Obstacole in denuntarea comunicidului. Apel catre evreii 
romani 

(Marginalii la un dialog Liiceanu-Sava) 
Dialogul Liiceanu-Sava ilustreaza exemplar mocnita contradictie care opune pe 
intelectualii din Romania in problema denuntarii comunicidului. Doresc sa-mi 
arat absoluta solidaritate si simpatie fata de pozitia lui Liiceanu in acest 
interviu. In acelasi timp as vrea sa repun in discutie retinerea unora in 
judecarea comunismului. Liiceanu se straduie sa-i explice domnului Sava 
importanta Procesului Comunismului, pentru sanatatea morala (chiar mintala) a 
poporului roman -de azi si mai ales de miine. Sava pareaza continuu, se ascunde 
dupa generalitati manipulate savant, isi transfigureaza interesele in 
"echilibrul moderatorului", ba chiar il acuza pe interlocutor de excesivitate ! 
Din fericire, Liiceanu gaseste tonul, energia, decenta, demnitatea si claritatea 
necesara pentru a demonta subterfugiile propagandistice anti-justitiare. El 
amendeaza prompt "licente" cu care ne-am obisnuit deja, menite sa ne "tempereze" 
dorul de adevar, de justie (si in fond - de sens): "vinatoarea de vrajitoare"; 
"setea de razbunare"; "extremismul"; "neintelegerea bunelor intentii ale unor 
comunisti", "vinovatia -generala si relativa" ; "robespierrianism "; 
"inversunare" etc. 
Liiceanu apeleaza la comparatia inevitabila intre nazism si comunism. Cu 
abilitate Sava eludeaza subiectul. [Eu am avut parte de un tratament mai putin 
amabil anul trecut - cind pledam pentru aceeasi comparatie. Semnalam ca vizita 
la Washington a liderului CC-PCR - Ion Iliescu - trebuie denuntata, din moment 
ce ultimele ramasite naziste sint vinate prin Franta si aiurea. O discriminare e 
posibila doar pentru cine considera ca distrugerea noastra e mai putin 
importanta. Domnul Ahronovitz a incercat sa-mi stopeze demersul comparativ cu 
acuzatii de anti-semitism. A mers mai departe (a fost mai deschis) decit Sava si 
a afirmat raspicat ca in Romania nu a fost nici o crima monumentala, nici un 
genocid, ca a compara tragedia noastra cu Holocaustul e o jignire adusa 
poporului evreu... Apoi, au venit stirile despre "inalta apreciere" pe care o 
arata anumite asociatii evreiesti liderului comunist dispus "impaciuitor" la 
returnari de proprietati si despagubiri.("miercuri 6 septembrie, generalul 
israelian Moshe Nativ, director general al Agentiei Sochnut si ambasadorul 
Naftali Lavi, vicepresedinte la "World Jewesh Restitution Organization" i-au 
inmanat presedintelui Romaniei, la Palatul Cotroceni, medalia jubiliara 
"Ierusalim 3000" "). Domnul A. a uitat sa protesteze, desi ne ceruse ritos sa 
condamnam ridicarea unor statui lui Antonescu. Este clar ca pentru dumnealui "e 
vorba de altceva" si tocmai de aceea cred ca se inseala cind isi imagineaza ca 
simte romaneste !] 
Revenind la dialogul Liiceanu-Sava, tonul filozofului este nu "intransigent" 
(cum sugereaza Sava - rauvoitor) ci disperat. Iar Sava se dovedeste mai curind 
siret decit arogant, desi un tupeu nefiresc tisneste in replicile aproape 
mustratoare pe care si le permite atunci cind Liiceanu refuza sa se 
linisteasca... E culmea sa acuzi de intransigenta un om care nu si-a putut 
realiza nici o farima dintr-un ideal absolut rezonabil si sa predici compromisul 
tocmai partii cu totul calcate in picioare. Sa nu fim intransigenti cu 
comunistii care ne domina in continuare netulburati -iata o foarte cinica 
recomandare ! 
Si din nou mi-a dat ghes intrebarea (domnul Sava fiind un evreu atit de 
respectabil) : "De ce nu se plaseaza evreii din Romania in tabara 
anti-comunistilor fermi ?". Pentru ei - care sint de un anti- nazism atit de 
energic si perseverent -este un paradox ! Cum de am gasit si gasim evrei in 
tabara opusa (nu are cred rost sa exemplific, dar am de unde !) dar practic nu 
putem vorbi de contributia lor la rezistenta anti-comunista din Romania ? (Rog 
sa fiu corectat, daca nu sint la curent) 
In mai multe rinduri mi s-a reprosat ca aduc in discutie pe evrei, cind fac 
apel la condamnarea comunismului. Unii au vazut (sau vor sa vada...) in asta - o 
manifestare "fascista" - dovedind inca o data trainicia "dihotomiei" 
simplificatoare : nazism-comunism. Care deturneaza atentia de la raportul 
victime-calai si amina nedefinit denuntarea "tratamentului" la care comunismul 
ne-a expus. Ori, tocmai aceasta diversiune e grava. Si nu pot s-o atac tacind... 
