Situatia din Romania
                       -semanal de alarma-

                       Domnule Presedinte,
    
     De o jumatate de secol comunistii distrug poporul roman.
     Interesele celor responsabili, impiedica salvarea lui.
     Aceste interese sint reprezentate de oficialitatile de la Bucuresti..  

     Am dori sa considerati acest mesaj nu ca protest, nici ca plingere, nici ca rugaminte,  ci ca 
semnal de alarma.  Ar fi regretabil ca deciziile privind Romania sa fie compromise de 
necunoasterea fetei adevarate a regimului de la Bucuresti.

     Facem parte dintre cei care contesta aparenta legitimitate a acestui regim.  Ne dam seama ca 
trebuie ascultate si alte pledoarii, pentru a se ajunge la o concluzie . Nu pretindem asadar ca 
reprezentam opinia intregului popor roman, ci numai a unei minoritati politice. 
     Grija pentru ca democratia sa nu degenereze intr-o dictatura a majoritatii asupra minoritatii 
nu mai trebuie argumentata. Din pacate minoritatea politica de contestatie din Romania, este 
mai putin cunoscuta si audiata decit celelalte, desi situatia ei e dramatica. De fapt, ea nu e nici 
macar recunoscta , ceea ce explica refuzul statelor democratice de a mai acorda azil politic 
contestatarilor romani. 
 
     Opozitia a ales -santajata dramatic de raportul de forte existent- calea participarii la pseudo-
mecanismul democratic. Nu o condamnam. Stim ca e obligata la retinere in declaratii , din 
cauza responsabilitatilor pe care si le asuma si a strategiei la care s-a resemnat.
     Noi insa, nu putem valida legalitatea regimului actual. Speram ca la rindul ei, opozitia ne 
intelege si ne aproba, ca simte nevoia ca o parte a  rezistentei romanesti sa denunte abuzul, 
aparind adevarul, fara concesii care sa-l faca dificil de sesizat sau reconstituit. 
  
     Faptul ca initiativa porneste de la romani care si-au parasit (fizic) tara, nu este intimplator. A 
lua calea exilului e una din formele de a refuza ceea ce s-a intimplat si se intimpla in Romania. 
     Cu durere va anuntam ca unii (din minoritatea noastra) au ales solutia sinuciderii. Si printre 
ei se aflau oameni deosebiti, simbolici lideri ai incercarii de revolutie dejucata de 
(neo)comunistii de la Bucuresti.
     Cu durere va anuntam ca altii sint inca in Romania, prinsi ca intr-o cursa de soareci. 
Zvircolindu-se intre dorinta de a face dreptate si disperarea de a nu putea. 
     
    Agresiunea comunista a produs o degenerare atit de adinca, incit popoarele care i-au cazut 
victima nu mai sint in stare sa scape de efectele ei. Mai prozaic, aceasta caracatita a generat o 
Mafie atit de puternica, incit prizonierii pe care ea ii exploateaza, nu se mai pot elibera.

     Tonul acestui mesaj poate pare nepotrivit . Patetismul e considerat firesc doar pentru 
descrierea nenorocirilor violente .  Durerea fizica, zdrobirea victimei nesupuse , stirnesc 
emotie. 
     Din pacate, sensibilitatea pentru victima infrinta, obligata sa-si piarda idealurile si sensul 
existentei, compasiunea pentru omul silit sa se resemneze la un prizonierat de constiinta, e mult 
mai scazuta. 
     Se vorbeste prea putin, despre inmormintarea adevarului si inabusirea aparatorilor lui , in 
Europa de Est. 
    Insensibilitatea tarilor democratice fata de aceasta drama, ne creeaza o dezamagire 
suplimentara, cu atit mai corosiva cu cit e corelata cu amintirea atitudinii  Vestuilui fata de 
invadarea si distrugerea Europei de Est de catre aliata sa de razboi, Uniunea Sovietica.
    De aceea ne simtim in drept sa vorbim si sa semnalam un mare abuz si tragismul celor siliti 
sa-l traiasca. El e demonstrabil printr-o multitudine de marturii si acte de notoriertate publica.

     Ceea ce insa poate lipsi cuiva care nu a trait  experienta din Romania, si incearca sa o 
inteleaga, este o privire globala asupra istoriei crizei comuniste. Numai urmarind evolutia 
acestei boli se pot intelege simptomele actuale, se pot urmari mecanisme , observa cauzalitati , 
stabili responsabilitati. 
     Iata de ce am recurs la a doua parte a acestui mesaj.   Veti putea observa, parcurgind-o, cit 
de grave sint, pentru noi, actiunile puterii de la Bucuresti. A le admite in numele legalitatii 
formale, ar fi un pacat sever condamnat de istorie. A nu denunta mecansimele condamnabile 
care explica optiunea electoratului (in 1990 si 1992) inseamna a risca reproducerea lor in 
viitorul apropiat.

     Victimele alienarii in lagarul de munca si exterminare comunist si-au votat vechii gardieni , 
permitindu-le sa adauge la activitatea dinaintea anului 1989, un sir  de noi abuzuri sfidatoare.  E 
mai mult decit ciudat.  E inacceptabil. E un semnal al anormalitatii ce se ascunde sub aparentele 
democratice, adinc viciate. O astfel de comportare a electoratului nu se  poate intelege decit 
daca se cunoaste istoria intoxicarii sale ideologice si modul in care a fost manipulat. 
    Cu totul elocvent este faptul ca romanii din strainatate au votat exact pe dos fata de cei din 
interior ! Au votat pe dos, pentru ca au fost liberi sa voteze normal.
    
     Nu va putem cere sa contestati legitimarea electorala in numele careia se pretinde domnul 
Ion Iliescu purtator de cuvint al poporului roman.  
     Ceea ce putem sa declaram este ca el nu are mandatul nostru.
               
                                       Sinteza

I
1.   La sfirsitul celui de al doilea razboi mondial, Uniunea Sovietica cotropeste intreaga Europa 
de Est, impunind acest fapt implinit aliatilor ei occidentali. Acestia iau nota de disparitia tarilor 
respective de pe harta lumii civilizate si se separa de ele printr-un zid mai mult sau mai putin 
protector. Astfel, razboiul dus pentru libertatea popoarelor si impotriva lagarelor de concentrare 
se sfirseste prin deschiderea de lagare de concentrare si inchiderea de popoare. 

2.   In spatele acestei "separari a sferelor de influenta" si la racoarea "razboiului rece", Uniunea 
Sovietica trece la aservirea si distrugerea sistematica a tarilor cotropite (Polonia, Cehoslovacia, 
Ungaria, Romania, Bulgaria, Albania), a caror aparenta independenta nu amageste pe nimeni. E 
greu de separat intentia explicita de a distruge aceste natiuni de efectul firesc al trecerii lor 
fortate la comunism. Rezultatul este insa absolut limpede : aceste tari europene intemnitate sint 
scoase cu sila din evolutia lor fireasca si supuse unui indelungat proces distrugator. 

3.   In Romania, jaful cotropitorilor sovietici si chinurile implantarii comunismului au o 
cruzime fara egal, probabil din resentiment pentru angajarea romanilor in razboi impotriva 
Uniunii Sovietice si pentru traditia ant icomunista si antiruseasca foarte pronuntata a populatiei 
romanesti. Nici insurectia prin care la 23 august 1944 Romania a intors armele, intrind in 
razboi impotriva Germaniei, nici numarul mare al vietilor pe care le-a pierdut in aceasta ultima 
parte a razboiului, alaturi de "aliatul sovietic", nu inmoaie acest resentiment. Razboiul nu se 
termina inca, si generalii romani dispar suspect in urma unor sedinte la comandamentul sovietic 
iar soldatii sau civilii romani dispar in camioane care iau drumul Siberiei. Tot in aceasta 
directie dispar avutiile Romaniei, jefuite fara nici o sfiala, depasind cu mult despagubirile de 
razboi datorate. Tara e ocupata si jefuita de armata "prietena".

4.   O data razboiul terminat, ocupantii sovietici trebuie sa puna la punct garnitura 
colaborationista, care sa treaca la construirea comunismului anihilind orice rezitenta locala. Dar 
comunismul autohton lipseste aproape cu desavarsire (Partidul Comunist din Romania numara 
mai putin de 1000 de membri !).
   Aceasta situatie defavorabila se datoreaza luptei insistente a Partidului Comunist din 
Romania pe toata perioada interbelica, pentru dezmembrarea tarii si alipirea teritoriilor 
desprinse la marea patrie a socialismului. Platforma sa antinationala, amendata de altfel cu 
scoaterea partidului in ilegalitate (1924), i-a taiat accesul chiar si la paturile la care in mod 
normal putea spera o audienta. Comunistii apar romanilor ca agenti sovietici tradatori de tara. 
   In cruciada lor impotriva statului roman, au ramas in PCR doar un mic grup de aventurieri, 
foarte probabil agenti sovietici, rotiti prin diversele tari a caror destabilizare era urmarita de 
Moscova. Calatori vremelnici prin Romania, multi nici macar nu stiau limba romana.
   Doar citeva elemente romanesti s-au pretat la a face jocul sovietic si si-au pus semnatura pe 
documentele Congreselor "PCR", tinute aiurea : Viena (1924), Moscova (1931), Harkov (1928) 
etc.

   (Alexandru Iliescu, tatal domnului Ion Iliescu a reusit performanta de a fi unul din aceste rare 
elemente tradatoare. El face parte din lotul comunistilor adusi la conducere de tancurile 
sovietice in 1944. Tovarasii acestia de nadejede aveau sa darime Romania si  puna bazele 
comunismului pe ruinele ei, la ordinul ocupantului. Numele altor "pionieri" : Valter Roman, 
Silviu Brucan, Alexandru Birladeanu e important pentru ca tot ei, sau copii lor, vor ocupa 
primele locuri in 1989, cind vor deveni Primi ministri, Primi ideologi, Presedinti de Senat, 
Presedinti de tara, in numele... anticomunismului.)

II
5.    Mai mult decit firavele rinduri ale Partidului Comunist Roman sint umflate rapid sub 
protectia ocupantului sovietic. Se face apel la toate elementele marginale, declasate, 
aventuriere, ale societatii romanesti. Ei sint invitati... sa preia puterea in numele poporului. 
Carutasii sint pusi primari, betivii satului primi secretari, vagabonzii intra in noua politie 
politica, analfabetii in noua administratie. Mecanici de locomotiva sint facuti doctori in istorie. 
Fiecare loc ramas liber prin eliminarea unui element neobedient, este umplut imediat cu "un om 
din popor". Fara mofturi privind competenta sau calitatile respectivului, care trebuie sa dea 
dovada doar de o obedienta absoluta.
   Este declansata Antiselectia necesara selectarii noilor cadre de conducere. Sint chiar preferati 
declasatii, ca fiind mai dispusi la executarea unor ordine imorale. Turpitudinea, lasitatea, 
prostia, sint cultivate ca necesare pentru eradicarea rezistentei romanesti.
   Rezultatul frizeaza absurdul, dar scopul e atins. 

6.    Masele sint chemate la "pedepsirea clasei exploatatoare" si deposedarea ei de avere. Cei 
care poseda proprietati sint denuntati ca vampiri care au supt singele poporului. Initial li se 
promite celor saraci o parte din prada astfel obtinuta. Lenesul satului e indemnat sa arda casa 
mosierului iar muncitorul din uzina sa-si arunce patronul pe geam. Se decreteaza dreptul lor de 
a conduce societatea. Se promite dictatura lor. Si din pacate se gasesc destui atrasi de acest 
program. Patura oamenilor simpli e manevrata incit sa participe la distrugerea celei constiente.
   O parte a poporului roman e antrenata in complicitate la decapitarea propriei tari. Incepe 
indelungata traditie de manipulare a masei impotriva elitei.

7.    Cu cit mai emancipata e o patura sociala, cu atit e mai refractara si mai incomoda in calea 
comunizarii Romaniei. Asa ca sovieticii si noii lor Tovarasi romani trec la eliminarea acestor 
piedici reale sau potentiale. 
   Pentru a putea declansa masacrul, sub o oarecare acoperire "legala", desfiinteaza democratia 
din Romania, preluind puterea in mod absolut abuziv, din citeva lovituri. Guvernul trece in 
forta in miinile lor. Alegerile sint falsificate grosolan (urnele sint pur si simplu inlocuite peste 
tot, sub amenintarea baionetelor sovietice). Sint inabusite manifestarile politice neconvenabile. 
Regele este santajat brutal si silit sa abdice. Romania e proclamata republica. Partidele, 
declarate reactionare, sint inloc uite cu partidul unic. Proprietatile sint nationalizate. 
Paminturile sint confiscate. Cartile nealiniate sint interzise. Gindirea necomunista incriminata 
prin lege ca tradare de tara.

