Reprimarea evreilor - surse de informare 1 Incercarea de a afla informatii credibile privind ceea ce s-a intimplat la Odessa in 1941 (si mai general , privind haituirea si reprimarea evreilor in aceea perioada) se va lovi de mari dificultati. Ma refer aici doar la sursele primare, nu la cartile-comentariu care se bazeaza pe ele si despre care nu voi vorbi aici. Sursele primare cele mai pertinente sint relatarile directe ale evreilor care au scapat cu viata din acele evenimente, sau ale martorilor care au avut ocazia sa le observe. Vom gasi in aceste marturii cea mai credibila descriere a ceea ce s-a intimplat , a ceea ce au trait victimele represiunii. Chiar daca resentimentul fata de vinovati si tragedia emotionala traita atunci, pot duce la anumite exagerari, cred ca nu sint motive sa punem la indoiala marturiile supravietuitorilor. Nu stiu cit de numeroase sint aceste resurse (cei morti nu mai pot vorbi din pacate ...) dar cred ca oricum ele formeaza filonul principal de informare privind faptele petrecute. Nu includ aici si povestirile celor care nu au participat ci recompun din zvonuri ceea ce s-a intimplat. 2 Ceea ce depozitia celor scapati nu ne va spune insa este : - care a fost scara reprimarii (supravietuitorii nu aveau cum s-o estimeze exact) - care sint responsabilii - care sint motivele pentru care s-a actionat represiv. Aceste aspecte sint putin importante pe planul principiului uman in joc (inadmisibilitatea actelor savirsite este absoluta). Ele conteaza insa atunci cind vrem sa analizam evenimentele si sa judecam vinovatii. Ele conteaza mai ales atunci cind sint propuse explicatii de genul : a - represiunea a fost o izbucnire a potentialului criminal specific romanesc, mocnind ascuns de-a lungul unei istorii umile , dar rabufnind atunci cind i se da posibilitatea b -represiunea a fost rezultatul indelungatei indoctrinari antisemite a populatiei , la care o mare parte a intelectualitatii romanesti si-a adus contributia. Chiar pe aceasta retea , cele doua "explicatii" au fost inaintate (daca e necesar pot da citate) , fara a provoca replici din partea unor romani avizati. Considerindu-le nefondate si jignitoare, mi-am asumat sa raspund. Este evident ca pentru a stabili mobilurile si reponsabilitatile vinovatilor, marturiile victimelor si ipotezele avocatilor acuzarii nu sint suficente. Ar trebui audiate si depozitiile celor care au participat la evenimente de cealalta parte : vinovatii si responsabilii, oficialitatile romanesti in functie atunci. Si aici apar probleme serioase pe care tin sa le semnalez. Din pacate , procesul crimelor anti-evreiesti a fost recuperat integral dupa 1944 de armata de ocupatie, care l-a folosit ca alibi pentru zdrobirea tuturor celor care puteau rezista sovietizarii Romaniei. Au fost stoarse sub tortura false marturii , ingrosindu-se artificial faptele reale, au fost implicati abuziv oameni care nu aveau nici o legatura cu ele. S-a largit plaja responsabililor morali atita cit o cerea "planul de incarcerare". Lupta cu antisemitismul a devenit o lozinca importanta in numele careia orice manifestare de nationalism era reprimata. In aceste conditii, ceea ce trebuia sa devina principala sursa de informare : documentele lungului sir de procese din anii 1945-1948 , in care au fost judecate represiunile antisemite- e o masluire absolut lipsita de verosimilitate. Ele trebuie consultate cu extrema prudenta si am mari indoieli ca acest efort merita chiar facut, atunci cind Securitatea (care le-a nascut si vegheat atitia ani ...) ni le pune la dispozitie. 