Antisemitismul romanesc -probleme metodologice 1. Nici pasiunea pentru istorie, nici pentru spiritualitatea religioasa, nici pentru morala sau codul social , nici partizanatul de un fel sau altul nu mi-au trezit interesul pentru problema antisemitismului. Intersectia mea cu acest subiect s-a produs datorita : - interferentelor sale cu problema comunismului - optiunii mele pentru organicitate si specificitate in raport cu modernismul si mondializarea - concentrarii mele asupra epistemologiei, asupra validitatii discursului demonstrativ Voi reveni asupra primelor doua puncte intr-un alt articol. Acesta este destinat chestiunilor de factura epistemologica. Punctele de metodologie analitica la care am de facut observatii sint - labilitatea si ambiguitatea terminologica - pretentiile de validitate a speculatiilor asupra cauzalitatii, responsabilitatii si legitatii - pretentiile de autoritate prin citare, raportare la paradigme si respectare de ritualuri academice 2 Mai intii o scurta explicatie a interesului meu pentru problema validitatii argumentatiei in stiintele umane, a motivului pentru care simt nevoia sa intervin pentru a contesta tipul de discurs folosit in tratarea antisemitismului romanesc interbelic, nu in apararea celor vizati, ci in apararea demersului intelectual de un simulacru de rigoare pe cale de a fi impus ca norma. De citiva ani sint afundat intr-un doctorat dedicat studiului mecanismelor explicatiei. E un fenomen care ma pasioneaza de mult si caruia i-am sacrificat o indelunga meditatie. Lupt cu complexitatea lui extraordinara in incercarea de a stabili citeva modele utile intelegerii – prin simplificari rezonabile. Cautarea m-a purtat prin haturisul norului de discipline care studiaza fragmentar procesul explicatiei : stiintele educatiei, ale comunicatiei, cognitive, psihologia, semiotica lingvistica si procesarea discursului, stiintele sociale, comportamentale si de dezvoltare, inteligenta artificiala, teoria informatiei si teoria sistemelor, tehnicile multimedia si hypertext, invatamintul si lucrul cooperaativ asistat de ordinator , interfete si interactiunea om-masina, simulatoare etc. Printre aceste domenii , un loc aparte pentru problema mea il ocupa epistemologia, in care se discuta esenta logica si filosofica a explicatiei. E vorba de fundamentul insusi al stiintei, de argumentarea validitatii procedurilor sale. Probleme ca : "Ce este o explicatie ? "; "Ce este o explicatie corecta ?" pot pare simple doar privitorilor superficiali. Ceilalti stiu ca aici se ascund tensiuni formidabile. Crizele si dezvoltarile provocate de paradoxurile matematice sau fizice sint o indicatie asupra profunzimii si importantei acestui spatiu problematic. 3 In ultimele decenii cutremurul provocat de aceasta chestionare a fundamentelor a invadat si spatiul stiintelor "umaniste". Carl Hempel este considerat pionierul acestei investigatii, lucrarea sa despre "esenta explicatiei in istorie" declansind o formidabila emulatie , inca in plina efervescenta. Nu ma voi lansa aici in anliza cestei dezbateri captivante (puteti consulta lucrari de referinta : de Peter Achinstein, David Rubben-Hillel, W. Wan dw Wrigt, etc). Semnalez doar semnele de intrebare pe care le genereaza aceste studii privind fundamentele rationamentului istoric. O analiza in adincime pune in evidenta relativitatea si fragilitatea unor "demonstratii" traditional cotate ca "valide- sau chiar "evidente". Urmarindu-se evolutia hyper-complexa a macro-organismului societatii omenesti - se observa multiplicitatea incontrolabila a variabilelor , numarul gigantic de "mini-cauze" care se inlantuiesc si se influenteaza reciproc pentru a produce "efecte" globale in perpetua tranzitie, importanta teleologicului in decizia umana, care pune cauzalitatea in cerc vicios. In aceste conditii, incercarea deducerii unor legi deterministe, a unor explicatii cauzale pentru evenimente- se loveste de fluiditatea , de plasticitatea