8.    In acest cadru se lanseaza distrugerea progresiva a romanilor necolaborationisti. Mai intii 
sint incarcerati membrii partidelor politice si a vechilor administratii. Apoi, ziaristii, profesorii, 
studentii, elevii, medicii, preotii, mosierii, bancherii. .. adica toti cei ce deranjau sau puteau 
deranja. Intelectualitatea ce nu se dezice de capitalism si nu aduce laude fierbinti noii orinduiri, 
e eliminata. Pina la urma sint arestati si taranii ce nu vor sa intre in cooperative si muncitorii 
care fac vre-o remarca ostila. Sint arestati si fiii "banditilor" daca nu inchid gura la disparitia 
parintilor lor. E arestat oricine nu se supune in mod zgomotos. 
   Sentintele "proceselor" care sint inscenate, sint date dinaintea deschiderii lor, sint stabilite 
inca din faza cercetarii penale (adica a schinjuirii victimelor pentru a-si recunoaste "vinovatia"). 
Speriati sau complici, judecatorii parafeaza genocidul. Acuzatia uzuala : uneltire impotriva 
Romaniei.

9.    Romania se acopera cu lagare in care exterminarea e de-abia camuflata. Dispar sute de mii 
de oameni, dispare elita ei apoape integral. Lagare pentru politicieni, lagare pentru intelectuali, 
pentru studenti, pentru elevi... Cei inchisi in gulagul romanesc sint tinuti acolo pina in 1964.
   In zeci de centre de rafinata sau barbara tortura sint martirizati romanii necomunisti. In 
inchisoarea de la Pitesti de exemplu, studentii sint fortati sa se tortureze unii pe altii, nu pina la 
pierderea cunostintei ci pina la pierderea constiintei. Oprirea schinjuirii insuportabile e 
conditionata de renegarea credintei si de acceptarea participarii la torturarea celui mai bun 
prieten. Putini norocosi reusesc sa se sinucida. Ceilalti sint zdrobiti si murdariti. Tortura se 
propaga in lant intre prizonieri. Victimele sint silite sa devina tortionari. 
   Acestei extreme a cruzimii i se spune "reeducare". Astazi o denumin "fenomenul Pitesti", si e 
modelul cel mai bun pentru metoda de alienare care a fost aplicata poporului roman : sufocare 
pina ce victima accepta sa se compromita si devine chiar partas. Un infern. 

(Scara acestui genocid e cutremuratoare, dar nici azi nu stim prea multe despre victime si 
responasabili. Oricit se agita vechii detinuti politici, "noile" autoritati de la Bucuresti nu le pot 
da satisfactia nici unei dezvaluiri, nici unui proces. Sint deschise peste tot - prin paduri, prin 
canale - gropi comune cu cadavrele aruncate gramada in pripa acelor ani, dar sistemul juridic 
democratic din Romania nu poate deschide nici un proces. Desi martorii abunda. Si marturiile 
lor arata cu degetul. Si marturiile lor sint infioratoare. O orgie de sadism si un mare carnagiu 
sint protejate in numele "reconcilierii", impusa vechilor detinuti de vechii gardieni... Aceasta 
neputinta nu permite dubii privind telurile celor care conduc azi Romania. Se asteapta in mod 
evident ca ultimii martori in viata sa dispara in tacere, pentru a nu strica linistea tomnatica a 
calaiilor lor... De ce ? Sa amintim doar ca in acea perioada, tovarasul Ion Iliescu, revenit de la 
Moscova unde fusese trimis spre a-si completa educatia comunista, urca impetuos ierarhia 
partidului care gestiona acest masacru. Sau ca o parte dintre cei ce ar trebui sa debocheze 
justitia, sint tocmai cei care au arestat, falsificat si condamnat atunci.)

 10.     Dupa un timp, comunistii pot raporta stapinilor de la Moscova un mare succes : 
Romania este ingenuncheata ! 
   Vechii politicieni, intelectuali, proprietari - daca mai supravietuiesc - sint in puscarii, sau se 
resemneaza la tacere sau chiar la colaborare. 
   Proprietatea privata e desfiintata. Romanii nu mai au nimic. Partidul gestioneaza proprietatea 
colectiva. Pina si taranii sint deposedati de pamint si bagati in Cooperativele Agricole sau... in 
gropile comune. Si ei lucreaza acum pentru partid. 
   Vidul de competente creat prin zdrobirea intelectualitatii este umplut cu "elemente sanatoase, 
muncitoresti", fidele. Tara era condusa de partidul unic si pazita ermetic de o enorma si 
nemiloasa politie politica represiva. 
   Teroarea este atit de desavirsita incit nimeni nu mai indrazneste, nu numai sa schiteze un gest 
de impotrivire sau sa faca un comentariu, dar nici macar sa nu se arate entuziasmat. Tatii se 
feresc sa spuna adevarul copiiilor lor despre "banditii de bunici " inchisi in puscarii. In schimb, 
scoala ii intoxica printr-o prelungita cura de indoctrinare comunista. Ritualuri umilitoare sint 
necontenit programate pentru ca in focul lor, populatia sa-si formeze reflexele de minciuna si 
umilinta. Situatia intra sub control. 

III
11.    E timpul sa se treaca la o noua etapa, a normalizarii, a reconcilierii. 
   Atmosfera se cere degajata pentru ca prizonierii sa fie folositi mai eficient. O data violul 
consumat, victima trebuie sa pactizeze cu calaul, daca vrea sa respire putin. In acest fel se 
obtine de la cel care nu mai poate suporta apasarea vietii de iad, printr-o savant calculata 
blindete, o legitimare mai usor de obtinut decit continuind in forta. In acelasi timp, amenintarea 
revenirii la represiune in cazul comportarii necorespunzatoare a "reeducatului", impiedica 
tentatia acestuia de a folosi plaja de libertate pentru a se razvrati. 
   Asa se imblinzesc animalele, asa se fring oamenii. La inceput cedeaza numai la tortura, dar 
dupa ce o traiesc suficent, pot fi adusi la ordine doar cu amenintarea ei, sau chiar numai cu 
aluzia la ea. Viata devine mai suportabila, cu pretul unui compromis tot mai degradant, caci e 
tot mai putin justificat de teroarea directa. 
   Acesta e miezul liberalizarilor din lagarul comunist.

12.   Sint scosi din puscarii detinutii politici supravietuitori. Invitati sa se incadreze in noua 
societate, care "i-a iertat", dar urmariti in permanenta si chemati regulat la Securitate pentru 
delatiuni reciproce prin care sa-si dovedeasca fidelitatea. O lupta are loc in sufletele lor : sa se 
incapatineze in rezistenta, riscind o viata haituita permanent ori reluarea cosmarului 
penitenciar, sau sa faca un compromis pentru a mai apuca sa se bucure de putin soare, de putina 
viata.
   In rezolvarea aceastei sfisieri un rol cheie il are sentimentul insingurarii si al zadarniciei 
rezistentei. Sperantele in interventia lumii civilizate pentru salvarea Europei de Est s-au 
spulberat. Episoade ca acela consumat la Budapesta in 1956 au dovedit ca asteptarea 
americanilor e o iluzie. Romania e cu totul la cheremul monstrului sovietic.
   In tara, pe de alta parte, actiunea represiva a produs un climat de nerecunoscut. Nu sint de loc 
semne ca organizarea rezistentei mai e posibila sau ca ea ar avea sprijinul unei populatii total 
aservite. In fata acestui vid, nu mai e de ales decit sinuciderea prin rezistenta, retragerea in 
mutenie si marginalitate pasiva sau resemnarea la participare.
   Raspunderea fiecaruia pentru propria optiune nu trebuie sa ascunda cruzimea faptului a fost 
silit la o astfel de alegere. 

13.  Pe linga vechii intelectuali, sint chemati sa participe la construirea socialismului si cei 
aparuti intre timp. O parte se incadreaza mai usor, constienti de rasturnarea de valori care le-a 
deschis drumul catre pozitii nesperate si de faptul ca doar solidaritatea cu regimul care i-a 
ridicat le ofera garantia avansarii. 

   (De altfel, Tovarasii stapini, dupa ce curata facultatile de fiii "reactionarilor", dati afara si 
haituiti pentru "origine sociala nesanatoasa", le umplu cu propriii lor fii si prieteni. Copiii lor 
sint trimisi chiar in strainatate la scoala comunismului, ca de exemplu tinarul Ion Iliescu trimis 
la Moscova, sau chiar a capitalismului dusman, ca Petre Roman trimis in Franta. Ei vor forma 
tinara nomenclatura intelectuala care se va pretinde noua alternativa.) 

14.   O alta parte, formata din elemente de autentic profesionalism, are de solutionat o alta 
dilema : sa colaboreze cu regimul care le repugna pentru a-si valorifica potentialul de creatie, 
sau sa se autocondamne la ratare, refuzind colborarea. Nu exista alternativa. Cine nu face macar 
din cind in cind gesturi de supunere si compromisuri penibile nu se poate realiza profesional si 
nu poate trai linistit. Trebuie sa te autoflagelezi in numele principiilor morale sau sa le incalci 
pentru a putea sa te bucuri de viata.
   Raspunderea fiecaruia pentru propria optiune nu trebuie sa ascunda cruzimea faptului ca a 
fost silit la o astfel de alegere.
 
15.   Pina la urma, normalitatea se instaleaza peste marea de invinsi... Majoritatea se 
resemneaza la a cauta un compromis suportabil. Profesorii predau, incercind sa strecoare 
adevaruri intre minciunile pe care trebuie sa le debiteze. Actorii joaca, incercind sa contrazica 
partitura prin gesturi subtile. Scriitorii scriu, in speranta ca ceea ce pun intre rinduri le justifica 
toate compromisurile. Medicii ingrijeasc detinutii, convinsi ca e nevoie de ajutorul lor. Preotii 
multumeasc la slujbe partidului car e a distrus religia, in speranta ca le va lasa macar bisericile. 
Inginerii construiasc, facind abstractie de faptul ca lucreaza sub conducerea activistilor 
partidului, si asigura gestiunea muncitorilor exploatati. Taranii lucreaza in cooperativa, 
incercind sa fure noaptea cite ceva de pe cimpul ce le-a fost confiscat si pe care muncesc ziua 
gratis. 
   Unii spera ca muncind cinstit si oferind calitate rascumpara compromisul la care sint obligati. 
Altii nu-si mai fac probleme si colaboreaza cu nesimtire.
   Sclavii au inceput sa produca, lagarul sa functioneze armonios. Lumea incepe sa intre in 
partidul comunist, care devine un partid de masa... Unii din interes, altii din teama. Putini din 
convingere. 

16.   De cealalta parte, gardienii au si ei evolutia lor. Veghind asupra resemnarii colective 
securistii romani sint transformati din agenti de teroare in pirghiide supraveghere si intimidare. 
Sint din ce in ce mai bine instruiti, locul tortionarilor grosol ani este luat de cinici rafinati, 
profitori amorali,dar relativ culti. Avantajele la care au dreptul le permit o viata diferita de a 
prizonierilor, ceea ce ii impiedica si mai mult sa ii inteleaga. Constienti de interesul pe care il 
au in stabilitatea unui regim de care le depinde integral bunastarea, securistii sint mai mult decit 
gardieni in solda, sint beneficiarii constienti ai sistemului de detentie.

17.   Supravegherea intregii populatii e posibila prin crearea unei imense retele de informatori, 
pusi sa traga cu urechea si sa raporteze parerile nefavorabile regimului. Metodele prin care se 
obtine colaborarea milioanelor de informatori sint diverse : santaj, amenintare, cumparare, 
garantare de interese speciale etc. Rolul oceanului de informatori diseminati este crucial nu 
numai in supraveghere, dar si in intimidarea populatiei, care se stie pindita de peste tot.
   Infricosati de posibilitatea tradarii din orice directie, oamenii nu mai indraznesc sa-si 
vorbeasca de loc. Isi inmorminteaza zbuciumul intr-o neincredere si o tacere paralizanta. 
Rezistenta se muta in cele mai intime unghere, sufocindu-se... 

18.    In timp ce subsolul e lasat in seama securitatii, administratia vizibila a lagarului este pusa 
la punct de Activistii de partid. Acesti soldati politici sint racolati dupa criterii ferme : 
obedienta, amoralitate, rautate, din rindurile celor atrasi de avantajele pe care le are pozitia de 
Activist. Se decreteaza dreptul lor de a conduce autoritar societatea, in numele clasei 
muncitoare si pe principiul planificarii centrale. 
   Ei decid ce si cum se cultiva si cit se da taranilor toamna, la strinsul recoltei. Ei decid ce sa se 
produca in fiecare fabrica si cit sa se plateasca muncitorilor, indiferent de rentabilitatea a ceea 
ce fac. Ei decid ce sa se predea in scoli si ce este a dmisibil sa se scrie in carti si sa se joace pe 
scene. Ei decid cine trebuie avansat pe linie profesionala. Ei decid ce sentinte trebuie date in 
tribunale. Ei decid cine si cind trebuie sa execute "munca patriotica", adica fortata si neplatita. 
Ei decid cine sa primeasca locuinta. Ei decid cita caldura si mincare se poate da prizonierilor. 
Ei decid ce se exporta si ce se 
importa. Ei decid ce sa contina emisiunile de televiziune. Ei decid cind si cum sa multumeasca 
poporul partidului. Ei decid ca prietenii Romaniei sint Tovarasii din strainatate. Ei decid ce sa 
doreasca cetatenii romani. 
   Ei decid ca ei trebuie sa continue sa decida...