Mai incerc deci inca o data sa explic de ce ar trebui atrasi si evreii romani in 
aceasta dezbatere : 
a) Genocidul ca subiect Holocaustul si condamnarea lui reprezinta precedentul 
istoric de care noi, cei care reclamam Procesul Comunismului ne putem cel mai 
bine prevala. Putem cere solidaritatea evreilor fata de o situatie analoga cu 
aceea pentru care au cerut lumii (si nu fara succes) solidaritate. Evreii sint 
intr-o pozitie speciala fata de apelul nostru la justitie. Au cucerit o 
autoritate care le confera raspunderi. Raspunsul lor e un adevarat test : vor 
dovedi ca genocidul le repugna principial si ca au cerut justitie in numele 
omenescului sau se vor arata mai putin sensibili la tragedia noastra, relevind 
psudo-universalismul cererilor lor ? Daca nu vom insista pentru a obtine un 
raspuns la aceasta intrebare solutia va fi cea mai comoda : eludarea ! Provocind 
o alegere, ne dam sansa de a-i vedea ( macar pe unii dinte ei) alaturi de cauza 
noastra, a carei legitimitate -desconsiderata astazi scandalos- ar cistiga un 
gir important. Interventia lor activa ar fi un sprijin de nepretuit. (Poate ca 
supraestimez influenta diasporei evreiesti asupra opiniei publice mondiale; in 
orice caz pare mai mare ca a noastra...) 
b Eliberarea de obligatiile razbiului II mondial A doua chestiune fata de 
care evreii au o pozitie particulara si un cuvint important de spus este aceea a 
ingaduintei fata de comunism in numele "parteneriatului" anti-nazist. De la ei 
ar putea veni cel mai eficace semnul ca aceasta scuza a expirat. Hitler si 
Stalin au avut nazuinte profund similare. Primul i-a amenintat direct pe apuseni 
in timp ce ultimul s-a multumit sa distruga doar pe "estici". Primul avea etnii 
de "curatat", celalalt "clase". In rest, aceleasi viziuni devastatoare, aceleasi 
"arhitecturi" penitenciare, aceleasi tragice realizari... Putem intelege 
interesele vitale care au dus la alianta Apusului cu Stalin (practica, cinica, 
realista). Si dorinta de a le polei cu o noblete contrafacuta. Dar dupa 50 de 
ani, interesele propagandistice (de "igiena" istorico-politica) ale aceluiasi 
"Apus" nu mai pot sta in balanta fata de stringenta nevoii noastre de adevar. E 
absolut monstruos sa ni se mai ceara sa ne sufocam in minciuna numai pentru a nu 
da batai de cap, in "lumea civilizata"..., unor functionari anchilozati, unor 
intelectuali incomodati si unor cetateni amenintati sa-si piarda candoarea! 
Pe de alta parte, noi trebuie sa intelegem ce a reprezentat pentru evrei 
interventia imperiului comunist in razboiul al II-lea mondial : salvarea din 
fata buldozerului hitlerist ! Acesta e un fapt incontestabil, cu consecinte de 
care anti-comunistii trebuie sa tina cont. Nu puteai cere unui popor salvat de 
la moarte sa-si condamne imediat salvatorii pentru atrocitatile de care dadeau 
dovada fata de altii. Mai ales ca printre cei pedepsiti, se aflau si nazistii... 
Dar au trecut 50 de ani. Si pentru noi, nu e vorba de istorie, ci de 
supravietuire. E timpul sa inceteze "discretia" evreilor din Europa de Est, 
-care "au vazut fara sa vada" - fata de Genocidul Rosu. Si daca nici acum 
reverberatiile razboiului mondial nu pot fi depasite, ar fi macar cazul ca 
martorii tacuti sa nu intervina "impaciuitor" atunci cind ne tipam suferinta. E 
o grosolanie. In acelasi timp, istoricii evrei ar trebui sa inteleaga ca nu 
putem trata istoria in aceiasi termeni, cit timp minimizeaza amploarea 
comunicidului ; daca evreii nu s-au simtit co-detinuti cu noi in lagarul 
stalinist - inseamna ca au fost efectiv altceva, ca armata sovietica i-a 
eliberat o data cu intemnitarea noastra ! 
c Implicarea unor evrei in instalarea comunismului la noi Un alt aspect 
"delicat" -dar important este acela al vinovatiilor si resentimentelor. 
