Domnule Edelstein,

Recent l-ati intrebat pe domnul Caragiu ce il anima in disputa de pe scr privind antisemitismul.
Ma bucur ca ati pus intrebarea aceasta, mai ales daca sinteti dispus sa ascultati raspunsul cu
atentie. Nu stiu ce va va raspunde domnul Caragiu. Am impresia ca avem motivatii si preocupari
diferite. Eu nu am interes pentru dimensiunea spiritual-religioasa a problemei.
Si nici simpatii pentru miscarea legionara- ca domnul Nita. Si nici nationalismul accentuat
-al domnului Cruceanu. M-am angrenat in discutie dinmotive de cu totul alta factura, pe care as
vrea sa vi le explicitez din nou, in cazul in care curiozitatea dv. se extinde si la mine.

Mentionez ca v-am mai oferit astfel de explicatii, dar nu ati dat importanta precizarilor mele,
ocultindu-le sau chiar punindu-le la indoiala sinceritatea. In spiritul de deschidere si echilibru
pentru care pledati , ar trebui sa aplicati celor care va contrazic prezumtia de legitimitate.
Pe mine nu m-ati tratat astfel . V-ati adaugat micului cor care m-a "rezolvat" cu acuzatia ca as fi
antisemit.  Sper ca v-ati schimbat atitudinea si apelul catre domnul Caragiu nu e retoric. 

Impresia ca am putea modifica registrul discutiei noastre e generata de schimbarea tonului
articolelor dv. si  de delicatetea pe care ati aratat-o in perioada campaniei electorale din
Romania. Modul cum ati raspuns rugamintii mele de a amina discutia privind antisemitismul romnesc 
pentru a nu fi folosita ca diversiune de catre securicomunistii ce se agatau de putere la Bucuresti-
a dovedit un rafinament si o bunavointa care ma fac sa sper ca putem ajunge la un dialog interesant. 

V-am promis ca nu ma voi sustrage discutiei in care ne-am angajat de citiva ani. Nu am avut niciodata
intentia de a ma feri, dimpotriva. Vreau sa arat de ce antisemitismul romanesc nu trebuie tratat in
termenii pe care ii propuneti dv. Acum, cind am despasit momentul strategic al alegerilor din Romania,
sint dispus sa ma tin de cuvint si sa reiau dialogul. Din pacate sint inca intr-o grava criza de
timp, ceea ce ma va obliga la un ritm redus de corespondenta. Solutia ar fi sa atacam problema
meticulos , incet, punct dupa punct,  - si nu global si repede-ca sa evitam textele foarte lungi,
eludarea aspectelor neconvenabile si ratacirea in complexitate. 

Ce-as mai vrea sa va rog e sa nu recurgem la atacuri la persoana. Sa discutam despre idei si nu
despre personalitatea celor care le emit. Putem fi avocatii unor puncte de vedere fara a deveni
acuzati. Prea multi inchizitori amatori bintuie pe scr. Recurgerea la astfel de mijloace pentru
dezorientarea , compromiterea sau intimidarea celuilalt e lamentabila.  Sa nu coborim la acest nivel.

Nu sint in masura sa scriu in engleza fara a compromite fondul. E vorba de chestiuni subtile, de
nuante care nu pot fi tratate intr-un limbaj rudimentar. De aceea va voi scrie in romaneste. Ar fi
bine daca mi-ati raspunde si dv la fel. In felul acesta nu va fi posibil ca un cititor care poseda
doar una din limbi sa fie influentat doar de una din pledoarii.  

Daca aceasta propunere va atrage, dati un semn pe scr.

Ioan Rosca , 14 decembrie 1996