   (In aceste conditii, nu mai e nevoie de descris ce viata le asigura postura lor de capusa pe 
societatea romaneasca. Ce responsabilitati, ce interese si ce mentalitate au Marii Tovarasi 
Activisti, care conduc si astazi Romania. Nu e de loc de mirare ca tovarasul Ion Iliescu, fost 
prim secretar al UTC (tineretul comunist), secretar cu propaganda al Comitetului Central si 
Prim Secretar de Judet , nu intelege nazuintele tinerilor care au incercat fara succes rasturnarea 
comunistilor.)

 19.    Mai mult sau mai putin convinsi, romanii accepta compromisul, in speranta unei refaceri 
treptate. Curg citiva ani mai suportabili, dar degradarea societatii continua.
   Pe linga domesticirea prizonierilor si consolidarea paznicilor (descrise deja), se continua 
cangrenarea tuturor institututiilor statului.
   Consfintit prin Constitutie si printr-un noian de legi abuzive a caror "votare" nu mai prezinta 
nici o dificultate, abuzul devine norma juridica. Justitia oficiaza injustitia oficializata si 
condamna in numele doctrinei de partid. Reteta e clara :cetateanul nu are niciodata dreptate !
   Procuratura executa si ea politica partidului.
Politia se transforma intr-o garnitura secundara de represiune, fiind greu de demarcat de 
Securitate. Adversarii politici sint condamnati ca infractori de drept comun sau tratati cu sila la 
Psihiatrie, in urma unor inscenari grosolane. In schimb, deseori, adevaratii infractori de drept 
comun gasesc clementa, daca sint dispusi la colaborare sau au pe cineva in ierarhie.
   Comertul se transforma intr-o mafie, care lucreaza pentru reteaua securicomunista prin 
practicarea unui dublu joc. Pe de o parte, fata dinspre populatie e vesnic saraca, marfurile 
lipsesc, vremurile sint grele, galantarele se golesc, cozile se lungesc. Pe de alta parte, pentru 
clientela speciala, care cumpara pe usa din spate sau din depozite bine pazite, se gasesc de 
toate. In acest fel se asigura mentinerea in forma a paznicilor si sporirea interesarii lor in 
pastrarea sistemului. Mai mult , obligati sa-si procure cele necesare in mod furis, pe la spate, 
necinstit, romanii sint educati la scoala nerusinarii.
   In fine, comertul exterior are rolul important al valorificarii produselor lagarului pe piata 
externa, in interesul stapinilor lui. El e condus direct de Partid si Securitate, care nu se sfiesc sa 
deturneze banii colectivitatii largi" in conturile unei colectivitati mult mai restrinse.

20.    O data pusa la punct armata securicomunista, nu mai e nevoie de trupele sovietice, care 
pot parasi tara linistite. Tovarasii locali au crescut mari si nu mai pot fi rasturnati.
In schimb, un pic de suflu nationalist e bine venit pentru "reconciliere", caci sentimentul 
antisovietic al populatiei e bine cunoscut, iar mimarea independentei fata de Moscova poate 
aduce avantaje strategice intregului lagar comunist. 
   Sub Ceausescu, orientarea "romaneasca " se adinceste. Se "romanizeaza" Securitatea, se 
impun cadre noi in partid. In calea acestei convertiri strategice catre "stalinismul national" stau 
citiva soldati ai Moscovei prea notorii. Ei sint trecuti in linia a doua si vor pretinde mai tirziu 
pentru aceasta statutul de disidenta. Trioul Iliescu-Brucan-Birladeanu face parte din aceasta 
categorie.

   (De fapt, garnitura care a luat puterea in decembrie 1989 este tocmai fosta ramura rusofila a 
partidului, ce isi va lua revansa pentru indepartarea ei de la virful puterii de catre ramura 
"nationala".) 

21.    Noul conducator, Nicolae Ceausescu, debuteaza prin dezghet si reorientare "patriotica"'. 
Se vorbeste tot mai mult de "eroicul trecut romanesc", actualizat prin filtrul materialismului 
dialectic. Marile figuri ale istoriei sint chemate ca marturie a maretiei regimului comunist. Se 
face apel chiar si la daci, ca prevestitori ai unei meniri iesite din comun. Se da "dezlegare" 
pentru pronuntarea anumitor adevaruri istorice, interzise de doua decenii. Impresia de suflu nou 
pacaleste o anume parte a intelectualitatii. Se spera intr-o reconciliere in numele sentimentului 
patriotic. 
   Cu timpul, insa, aceste iluzii sint spulberate si devine tot mai evident adevaratul rol de 
diversiune al cultului patriotic comunist. (Acest siretlic continua sa opereze si azi eficace.)

22.    Pseudo-nationalismul comunist cultivat de Retea sub Ceausescu are mai multe scopuri.
   Mai intii, el este folosit ca sa distraga atentia poporului roman de la tinerea lui in captivitate si 
sa creeze acestuia senzatia de normalitate, cistigindu-i chiar o anume bunavointa. 
   Cei astfel pacaliti sint tinuti in apele mocirloase ale comunismului romanesc cu momeala 
mindriei nationale si cu amenintarea pericolului extern. Se justifica mentinerea in izolare 
internationala a tarii, xenofobia fiind chemata in sprijinul refuzului int erventiei din afara pentru 
scoaterea noastra din captivitate.
   Apoi, cultul gaunos al patriotismului trebuie sa erodeze si sa compromita sentimentul cu 
adevarat patriotic, periculos pentru regim.
   Si in sfirsit, atitarea urilor etnice trebuie sa fie o arma de ultim recurs in cazul in care puterea 
ar fi pusa in pericol. Mai bine un razboi sub noi, decit o pace fara noi - este deviza ascunsa in 
spatele agitatiei nationaliste. 

23.   Se observa cu timpul ca ritualul patriotard are si alte efecte "benefice" : spala creierele 
celor care il practica. Caci regimule in permanenta cautare de mecanisme de alienare ("formare 
a omului nou") si nu va rata pista descoperita. E mult mai usor sa conduci o turma supusa 
interior, decit sa intretii o armata care sa o pazeasca
   Apar peste noapte specialisti ai entuziasmului patriotic.

   (Adrian Paunescu, actualul lider al partidului Romania Mare, membru al coalitiei 
guvernamentale, e un reusit exemplu. El are si azi rolul pe care s-a dovedit talentat in trecut : 
exploatarea  la maxim a diversiunii nationaliste, pentru acoperirea intereselor Tovarasesti.)

24.   Se organizeaza orgii tot mai desantate, campanii tot mai ample de avint national, in care 
bate chiar un vint supect de libertate. Apar publicatii cuprinse de acelasi sfint fior. Aparent, 
nationalismul care invadeaza mediile nu e in slujba puterii. Intelectuali respectabili se cufunda 
in val. Lovitura e maiastra. Romanii sint loviti exact in locul unde isi ridica armura, in speranta 
unui aer mai pur.
O parte se trezesc treptat, observind ca zelul festivalului permanent de propaganda "Cintarea 
Romaniei" depaseste naturalul si bunul simt, si ca e tot mai intim corelat cu Cintarea partidului.

 IV 
25.   In sfirsit, moda entuziasmului degenereaza in ritual, cu atit mai greu de suportat cu cit e tot 
mai stingaci regizat. Spectacole fastuoase si entuziaste contrasteaza insuportabil cu mizeria si 
amaraciunea generala. Programul unic de televiziune sucomba intr-o continua slavire a Caii. 
Nu mai poate fi suportat nici un minut din el. Deplorabilele adulatii cu iz comunist asiatic 
stirnesc turbare unei populatii aflate intr-o tot mai pronuntata dificultate. Presa e si ea tot mai 
greu de citit. Cenzura repusa in drepturi amplifica vidul cultural. Greata devine apasatoare si se 
aduga fricii si foamei.
   Astfel, ceea ce se dorea cea mai subtila arma de supunere devine unul dintre motivele care 
duc la revolta. 

26.   In paralel, sperantele legate de eficacitatea lagarului comunist cu represiune temperata se 
destrama. Economia romaneasca se cufunda in faliment. Populatia saraceste continuu, iar 
mizeria ei se stabilizeaza sub cotele suportabilului. Explicatiile acestui esec sint multiple. 
Principiile absurde ale economiei socialiste isi produc consecintele. Retribuirea uniforma 
descurajeaza efortul si calitatea, rigiditatea planificarii si intretinerea intreprinderilor 
nerentabile de catre cele rentabile deregleaza metabolismul economic, antiselectia cadrelor de 
decizie taie orice sansa de organizare eficienta, birocratizarea corupta blocheaza orice realism, 
constiinta conditiei de prizonier la cheremul unor stapini rapaci si stupizi distruge disciplina si 
demoralizeaza lucratorii. 
   Oamenii cu resurse de inteligenta si energie sint sistematic descurajati de neplata 
corespunzatoare pentru prestatia lor, de faptul ca trebuie sa tina in spate o multime de lenesi, de 
preferarea lichelelor atunci cind e vorba de avansare, de loviturile care li se dau pentru a nu se 
afirma periculos. In revansa, cei ce se axeaza pe lauda si slujirea credincioasa a partidului, sau 
intra in mafia care actioneaza in spatele lui, au o viata mult mai comoda. Aceasta "selectie" 
produce efecte catastrofale. Incompetenta, atit de necesara politic, e fatala economic.

   (Astazi garnitura fostilor "sefi" isi justifica raminerea abuziva si nociva in pozitii de decizie, 
continuind traditia de incompetenta, in numele... experientei.)

27.  E greu sa mai intretii pofta de munca cinstita in aceste conditii si tot mai multi romani trec 
la o forma de rezistenta pasiva indicata in dictonul "Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca 
muncim !". Societatea e cuprinsa de un adevarat cancer : politic, economic, social si moral. 

28.  Regimul face mari imprumuturi pentru a le injecta in proiecte megalomane si absolut 
falimentare, sau pentru a intretine artificial impresia de bunastare, sau pentru a-si tine in functie 
giganticul aparat de supraveghere. 
   Cum imprumutul il face sa depinda de anumite organisme financiare internationale care il 
preseza in directii nedorite, el trebuie sa forteze plata pentru a se debarasa de aceste interferente 
in dictatura sa. 
   Si o face, spoliind nemilos populatia si aducind-o la exasperare. Dispar alimentele de baza 
(carne, lapte, oua etc). Devine o mare realizare gasirea unui os cu carne pe el. Zaharul si uleiul 
se rationalizeaza in portii ridicole pe care medicii sint pusi sa le explice la televizor ca fiind 
singura cale de salvare a sanatatii... Se face foame grea in numele "alimentatiei rationale", cu 
atit mai greu de suportat cu cit agricultura continua sa produca pentru export si pentru liderii 
bine hraniti. Se reduce drastic caldura in case. Oamenii dorm in palton si cu manusi. Cu atit mai 
greu de suportat, cu cit sint obligati sa plateasca statului-furnizor o energie nicicind livrata. 
Portia lunara de benzina se obtine si ea la niste cozi, la care trebuie stat uneori... zile 
intregi.Totul devine greu pentru omul de rind. 
   Intr-un cuvint, pentru prima data, se creeaza o nemultumire si in rindul celor putin interesati 
de justitie, libertate sau emancipare (de mult eradicate), dar doritori de o oarecare bunastare. 
Astfel pactul dintre Tovarasi si victimele lor cele mai ob ediente devine fragil. El se bazase pe 
asigurarea unui tain saracacios dar garantat, oferit de stapin celui domesticit. In lipsa portiei 
zilnice, echilibrul se strica.

29.   Ca Nicolae Ceausescu nu-si da seama ca exasperarea pe care o stirneste cultul 
personalitatii sale si mizeria tot mai mare pun in pericol sistemul, e foarte probabil, caci pare 
intr-adevar nebun si nu este sigur ca e informat corect - din slugarnicie , din lasitate, sau din 
dorinta expresa de a fi compromis. 
   Dar reteaua Securicomunista pe care o conduce simte pericolul. Excesele nebuniei lui 
Ceausescu ingrijoreaza pe toti profitorii care risca sa fie rasturnati o data cu el.
   Pe de alta parte, impresia ca el e singurul vinovat e convenabila, ea canalizeaza nemultumirile 
si deschide interesanta posibilitate de a fi folosit ca tap ispasitor. 
   Se uita tot mai mult de reteaua enorma a profitorilor si vinovatilor, cu atit mai usor cu cit, 
siliti la compromisuri din ce in ce mai jalnice, multi nu se mai pot demarca clar de aceasta. 
   Separarea dintre Ceausescu si popor estompeaza separarea dintre gardieni si prizonieri. 
Subalternii ii incurajeaza deci nebunia, pindind un moment favorabil ca sa se descotoroseasca 
de compromitatorul lor conducator.