Acest subiect are o istorie mai lunga si de aceea cauzalitatile sint 
arborescente, stufoase, complexe. Imi voi permite sa sugerez un criteriu 
rezonabil : cu cit mai indepartate in timp sint cauzele, cu atit mai putin 
intense sint efectele lor actuale. Temporalitatea nu determina numai pertinenta 
judecatilor cauzale ci si prioritatile. E mai urgent sa salvezi poporul roman DE 
AZI de continuarea distrugerii sale, decit sa stabilesti vinovatia lui Marx sau 
a lui Nietsche ! De aceea nu voi discuta aici problematica instalarii si 
asimilarii evreilor in Romania, nici a antisemitismului din secolul trecut, caci 
au (sper) influente atenuate de timp asupra problemei pe care o pun in discutie 
: raportul dintre evreii de azi si anti-comunism. 
In ceeea ce priveste implicarea (semnificativa - dupa toate canoanele 
statisticii ) unor evrei in aventura comunista (de la noi si de aiurea), ea nu 
mai contribuie probabil prea mult la rezerva celor din generatia actuala fata de 
denuntarea caracterului criminal al acestei "experiente". In fond o infima 
minoritate dintre evreii romani au avut "porniri comuniste" (si aceea e practic 
"degenerata" fata de adevaratul mozaism). Dar faptul ca activitatea lor e 
minimizata arata ca subiectul deranjeaza inca. Dintr- o populatie de circa 4% pe 
care o reprezentau evreii in anii '40 procentul (>>4%) pe care l-au 
reprezentat la inceput in PCR si Securitate corelat cu cel infim (<<4%) pe 
care l-au reprezentat in cadrul rezistentei anti-comuniste active lasa loc la 
intrebari si explicatii ce nu trebuie escamotate (vezi in acest sens si demersul 
laudabil al domnului Vladimir Tismaneanu ). 
d Sentimente ale generatiei evadate Poate ca nici recunostinta fata de 
doborirea nazismului, nici jena de a recunoaste rolul cu totul deplorabil jucat 
de citiva evrei in instalarea terorii comuniste la noi, nu mai sint azi factori 
importanti. Ceea ce probabil conteaza insa, tine de sentimentele si interesele 
generatiei in viata. 
Evreii (si germanii) din Romania au scapat regimului comunist pe baza unui 
tirg facut cu conducatorii lagarului. A fost sansa lor si nici un repros nu-si 
are rostul. Au platit cu bani. Si au platit cu multa discretie. Cit timp mai 
aveau compatrioti (in sens etnic...) de extras din iad, cei scapati s- au 
abtinut de la comentarii agresive... Din nou- omeneste explicabil. Dar in 
acelasi timp, important de consemnat pentru a intelege apatia de azi. Sute de 
mii de evrei si germani au iesit. Citi dintre ei s-au lansat in denuntarea 
cumplitei crime care se savirsea in Romania ? Eu cred ca un nerecunoscut si 
refulat sentiment de vinovatie pentru vechea tacere e motivul principal al 
prelungirii ei. Un pervers cerc vicios. Nu mai poti urla ca s-a petrecut o crima 
la care ai fost martor ocular, dupa ce ai tacut atita timp... Timp in care ai 
vorbit neincetat despre obligatia de a denunta trecutul Holocaust ! Scapindu-ti 
din vedere (?!) uciderea cu incetinitorul a romanilor, in plina desfasurare ! 

e "Geo-comandamente" si interese ale celor nerebdatori intru afaceri Nu 
trebuie sa neglijam si interesele strategice - mai mult sau mai putin "geo". 
Interesele "Apusului" in general (stabilitate cu orice pret ) se ciocnesc de 
riscurile pe care le presupune o adevarata rasturnare a puterii comuniste. Lumea 
bi-polara functioneaza binisor pentru Apus : mina libera in propria sfera de 
inflenta (sub acoperirea amenintarii "dusmanului") ; concurenta limitata din 
partea statelor anchilozate de comunism; afaceri interesante cu temnicieri 
verosi; posibilitatea de a folosi comunismul ca sperietoare pentru revoltatii 
din cimpul propriu etc. 
"Finanta mondiala" are si ea un anume calendar de prioritati... O afacere 
avantajoasa se poate face cu un regim solid insurubat in ciuda oricaror 
consideratii "etice" (un exemplu oarecare e itinerarul de faceri a primului 
ministru canadian Jean Chretien "magnetizat" de dictaturi de toate culorile...). 
Cu cita candoare ni se vorbeste de importanta relatiilor normale cu anormala 
China... 
