Situation in Romania  -an alarming signal-

            Mr President,

   The communists have been destroying the Romanian people for a half 
a century.
   The interests of those responsible for this situation impede people's 
   These interests are represented by the officials in Bucharest.

   We would very much like you to consider this message not as a 
protest, no do we want you to take it as a complaint or request but as an 
alarming signal.
   We should not like that the decision making process concerning 
Romania be compromised by the failure to comprehend the true face of 
the Romanian government.

   We are a group of people contesting the legitimacy of this regime. 
However , we realize that you might like to hear some other pleadings 
to come to a conclusion. Consequently , we do not claim to be 
representatives of a whole people's opinion, but we do claim to be the 
spokesman of a political minority group.
   It is not necessary to argue that a democracy should not degenerate in 
a dictatorship of the majority. We very much regret that the voice of the 
contesting minority is less known and heard that of the other minority 
groups abroad, though his situation becomes dramatic. As a matter of 
fact, this minority group is not even recognised and that explains the 
democratic state's refusal to grant political asylum to Romanian political 

   The opposition -dramatically blackmailed by the existing forces ratio- 
chose the way of participating to the democratic pseudomechanism. We 
do not condemn the opposition choice. We know they are obliged to 
keep back some declarations on account of their responsabilities and of 
their own strategy to wich they resigned themselves.
However, we can not and should not validate the legality of the present 
regime. As for the opposition we sincerely hope that they understand 
what we are doing and aprouve our action. We also hope that they 
realise that a part of the Romanian resistance should denounce the 
abuse, without concessions that make the true difficult to perceive or 

   The fact that this initiative belongs to Romanians that chose the 
(biological) exile, is not fortuitous. To chose exile is a way of 
expressing the refusal for the weird order of things in your own 
country,and that is what happened and is still happening in today's 
   We sorrowfully remind you , that some of the people belonging to our 
minority group in Romania chose suicide as a final way out of that 
situation. Among those people who committed suicide there were 
distinguished symbolic leaders of the '89 revolution baffled by the 
neocomunists in Bucharest.
   We sorowfully announce that other opponents are still in Romania, 
caught up like in a mouse trap. Writhing helplesly between the desire to 
do justice and the dispair not to succeed ... 

   The communist aggression brought about such a deeply-rooted 
deterioration of human life that its victimised nations do not seem to be 
able to get rid of its effects.
   To put it more prosaically, this communist regime octopus gave birth 
to a strong Mafia that makes use of its power to enchain the exploited 

   The voice of this message may not seem to be the appropriate one. 
The pathos is accepted as natuaral if we take people's violent 
misfortunes into consideration. The physical pain, the torture of the 
unobedient victim stir up emotion. Neverthless, the compassion for 
those downtrodden victims forced to mislay their ideals , their meaning 
of existence, the compassion for the individual forced to submit to 
conscience imprisonment, are by far less obvious.Today , there's a less 
and less talk about the truth being hidden away from people or about 
the opression of its advocates in Eastern Europe.  
   The slight western world comprehension of this drama doubles our 
pain as it is much more corrosive when we remember the western world 
attitude toward the invasion and destruction of Eastern Europe caused 
by its former wartime ally, the Soviet Union.
   That is why we are untitled to take the floor and confirm the huge 
abuse and the tragedy lived by those obliged to endure it. This could be 
demonstrated through the existence of a wole lot of testimonials and 
well-known actions .

   However, someone who has never lived the Romanian "experiment" 
will never make this out unless he has an overall view of the 
Communist history crisis. We can not  understand the present 
symptoms of a sickness if we don't examine its evolution; thus we can 
track mechanisms, notice causalities or establish responsabilities. That's 
why we add the second part of this message.  By reading it you could 
note how serious to our eyes the actions carried out by the actual 
political power are. To admit their actions on behalf of a formal legality 
will be a sin wich will be severely sanctioned by history. To not 
denonce  the condemnable  mechanisms who explain  the 1990 and 
1992 electorate options is to risk their reproduction in the near future.