30.   Evolutia geopolitica mareste presiunea si creste amenintarea exploziei nemultumirii 
populare. La Moscova vine clipa Perestroicii si a Glasnostului. Pentru prima data de la 
instalarea comunismului, dinspre est bate un suflu mult mai liberal decit cel intern. 
Independenta fata de sovietici se traduce prin refuzul iesirii din stalinism in timp ce regimurile-
marioneta din Europa de Est cad in lant. 
   Romanii privesc cu jind la vecinii lor eliberati si simt, dupa foarte multi ani, ca libertatea e 
posibila si ca regimul nu mai are sprijinul de la rasarit.Aceasta revelatie e hotaritoare si produce 
o rapida revenire la normalitate, reaprinde speranta si curajul. Brusc indicele de siguranta al 
regimului se reduce drastic.
   Infricosati de revolta previzibila a prizonierilor si satui de regulile rigide ale penitenciarului, 
gardienii se decid sa joace cartea mare a eliberarii controlate. Ei trebuie sa scape de 
Conducator, sa dea la fund figurile prea compromise, sa dea mult imii satisfactia pedepsirii 
citorva vinovati si sa permita societatii o destindere prin liberalizare.
Pe de alta parte, ei nu trebuie sa scape nici un moment puterea din mina, pentru a nu ajunge sa 
dea socoteala pentru crimele si abuzurile la care s-au pretat. Mai mult, ar fi bine daca si-ar 
mentine privilegiile. In sfirsit, ar fi formidabil daca le-ar amplifica, profitind de privatizare 
pentru acapararea in proprietare personala a avutiei lagarului pe care l-au administrat. 

V
31.   Momentul favorabil loviturii este creat de declansarea revoltei de la Timisoara (16 
decembrie 1989 ). Incepind de aici evenimentele sint acoperite de mister si speculatiile prea 
multe si nesigure pentru a merita consemnarea.
   Ipotezele extreme sint : - ca a avut loc o revolutie spontana care a rasturnat sistemul - si 
respectiv - ca a avut loc o lovitura de stat menita sa-l salveze. 
   Sint multe elemente care pledeaza pentru teza unui complot. Nu poate fi adincita decit din 
lipsa de dovezi formale.
   Pe de alta parte, este absolut sigur ca situatia in acel moment e exploziva, ca romanii sint 
dispusi la revolta. Se amesteca probabil participanti la o revolutie, sclavi rasculati aprinsi de 
sete de libertate cu agentii unui complot, care profita de tulburarea creata de rascoala sau se 
grabesc sa impiedice scaparea ei de sub control. 

32.   La Timisoara, citiva oameni sparg decenii de frica. Sint reprimati fara ezitare. Revolta 
creste. Cadavrele stinjenitoare dispar din spitale si sint scoase din oras in camioane fantoma. 
Revolta creste. In spitale incepe arestarea ranitilor. Revolta creste. 
   Armata e pusa sa traga in populatia rasculata. 
   Atunci intregul oras explodeaza, parintii ies sa-si apere copiii, reusind sa reziste represiunii 
armate sovaitoare si sa smulga comunistilor puterea locala pe 20 decembrie. 
   Represiunea militara esuind, e rindul muncitorilor inarmati cu bite si trimisi cu trenuri 
speciale la Timisoara, pentru a reinstaura ordinea (strategie ce avea sa mai fie folosita si mai 
tirziu). Ei insa refuza sa execute. Si revolta creste.
   Peste o zi, molima nesupunerii izbucneste si in alte orase. La Cluj, de exemplu, citiva 
temerari denunta comunismul si represiunea si sint secerati.

(Printre ei, actorul Calin Nemes, isi dezveleste pieptul in fata plutonului : "Trageti, am o 
singura inima !";gloantele nu sovaie sa intre; ranit grav, se reface miraculos dupa revolutie... 
pentru ca sa se sinucida dupa trei ani, ca si alti eroi, din disperare fata de rapirea, devierea si 
batjocorirea revolutiei de catre puterea actuala.)

33.   La Bucuresti, regimul organizeaza un miting pentru ca poporul sa se desolidarizeze de 
Timisoara. Revolta mai creste cu o treapta. O mina de contestatari indraznesc sa urle adevarul 
si mitingul este intrerupt sub privirile hipnotizate a le intregii tari. Incepe manifestatia de 
protest de la Bucuresti. 
   Gruparea razvratita din Bucuresti este reprimata singeros in noaptea de 21 decembrie. Strazile 
capitalei se acopera cu singele tinerilor. Revolta atinge pragul exploziei.
   In toate casele, sunetul reprimarii manifestantilor, propagat de Radio Europa Libera, aduce 
tensiunea la paroxism. E o noapte esentiala. E noaptea in care revoltatii se hotarasc sa rupa 
tacerea si sa iasa la lupta. E noaptea in care Securicomunistii mai luminati se hotarasc sa-l 
sacrifice pe Ceausescu pentru a-si salva pielea si pozitiile. 

(Mai tirziu tinerii acelei nopti eroice vor forma virful contestatiei impotriva regimului Iliescu, 
caruia ii vor denunta ilegitimitatea revolutionara; drept raspuns vor fi declarati "golani", haituiti 
permanent si reprimati cu brutalitate.) 

34.  Astfel, dimineata de 22 decembrie este cea a revarsarii puhoiului bucurestenilor, iesiti sa 
rastoarne regimul. Nimeni nu li se mai impotriveste. Ceausescu fuge. Se intra in Comitetul 
Central. Se intra in Televiziune. Fara nici o piedica (?...). Regimul securicomunist se 
volatilizeaza.
   Victorie ! Libertate ! In sfirsit !
   O frenezie inimaginabila cuprinde multimea si se intinde in intreaga tara. Cosmarul s-a 
incheiat. Lagarul a cazut. Oamenii sint liberi. Pentru o singura jumatate de zi, aproape intregul 
popor roman e cuprins de delir, de o betie irezistibila si solidara. Se ride si se plinge de fericire 
in hohot national.
   Libertatea e atit de nesperata, atit de usor obtinuta, incit mai nimeni nu mai are puterea 
indoielii si temperatura ratiunii. 
   Si mai nimeni nu da atentie prezentei, in noua conducere provizorie, a vechilor tovarasi 
comunisti-stalinisti (Iliescu, Brucan, Birladeanu) sau a fiilor lor (Roman). Si nu se intreaba de 
unde si cum au aparut acesti tovarasi, cine i-a mandatat ca reprezentanti si conducatori ai 
revolutiei si ce ginduri au. 

35.   Cind multimea trece de la "Jos Ceausescu !"la "Jos comunismul !"pozitia Tovarasilor 
devine mai delicata iar declaratiile tovarsului Iliescu ca regreta intinarea idealurilor 
socialismului de catre vechiul regim se dovedesc neavenite si sint huiduite. Gruparea care s-a 
strecurat la putere trebuie sa-si schimbe tactica. E evident ca nu se poate continua in numele 
socialismului si ca se risca degenerarea intr-o adevarata revolutie. 
   Asa ca se alege un drum mai intortocheat, dar mai sigur, presarat cu savante sau sfidatoare 
diversiuni.
   Una dintre ele este poate simularea razboiului cu teroristii vechiului regim, pentru cistigarea 
simpatiei populatiei, a unei legitimitati exploatabile si a dreptului de a conduce "interimatul". In 
aceasta manevra au fost sacrificati o mie de oameni, cazuti in "luptele" pentru revolutie. 
(Puterea ar putea respinge aceasta banuiala de genocid, foarte grava, daca ar da publicitatii un 
adevar plauzibil despre "teroristi" si cei care i-au condus. Dar de cinci ani, raspusul "noilor 
autoritati" la intrebarea : "Cine a tras in noi dupa 22 ?"- care revine obsedant -, ramine acelasi : 
nu pot fi gasiti teroristii, au disparut absolut toti ! Este absolut imposibil, in cazul unei reale 
schimbari a puterii, sa nu se fi ajuns la aceste informatii. Ramine, ca explicatie mai putin dura 
decit premeditarea diversiunii singeroase din 22-26 decembrie, numai ipoteza acordului ulterior 
intre ramurile securitatii, care s-ar fi infruntat totusi atunci. Dar, si in acest caz, legitimitatea 
"emanatilor revolutiei" este anulata.)

36.   O alta manevra este asasinarea lui Ceausescu, acoperita cu un "proces" tragicomic si 
menita evident sa-l reduca la tacere in fata metamorfozei colaboratorilor sai de ieri. Cu acest 
sacrificiu ritual, se inchide fortat si Procesul Comunismului. Nu intimplator, barbaria 
"judecarii" lui este urmata imediat de eliminarea pedepsei cu moartea, periculoasa in acel 
moment pentru cei ce o aplicasera intensiv jumatate de secol. Nu intimplator, dupa ce s-a 
scapat de Ceausescu, s-a instalat linistea.

 37-1.   Incepind din cest moment se pot scrie istorii diferite, vazute prin prisma unor actori al 
caror profil antagonic avea sa se contureze treptat.

37a.   Pe de o parte, povestea revoltatului, al carui nesfirsit calvar e descris in paginile 
precedente.
   Scos din inchisoarea in care a fost bagat pentru refuzul de a colabora la distrugerea tarii,dupa 
15 ani de tortura, si silit sa aleaga intre a se resemna linga semenii sai cumintiti si a se impotrivi 
fara nici un fel de speranta. Sau, iesit de pe bancile scolii cu pofta de creatie si silit sa aleaga 
intre a face compromisuri umilitoare pentru a putea profesa si a se autocondamna la 
marginalizare.
   Sau silit sa-si tradeze principiile sau prietenii pentru a-si hrani copiii - carora nu le poate nici 
macar spune adevarul din frica de a nu-i expune.
   Sau lasat fara palma de pamint in care isi avea radacinile, rob trudind umilit pe mosia 
partidului.
   Sau tinut de o vecie in cea mai cumplita mizerie si obligat sa cinte imnuri de recunostinta 
celor ce il exploatau. 
   Sau insetat sa-si traiasca tineretea in afara aerului otravit, sa iasa la lumina.
   Pendulind intre frumusetea curajului recuperat, mirosul uitat al libertatii, sentimentul 
solidaritatii cu ceilalti, ura pentru ce a indurat si frica de a nu reusi sa se elibereze. 
   Imbatat de fericire la vestea victoriei, a incetarii cosmarului - cu asemenea intensitate 
insuportabila incit nici nu mai observa manevrele din jurul sau.
   Le va intelege prea tirziu, trezit cu brutalitate din euforie. Ii va fi dat sa afle ca s-a inselat, ca 
Tovarasii sint la posturi, mai vicleni si mai ingaduitori, dar la fel de nerusinati, rapaci si 
puternici ca inainte. Ii va fi dat sa cada foarte de sus.
   Si multora, sa se fringa in acest cumplit exercitiu.

37b.   De cealalta parte, Tovarasul (Securist, Activist etc.), ingrasat la adapostul sistemului, 
inspaimintat pentru viata si privilegiile sale. 
Cuprins de teroare in fata revoltei populare si a eventualitatii razbunarii directe sau a judecarii 
pentru ceea ce stie ca a facut. Speriat de deconspirarea activitatii sale de informator.
   Ascunzindu-se citeva zile, de furia multimii, cu atit mai mult si cu atit mai departe cu cit se 
stie mai vinovat.
   Sau strecurindu-se cu tupeu in rindurile ei, pentru a o scoate din revolutie prin manipulare. 
Sau grabindu-se sa ascunda bunuri furate, fonduri financiare secrete si documente 
compromitatoare. 
   Ametit de ura pentru cei ce au indraznit sau de regretul pentru autoritatea si privilegiile 
amenintate, pentru timpul in care era stapin. Usurat, atunci cind constata ca puterea e de fapt in 
mina tovarasilor sai, ca nu exista pericolul judecatii.
   Fericit, atunci cind intelege ce avantaje poate trage din aceasta "revolutie". 
   Ocupindu-se, in reteaua subterana, la adapostul anonimatului garantat de interzicerea 
accesului la arhivele Securitatii, cu spionarea si boicotarea opozitiei periculoase,cu manipularea 
populatiei, provocarea si diversiunea. Sau, in reteaua vizibila a administratorilor, cu acapararea 
puterii economice si politice. Grabindu-se sa isi valorifice pozitia prin acapararea de bunuri 
publice, in urma unor masinatii ilicite.