organismului analizat. Privite prin aceasta prisma rationamentele la care face apel deseori discursul istoric interpretativ ("din aceasta cauza s-a ajuns la ..."; "vinovatul pentru ... este ...", "daca nu -ar fi ... s-ar fi ajuns la ..." etc) sint minate de relativitate sau chiar de arbitrar. Ele nu pot fi evitate, pentru ca asta ar sugruma istoria ca demers critic. Chiar discutabile, rationamentele pot reprezenta o incursiune in adevar, o mai buna reflectare a realitatii, o imbogatire a analizei . Ceea ce nu e justificabil (si deci are potential falsificator) este pretentia de certitudine, de "adevar" a sentintelor cauzale la care se recurge pentru a da istoriei o interpretare. Mai ales ca interpretarea opereaza o traducere in spatiul paradigmelor la moda. Datoram acestei infatuari o traditie de certitudini care se schimba dupa citeva decenii... Daca in teoria istorica stilul ritos (sententios) e doar o impuritate, in cazul in care el sta la baza unei pledoarii justitiare (juridice) si trece de la "concluzii, la "denunturi" si "condamnari" , viciile de subsol (epistemologice) ale argumentatiei nu mai pot fi neglijate. Cind "explicatiile" se termina cu apeluri la excomunicari si impuneri de dogme, fragilitatea lor e un motiv suficient pentru a nu le oferi marinimos statutul de "demonstratie" pe care il reclama. Criza rationmentului cauzal se transforma intr-un motiv de recuzare a istoriei ca pledoarie la bara proceselor ideatice sau si mai grav – oficiale. Din pacate, in efortul lor de a "stirpi" anti-semitismul , procurorii fac apel la "demonstratii " viciate ireparabil de fisurile lantului cauzal pe care isi bazeaza rechizitoriul. Sentinte de tipul "Scrierile lui Mihai Eminescu au contribuit semnificativ la progromurile din anii 30"; "Anti-semitismul lui Vasile Parvan, Nicolae Iorga, Ion Eliade Radulescu, Costache Negruzzi, etc etc etc" a avut aceleasi motivatii si efecte cu cel al lui Hitler ", " Singura explicatie a antisemitismului romanesc este ura irationala si rasista fata de evrei" ; " Daca cineva a fost legionar inseamna ca a facut crime pentru care trebuie urmarit, denuntat si condamnat" ; "Nationalismul duce in mod legic la extremism si intoleranta"; "Cine nu e de acord cu vinatoarea de legionari e pro-legionar " ; "Cine se opune programului unor organizatii evreiesti e anti-semit"; "Daca se permite unora sa nege amploarea Holocaustului - vor ajunge sa-l repete"; 4 Nu sint un adept al excesului de hermeneutica. Din fenomenologie imi place mai ales indemnul initial al lui Husserl (sa na intoarcem la fenomene, aminind interpretarile) si consientizarea subiectivitatii. Stiu ca interpretarea e sarea si piperul istoriei, dar observ ca e cea mai buna reteta pentru uzura morala a textelor . Fiecare epoca priveste prin prisma proprie evenimentele trecute, le reconsidera, le recladeste chiar . Pentru sentinte privind fenomenele, e probabil o metoda utila. Cit priveste intelegerea personajelor si judecarea lor - e un demers extrem de discutabil. Cred ca s-a scris destul despre asta. Nu inteleg de ce nu se poate aplica prudenta care deriva din constientizarea mecansimului reinterpretarii in analiza interbelicului romnesc. 5 Un punct deosebit de slab al dezbaterii despre anti-semitism este ambiguitatea excesiva a definitiilor pentru termenii cu care se opereaza. Ce se intelege prin anti-semitism ? Are vre-o valoare, o judecata despre un fenomen nedefinit ? Intrebarea e importanta si pentru ca asistm la practica utilizarii acuzatiei de anti-semitism pentru o gama mult prea larga de situatii , cu scopul acuzarii (intimidarii, compromiterii) celor etichetati ca "anti-semiti" . Un sens prea larg dat sintagmei , ii dilueaza intelesul si in acelasi timp gravitatea acuzatiei pe care o include. Un sens strict pare a nu conveni celor care vor sa profite de acceptarea generala a nocivitatii "anti-semitismului" ca sa interzica o gama cit mai completa de manifestari. Se junge astfel departe, se ajunge la o adevarata cenzura a gindirii, la o inchizitie a carei efecte sint imprevizibile. Sa nu uitam ca intodeauna inhizitorii opereaza in numele unor adevaruri-norma in societate. 