Alertarea democratiilor din Vest
- ginduri suparatoare-
1 Introducere
Un nou protest fata de regimul de la Bucuresti a fost lansat acum
citeva zile. Al foarte-multelea.
Sint oarecum sceptic privind efectele unei astfel de gest , tot mai
convins ca politica internationala se face conform unor cu totul alte
"principii" si "agende" decit cele la care speram noi, ...profanii.
Mi s-a parut graitor -si e doar un exemplu- sirul de articole postat
acum o luna cu privire la consideratiile ce determina politica
americana in probleme romano-maghiare. Se vorbea exclusiv de
numarul de votanti de origine romana sau maghiara din fiecare stat
american si de cite locuri s-ar pierde daca s-ar sustine un anume
punct de vedere. Nici un cuvint despre Decebal , Attila, Menumorut,
Trianon ,Alba Iulia si Tirgu Mures...
Nici "aventura" cecena sau iugoslava, nici festivitatile de la
Moscova, nici "intelegerea" fata de "renasterea" chineza, nu sustin
mitul Vestului ca infrigurat gardian al justitiei , ci dimpotriva au
demonstrat pragmatismul care ii domina politica.
Una din cele mai inradacinate axiome (credinte, sperante, teorii)
ale opozitii anticomuniste din Romania este faptul ca "Apusul" -
foarte interesat de eliberarea , insanatosirea si emanciparea noastra-
vegheaza asupra respectarii democratiei , gata de presiuni si
interventii in caz ca observa vre-o abatere de la drumul Drept.
Nu ne ramine decit sa-i atragem atentia acestui Apus justitiar -ori
de cite ori pare a fi cam distrat si nu observa manevrele Retelei din
Romania- si imediat va interveni silindu-i pe raufacatori sa se
replieze. Democratiile VOR, INCEARCA si POT sa contribue la
renasterea noastra.
Ne putem intreba (si e de mult cazul sa o facem):
1. Cit e de adevarata aceasta teorie ? Vor ? Incearca ? Pot ?
2 Cit de mult bine ne face faptul de a o folosi ?
Desi interferind , intrebarile au si o anumita independenta. Ideea
ingerului pazitor poate fi justa si oportuna sau falsa si daunatoare dar
poate fi si eronata dar benefica (pentru moral prin speranta), sau
dimpotriva adevarata dar paralizanta (pentru actiune prin iluzie).
Lasind la o parte problema oportunitatii, ma voi referi doar la
aceea a veridicitatii Axiomei ,si anume numai la acea parte a ei care
se refera la interesul Vestului in emanciparea noastra ("vor ?").
Nu este exclus ca, indiferente la ce se intimpla cu noi- subiectii
organizarii (neo)comuniste - unele state sa faca presiuni in numele
drepturilor omului si al democratiei , pentru a obtine conditii mai
bune la cine stie care alt tirg care le intereseaza cu adevarat.
E greu sa nu iei in consideratie astfel de dezolante alternative, cind
vezi cu cita nonsalanta -greu explicabila altfel- se trece azi de la etapa
protestului la cea a muteniei fata de abuzurile dintr-o tara, in clipa in
care apar "interese superioare " (economice, geostrategice etc). Tot
ce se cere este respectarea unor aparente rezonabile , pentru ca
"aranjamentul" sa nu fie pus intr-o postura prea delicata.
Se poate discuta deasemenea si problema eficacitatii presiunii. S-ar
putea ca Tovarasii sa faca reale concesii , sa se abtina de la excese
pentru a nu obliga partenerii (sau partasii) straini la gesturi
regretabile pentru toate partile ... S-ar putea insa ca presiunea pro-
democratica sa aiba efecte pe alte fronturi...
Nu m-ar mira ca garnitura de la Bucuresti sa aiba pregatite in
mineca "concesii" pe probleme ca : minoritatile, homosexualii ,
privatizarea, incurajarea investitiilor din strainatate,retrocedarea
averilor confiscate evreilor, indepartarea de partidele extremiste
aliate, Yugoslavia ... Spun "concesii" pentru ca e foarte probabil ca
tocmai in vederea unui astfel de tirg a ingreunat puterea aceste
"dosare". Nu e exclus ca rolul Jirinovski-lor nostri sa fie de moneda
de schimb.