37c.   Si in sfirsit, omul de rind, observatorul pasiv si manevrabil, total depasit de evenimente.
   Ascunzindu-se in casa la revolutie si multumindu-se sa o chibiteze la televizor. Asteptind sa 
vada cine cistiga pentru a nu risca nimic, raminind de partea celui mai puternic.
   Oscilind intre animozitatea fata de fostii stapini si frica ca va fi pedepsit daca incearca sa ii 
rastoarne cu adevarat. Sau chiar temindu-se de necunoscutul pe care l-ar aduce aceasta 
rasturnare. Simtindu-se amenintat de aerul prea prospat. In mare masura domesticit, in mare 
masura intoxicat, in mare masura compromis de modul de viata la care a fost silit atita vreme.
   Temindu-se ca ar putea deveni tinta oprobiului, marginalizarii sau chiar a pedepsirii din 
partea noii generatii, pentru compromisurile pe care le-a facut. Preferind sa nu se desolidarizeze 
de marii Activisti, de frica de a nu i se reprosa calitatea banala de membru de partid. Preferind 
sa nu se solidarizeze cu cererile de desfiintare a Securitatii de frica sa nu-i fie deconspirate 
micile delatiuni.
   Avind macar o ruda printre Tovarasi, ramasa in pozitie buna, vizibil prospera, evident 
rentabil de menajat de catre cei apropiati.
   Preferind sa uite umilintele pe care le-a indurat sau compromisurile facute, prea rusinoase, sa 
stearga violul cu buretele. Ajungind chiar sa se teama de anticomunisti, pentru ca acestia, 
dorind adevarul, pun in primejdie uitarea convalescenta. 
   Si pina la urma, ajungind sa-si urasca vechii tovarasi de detentie cuprinsi de fiorul justitiei, 
reprezentanti ai unei demnitati stinjenitoare, mai mult decit pe vechii gardieni ! Si dispusi sa 
faca un pact cu stapinii, pentru a-i linisti pe turbulenti, varsindu-si asupra revoltatilor tot 
prinosul de resentiment si ura pe care l-au adunat in chircita lor existenta. 
   Intr-un cuvint, adevarata recolta a "reeducarii" comuniste, chemata si dispusa sa-si legitimeze 
stapinii.... democratic. 

37-2.   Intre aceste trei "personaje" (revoltatii, stapinii si supusii), intre aceste trei moduri de 
alienare, s-a jucat istoria incercarii de revolutie. De aceea ea a evoluat atit de paradoxal. 

VI
38.   Deja la 26 decembrie, o parte dintre revoltati, inca redusa numeric, sesizeaza ca sint trasi 
pe sfoara si ca noua garnitura de tranzitie e ariegarda retelei Securicomuniste, ramasa de veghe. 
Ei fac apel la continuarea revolutiei, cheama la miting demascator, dar sint cu usurinta 
dezamorsati ca "provocatori". Pina si dizidentii notorii cad in capcana si ii resping. Se rateaza 
un moment bun. Activistii si Securistii sint foarte speriati si nesiguri. In intreaga tara bintuie un 
val de inlocuire a vechilor Tovarasi din pozitiile de decizie.

39.   Pe 12 ianuarie 1990, numarul si furia celor treziti sint crescute si mitingul anti-
neocomunist nu mai poate fi impiedicat. Presati si inca nesiguri pe ei, prinsi pe picior gresit, 
liderii Frontului Salvarii Nationale scapa ca prin urechile acului de minia multimii si reusesc sa 
deturneze avintul anticomunist prin citeva concesii (scoaterea comunismului in afara legii, 
reinfiintarea pedepsei cu moartea).
    Esential e sa cistige timpul necesar organizarii diversiunilor prin care sa-si acopere 
manevrele. De altfel, chiar a doua zi, ei anuleaza decretele anticomuniste "impuse cu forta" si 
trec la contraatac. Frontul Salvarii Nationale e paravanul sub care incepe o cursa contra 
cronometru, pe care din pacate specialistii dezinformarii o vor cistiga.
   Cei citiva dizidenti autentici introdusi in Front pentru amagirea opiniei publice inteleg prea 
greu ce se intimpla, nu observa ca nu au acces la putere reala si continua prea mult postura de 
marioneta. In prezenta lor guvernul provizoriu reuseste sa dea primele lovituri eficace valului 
schimbarii, sa-si readuca oamenii in pozitiile cheie, sa acopere urmele vechilor crime, sa 
ascunda arhivele. 

40.  Pe 24 ianuarie, insa, puterea isi descopera fata si intelectualii amagiti se trezesc din visare : 
Frontul, care se jurase sa nu participe in alegeri, ci doar sa le pregateasca democratic, se declara 
partidul chemat sa umple golul de putere in Romani a. El se pretinde singurul emanat din 
revolutie si isi aroga dreptul sa ii culeaga roadele in alegeri.
   In fapt, e anuntarea tardiva a loviturii de stat.
Manevra scandaloasa si amenintatoare trezeste mai toate spiritele lucide. Demonstratiile se tin 
lant, denuntind tot mai limpede realitatea : revolutia a fost deturnata ! 

41.   "Revoltatii" protesteaza vehement. Unii dintre ei o fac in numnele partidelor nou 
infiintate. Altii, neinscrisi in vreun partid, o fac din sete de democratie, din frica de a pierde 
libertatea de curind cistigata. In schimb, "Stapinii" si-au pregatit mai bine loviturile. Profitind 
de pastrarea monopolului aupra televiziunii, ei dezinformeaza cu nerusinare populatia cu 
privire la telurile protestatarilor. Se trasmit scene confectionate pentru compromiterea 
mitingurilor si se cenzureaza cu grija adevarul, interzicindu-se accesul pe post al 
manifestantilor autentici. Populatia neavizata e chemata sa apere democratia, care ar fi 
amenintata de turbulenti si de vechile partide politice. Se foloseste fara scrupule recuzita 
ideologica insamintata de propaganda comunista : se vorbeste de vechii proprietari hrapareti si 
de apararea intereselor clasei muncitoare. In numele revolutiei, poporul e chemat sa apere 
echipa de la putere. 
   Iar "supusii" dau primul semnal, fac prima miscare catastrofala, rupind echilibrul de forte si 
sarind in sprijinul stapinilor lor. Ei se arunca asupra demonstratiei din Piata Victoriei (28 
ianuarie 1990) cu strigate de "Jos Intelectualii !","Noi muncim, nu gindim !" si "Noi nu ne 
vindem tara !", scotind FSN-ul din corzile in care manifestantii anticomunisti il impinsesera in 
sfirsit.

42.   Totusi, FSN-ul e silit sa renunte la monopolul puterii. O face cu multa dibacie, obtinind 
dreptul de a controla 50 % din noul organism legislativ interimar (Consiliul Provizoriu de 
Unitate Nationala - CPUN) si mentinind controlul absolut asupra guvernului si administratiei. 
Pentru a avea o majoritate lejera in legislativul provizoriu, creeaza o puzderie de partide satelit, 
care invadeaza jumatatea din CPUN rezervata partidelor... In acest fel, organizarea "alegerilor" 
nu mai e o problema. 
   Pentru ca manevra sa fie inghitita, opozantii trebuie redusi la tacere. Se alege metoda 
intimidarii. Sint folosite masele de manevra ale supusilor neeliberati. Care ataca sediile 
partidelor istorice (29 ianuarie), condusi de liderii FSN. Primul ministru Roman, in fruntea 
multimii care asediaza sediul Partidului National Taranesc, obligind liderii sa se refugieze sub 
escorta, declara : "Ei s-au demascat !". "Ei", sint vechii detinuti politici care vor sa smulga 
comunistilor puterea. Instigati prin televiziune impotriva vechilor "batrini hrapareti", manevrati 
permanent de informatorii diseminati in mijlocul lor (milioane !), scoliti de presa 
guvernamentala (singura care patrunde in multe localitati din provincie), supusii trec la 
intimidarea partidelor potrivnice guvernului neocomunist. 
   Cu aceasta ocazie, vintul opiniei publice isi schimba curios directia. Resentimentul 
antisecurist e inlocuit cu cel impotriva vechilor detinuti politici. "Oamenii de bine" vor 
stabilitate si nu permit nimanui sa strice linistea si fericirea poporului cu campanii de rasturnare 
a vechii conduceri. Si ce daca aceasta a ramas la cirma ? Sint tovarasi priceputi, care au suferit 
alaturi de popor si nu aventurieri fugiti in strainatate sau indivizi iesiti de prin puscarii, sau 
tineri iresponsabili... 
   Se incheaga o mostruoasa coalitie. Cei pe care comunismul i-a rapus prefera sa-si sustina 
stapinii, decit sa suporte adevarul celor razvratiti. O ura josnica incepe sa supureze si sa 
otraveasca. O prapastie se casca intre prizonierii razvratiti si cei supusi.

43.  In toata tara sint asaltate sediile partidelor istorice reinfiintate. Membrii lor sint calomniati, 
amenintati, brutalizati. Multi se sperie si renunta. In unele locuri se ascunde pina si emblema 
partidului, se renunta la orice activitate publica iar sediile se inchid. Rindurile - si asa plapinde - 
ale unor formatiuni ce de-abia se conturau pierd aportul multor cetateni respectabili, cuprinsi de 
frica si de un foarte generalizat "apolitism", abil intretinut din subterana. 
   Cum si resursele materiale si relatiile, in societatea complet controlata de comunisti, lipsesc 
opozantilor cu desavirsire, partidele anticomuniste sint sortite neputintei. In care se complac cu 
o resemnare de care nu e straina strecurarea unui roi de provocatori in rindurile lor. Ele se reduc 
la o prezenta simbolica si la o activitate aproape nula, in speranta ca vor cistiga totusi alegerile, 
datorita anticomunismului populatiei, si ca de-abia dupa aceea vor putea actiona cu adevarat. 
   Total neputincioase in fata aparatului politic-economic-politienesc-subteran-propagandistic 
de care dispune puterea, partidele opozitiei autentice sint silite sa valideze farsele care se 
regizeaza in spatele noului organism de conducere (CPUN). Cererile revolutionarilor, cum ar fi 
aceea ca sa se interzica vechilor sefi ai nomenclaturii comuniste participarea in primele alegeri 
(punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, intarit de milioane de semnaturi), sint respinse. In 
fapt, CPUN-ul nu face decit sa camufleze o dictatura care isi prepara alegerea "democratica". 

44.   Prestatia opozitiei politice incepe sa irite contestatarii nepartinici, care, fara a sesiza 
situatia absolut critica a acestor formatiuni, se simt nereprezentati si chiar tradati. Rezervele 
tinerilor cresc in clipa in care, la propunerile FSN-ului ca manifestatiile sa fie practic interzise 
sau ca protestatarii sa fie arestati pentru tulburarea ordinii publice, opozitia reactioneaza 
defensiv, cerind timid respectarea legalitatii.
   Devine evident ca opozitia anticomunista se scindeaza in doua curente : - unul care crede in 
Revolutie, (adica in necesitatea rasturnarii puterii comuniste inainte ca aceasta sa-si "aranjeze" 
realegerea) si actioneaza in strada, - altul care crede in Reforma (adica refacerea progresiva in 
cadrul legal impus) si actioneaza in parlamentul provizoriu in asteptarea alegerilor.
Unul sta la baza contestatiei, altul al opozitiei.
Scindarea aceasta e catastrofala pentru raportul de forte si asa net defavorabil tabarei 
anticomuniste.Tinerii contestatari reproseaza opozitiei jocul ambiguu, compromisul si 
atitudinea politicianista. Dar tocmai mentinerea lor in afara partdelor contribuie la slabirea 
acestora si, in consecinta, la micsorarea plajei lor de manevra. Pe de alta parte, opozitia 
reproseaza contestatarilor intransigenta contraproductiva. Dar tocmai acest repros deranjeaza si 
mentine suspiciunea contestatarilor. Astfel,  doua reactii firesti la o situatie ingrata 
(compromisul si intransigenta) ajung sa se incomodeze reciproc. 
   Faptul convine puterii si e incurajat subteran. 
   Dupa 29 ianuarie 1990, scindarea rezistentei se coreleaza nefast cu unificarea restauratiei 
(cele doua ramuri : KGB-ista si ceausista ajung la un compromis).

45.   Partidele Reformei, fidele optiunii legaliste, intra intr-o campanie electorala absolut 
controlata de putere si nu reusesc sa o denunte convingator, datorita diversiunii care le 
destrama unitatea. Televiziunea si Securitatea le anihileaza orice sansa, determinind populatia 
sa le priveasca cu suspiciune.