6 Sa incercam o structurare a spatiului problemei. Gasim citeva etaje: I Evreu ; Ne-evreu II Anti-semit; Filo-semit ; Neutru fata de evrei III Contra-antisemit; Contra-filosemit ; Neutru fata de anti- sau filosemitism IV Anti -contra-antisemit; Anti- contra-filosemit; Neutru fata de contra-folo sau contra-anti - semitism V.... samd Pe primul nivel lucrurile sint cele mai simple. Exista semiti si ne- semiti. Intervin insa o multime de nuante care pot produc sub- categorii. Asfel , se poate folosi un sens mai religios sau mai etnic sau mai spiritual al semicitatii. In acelasi timp cineva poate fi semit intr-o anumita masura, pe jumatate, pe sfert, sau intr-un raport imposibil de precizat. La care din aceste subcategorii , incepind de la care prag de semicitate se raporteaza anti-(filo) semitii ? Cit de extinsa este tinta lor : toti evreii, majoritatea, o parte, citiva? In ce consta atitudinea lor : antipatie, ura, frica, impotrivire, represiune, crima, respectiv iubire, respect, colaborare, sprijinire, subordonare ? Care din sirul urmatoarelor scurte portrete reprezinta un anti-semit : "A1 crede ca toti evreii au ca scop subjugarea celorlalti oameni" "A2 crede ca majoritatea evreilor au acest scop" "A3 crede ca exista multi evrei au acest scop" "A4 crede ca unii evrei au acest scop" "A5 crede ca exista un grup orgnizat de evrei care incearca sa domine lumea" "A6 crede ca toti evreii vor sa-i domine pe ne-evrei si ca atare ii antipatizeaza (ii este frica de ei, ii uraste etc)" "A8 crede ca A2 si ca atare antipatizeaza (i-e frica, uraste) majoritatea evreilor" "A8 crede ca A2 si ca atare antipatizeaza pe toti evreii" "A9 (A10, A11) crede ca A3 (respectiv A4,A5) si ca atare antipatizeaza pe evreii hegemonici" "A12 (A13, A14) crede ca A3 (A4,A5) si ca atare antipatieaza pe toti evreii. Apoi urcind scara reactiei: "A15 (16-20) crede ca toti (majoritatea, multi, unii, un grup de) evreii vor sa domine lumea- si incearca sa faca si pe altii sa creada acelasi lucru" "A21 (22-25) crede ca toti evreii (majoritatea, multi, unii, un grup de) vor sa domine si ca atare lupta impotriva lor" "A26 (27-30) crede ca evreii vor sa domine si de aceea participa la reprimarea (exterminarea, intemnitarea, extradarea, deposedarea etc) lor O scara paralela poate fi strabatuta incepind de la o alta premisa (convingere); "A 31(32-60) crede ca toti (majoritatea,multi, unii, un grup de) evreii au un mandat religios dumanos credintei sale (se cred popor les pentru domesticirea celorlalte) si de aceea ii priveste cu rezerve (antipatizeaza, critica, combate, extermina)" "A 61 (62-90) crede ca .... formeaza o asociatie (fraternitate, club, mafie) economica care le permite sa cistige competitia cu ceilalti pentru ca lucreaza impotriva celor ce concureaza individual in - si de aceea ..." " A91 (92-120) crede ca ... au cucerit pozitii excesiv de puternice la scara mondiala actuala si de aceea ..." "A 121(122-125) crede ca ... in peregrinarea lor istorica paraziteaza popoarele peste care se aseaza si de aceea ..." etc etc etc etc etc .... La care dintre intelesurile de mai sus se refera sintagma "A este antisemit" ? Cine stie ... O solutie este ca se refera la toate, ca le inglobeaza. Antisemit este cel care vede cu ochi rai pe toti (majoritatea, multi, unii, un grup de) evrei , ceea ce il determina la o reactie oarecare (suspiciune, antipatie, ura, agresivitate, crima etc). Este cel care gindeste negativ despre evrei , care ii demarca de ceilalti oameni cu mai mult sau mai putina antipatie , cu mai mult sau mai putina generalizare, cu mai mult sau mai putina agresivitate. Aceasta definitie are avantajul unei anumite coerente. E un mod practic de a proceda teoretic... Nu este insa si un mod prea util de a