In schimbul a ce ? A raminerii retelei Mafiote Securicomuniste la
cirma Romaniei cu binecuvintarea discreta a "establishmentului"
mondial.
Ma voi opri in continuare numai asupra intrebarii daca si in ce
masura Vestul are interes in emanciparea Romaniei. Nu voi relua
argumentele pentru (sint destul de cunoscute). Mult mai putin
discutate (din obisnuinta, din bun simt, din pudoare, din pozitivism,
din strategie ?) sint argumentele contra.
Propun citeva argumente (desigur discutabile) impotriva tezei
interesului Vestului in emanciparea noastra...
Imi voi asuma gestul neplacut de a le discuta aici, pentru ca mi-e
tot mai frica de efectul paralizant al exaltarii politicii . Nu vizez o
insidiosa teorie pesimista. Nici o inregimentare in lirica subterana
despre comploturile anti-romanesti sau anti-omenesti. Ci doar
eliberarea acestui subiect delicat de sub delicata cenzura a sperantlor
noastre.
2
Contramotive pentru simpatizarea tregediei si sprijinirea
emanciparii noastre :
a Nevoia de stabilitate
Popoarele ce incearca sa evadeze (sa-si revina) din comunism, sint
in cu totul alt moment al destinului lor fata de cele care au avut sansa
dezvoltarii normale.
Unii incearca sa renasca, sa insaminteze din nou, sa se scuture de
boala care i-a macinat ,ceilalti vor sa profite de o maturitate indelung
cladita , sa culeaga ce-au insamintat.
Istoria lumii e azi despicata strident si atit de profund, incit
sincronizarea e problematica.
Rasturnarile, -poate inevitabile in est, poate la fel de naturale ca
acelea prin care a trecut si Vestul odinioara- sint pentru echilibrul
vestic un real pericol, o amenintare serioasa pentru o stabilitate
precara dar convenabila..
Democratiile occidentale au un interes absolut in pastrarea
echilibrului actual. Bunastarea, civilizatia si pacea pe care si-au
cladit-o pot fi cuprinse de cutremurul pe care il poate declansa
framintarea din Est, daca aceasta "scapa de sub control" (adica se
produce cu adevarat ...). Cutremur economic - fatal pentru o
economie atit de "mondializata"... Cutremur social - aprins de flacara
revolutionara stirnita dinspre est... Cutremur militar...
Nici un politician responsabil din Vest nu poate accepta astfel de
riscuri in numele dreptului celor oprimati in Est la a-si cuceri
libertatea. De unde aparenta "insensibilitate" fata de ofurile noastre.
Bizara neatentie la genocidul Cecen...
Nu cred ca nu se stie cu adevarat ce se intimpla acum in lagarul
comunist in restructurare. Dar NU E CE FACE. Scenariul ideal ar fi
ca eliberarea sa se produca lin, fara zguduituri periculoase. Din
pacate Reteaua vechilor stapini nu cedeaza, din piosenie. Asa a fost
de cind e istoria.
Mai ales regimurile criminale (dictatoriale, mafiote etc) nu-si dau
demisia, ba chiar creeaza structuri din care nu mai pot fi scoase decit
prin lupta, prin incalcarea normelor cu care se protejeaza. Se zeifica
in viata. Rasturnarea lor se face in forta , incercarile reusite ducind la
"eliberari" iar cele ratate la "complotori pedepsite"...
E plina istoria de astfel de momente de cumpana si pline
manualele democratiilor de azi de imnuri de lauda ale revoltelor prin
care s-au eliberat. Cu jertfe inutile. Cu durere inadmisibila. Cu
confuzii si injustitii deplorabile. Cu revolutii discutabile.
Dar astazi, aceasta cale nu mai e legitima. Nu ne mai putem elibera
astfel. E anacronic. Si ca atare, nu ne mai putem elibera de loc... !
Trebuie sa asteptam ramolirea parazitilor nostri.