46.   In acest timp protestele contesatiei se intetesc. Mitingurile se tin lant si in timpul lor se 
scandeaza lozinci din ce in ce mai ingrijoratoare pentru regim. Sint demascate comunismul si 
securitatea, inca neatinse, inca intangibile. 
   Intre 12 si 16 februarie se produc primele demonstratii ale unor cadre militare, care cer 
deparazitarea armatei de comunism si dezvaluirea adevarului despre revolutie. Ei denunta 
preluarea puterii de catre o garnitura KGB-ista a partidului comunist. Manifestantii bucuresteni 
fraternizeaza. Ministerul de interne e inconjurat si se cere verificarea desfiintarii securitatii. 
Situatia devine foarte grava. 
   Se recurge la o noua diversiune salvatoare, pe 18-19 februarie.
   Cladirea guvernului provizoriu e atacata de un grup suspect (evident controlat) de raufacatori, 
proaspat eliberati din puscarii de drept comun. Atacul este pus in seama manifestantilor 
anticomunisti,care ar incerca o lovitura de stat. 
   Sint chemati in ajutor minerii. Ei descind cu miile in Bucuresti, umplu Piata Victoriei si 
someaza liderii opozitiei sa se linisteasca, in cadrul unor dezbateri televizate care stirnesc 
groaza si dezgust. 
   La rindul lor, intimidati si neputinciosi, respectivii lideri raspund palid, nu indraznesc sa 
spuna raspicat adevarul si sa denunte public la momentul potrivit manevra puterii si arestarea 
abuziva a unor manifestanti pasnici, prinsi in arcanul fortelor securitatii.

47.   Dar manifestantii nu se intimideaza. Actiunile lor tot mai decise primesc, la 11 martie 
1990, sprijinul Proclamtiei de la Timisoara, sinteza politica a punctului de vedere anticomunist, 
semnal al revolutiei tradate. Proclamatia face dovada unei unitati intre etniile din    Timisoara si 
e o denuntare clara a guvernului tradator.
   In tara se propaga sprijinul Proclamatiei.

48.   E momentuil unei noi diversiuni, extrem de periculoase pentru Romania, dar la care 
Puterea, in disperata ei cruciada, va recurge cu iresponsabilitate : incitarea confruntarilor 
interetnice, menite sa se adauge celor intersociale deja puse la lucru. "Moarte intelectualilor !" e 
inlocuit cu "Moarte ungurilor !" (sau romanilor). 
Se infiinteaza Vatra Romaneasca, care are mandatul de a atita divergentele dintre romanii si 
ungurii din Transilvania pina la nivelul care sa justifice reoficializarea Securitatii, ca organism 
de aparare a intereselor romanesti... Emisarii Vetrei sint trimisi din timp in judete, pentru a 
pregati atmosfera nationalista necesara. Ei explica rolul istoric al Securitatii ca aparator al 
interesului national... 
   Atmosfera e incinsa cu premeditare.
   Pe 20 martie, izbucneste la Tirgu Mures o violenta confruntare interetnica, cu greu 
dezamorsata. Scene salbatice sint transmise pentru a trezi romanilor sentimentul nevoii unei 
protectii. 
   Si peste citeva zile, e anunta infiintarea Serviciului Roman de Informatii (SRI). Securitatea, 
rebotezata, silita de citeva luni sa lucreze in ilegalitate, poate opera din nou la lumina zilei.
   Pauza s-a terminat.

(Siretlicul va fi folosit si in continuare pentru deruta alegatorilor. Emanatia politica a Vetrei, 
Partidul Unitatii Nationale Romanesti - PUNR - face parte azi din cvartetul guvernamental si 
este specializat in diversiunea confruntarii interetnice)

 49.   Nici un moment, nici o data, nicaieri, revolutia nu patrunde in buncarele Securitatii. Noii 
conducatori ai Romaniei sint singurii garanti ai auto-desfiintarii ei miraculoase, singurii 
depozitari ai arhivelor, la care nimeni altcineva nu are acces. De altfel, printr-o lege foarte 
graitoare, nu e permis accesul la aceste dosare, pentru urmatoarea jumatate de secol...
   Tot noii conducatori garanteaza verbal eliminarea vechilor cadre compromise ale Securitatii 
din rindurile SRI, declaratie absolut fantezista. De altfel, in primele luni, SRI-ul se supune doar 
Presedintelui Iliescu personal (nici azi nu e departe de a cest statut).
   Nu e de mirare ca intreaga retea de ofiteri si informatori s-a transformat intr-o masina 
electorala imbatabila, in slujba puterii.

(Cerinta ca Securitatea sa fie desfiintata intr-un mod verificabil a fost si ramine una din 
principalele revendicari ale contestatiei, a carei respingere releva natura puterii. In absenta 
acestei garantii, represiunea poate reizbucni in orice noapte. Asigurarile ca specialistii 
diversiunii si terorii politice, ramasi la veghea democratiei, au azi cele mai bune intentii, ca nu 
mai VOR sa manipuleze si sa reprime nu sint suficente : e nevoie de dovada ca nu mai POT sa 
manipuleze si sa reprime.)

 VII
50.   Simtindu-se amenintati de raminerea in captivitatea (mai mult sau mai putin binevoitoare) 
unei retele pe care puterea o protejeaza protejindu-se cu ea, revoltatii continua actiunile de 
protest, radicalizindu-le. Pe 22 aprilie 1990, un grup de revolutionari din decembrie 
baricadeaza strada in Piata Universitatii.
Semnalul e pasnic dar clar : nu se mai poate trece peste dorinta de a scapa cu adevarat de 
comunism. Puterea este denuntata ca tradatoare de cei care i-au servit de paravan la "revolutie". 
   Reactia este salbatica : pe 24 aprilie, protestatarii sint atacati cu ciini, bagati in dube, batuti cu 
cruzime. Victimele recunosc intre tortionari pe aceiasi indivizi care-i mai batusera si in 
decembrie din ordinul lui Ceausescu. Revolta explodeaza din nou. 
   In semn de solidaritate cu cei batuti in numele "emanatiei revolutiei", revoltatii umplu Piata 
Universitatii, taind circulatia pentru 50 de zile. Incepe demonstratia maraton din Piata 
Universitatii, sau Tien An Men II -cum avea sa fie numita, din intuitia reprimarii ei brutale.

51.   Numarul mare, indirjirea demonstrantilor si apropierea alegerilor face dificila reprimarea 
manifestatiei. Puterea e silita la o alta metoda, la discreditarea mitingului in fata opiniei 
publice. Razboiul propagandistic e mult mai usor de dus cu armele televiziunii si a le 
Securitatii. Si reuseste atit de bine, incit obtine chiar un avantaj in alegeri !
   Si aceasta in conditiile in care, treptat, se solidarizeaza cu Piata Universitatii apraope toate 
personalitatile publice marcante. 
   Iesiti dintr-o amortire imputabila compromiterii impusa culturii de comunism, intelectualii 
apar in sfirsit in arena politica si-si manifesta ferm dezaprobarea fata de tertipurile 
neocomuniste. Ei se solidarizeaza cu tinerii contestatari. 
   Microfonul din balconul Universitatii da glas adeziunii la miting a unui impresionant sirag de 
profesori, cercetatori, scriitori, ingineri, medici, muzicieni care resping metodele regimului 
Iliescu. 
   Mitingul reprezinta o izbucnire colectiva de demnitate, un prilej remarcabil al renasterii 
bucuriei libertatii in sufletul participantilor, si poate fi considerat ca actul principal de 
manifestare a Contestatiei Anticomuniste, de regrupare a rindurilor revoltatilor.

52.   Televiziunea romana refuza transmiterea punctului de vederere al manifestantilor. Nu se 
poate obtine de la ea nici macar transmiterea unei casete filmate la 22 decembrie 1989, in 
sediul Comitetului Central, in care se poate observa cam cum a luat Iliescu puterea.
   In schimb, sint transmise stiri false, menite sa convinga publicul ca e vorba de o adunatura de 
raufacatori ce pun in pericol democratia. Ziarele puterii calomniaza fara nici o jena. 
Informatorii, raspinditi peste tot si nereperabili (servici, cozi, manifestatii), intoxica opinia 
publica cu detalii picante despre banditii din Piata Universitatii.
   In tara, ramura supusilor e tot mai ingrijorata pentru stabilitate si tot mai dispusa sa stirpeasca 
razmerita, care le pune in pericol bunastarea promisa, sarind in sprijinul stapinilor amenintati 
de "golani".
   In multe orase din provincie, unde izbucnesc manifestari de solidaritate cu piata Universitatii, 
populatia intervine in forta, calauzita de agentii securitatii. Oricine exprima idei impotriva 
guvernului e atacat cu brutalitate si silit sa taca sau sa se refugieze afara din oras. Intimidarea si 
dezinformarea domina. 
   Oamenii vor vota convinsi ca partidele de opozitie sint formate din tradatori de neam veniti 
din strainatate pentru a vinde Romania unor forte obscure. Ei stiu ca numai Ion Iliescu ii poate 
apara de represiunea turbata prin care vechii detinuti politici vor sa se razbune pe toti fostii 
membri PCR si pe familiile lor. Ei stiu ca forte contrarevolutionare (care isi fac de cap in Piata 
Universitatii) vor sa readuca Romania sub foame si dictatura, sa fure poporului revolutia. 
Puterea lanseaza pe toate caile aceste aberatii. 
   Un sondaj privind perceptia realitatii politice ar confirma masura zdrobitoare in care 
propaganda intoxicanta a puterii a reusit. E de inteles valoarea votului unor cetateni atit de 
dezinformati... 53. In aceasta atmosfera, pe 20 mai 1990, au loc "alegerile democratice". Asa 
cum era de asteptat, rezultatul e o victorie zdrobitoare a guvernantilor care le-au organizat cu 
atita grija. 
   Cancerul comunist isi demonstreaza nocivitatea iesita din comun.
   Detinutii sint adusi in stadiul de a-si vota gardienii.
   Puterea culege roadele perseverentei in nerusinare si incepe sa ameninte pe cei ce o contesta, 
in numele legalitatii consfintite "democratic". 
   Partidele de opozitie se trezesc tirziu la realitate si incrimineaza retroactiv un abuz electoral 
pe care ar fi trebuit sa il denunte la timp. 

54.   Manifestantii din Piata Universitatii sint loviti puternic de preferintele concetatenilor lor. 
Pentru prima data, ei realizeaza scara si efectele dezinformarii populatiei si descopera ca unele 
victime sint intre timp la cheremul stapinului care le-a domesticit. 
   Aceasta revelatie stinge cu brutalitate suflul manifestatiei. 
   Contestatarii traiesc socul descoperirii ca sint minoritari, intr-un peisaj social cu totul 
deformat de comunism. Si se lasa napaditi de oroare si disperare. 
   Unii isi vor reveni, asumindu-si adevarul minoritar, sau incercind convertirea majoritatii, altii 
vor parasi lupta oripilati. Majoritatea parasesesc mitingul. Putini se incapatineaza, continuind 
disperat contestatia, pe care falsele alegeri nu au facut decit sa o motiveze mai mult.Printre ei, 
citiva dintre grevistii fomei continua sa se sinucida lent, din revolta. 

55.   Pe 13 iunie 1990, in zorii diminetii, fortele de represiune ataca ultimele ramasite ale 
mitingului din Piata Universitatii. Sarcina puterii e usurata de numarul mic si starea fizica a 
celor ramasi. Nenorocitii sint batuti cu cruzime, aruncati in dube, dati pe mina politiei care se 
poate in sfirsit razbuna pentru indelungata impotrivire. Grevistii foamei isi primesc si ei 
pedeapsa.
   Scenele sint filmate si transmise pentru invatatura de minte. Ori din greseala, ori din calcul. 
Caci reactia contestatarilor bucuresteni nu se lasa asteptata.
   Piata e invadata din nou.
Se stirnesc altercatii tot mai dure intre manifestanrti si fortele de ordine, care instiga si apoi se 
retrag suspect incendiindu-si, la ordinul Ministrului de interne, propriile autovehicole (cum 
dovedeste inregistrarea clandestina a comunicatiilor radio din acea zi).  Manifestantii cer 
eliberarea celor arestati dimineata si in acest scop se indreapta catre Ministerul de Interne si 
Politia Capitalei.
   Ca si in alte imprejurari, din rindul lor se desprind indivizi suspecti, care se dedau la 
vandalism. Cladirile atit de urite iau foc si sint parasite de fortele de ordine intr-un mod curios. 
   In finalul zilei, manifestantii se indreapta spre televiziune, unde s-au frint in ultimele luni zeci 
de demonstratii revendicind accesul anticomunistilor la emisie. Sint lasati inauntru citiva 
reprezentanti, dar aici erau asteptati pentru a fi luati la bataie. Cei de afara se infurie si trec la 
asaltul cladirii.
   Puterea emite necontenit apeluri patetice pentru venirea maselor muncitoare in sprijinul ei. 
Apoi emisiunea inceteaza fara nici o justificare , din nou - cum s-a dovedit ulterior - din ordinul 
Ministrului de resort, pentru a face sa creasca artificial tensiunea populatiei. Aceasta este 
dezinformata ca are loc o incercare de lovitura de stat. Caci fortele de ordine, reaparute din 
senin, iau situatia sub control. In curtea televiziunii manifestantii sint reprimati cu o cruzime 
fara seaman. In oras, ultimile grupuri sint rasfirate cu lovituri si gloante , cu ajutorul unor 
coloane de tancuri ale armatei. 
   La ora doua noaptea Bucurestiul este pacificat. Pretul : 5 morti oficiali (ca sa nu mai vorbim 
de cadavrele inca neidentificate de la Straulesti). 
   Dar scopul pare atins: vocea contestatiei a fost sugrumata. 