proceda practic. Cu o astfel de plaja de definitie, propozitia "A este antisemit" ramine mult prea imprecisa pentru ca din ea sa derive prea multe concluzii utile. Cind sub acelasi termen sint clasati si comersantul nemultumit de concurenta unor noi-veniti evrei (si care- si mormaie iritarea in barba), si colportorul unor mici rautati de salon la adresa evreilor, si poetul care deplinge public influenta evreilor asupra spiritualitatii tarii sale, si politicianul care se impotriveste intrarii masive a evreilor in tara sa, si cel care se declara infricosat de un anume grup de putere evreiesc, si fundamentalistul denuntind traditia "omorurilor rituale", si militantul pentru diminuarea puterii economice evreiesti in Romania si organizatorul deposedarii abuzive evreilor si tortionarul lor, si avocatii mai mult sau mai putini simptizanti ai celor sus-numiti la un proces al anti-semitismului – utilitatea conceptului scade si posibilitatea compromiterii (banalizarii) lui creste. Pot cistiga dintr-o astfel de uniformizare conceptuala cei pentru care lupta impotriva antisemitismului nu decit un paravan pentru urmarirea unor interese filo-semite. Impunind pe e o parte ideea ca anti-semitismul e o crima ingrozitoare, periuloasa, intolerabila (caz in care se foloseste referinta Auschvitz-Hitler) si pe de alta parte definirea termenului anti-semitism in sensul cel mai general, ne pomenim cu interzicerea unei pleiade de atitudini pe care nici o societate libera nu ar trebui sa le poata inabusi. Pentru ca Ax sint criminali, sint criminlizabili (hitlerizabili, holocaustizabili) si Ay care au fost identificati cu Ax printr-un rbitrar demers teoretic. Se ajunge ca cineva sa nu aiba voie sa se intrebe public daca nu cumva evreii au prea multa putere. Su daca suferintele lor nu u fot exagerate. Sau daca prezenta lor intr-o tara nu este nefasta. Nu se mai pune problema ca acesti insi sa fie eventual lamuriti ca se inseala, sau ca cineva sa-i mai ceada sincer deinformati. Sint vinovati de anti-semitism, instigatori la crima. Nu au voie sa gindeasca cum gindesc, nu au voie sa exprime. Aceasta reactualizare a spiritului inchizitorial medieval are poate efectele profilactice dorite. Dar poate avea si efecte paradoxale. Poate duce noi argumente in favoarea tezei ca evreii domina. Intr-un perfect cerc vicios aceasta ipoteza e intarita cu fiecare adincire a interdictiei de a vorbi desspre ei. Efectul nedorit este cresterea antipatiei , frustrarii si agresivitatii celor ce urca panta antisemitismului. Un al doilea efect este aparitia unor adversari ai cenzurii anti-semite - chiar si in afara rindurilor antiu-semitilor vizati de ea. Asupra acestui punct voi reveni mai jos. Pe de alta parte anti-semitii duri pot si ei cistiga din aceasta definire larga, folosindu-se de ea pentru a se acoperi (dupa strategia pe care Iliescu a valorificat-o din plin intr-o situatie analoaga : Toti am fost vinovati !" Cind faci sa se simta vizati toti membrii PCR, cistigi pe mai multe planuri : te pierzi in masa vinovatilor, atenuezi importanta vinoviei definita pevaloarea medie multitudinii de trepte incluse in mult prea generala reunire, iti atragi solidaritatea celor mult mai putin vinovati ca tine, atacati in aceiasi termeni cu tine ! Ne-avind nevoie de beneficiile definirii uniforme (nici din prisma antisemita , nici din prisma filosemita) eu (care ma consider "neutru fata de semiti"), prefer o definitie mai restrictiva, mai precisa. Sau precizarea unei scari de gravitate a vinei de anti-semitism. Nici definirea filo-semitismului nu e scutita de o explozie in subcategorii. Poate fi vorba de o atitudine fata de toti , majoriotatea, unii, un grup de evrei. Poate fi vorba doar de opinie pozitiva, sau de empatie, sau de sustinere, sau de inregimentare la o cauza perceputa ca a evreilor sau la o operatie facuta in numele lor. Pina aici ne aflam in registrul prieteniei -care nu e nici intr-un fel simetric cu cel al