunzatoare cu electoratul
d- de o reactie sanatoasa a acestuia
Intre conditii exista "si" logic, ele formind o cascada din care lipsa
unui etaj asigura esecul. Tocmai de aceea nereusita finala singura, nu
poate conduce la o concluzie ferma de genul "candidatul nu a fost bine
ales" sau "platforma a fost nepotrivita". Poate ca publicul a reactionat
"paradoxal". Poate ca nu a fost asigurata comunicarea.
Ori, la alegerile precedente din Romania, comunicarea dintre
candidatii opozitiei si electorat a fost viciata atit de grav, a fost atit de
necorespunzatoare , incit a fost absolut suficenta pentru a interzice
succesul candidatilor. Asadar deductia potrivit careia rezultatul acestor
alegeri a demonstrat orientarea gresita privind persoana sau platforma,
facuta numai in urma insuccesului, este o speculatie , cred eu,
derutanta. In conditiile in care alegerile au avut loc, orice candidat al
opozitiei, pe orice platforma, ar fi pierdut. Si va pierde si in
continuare, caci Tovarasii reusesc sa conserve aceste conditii. Cu asta
se ocupa ei, nu cu speculatii isterice despre vidul de competente.
In consecinta, eliberarea cade in sarcina tuturor, in sensul
schimbarii acestor conditii si nu al asteptarii candidatului providential,
sau al declansarii "miss Opozitiei" sub privirile spiritualizate ale
"arbitrilor civici"...
Aceasta nu inseamna ca fostii candidati sau fostele platforme au fost
oportune. Si nici ca alegerea lor neinspirata nu poate compromite pe
viitor sansele de reusita. Ea e o conditie necesara , dar nu suficenta si
cit timp se conserva cadrul politic actual e chiar dificil de evaluat.
Atita timp cit comunicarea cu electoratul este la discretia aparatului
propagandistic al puterii, Supercandidatul si Superplatforma vor esua
"misterios".
Am asitat (intre 1990-1992) la inexplicabile (in mod natural)
insuccese ale personalitatilor care "se dadeau de partea opozitiei". Ca
era vorba de Doina Cornea, Ana Blandiana, dVictor Rebenciuc,
Corneliu Coposu, Octavian Paler, Gheorghe Zamfir, Ticu Dumitrescu,
Calin Nemes, Ion Ratiu, Dumitru Dinca, Eugen Ionescu, Radu
Chesaru, Toader Stetca, Nica Leon, Nicolae Manolescu , Bacanu,Iaru,
Liiceanu, regele Mihai, ... de ORICINE, in clipa in care se exprima
impotriva Retelei, devenea nepopular ! "Necharismatic" era sa fii
batrin, tinar si de virsta medie. "Necharismatic" sa fii femeie sau
barbat. "Necharismatici" s-au dovedit intelectualii si ne-intelectualii.
"Nedoriti" vechii detinuti politici, vechii ne-mebri de partid, dar si
vechii membri de partid . Si asta fulgerator ! De la un capat la altul al
tarii, populatia "afla" marile defecte, marile tradari, marile murdarii,
planurile ascunse, lipsa de simt politic, pofta de putere si de jaf a
acestor personaje. Toata lumea afla... Toata lumea vorbea ... Toata
lumea era revoltata ... Si in final, ... se vota !
Daca Ilie Nastase ar fi venit la opozitie, in citeva zile ar fi devenit
nepopular. Lumea ar fi aflat. Ar fi judecat. S-ar fi scirbit. I-ar fi
reprosat arivismul. L-ar fi denuntat. Nici Hagi n-ar supravietui decit
doua zile lucraturii pinzei "oamenilor de bine"...
3
Nu am sa inteleg niciodata pe cei care s-au mirat si se mira de aceasta
"tendentioasa" reactie a elctoratului si considera ca activitatea
informatorrilor si provocatorilor Securitatii , cit si a propagandistilor
ramasi la controlul televiziunii nu reprezinta o explicatie ! Multi
romani "cred" in disparitia peste nopte a aparatului Securitatii, sau cel
mult ii aloca "o anume importanta".
Dar raminerea in functie a unui enorm aparat de supraveghere,
presiune, provocare, diversiune si presiune nu pare a mai alarma acut.