56.   Nu e insa suficent. 
   Planul e mai complet si vizeaza intimidarea intregii opozitii si a cetatenilor care ar mai nutri 
ginduri de nesupunere. La ora 4 dimineata sosesc in Gara de Nord trenurile minerilor chemati 
(pentru a treia oara) sa faca ordine in Bucuresti. 
   Cum razvratirea fusese deja eradicata, minerii trebuie sa se ocupe cu altceva. In cladirea 
Universitatii, dau peste un grup de studenti, care ramasesera inauntru ca sa o protejeze. Minerii 
devasteaza sistematic si incep o la fel de sistematica schingiuire a studentilor care il suparasera 
pe domnul Iliescu. Batuti cumplit, acestia sint aruncati unul dupa altul in fintina arteziana din 
fata cladirii. Deasupra, maltratat cu sporita cruzime, e aruncat presedintele Ligii Studentilor, 
Marian Munteanu, actor important al mitingului anticomunist. Aceleasi procedee sint folosite la 
"curatirea" cladirii Institutului de Arhitectura.
   Incepe una din cele mai urite pagini ale istoriei poporului roman, cu un loc aparte in cartea 
ororilor comunismului. E rezultatul a cincizeci de ani de propaganda a urii impotriva 
intelectualilor. 
   Minerii dezlantuiti, manevrati si incurajati de putere, trec la atacarea oricarei persoane cu aer 
suspect, de pe strazile Bucurestiului. Aer suspect insemnind intelectual sau student. Sint 
reperati cei cu ochelari, cu carti in mina sau cu priviri neconvingatoare. 
   Sint batuti baieti si fete veniti la cursuri. Sint batuti batrini care incearca sa-i apere. E batut 
oricine se uita fara admiratie. 
   Bucurestiul devine o enorma arena pentru un sadic delir colectiv, pe care puterea il 
supravegheaza indeaproape.
   Victima este scuipata, lovita cu bite, trintita pe caldarim si izbita cu bocancii, apoi aruncata 
intr-o masina a politiei care asteapta alaturi.
   Ajunsa la fosta scoala a Ministerului de Interne de la Magurele, transformata in arest de masa, 
ea e suspusa unei noi portii de batjocorire si lovituri, sub supravegherea... altor mineri. Sint 
inchisi liderii contestatiei (Dumitru Dinca, Nica Leon, Marian Munteanu etc.). Adica tocmai cei 
ce au declansat revolta din decembrie la Bucuresti.
   Lucrurile devin clare. Contrarevolutia loveste in forta.
   Teroarea dureaza trei zile. 

57.   Mineri ciudati, cu atitudini tipic securiste, dirijeaza operatia. Ei conduc echipele de 
pedepsire a opozitiei la domiciliul liderilor ei. Arata drumul catre sediul ziarelor neconvenabile 
carora minerii le interzic aparitia, si catre sediile de partid, pe care le distrug cu salbaticie. Se 
filmeaza, pentru televiziunea romana, cele mai incredibile descoperiri : depozite de munitii, 
camere cu seringi pentru drogare, masini de fabricat bani...
   Aceste aberatii montate si emise fara rusine conving publicul romanesc (al carui 
"discernamint" iese inca o data in evidenta) de caracterul periculos al opozitiei si de cit de 
multa dreptate are Iliescu sa o puna la punct prin orice mijloace. Si de cit de firesc e sa li se 
multumeasca din inima bravilor mineri, pentru modul exemplar in care s-au comportat, salvind 
democratia de la o lovitura fascista iminenta. 
   Televiziunea emite imediat imagini sarbatoresti ale capitalei "eliberate", in care minerii 
triumfatori sint slaviti ca salvatori de tara.
   In discursuri imposibil de uitat si de iertat, Ion Iliescu ii indeamna pe mineri sa faca ordine, le 
indica locurile care trebuie ocupate, iar in final le multumeste din inima, pentru tot ce au facut, 
pentru modul in care au aparat tara de lovitura de stat fascista. 

VIII
58.  Operatia principala e incheiata. Restul decurge firesc. Multi opozanti se intimideaza, sau se 
scirbesc, sau pleaca. Nu prea se mai intrevede o speranta.
   Partidele de opozitie inghit lovitura si intra in Parlamentul pe care il legitimeaza din 
consideratii strategice, dar fara a avea acordul celor reprimati, care le cer insistent sa se retreaga 
si sa denunte abuzul. 
Aceasta cerere a contestatiei va lua forma cea mai semnificativa pe 9 decembrie 1990, cind al 
doilea congres national al Forumului Democratic Antitotalitar emite o rezolutie prin care 
contesta aparenta legalitatii, cere demisia puterii si cere opozitiei retragerea din parlament. E un 
act major al contestatiei, care nu trebuie pierdut din vedere. 
   Cum Forumul regrupeaza cele 40 de Forumuri judetene, care la rindul lor regrupeaza 
formatiunile locale de opozitie (partide si asociatii), cererea are in spate toata opozitia din tara 
si e un semnal catre liderii partidelor de la Bucuresti ca raminerea in Parlament nu are mandatul 
membrilor de rind. Lipsa oricarui raspuns public la aceasta cerere, raminerea in parlament in 
ciuda vointei organizatiilor din teren, spune mult despre modul de functionare al structurilor 
opozitiei si despre profilurile unora dintre cei care se afirma in numele ei. Se mai ridica si 
problema daca o astfel de opozitie mai poate reprezenta si contestatia din Romania.

59  . Tot mai izolata si acuzata de extremism, contestatia se mai zvircoleste un timp in strada, 
din ce in ce mai slabita, mai putin convinsa si mai putin convingatoare. Rebelii sint tratati cu 
scuturi si bastoane de o politie tot mai iesita din timiditatea perioadei nesigure si tot mai 
acoperita de noua legalitate. Sint tot mai putini. 
Intelectualii anticomunisti nu se alatura opozitiei politice, preferind sa infiinteze o Alianta 
Civica, in care sa poata critica puterea "apartinic". 
   Divizata in "strada", "intelectuali" si "partide", rezistenta e la cheremul puterii. Care 
impotmoleste si "Reforma", in fata unei opozitii neputincioase, intr-un parlament pe care il 
domina copios. Care decreteaza dreptul de a se trage in manifestatiile incomode si infiinteaza 
un Consiliu de Aparare care sa o acopere in astfel de cazuri. Care atrage pe cei citiva 
intelectuali dispusi la colaborare si marginalizeaza pe cei care o infrunta.
 
60.   La 22 decembrie 1990, bilantul trist al incercarii ratate de revolutie se impune 
demoralizant : opozantilor ce il privesc neputinciosi din parlament, manifestantilor adunati inca 
o data in strada, intelectualilor ce isi mai varsa o data focul in presa . 
Presedintele Iliescu imparte decoratii pentru participarea la revolutie, celor care accepta 
scandalosul ritual. Unii il resping hotarit. (Radu Chesaru, unul dintre tinerii arestati sub 
Ceausescu, invitat la televiziune datorita rolului in revolutia comemorata, conchide pe post : 
"Sint mindru ca am respins azi mina celui mai mare criminal din istoria poporului roman !")
   Revolutia a fost invinsa. Eliberarea se amina.

61  . Incepe "reforma".

Trecind peste detalii nesemnificative, aceasta se soldeaza cu transformarea progresiva a 
proprietatii statului in proprietatea privata a celor care il controleaza. 
   Fostii stapini isi impart rolurile : unii devin "intreprinzatori"altii ramin in pozitiile cheie in 
administratie si la conducerea intreprinderilor. 
   Ofiterii de Securitate si Activistii cei mai bine plasati (si mai dezghetati) se privatizeaza, 
scotind la iveala resurse initiale inexplicabile pe care le amplifica la fel de miraculos. Afacerile 
aduc profituri ciudate (inzeciri, insutiri...). De fapt ele au la origine filiere si fonduri ale fostei 
Securitati scapate de sub control public. Vechea mafie restructurata are un monopol aproape 
absolut. Numai ea aduce marfuri in tara, numai ea exploateaza piata de desfacere. Ilegalitatile 
crase si evaziunile fiscale trec neobservate de o structura de supraveghere care e de fapt in 
miinile aceleiasi retele. Chiar si ecscrocheriile descoperite de opinia publica ramin necorectate 
iar autorii lor nu sint nicio data urmariti, niciodata pedepsiti. 
   Parlamentarii si guvernul vegheaza ca operatia sa nu fie obstaculata de nimic, primindu-si 
partea si asigurindu-si sprijinul noilor imbogatiti.. E vremea banditismului de stat.

62.   Rolul Tovarasului ramas la cirma proprietatii neprivatizate e si el important. El semneaza 
contracte in care intreprinderea de stat pierde, dar partenerul privat (Tovarasul privatizat) 
cistiga copios. Si desigur prada este impartita apoi intre cei doi . 
   El impiedica strecurarea unor elemente neavenite in pozitii de decizie. El manevreaza 
subalternii incit sa sustina puterea si face viata amara opozantilor politici, pe care, daca se 
poate, ii arunca chiar in drum. 
   In fine, din incompetenta sau chiar premeditat, el conduce treptat intreprinderea la faliment, 
pentru a-i micsora cit mai mult pretul inaintea vinzarii. Ultima operatie este masluirea acestei 
vinzari, asfel incit complicii sa obtina licitatia sub pretul normal.

63.   Reusita totala a operatiei de acaparare a avutiei nationale cere prelungirea "tranzitiei". Intr-
adevar, daca vinzarea ar incepe prea devreme, mafiotii locali nu ar fi inca pregatiti pentru 
cumpararea intreprinderilor mai mari si ar risca pierderea licitatiilor in fata unor cumparatori 
straini sau a unor grupari de actionari mai mici.
   De aceea se face totul pentru ca spirala inavutirii sa poata fi parcursa progresiv, in timingul 
corespunzator : intii prada mai mica, din a carei folosire sa se extraga sumele necesare 
acapararii celei mari. Executivul si legislativul muncesc pentru asigurarea cadrului optim al 
acestei campanii. 

64.   E o cursa contra cronometru, pentru ca restul populatiei, spoliat in acest fel, adus la o 
mizerie tot mai greu de suportat, poate la un moment dat scapa controlului, si aceasta inainte de 
terminarea privatizarii. Daca insa se cistiga timp, o data stabilizata noua clasa imbogatita, 
tranzitia va fi terminata si totul va intra in normal. Noii patroni vor asigura buna functionare a 
proprietatilor lor, oferind de lucru celorlalti. Transfigurarea oligarhiei securicomuniste va fi 
incheiata. Astfel propietatea confiscata de comunisti in 1945 sau smulsa prin munca detinutilor 
lor intre timp, le va reveni de drept..

65.  Pentru a se evita un accident de parcurs trebuie sa se arunce ceva lest peste bord si sa se 
imparta tuturor romanilor o mica parte din prada. Bine executata (adica prezentata populatiei ca 
un cadou din partea puterii), aceasta manevra in curs de organizare va aduce probabil un nou 
succes electoral... De care e absoluta nevoie, pentru a nu lasa din mina pozitiile cheie in timpul 
marii privatizari. Succesul acestei metode a fost dovedit deja in alegerile precedente, in care 
puterea s-a prezentat dupa ce "facuse cadou" pamintul care fusese confiscat sau apartamentele 
in care detinutii locuiau (vindute chiriasilor pe preturi de nimic, cu atit mai interesante pentru 
locuintele speciale ale nomenclaturii.). 

66.  In fine, pentru eventualitatea extrema ca scenariul va intra intr-un punct mort, este tinuta in 
rezerva o garnitura de Tovarasi cu nostalgii notorii de organizare comunista. La nevoie (cine 
stie cum mai bate vintul la Moscova), aceasta ramura a retelei ar putea trece in fruntea revoltei 
populare... impotriva coruptiei si imbogatirii capitaliste si poate asigura o revenire la modul de 
lucru socialist al lagarului romanesc. Cu vechii Tovarasi la cirma. In acest caz, reteaua ar 
renunta la exploatarea directa a proprietatii acaparate si ar reveni la exploatarea ei ca 
administratori-gardieni ai proprietatii colective.
   In plus, prezenta amenintatoare a "filonului comunist dur" pe scena politica, creeaza o 
diversiune utila ramurii reformate, concentrind atentia opozitiei asupra pericolului revenirii la 
comunism si sugerindu-i compromisul de a inchide ochii la convertirea abuziva a comunistilor, 
rau mai putin nociv.

   (Partidul Socialist al Muncii, al treilea partener din coalitia guvernamentala, joaca acest rol.)