Nu stiu in ce masura ilegitimarea teoretica a rasturnarii in forta e o
reala cucerire a gindirii politice, sau o acoperire pentru o mai pozaica
teama de instabilitate mondiala, intr-un moment in care orice scinteie
poate declansa un cataclism. Un lucru e insa cert : Apusul nu are nici
un interes in eliberarea noastra prin confruntare.
Si poate, nici noi ... ! Tragedia Yugoslava o sugereaza...
b Considerente economice
A crede ca visul Vestului este o dezvoltare impunatoare a Europei
de Est pina la nivelul de a-i face o dura concurenta, inseamna a
exagera ipoteza altruismului economic ...
O dezvoltare a unei noi piete avide de consum si a unui bazin de
forta de munca instruita si ieftina pare un scop mai plauzibil al
partenerilor nostri din vest. In mod cit se poate de natural (si probabil
benefic) oamenii de afaceri de afara nu asteapta decit ocazia unor
afaceri profitabile.
Pentru aceasta au nevoie insa de un anumit climat, de anumite
conditii de o anume securitate, de ... stabilitate. O tara in care in orice
noapte se pot schimba regulile jocului si stapinii lui, este prea
capricioasa pentru a investi in ea. Pe de alta parte , teribila noastra
raminere in urma, marile noastre nevoi de consum sint potential
promitatoare. Cum rezolva afaceristul strain aceasta contradictie :
alege riscul sau il evita ca exagerat. Drept rezultat, Romania e
asaltata indeosebi de "buisness-mani" exotici...
Pentru oamenii de afaceri seriosi, doritori de operatii ample, este
important ca situatia sa se "normalizeze".
Sa se normalizeze, inseamna printre altele ca si in Romania sa
apara stratificarea financiara din Vest : patronii, lucratorii si micii
intreprinzatori , marginalii. Cu cei dintii sa se poata colabora, cei din
mijloc sa fie suficent de numerosi pentru a forma o piata sanatoasa,
cei din urma suficent de menajati pentru a nu produce explozii.
Toate acestea lipsesc in Romania. Si astfel noua Piata ramine in
stadiu potential.
Pentru iesirea din acest bolcaj e nevoie ca clivajul sa se faca rapid,
ca grupul patronilor cu care se poate trata sa se coaguleze cit mai
urgent intr-o structura coerenta, care sa produca iesirea din actuala
anarhie. Reteaua noilor stapini economici trebuie sa fie suficent de
puternica si bine organizata pentru a garanta functionalitate.
Care este deci mecanismul care ar putea produce rapid in Romania
aceasta clasa a oamenilor de afaceri cu care sa se poata trata serios ?
Unul singur : imburghezirea rapida a securicomunistilor !
Se stie (se vede) ca sint o adevarata retea , puternica si coerenta. Se
stie ca au practic tara in mina, incit ii pot controla mersul fara riscul
unor surprize. Ca nimeni nu le poate face fata azi in Romania. Nu se
poate construi capitalism fara aprobarea si participarea lor. Se stie ca
sint in pozitiile cheie pentru a transforma privatizarea Romaniei in
privatizarea Lor.
In acest fel averea nu se va mai risipi (pulveriza) ci se va concentra
in citeva miini, la fel si decizia. Adica exact de ce are nevoie in
Romania un partener extern serios...
Ce alt scenariu (realist) poate fi mai propice partenerilor straini ?
De ce i-am imagina emotionati de faptul ca "elita" provine dintr-o
retea de exterminare, sau plini de repulsie fata de originea
"capitalului" local ? Banii nu au istorie.
Micile dezavantaje pe care le-ar putea avea cooperarea cu Tovarasii
Capitalizati (incorectitudine, stupiditate, cupiditate agresiva) sint
compensate de interesante particularitati : lipsa de patriotism si de
"blocaje" morale, mituibilitate...
S-ar putea ca un Tovaras sa fie mai flexibil la anumite capitole , sa
fie mai concesiv, sa vinda mai jos (mai ales ce nu-i apartine). Se
poate face comert bun cu lagarele de concentrare. Dictaturile creeaza
fronturi de munca disciplinate si ieftine.
c Consideratii morale si ideologice
Nu trebuie sa uitam ca in timp ce ne scufundam in noroiul
comunist, tarile care i-au scapat si-au trait propriile destine sociale,
au trecut prin crize si tensiuni, au cunoscut contradictii, au evoluat.