dusmaniei -care defineste scara antisemitismului. Putem insa atinge si cote mi putin onorabile de filo-semitism : protejarea necinstita a intereselor unor evrei (multor, oricaror etc) in dauna ne-evreilor ar fi un caz de filo-semitism denuntabil. Folosirea luptei impotriva anti- semitismului ca pirghie de actiune in interese filosemite : un al doilea. Si aici opereaza deci nuante, care sparg intelesul cuvintului "filosemit". Si aici le putem ingloba regasind o anume unitate dar si riscurile unor sentinte abuzive. Inchei aceasta succinta trecere in revista a palierului al doilea din familia terminologica sub analiza cu observatia ca acest palier nu e trivial, nu e o rebotezare a primului. Exita filo-semiti ne-evrei, desi in general evreii se incadreaza mai firesc in aceasta categorie. Exista (rar, dar semnificativ pentru diticti termenilor) anti-semiti evrei , desi majoritatea antisemitilor se vor racola intre ne-evrei. Exista in fine un mare numar de ne-evrei si chiar evrei neutri fata de semiti. Sa trecem acum la al treilea palier. Aici ambiguitatile din palierul doi vor produce o si mai mare explozie a categoriilor. Contra carui tip de anti-semitism este A ? Si de ce gen este impotrivirea sa ? Contra carui tip de filosemitism si de ce gen este impotrivirea lui B? Pentru care tip de anti-semitsim si cum simpatizaeaza C ? Evident ramificatii suplimentare despica arborecenta. Nu voi mai intra in detalii evidente. Unora le-ar putea pare chiar ca tai aici firul in patru. Dimpotriva , sint in miezul subiectului meu. Ca sa ajung aici a trebuit sa parcurg acest drum obositor. Sper sa iesim din banalitatea observatiile precedente analizind acest palier "tert" atit de rar obiect al studiului despre anti- semitism, dar generator al celor mai formidabile confuzii si neintelegeri. Mai intii, sa ne vedem daca demarcarea unui "contra- antisemitism" are vre-o pertinenta. Uitindu-ne in jurul nostru vom oberva ca exponentii acestei atitudini sint intr-un numar imposibil de considerat nesimnificativ. Incepind de la al doilea razboi mondial, datorita ororii pe care a produs-o ducerea logicii anti-semite la extrema ei criminala, ca reactie la aceasta monstruozitate, s-a declansat un val de contra- antisemitism. Exemplele abunda. Putine alte cauze au fost aparate mai cu consecventa. Rezultatele sint remarcabile. Anti-semitismul este condamnat peste tot si in multe locuri interzis prin lege. Dar din nou apar nuante care despica termenul de variante de contra-antisemitism. Uneori sint inabusite si formele de manifestare mai putin maligne- in numele profilaxiei fata de consecintele imaginate ale ingaduintei. E grila contra-antisemitismul intolerant. Alteori se recurge la educatie , se fac apeluri la sensibilizarea opiniei publice. Uneori se cere, alteori se roaga, alte ori se impune. Contra -antisemitismul nu e reductibil nici la semitim , nici la filo- semitism. Exista contra-antisemiti evrei sau filo-semiti (firesc) dar si foarte multi contraantisemiti ne-evrei si neutri fata de semiti. Acestia reproseaza anti-semitismului o atitudine inumana, retrograda, degradanta, periculoasa, nedreapta, absurda, arbitrara, criminala. Nu simpatia speciala fata de evrei ii transforma in acuzatori ai anti- semitismului ci antipatia fata de metodele si credintele antisemitilor (dar din nou aici exista un nor de alternative, in functie de care dintre aspectele si gradele antisemitismului stirnesc reactia de respingere si ce intensitate are aceasta reactie). Contra-filosemitismul e mai putin evidentiabil , dar existenta lui nu poate fi negata. E vorba de aceia pe care nu evreii ii deranjeaza ci o politica de favorizare lor. Desigur e dificil de separat de anti-semitism si de aceea separarea se impune cu dificultate . Deocamdata un contra- filosemit are tote snsele sa fie taxat de anti-semit , chiar daca nu e, chiar daca e ne-evreu neutru fata de evrei sau chiar evreu indispus de filo-semitism. Pentru