67.   Ciclul acapararii proprietatii de catre mafie apare cumva mai complicat in cazul 
pamintului, dar tactica si scopul sint similare. Procedeul merita consemnat, caci releva strinsa 
cooperare intre toate esaloanele Retelei, de la Tovarasii din posturile de sus, pina la micii lor 
soldati de pe teren, lucrind in haita la impartirea prazii. Mai intii puterea provizorie da (in 
martie 1990) un decret surpriza, prin care se permite cooperativelor sa vinda cite 1000 metri 
patrati, ca loc de casa pentru taranii cooperatori. Taranii sint atrasi in acest fel in capcana de a-
si instraina pe un pret de nimic proprietatea colectivizata fortat, un pic inainte de a li se da 
posibilitatea de a o recupera. 
   La o zi dupa aparitia legii, inainte ca taranii sa o sesizeze si cu o promptitudine care 
dovedeste ca lovitura a fost pregatita, in cooperativele de productie se produce un val de 
inscrieri surprinzatoare. Devin proaspeti cooperatori : fostii conducatori din agricultura, diversi 
tovarsi Activisti, rudele lor. Oameni care nu au atins nici o data o unealta agricola, dar i-au 
minat cu biciul partidului pe bietii cooperatori.
   In general, taranii nici macar nu afla de noii... colegi. Afacerea se aranjeaza cu nomenclatura 
cooperativei. Taranii nu inteleg nici manevra imediat urmatoare : noii veniti solicita si obtin 
dreptul la loc de casa in baza proaspatului decret si a si mai proaspatului lor... statut de 
cooperatori. Chiar acolo unde efectiv se procedeaza la vot, sint manevrati incit sa nu se 
impotriveasca, in numele omeniei si a faptului ca si lor li se aproba loc de casa. 
   Trezirea lor va apare atunci cind vor constata, prezentindu-se pentru a achita pamintul 
promis, ca loturile diponibile s-au terminat ! Mult mai rapizi au fost noii cooperatori, la nevoie 
au platit chiar inainte de deschiderea caseriei. Daca totusi taranul autentic (si de fapt 
proprietarul de drept) apuca sa plateasca si el un lot, ii mai ramin surprize in momentul in care 
comisia distribuie loturile. Lui ii revine cel mai rau. Noii cooperatori pun in schimb mina pe 
loturile cele mai avantajoase. Tovarasul X are prioritate chiar in fata vechiului proprietar al 
lotului in disputa. Nici un protest nu ajuta la nimic. Cui sa te plingi ? 
   Drept epilog, taranul vede inaltindu-se din senin, la numai citeva zile dupa aparitia decretului, 
casa mindra a vechiului Tovaras Activist. Probabil ca astfel se evita contestatia ulterioara in 
baza faptului implinit. Totul se impune de altfel prin fapt implinit. In numai citeva zile, cele 
mai bune paminturi de casa din satele interesante (limitrofe oraselor, zone turistice) devin 
proprietatea oamenilor Retelei. 
   Se desfiinteaza apoi cooperativele, scotindu-se mai intii in vinzare bunurile nefunciare 
(animale, utilaje, grajduri). Din nou, operatia e cistigata de anumiti Tovarasi si prietenii lor, 
care fac cumparaturi interesante pe preturi de nimic, in urma unor licitatii nebuloase. Cei care 
impart (mica banda din conducerea CAP) sint partasi in afacere.
Operatia tranzitorie a reusit.

68.   Apoi de-abia, puterea concede retrocedarea unei parti a fondului funciar, taranilor spoliati 
prin intrarea cu forta in CAP, sau urmasilor lor. Exact cei care smulsesera pamintul, siliti de 
revolutie, il dau inapoi. 
   Au grija insa sa prezinte aceasta reparatie ca pe un cadou, asigurindu-si astfel un sprijin 
esential pentru cistigarea alegerilor din 1992. Taranul se simte obligat domnului Iliescu pentru 
bucata de pamint obtinuta nesperat, uitind ca tot dumnealui, pe cind era Tovaras , i l-a smuls , 
uitind ca de fapt pamintul ESTE al lui. 
   Improprietarirea se face cu multa grija. Scopul electoral e combinat cu altele de subsol sau de 
perspectiva.
Mai intii, nu se returneaza decit maxim 10 hectare din cele confiscate (si doar prin CAP, IAS-
urile raminind neatinse, in spatele unor bizare "actiuni", pentru ca statul sa-si mentina o sursa 
neprivatizata). Portia aceasta limitata in numele echitatii se divide tuturor mostenitorilor celui 
deposedat. In acest fel se evita aparitia de tarani instariti, mai putin dependenti de putere si 
capabili sa faca concurenta economica oamenilor ei.
   Apoi, se amina ani in sir delimitarea pamintului si eliberarea titlului de proprietate. In acest 
fel, taranii nu au siguranta proprietatii si nu muncesc din toata inima, micsorindu-si profitul si 
entuziasmul si fiind mai dispusi sa intre in "asociatiile" cu care ii momesc expertii agriculturii 
comuniste. 
   In loc de munca, oamenii sint antrenati intr-un extenuant sir de certuri privind pamintul care 
le revine, ajungind sa se urasca, sa se certe, sa se bata, sa se injunghie. Vechiul proprietar este 
pus fata in fata cu cel care a lucrat pamintul in CAP si chiar cu noul venit care l-a cumparat in 
urma decretului fantomatic.
Cine decide ? Desigur, oligarhia locala. Care isi taie niste portii frumoase si abuzive. Cu 
sprijinul si in numele Frontului. Cei care nu convin politic sint dezavantajati fara scrupule. 
Daca au resurse sa se plinga, dau, in judecatorii si primarii, peste  complicii celor pe care ii 
reclama. Pina la urma, multi inteleg ca e bine sa fii cu puterea ca sa nu ai probleme. In acest 
mod se decid noii proprietari si se fac averi frumoase in jurul confuziei, intretinute cu 
premeditare. 
Cind in sfirsit punerea in proprietate nu se mai poate tergiversa, incepe manevra de descurajare 
a noului fermier. Lipsit de utilaje si de bani e osindit la o munca inumana si la plata unor 
servicii si impozite inrobitoare. 
   Dar, inundat de energia pe care i-o da intrarea in proprietate taranul pune tot sufletul si se 
descurca. Atunci se apeleaza la ultima masura disponibila : i se plateste un pret ridicol sau nu i 
se cumpara recolta, care e lasata sa putrezeasca. Se decide in schimb cumpararea de produse 
similare, mai scump, din export. Statul are monopol pe achizitie si isi poate permite acest 
sabotaj criminal, la scara intregii tari, fara a risca nimic politic ! Protestele opozitiei minoritare 
sint, o data in plus, neputincioase. 
   Aceasta eroare prermeditata pregateste terenul pentru etapa urmatoare : ori revenirea la 
munca in comun (cum se teme opozitia) ori, mai probabil, liberalizarea vinzarii pamintului, 
care va fi cumparat rapid de o anumita clientela... Si asfel privatizarea inainteaza pe drumul 
programat.

IX
69.   Membrii Retelei cunosc o viata infloritoare, dovedind tuturor valoarea practica a lipsei de 
scrupule. Ei inalta case, cumpara intreprinderi, deschid banci, acapareaza actiuni, traiesc in lux 
- sub priviriele impartite intre ura si admiratie ale populatiei care se adinceste in foamete, frig si 
disperare. 
   La poalele lor se structureaza noua economie romanesca. Pensionarii cersesc ca sa nu moara, 
tinerii nu pot visa nici sa-si cumpere un pat. Somajul se extinde. Preturile cresc. Din salariu nu 
se poate cumpara mai nimic. Li se explica tuturor ca nu se poate altfel. Tranzitia catre 
imbogatirea Retelei cere sacrificii.
   Hotii de toate marimile prospera la adapostul absentei justitiei. 
Totul se poate aranja platind mita unde trebuie. Functionarii au rolul de a o culege. Licitatiile 
sint trucate. Informatiile masluite. 
   Zvonurile manevrate. Initiativele individuale vamuite. Cei care nu se supun Retelei, care nu 
intra in cirdasie, au sanse mici de reusita. 

70.   Viata politica isi pierde claritatea. Partile sint tot mai greu de distins, confuzia se 
instaleaza progresiv. Acest efect e obtinut prin diversiune, un zgomot intens produs de diversii 
agenti ai puterii inecind discursurile opozitiei reale si ametind tot mai tare populatia. In 
rindurile opozitiei se strecoara provocatori sau aventurieri, dispusi la compromisuri in numele 
unor profituri personale.
   O noua sosire in forta a minerilor a permis ramurii Iliescu sa se descotoroseasca de ramura 
"reformista" a FSN-ului, condusa de premierul Roman, care a fost silit sa demisioneze. De 
atunci, cele doua aripi sint intr-o opozitie mai mult sau mai putin credibila, atita timp cit nici 
unul dintre secretele din perioda in care au conlucrat la sugrumarea revolutiei, nu iese la iveala. 
In schimb, acest nou tip de opozitie sporeste confuzia.
   Opozitia autentica e silita sa asiste neputinioasa la un nou ciclu "organizare - alegeri - 
legitimare", in 1992, facind si mai dificila denuntarea incorectitudinii evolutiei politice. Si de 
aceasta data, puterea controleaza opinia publica prin administratie, televiziune, agenti 
provocatori si cointeresare in afaceri necurate. Nici acum majoritatea nu se leapada de reflexe si 
stapini. 

71.    Abuzurile sfidatoare si coruptia erup. Dar moda manifestatiilor trece si puterea e tot mai 
putin amenintata. Tot mai putini se incapatineaza sa o conteste... Chiar si tinara generatie se 
indeparteaza de exaltarea idealurilor morale si se resemneaza la un pragmatism indoielnic.
   Regele Romaniei face o serie de incercari dramatice de a-si vizita tara, dar e respins de catre 
cei care l-au alungat in urma cu o jumatate de veac si care dau dovada de cit de putin s-au 
schimbat si de cit de tare le e totusi frica. 
   Fostii detinuti politici mor unul dupa altul, fara a li se mai asculta pledoaria. In casele de lux 
confiscate de la ei, se sting in liniste vechii lor tortionari. Sint totusi sperante : copiii lor vor da 
poate de lucru copiilor detinutilor, in intreprinderile cladite pe averea si durerea parintilor 
schingiuiti.
   Insetatii de justitie obosesc, tot mai dezamagiti de sprijinul celor din jur, tot mai descurajati 
de raportul total asimetric de forte, tot mai slabiti de mizeria la care ii condmna dorinta de a 
ramine onesti. Unii parsesc tara. Altii rezista. Altii renunta. Sau se resemneaza la 
compromisuri. Sau incearca sa uite prin munca. 
   Sau se sinucid.

72.   Tovarasii sint stapini pe situatie si garanteaza stabilitatea atit de necesara geoechilibrului. 
Ei fac azi apel oamenilor de afaceri din exterior sa intre in combinatie, caci sint parteneri solizi. 
Ramine de vazut daca slugile vor rezista, daca statul lor mafiot e viabil...

X
73.   De o jumatate de secol comunistii distrug poporul roman.

74.   Interesele celor responsabili impiedica salvarea lui. 

75.   Aceste interse vor fi reprezentate la Washington de Ion Iliescu.

**************************************************
septembrie 1995
Ioan Rosca

                             Semnaturi 


Un grup de romani care contesta regimul actual din Romania : 
Constantin Anastasiu, worker, Montreal
Viorel Butnar, marine officier, Montreal
Cristian Craciun, editor-in-chief - "Timpul", Melbourne  
Horia Cucu, eng. in Electrotechnics, teacher- Montreal
Alexandru Grigore, eng. St.Hubert , Montreal
Ion Lacatus, artist, Montreal
Iustin Lazar, Computers Eng., student - Master of Computer Science, Concordia University, 
Montreal
Lia Liliana Esan, economist, Montreal
Sorin Nicula, student -Architecture, Arizona State University
Ioan Rosca, Eng. in Electronics , degree in Mathematics, student-Ph.D in Technology of 
Education, Universite de Montreal 
Victor Rosca, eng. , Montreal
George Valentin Sarry, retired, Montreal
Florin Savopol, student- Universite  Laval, Quebec
Gina Vasiliu, teacher (romanian and french languages), student - University Paris IV , 
Sorbonne
Adrian Vasiliu , eng., student- Ph.D in mechanical informatics - Ecole Centrale- Paris


Nota:
 Lista e deschisa, semnaturile (nume; profesie, ocupatie, localitate) pot fi inregistrate la 
Tel. (514) 341 6541          sau pe adresa electronica:         roscai@ere.umontreal.ca
  Partea a doua , mult mai lunga (trecerea in revista a situatiei din Romania) este disponibila pe 
reteaua Internet ca fisier de text,  si va fi editata in masura posibilitatilor.
  Ansamblul va fi depus pe adresa Casei Albe (postala si electronica - president@whitehouse.gov).
   Fisierul de semnaturi va fi periodic reactualizat si trimis pe aceeasi adresa.