Intelectualii din Est, excedati de ce le-a fost dat sa "traiasca", simt
o fireasca iritare fata de tendintele de rebeliune spre stinga a colegilor
lor din tarile democratice. Aceasta iritare e justificata doar partial.
E adevarat ca in numele unor vise emancipatoare , scirbiti de
societatea in care traiau, multi avangardisti vestici au cochetat cu
comunismul dincolo de limita acceptabilului, inchizind cu rusinoasa
incapatinare ochii in fata abuzurilor monstrului sovietic. Nu avem de
ce sa-i menajam pentru "pudoarea" aceasta tradatoare.
Dar pe de alta parte nu ar trebui sa etichetam orice revolta
anticapitalista , orice spirit contestatar ca " masinatie comunista".
Acest reductionism ridicol ne condamna la a rata intilnirea cu lumea
civilizata, careia nu-i putem refuza angoasele , intrebarile, cautarile
caci o determina - impreuna cu reusitele .
Exista perceptii extrem de critice ale societatii capitaliste
contemporane si nemultumiri notabile privind functionarea ei.
Conditia umana ingrata nu-si gaseste solutia prin simplul fapt de a nu
cadea in groapa unei dictauri. Un munte de intrebari si nelinisti o
intimpina si afara.
Existenta "experimentului" comunist, corelata cu o anume
incapacitate curioasa a revoltei intelectualilor vestici de a se disocia
de el, a oferit Linistitorilor democratici (celor ce vegheau stabilitatea
vestica) un minunat (si poate just) exemplu despre "ce puteti pati
daca nu stati cuminti" .
Am fost - cu alte cuvinte- o adevarata sperietoare de ciori. Rolul
nostru in ultimele decenii in temperarea avintului revolutionar din
tarile libere e poate , semnificativ. Daca e asa , atunci disparitia
"lagarului comunist" ar putea avea efecte ciudate asupra stabilitatii
politice a Vestului , stihii imemoriale legate de Revolta (vezi sensul
lui Camus) ar putea reincepe sa sufle, eliberate de paralizia Marelui
Exemplu Descurajant.
Cum sa eviti gindul ca am fost folositi ca sperietoare, cind vezi cu
cita perseverenta vor unii "analisti" vestici sa nu observe caracterul
criminal al regimului "comunist" din Romania (furt, indobitocire,
exterminare, compromitere etc) , insistind in schimb asupra erorilor
sale ideologice, economice etc.
Important e se pare ca publicul sa inteleaga ca la noi s-au
experimentat organizari sociale falimentare si nu ca Rusia Sovietica a
impus la conducerea Romaniei o enorma retea criminala inarmata cu
o ideologie oarecare, dispusa sa distruga orice in numele intereselor
sale .
In mod destul de vizibil, punerea accentului pe dimensiunea penala
a "experimentului" romanesc nu convine la vest... Decit sa se
vorbeasca de un grup de scelerati innebuniti de rautate, prostie si ura,
care au fost ajutati sa organizeze un lagar de munca fortata,
exterminare, compromitere in lant si alienare, e mai fertil sa se
dizerteze despre un grup de comunisti care si-au experimentat fara
succes doctrina economica ...
Si apoi, aceasta varianta e si mai digerabila de catre constiinta
vesnic echilibrata a unui Vest ale carui parafa si tacere au consfintit
lunga noastra crucificare...
In rezumat, avatajul ideologic al oribilei istorii comuniste si al
sfirsitului ei elocvent se estompeaza daca se insista prea tare pe
dimensiunea criminalitatii fruste, descojita de pojghita subtire de
ideologie. Modelul unui lagar comunist falimentar e mult mai
oportun decit o mafie italiana de rit comunist sau o ocupatie sovietica
prelungita, sau un Auschvitz la patratul fenomenului Pitesti.