3 Prin anii '80 , au fost publicate in Israel statistici privind repartitia pe tari a numarului evreilor exterminati. Romania ocupa un loc fruntas. Erau numarati evreii lichidati in 1944 in Transilvania (pe atunci in Ungaria). In plus erau cifre impresionante despre evrei exterminati in Moldova , Basarabia si Bucovina. Ceausescu (probabil in plina "etapa nationalista") a dat ordin istoricilor sa restabileasca un adevar mai putin jenant. I s-a spus (cu cit mai mult tact ...) ca principala sursa a cifrelor umflate sint procesele trucate de dupa 1944, in care bilantul antisemitismului liderilor Romaniei fusese hipertrofiat pentru a justifica pedepsirea lor cit mai dura. Ceausescu a dat a se intelege ca accepta restabilirea adevarului , fara punerea in cauza a modului cum fusese deformat. Zis si facut. Cu pasiune , citiva istorici au trecut la treaba. Li s-a deschis accesul la arhive pina atunci pecetluite. Ieseau la iveala elemente inedelungat ocultate , care aratau ca masacrele au avut loc, dar au avut alte proportii si alte circumstante decit cele pe care comunistii le inventasera in procese. In urma acestei cercetari Aurica Simion (cercetator la ISISP- CC) e lasat sa publice o lucrare care face senzatie. In ea, "criminalul Antonescu" e prezentat pentru prima data mai nuantat si se recunosc exagerarile care i-au fost puse in circa prin fals. Se stabileste (de comun acord cu istoricii evrei) sa ia fiinta o comisie mixta pentru restabilirea adevarului. Intilnirile au loc alternativ : un an la Bucuresti, un altul la Tel Aviv. Documentele acestor comisii sint probabil o sursa interesanta de informatii ! Apoi se intimpla lucruri confuze sau chiar ciudate. Aurica Simion (care fusese incurajat sa publice cartea) este trecut la index dupa aparitia ei. Cartea e interzisa. Autorul e anchetat indelung. Slabeste cu citeva zeci de kilograme si moare dupa un an, de o un cancer foarte suspect. Delegatia romana pentru comisia bilaterala e continuu remaniata. Dintre documentele pe care le gaseste in arhivele militare , cele care relatau provocari ale armatei romane de catre evrei pro-sovietici sint cenzurate de Tovarasii supraveghetori si nu mai sint prezentate partenerilor istorici evrei ! Exagerarile ambelor parti sint denuntate de unii istorici echilibrati (romani si evrei) , dar insusi Moses Rosen in plin congres (la Bucuresti) tuna si fulgera impotriva acestei atitudini "impaciuitoriste", pe un ton intolerant si ingust care nemultumeste istorici evrei realmente specialisti in problema (domnul Jan Ancel e un exemplu). 4 Am avut ocazia o singura data sa iau cunostinta cu documentele respective. Nu stiu care e azi soarta lor. Am auzit ca sint contestate ca masluiri. Nu mi se pare imposibil. In fond, ultimele regimuri din Romania par a fi fost foarte pricepute in a-si contraface arhivele si a-si acoperi actele cu "pseudo-documente". Se impune deci o anume rezerva si in consultarea acestor resurse. Nu pot asadar decit sa relatez ce contineau aceste documente ca explicatie a represaliilor anti-evreiesti din Estul Romaniei, in anii '40. Un numar foarte mare de rapoarte priveau moralul trupelor si al populatiei si erau adresate comandamentului armatei ( care incepuse razboiul anti-sovietic) . In ele, era mentionat repetitiv ca sentimentul antisemit al trupei este general si in continua crestere datorita : - amintirii extrem de penibile a insultelor , umilirii, loviturilor cu care fusese insotita de evreii pro-sovietici armata romana in timpul retragerii din Basarabia (1940- in urma ultimatului sovietic ); se faceau referiri la scene extrem de degradante la care ofiterii romani (care nu avusesera voie sa traga) fusesera expusi si era semnalata setea lor de revansa - convingerii ca partizanii pro-sovietici care actioneaza distrugator in spatele frontului sint in majoritate de origine evreiasca (de exemplu cei care ar fi semnalat noaptea , la Iasi, aviatiei ruse unde sa bombardeze; sau care au aruncat in aer comandamnetul armatei romane de la Odessa ) - constatarii (care se facea pe masura ce armata inainta spre est) ca in scurta perioada de ocupatie sovietica a Basarabiei (1940-1941) patrotii romani au fost haituiti, decimati si deportati de catre sovietici cu largul concurs al unor elemente evreesti locale. Erau si documente care atestau ca aceste convingeri ale trupei erau justificate si ca intr-adevar romanii aveau de infruntat ostilitatea agresiva a unor evrei pro-sovietici ce trebuiau considerati inamici de razboi. Cit de reala era baza acestor invinuiri, ramine de analizat cu obiectivitate. Poate ca erau inventii folosite din interese obscure de propaganda militara. Poate ca erau zvonuri lansate de grupari cu interes in provocarea unui sentiment antisemit