"Agitatia anti-comunista" de la noi amina "relansarea" unei pieti tinere si 
promitatoare. Nervozitatea noastra deranjeaza... 
La scara mai mica, opereaza autonom pofta de cistiguri rapide a unor indivizi 
pentru care "chichitele morale" sint bazaconii perturbatoare. 
Evreii plecati din Romania sint -in mod firesc, datorita familiaritatii cu 
spatiul romanesc- printre cei mai seriosi candidati la relansarea afacerilor pe 
teritoriul post-comunist. Dreptul lor. Norocul sau ghinionul nostru. Numai sa nu 
ni se spuna sa ne ducem crucea discret pentru ca aceste afaceri sa nu fie 
perturbate ! 
Nu putem ura succes intreprinderilor securisto-straine. Au la temelie rudele 
si visele noastre. Stapina absolut in Romania, Mafia Securi-Comunista are nevoie 
de sprijin din afara, pentru a se integra in "circuitul mondial ". Cind il va 
obtine, se spulbera si ultimele sperante de a mai fi rasturnata. Pe evrei ii 
putem ruga sa ne menajeze -in masura posibilului- in numele reciprocitatii (si 
ei au apelat la izolarea criminalilor nazisti) si a faptului ca sint mai in 
masura ca alti "parteneri straini" sa aprecieze cine sint "tinerii 
intreprinzatori" romani. Pina si banii excrocati de la evrei pentru parasirea 
lagarului, sint in "capitalul social" al Tovarasilor Patroni. Curat capital 
social ! Murdar capital social... Trebuie sa se stie ca in acest moment se pot 
face afaceri la scara mare doar cu "SS"-istii romani ! Mai exact, sa se stie ca 
stim ca se stie ! 
Observatie: M-am adresat evreilor pentru a le explica o viziune pe care par a 
nu o intelege. Toate acestea se potrivesc insa perfect si tacerii multora dintre 
etnicii romani - plecati, sau ramasi. Uitarea se poate dovedi salutara pentru o 
constiinta framintata (de remuscari, de rusini, de amintiri dureroase, de 
resentimente nerefulate, de umilinte nedigerate) mai ales daca aceasta 
obstaculeaza eventual o ocazie de cistig ("oameni sintem...") Ne recucerim cu 
totii "virginitatea" - uitind violul ! Mizerabila si precara solutie. Vom adauga 
un nou strat de murdarie peste gunoiul pe care comunismul l-a depozitat in 
sufletul nostru. De asta data, chiar fara circumstanta atenuanta a supunerii la 
forta. 
Ar trebui sa iesim din tacere. "Apusul" trebuie provocat. Si cum multora nu 
le va pasa nici de data asta, sa ne orientam spre cei carora ar mai fi o sansa 
sa le pese. Provocarea pe care o lansez evreilor din Romania nu trebuie 
rastalmacita. Detest ideea de raspundere colectiva. Sint perfect constient de 
rolul fundamental al Moscovei si de contributia esentiala a etnicilor romani. Nu 
pretind ca participarea "evreului" la comunicid e mai mare decit a "romanului". 
Dar SA IMPARTIM DATORIA DE A MARTURISI. Ceea ce pun in discutie e obligatia 
noastra- a tuturor martorilor genocidului comunist - de a-i denunta nocivitatea. 
Cind iesi dintr-un viol, martorii care aleg tacerea -vor nu vor- actioneaza 
impotriva victimelor ! Atrag atentia (celor sensibilizabili) ca retinerea pe 
care o manifesta evreii din Romania in a denunta comunismul in aceiasi termeni 
cu nazismul poate (si va ) provoca suspiciuni si chiar animozitati. Unii vor 
manevra acest capital incit sa "actualizeze" xenofobia ! In spatele Vadimilor se 
vor aseza romani ce nu i-ar intovarasi daca ar fi tratati mai cu tact... 
Paunestii vor confisca si malforma mai usor sentimentul national daca 
intelectualitatea democratica se va converti in bloc la universalism, in 
asincronism cu sentimentele propriului popor. Iar ramura securicomunista cu 
vederi progresiste se poate dovedi un periculos "tovaras de drum"... Polarizarea 
care se croieste azi in Romania e mai subtil periculoasa decit se crede. 
Atitudinea evreilor romani poate cintari mult in coagularea politica din Romania 
si in dezmortirea "Vestului". Avem nevoie de ajutorul lor. Au o mare ocazie 
sa-si arate prietenia (fraternitatea) fata de cei cu care au convietuit ! In 
asteptarea "Miscarii Evreiesti pentru Procesul Comunicidului"... 
 Ioan Rosca, Montreal 17 martie 1996