Mai mult inca, sondind prea adinc mecanismele prabusirii noastre
se pot gasi cine stie ce analogii si uritenii de profunzime, se pot stirni
cine stie ce nelinisti adormite. Poate fi compromisa linistea altora, o
data cu a ... "Noastra".
Hotarit lucru, nu mai serveste nimanui sa scurmam ... E bine sa
uitam, sa o luam de la inceput, sa o lasam balta cu Procesul
Comunismului , ca uite, Tovarasii au recunoscut ca au gresit
ideologic si se convertesc la capitalism ... Putem dori altceva ? Nu
asta ne lipsea ? Nu asta am visat ?
3
Ma gindeam odinioara ca exista o notabila diferenta intre
intersesele si atitudinea unui popor si deciziile reprezentantilor sai.
Ca multi dintre fratii nostri (cetatenii de rind) din tarile democratice
s-ar solidariza cu nazuintele noastre daca ne-ar cunoaste suferintele si
s-ar revolta impotriva injustitiilor pe care le traversam. O data am
vrut chiar sa fac un apel catre poporul francez pentru a contracara
oribila si nefasta actiune de sustinere a regimului de la Bucuresti de
catre Mitterand...
Mi se pare azi naiva aceasta perceptie. Intre guverne si populatii (in
tari normale) exista comunitati de interese mai fine, mai dificil
perceptibile. Nu mai sint convins ca atunci cind inchid ochii la
abuzurile din tarile cazute sub diverse molimi politice, guvernele
democratice actioneaza contrar intereselor popoarelor lor.
Desigur, daca vei intreba vreu-un american (canadian etc) daca are
personal ceva de cistigat din intretinerea relatiilor economice cu
dictatura chineza, iti va replica negativ. Toata bunastarea sa se
bazeaza pe inteligenta , pe "know-how"... Constiinta ii e impacata. Si
camara plina. Daca insa privesti oceanul marfurilor chinezesti in care
inoata azi cetateanul american, ai motive sa te indoiesiti ca aceasta
inocenta e respectabila...
Daca o dictatura vinde ieftin, e convenabila celor din afara ei.
Restul e , deseori, ipocrizie ...
Iata produsul final al acestor rationamente :
Daca reteaua vechilor comunisti reuseste preluarea puterii
economice in Romania (si in general in Europa de Est), evitind
conflictele :
- se evita o explozie incontrolabila ce ar putea pune in pericol
echilibrul mondial
- ea devine o structura stabila si solida de parteneriat economic
- ca si in trecut se poate spera de la ea la o anumita indiferenta fata de
interesele tarii (mituire, contracte avantajoase, mentinere intr-o
competitivitate rezonabila)
- se evita clarificarea exagerata a mecanismelor epocii comuniste si
responsabilitatilor fata de genocid
- se evita decalansarea unui suflu spiritual destabilizator
E cea mai Linistita solutie.
Poate ca aceasta selectie de rationamente neplacute (pe celelalte,
care li se opun - le-am eliminat ca banale) are ceva sumbru. In nici un
caz intentia nu e demobilizanta. Dimpotriva ma gindeam ca
confruntindu-le , ne-am putea elibera de ticurile gudurarii spre vest in
cautare de binecuvintari democratice.
E totusi penibil ca am ajuns sa consideram o dovada ca nu sintem
liberi faptul ca in Apus se afirma asta, sau dimpotriva sa ne indoim
de tragedia noastra pentru ca nu e recunoasta afara , ca tragem cu
ochiul la CNN sau TV5 ca sa stim cine si unde sintem .
E timpul sa ne asumam si eventuala singuratate in lupta noastra
pentru libertate. O singuratate in care ne-am putea intilni multi !
Ceilalti, din afara, ne pot insoti uneori , din interese conjuncturale,
si nu e sigur ca sint de condamnat pentru asta. Se pare insa ca sint
mai dispusi sa plece urechea la popoarele care se arunca in lupta fara
a astepta indefinit aprobarile si incurajarile altora.
Cind Vestul va fi convins ca anticomunismul roman e viabil, va
putea miza si pe el.
Nu cred insa ca o va face din mila.
Din pacate.
Ioan Rosca