acut. Poate ca erau exagerarea unor fapte izolate reale. Poate ca erau reflectarea unor stari de fapt. Ramine ca o adevarata cercetare sa elucideze. In orice caz, justificata sau nu, aceasta perceptie larg raspindita a evreilor pro- sovietici ca inamici periculosi pe frontul de est, a existat realmente. Ea mi-a fost confirmata de ofiterii romani care au facut razboiul din Rasarit, cu care mi-a fost dat sa vorbesc. Toti mi-au povestit depre retragerea dramatica din Basarabia, despre recucerirea ei, si despre cea ce au gasit acolo, in aceeasi termeni : o acuta ostilitate anti- romaneasca din partea unor elemente evreiesti. Mi-au povestit scene aproape incredible despre ofiteri romani dezonorati de civili evrei, despre fintini otravite, despre soldati secerati de la fereastra unor case parasite, despre mormane de cadavre de romani gasite ascunse la Chisinau... Mi-o spuneau ca pe un secret, care e periculos de rostit cu voce tare, dar pe care il conserva ca pe un adevar pretios. 5 Iata genul de marturie care lipseste in general din analizele serioase privind fenomenul in discutie. Desi analiza lor ar fi esentiala pentru separarea adevarului de mit si evitarea tratarilor tendentioase. Tacita auto-cenzura cu ce care le trateaza mediile democratice (in numele unei false pudori sau a unei artificiale civilitati) destineaza aceste marturii uitarii sau, si mai rau , confiscarii de catre extremistii patriotarzi. Acestia vor spune ca nu li s-a facut evreilor nimic grav , exploatind impresia ca vocile apararii romanesti sint obligate la tacere. Acestia vor devia resentimentul produs de teoriile jignitoare privind canibalismul romanesc care s-ar fi manifestat in anii '40 pentru a escamota vinovatiile si pacatele reale. Elementele pe care democratii le refuza ca explicatie, vor fi recuperate de extremisti ca justificare. In locul unui adevar complex si nuantat, vor izbucni un maldar de teorii contradictorii. Si e regretabil . Pentru evreii victime ale unor atrocitati inadmisbile si care au dreptul la reparatii, scuze si penitenta. Iar daca o parte din responsabilitate revine si unor agenti pro-sovietici care au pus in pericol populatia civila prin actiuni de "partizanat" in spatele frontului , evreii au dreptul sa o stie. Adevarul e important si pentru spiritul romanesc de justitie si omenie. Pentru romanii care au dreptul la o constiinta nationala viabila. Curatita de greselile care o murdaresc dinauntru (prin recunoasterea lor). Aparata de calomniile care o murdaresc dinafara (prin combaterea lor). Din pacate, martorii apararii nu au gasit inca prilejul sa vorbeasca (si vor muri probabil inainte de a li se oferi un cadru acceptabil pentru a o face). Unii sint cu constiinta incarcata, au scapat de pedeapsa si se ascund. Altii dimpotriva, au fost pedepsiti cu totul disproportionat si au asemenea resentimente fata de "judecata" lor incit nu mai sint dispusi sa-si recunoasca partea de vinovatie. Altii, care nu au agresat nici un evreu, dar au impartasit antipatia fata de ei in campania din Rasarit , au fost continuu intimidati si le e frica sa vorbeasca "impotriva curentului". Observatorii nepartinitori sint dezgustati si prefera tacerea. Subiectul e tabu. Climatul nu e nici intr-un caz propice unor clarificari : colaborationistii sovietici sint inca la cirma, patriotismul e in custodia securitatii, orice argument venit in apararea romanilor e recuperat de puterea comunista si respins de opozitie ca neavenit, ideea insasi de aparare e anihilata in exterior in numele "corectitudinii politice". A spune ca unii romani au exterminat evrei e o propozitie acceptabila pentru unii dar tradatoare pentru securipatrioti. A spune ca unii evrei au facut rau romanilor este o monstruozitate inadmisibila pentru democratii internationalisti. A afirma ca unii romani s-au razbunat pe evrei pentru ca le pareau dusmani e un pacat capital pentru toate partile. La fel de grav cu a declara ca unii evrei s-au razbunat dupa aceea pe romani , cu prilejul sovietizarii. Nu se poate inca discuta deschis acest subiect. Ca dovada , observati modul cum voi fi din nou bombardat dupa aceasta interventie. Ioan Rosca