De ce ? Sint acceptate garantiile Tovarasilor ramasi singuri la cirma
Securitatii. De ce ? Este acceptata incuierea arhivelor ei interne. De ce
? Este acceptata "inposibilitatea" aflarii adevarului despre revolutie si
teroristi . De ce ? Este acceptata "incapacitatea" sistemului juridic de a
lansa un singur proces pentru abuzurile si crimele din timpul
regimului comunist. De ce ? Este acceptata imposibilitatea pedepsirii
marilor lovituri in epoca coruptiei, chiar desconspirate. De ce ? Cu
multa pudoare subiectul este evitat atunci cind se fac analize savante
despre politica romaneasca. De ce ? Tot mai putini cer , ca o conditie
prealabila obligatorie pentru recunoasterea "alegerilor" , desfiintarea
CONTROLABILA PUBLIC a Securitatii. De ce ...?
4
In ce ma priveste, nu imparatasesc nici un pic tonul ironic (bascalios)
pe care trateaza unii tragedia din Romania. Si nici ascunderea cu capul
in nisip, in cautarea unor "explicatii" rafinate. Sint absolut convins ca
Ion Iliescu, cu exact acelasi discurs, cu exact aceeasi prestatie, ar fi
fost infrint , daca Reteaua s-ar fi simtit amenintata de el. Va cistiga
oricine e cu ei si va pierde cine e impotriva. Pentru ca ei formeaza o
structura enorma, bine organizata, bine insurubata la putere,
solidarizata de temeri si interese . Iar in contra lor sint indivizi izolati,
jucind un joc politic de aparenta normalitate .
Miza din Romania e extrem de mare, nu e o miza politica
obisnuita. Este evitata o operatie de justitie extrem de periculoasa. Sint
condusi spre mormint ultimii martori suparatori. Se decide oligarhia
pentru urmatoarele trei generatii. Cei care formeaza Mafia , vor
domina copios Romania. Nu sint atit de naiv incit sa nu observ inertia
impartirii in "paturi" si cit e de greu de fapt in capitalism sa mai
recuperezi un handicap de start. Copii celor cinstiti se vor angaja in
intreprinderile prospere ale copiilor celor ce nu sovaie de la nimic. Pe
un astfel de postament moral se va cladi acolo.
Stiu ca acasa exista un segment al populatiei prizonier si disperat.
Ma doare sufocarea lui. Si constatarea ca majoritatea poporului roman
contribuie nu ma deruta. Cred ca am tras lectia care trebuie din
"fenomenul Pitesti". Imi pot focaliza atentia asupra acelei probleme pe
care cred eu ca Revolutia trebuia sa o rezolve : eliberarea tarii din
miinile mafiei securicomuniste (nu o spun bombastic, ci incerc sa
sintetizez o formula).
Fara aceasta pre-conditie electorala nu voi recunoaste niciodata
legitimitatea vietii politice romanesti. Si nu voi intra in jocul
speculatiilor despre "criza de charisma" sau de "platforma" sau despre
"gresita eva luare a electoratului". Succesul prin siretenie (pe care il
sugereaza unii naivi) nu-mi apare nici posibil nici dezirabil. Opozitia
nu poate pacali Reteaua si in consecinta, nici populatia. Va trebui sa
isi asume confruntarea fatisa. Sau mai curind, ar fi trebuit sa si-o
asume de mult.
Acum citiva ani marsaluiam bezmetic impreuna cu alti citiva
"nerabdatori" si chemam la revolutie cu "Acum !". Nu cred ca ne-am
inselat. As striga si azi ... "Atunci !". Puroiul a erupt si e peritonita. E
tot mai problematic sa tai apendicul. Nu mai e nevoie sa ajungi la
bisturiu, mai trebuie sa-l si localizezi ... Confuza dintr-un cap in altul,
slabita de neparticiparea majoritatii cetenilor romani, opozitia e tot
mai intens sfatuita sa-si tradeze idelurile pentru a incerca astfel sa le
realizeze ...
Cum ar veni, sa asigure pe romani (si mai ales pe ANUMITI
ROMANI) ca nu se va schimba nimic, pentru a fi lasata sa schimbe
totul, fara a se atinge de punctele esentiale. Cam astfel imi suna
platforma "subtila" pe care unii "analisti" o propun opozitiei. Cu o
astfel de platforma e intr-adevar nevoie de un Iliescu pentru a o
sustine. Nu ca nu am avea si alti actori de calitate. Dar numai el ar
aduce increderea securipublicului subteran care e temelia cladirii
electorale romanesti.
Ioan Rosca 2 ianuarie 1996