moment, ororile anti-semitismului (progromurile insiruite in istorie) au reusit sa estompeze complet realitatea filo- semitismului si sa faca punctul de vedere contra-filosemit greu de aparat. E un reductionism abuziv si probabil contra-productiv . Contra-filosemitii carora li se refuza audierea sint impinsi in bratele anti-semitismului, iar filo-semitii capata periculoase cecuri in alb (vezi situatia paletinienilor). Inarmati cu certitudinea existentei contra-antisemitismului nereductibil la filo-semitism sa trecm la palierul urmator. Nici nu voi mai reveni asupra problemei exploziei combinationale a semnificatiilor, acum cind un pas in plus face situatia aproape imposibil de controlat. Ma voi focaliza pe ceea ce consider demn de consemnat. E vorba de existenta anti-contra-antisemitismului nereductibil la antisemitism si a anti-contra-filosemitismului nereductibil la filosemitism. Anti-contra-antisemitii sint indivizi carora nu le convin unele din formele de manifestare ale contra-antisemitismului. Desigur ca printre ei se afla antisemitii. Da nu se afla numai ei. Exista si oameni care, desi nu au motive de simpatie pentru antisemiti, au anumite rezerve fata de ce si cum li se pune in circa unora din ei (tuturor, multora, majoritatii, unui grup). Poate fi vorba de tendinta spre cenzura intelectuala, intoleranta si delegitimare existentiala a prea multor oameni la care unii (toti, majoritatea, multi, un grup de) contra- antisemiti recurg. Sint si oameni revoltati de simplismul abordarilor de falsul sau partinirea unor argumente. Senzatia de exces creste in fata contra-antisemitismului permanentizat, tot mai intransigent pe masura indepartarii in timp fata de evenimentele care i-au justificat intransigenta, luind forma unei vinatori de vrajitoare la moda. Cu cit mai putin grava e o forma de anti-semitism si cu cit mai disproportionata e reactia impotriva ei, non-conformistul se va simti vizat in obsesiile sale privind libertatea opiniei " si iritat de declararea unor idei obligatorii. Si anti-contra-antisiemitii cunosc deci multiple varietati. Si reactia lor poate fi variata ( nemultumire, atragere a atentiei, protest, combatere etc). Si mai e si cotra-filo-antisemitismul, contra-anti-filosemitismul, etc etc etc. Cam asa vad eu peisajul problemei. De aceea discutiile despre antisemitism (romanesc interbelic) mi se par cu totul arbitrarii, ambigui, neserioase. Cit despre mine, ramine desigur ca fiecare sa ma plaseze unde vrea si in ce model doreste. Pe modelul meu eu ma consider: 1 Ne-evreu 2 Neutru fata de evrei ( cu citeva trasaturi incluse uneori-abuziv- in definitiile excesiv de largi ale anti-semitului si filo-semitului ) 3 Anti-filosemit si contra-antisemit ponderat (cu o reteta extrem de redusa din plaja de definire a termenilor : imi displac anumite nivele de anti-semitism si filo-semitism dar reactia mea e la nivelul exprimarii opiniilor) 4 Anti-contra-antisemit ponderat : imi displac anumite mnifestari ale contra-antisemitismului; reactia mea e mai intensa (protestez, sint dipus sa lupt) decit in condamnarea antisemitismului. Motivul e foarte simplu ! Pericolul anti-semitimului mi se pare indepartat , neactual, exagerat si in orice caz nu ma vizeaza pe mine (tineti cont de sinceritatea acestei observatii, care stiu ca nu ma avantajeaza). In schimb pericolul neo-inchizitiei, ideilor normate, moralei standard, extremismului de centru, dictaturii gindirii mediocre si conformismului ma vizeaza direct, pe mine, acum ! Daca as trai intr- un stat fascist, in care s-ar profesa anti-semitismul oficial si as constata ca evreii sufera in jurul meu nedreptati si represalii as fi de partea lor si as considera problema dreptului la opinie (inclusiv anti- semita ) secundara si inoportuna. Dar nu ma simt deloc inr-o astfel de situatie. Nu vad in jurul meu evrei haituiti de antisemiti. Dimpotriva, vad contra-antisemiti haituind fara dicernamint in numele antisemitismului. Ioan Rosca