   The victims of alienation in the communist extermination working 
camp voted for their former guardians thus enabling them to add to 
their activity before 1989, several other defying abuses. It's more than 
strange. It's unacceptable. It's a sign of abnormality who hides under the 
democratic appearances, deeply corrupted. This electorate reaction 
could never be understood unless one knows the history of its 
ideological poisoning and the methods used in its manipulation. Highly 
eloquent is the fact that the Romanian abroad voted "vice-versa" as they 
were free to vote normally. 

   We cannot ask you to contest the electoral legitimacy on behalf of 
wich Mr. Iliescu claims to be the Romanian people's spokesman. What 
we really can declare is that he doesn't have our warrant.

Signature :
A group of Romanians who contest the present political regime in 

Constantin Anastasiu, worker, Montreal
Viorel Butnar, marine officier, Montreal
Cristian Craciun, editor-in-chief - "Timpul", Melbourne  
Horia Cucu, eng. in Electrotechnics, teacher- Montreal
Alexandru Grigore, eng. St.Hubert , Montreal
Ion Lacatus, artist, Montreal
Iustin Lazar, Computers Eng., student - Master of Computer Science, 
Concordia University, Montreal
Lia Liliana Esan, economist, Montreal
Sorin Nicula, student -Architecture, Arizona State University
Ioan Rosca, Eng. in Electronics , degree in Mathematics, student-Ph.D 
in Technology of Education, Universite de Montreal 
Victor Rosca, eng. , Montreal
George Valentin Sarry, retired, Montreal
Florin Savopol, student- Universite  Laval, Quebec
Gina Vasiliu, teacher (romanian and french languages), student - 
University Paris IV , Sorbonne
Adrian Vasiliu , eng., student- Ph.D in mechanical informatics - Ecole 
Centrale- Paris

Note :
   The list of signatures is recently open. Those who will join it later will 
send their signatures to the same adress.
   We will also add later a translation of the second part (the synthesis of 
the situation) that we have not had the time to finish .  We are obliged 
to send now only the romanian version , although we are conscious of 
the drawback of this solution , because we do not want to miss the 
moment of  the visit.
   He hope also that this part could be translated earlier if the White 
House will consider it interesting.   

Situation in Romania- synthesis

1.   La sfirsitul celui de al doilea razboi mondial, Uniunea Sovietica 
cotropeste intreaga Europa de Est, impunind acest fapt implinit 
aliatilor ei occidentali. Acestia iau nota de disparitia tarilor respective 
de pe harta lumii civilizate si se separa de ele printr-un zid mai mult 
sau mai putin protector. Astfel, razboiul dus pentru libertatea 
popoarelor si impotriva lagarelor de concentrare se sfirseste prin 
deschiderea de lagare de concentrare si inchiderea de popoare. 

2.   In spatele acestei "separari a sferelor de influenta" si la racoarea 
"razboiului rece", Uniunea Sovietica trece la aservirea si distrugerea 
sistematica a tarilor cotropite (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, 
Romania, Bulgaria, Albania), a caror aparenta independenta nu 
amageste pe nimeni. E greu de separat intentia explicita de a distruge 
aceste natiuni de efectul firesc al trecerii lor fortate la comunism. 
Rezultatul este insa absolut limpede : aceste tari europene intemnitate 
sint scoase cu sila din evolutia lor fireasca si supuse unui indelungat 
proces distrugator. 

3.   In Romania, jaful cotropitorilor sovietici si chinurile implantarii 
comunismului au o cruzime fara egal, probabil din resentiment pentru 
angajarea romanilor in razboi impotriva Uniunii Sovietice si pentru 
traditia ant icomunista si antiruseasca foarte pronuntata a populatiei 
romanesti. Nici insurectia prin care la 23 august 1944 Romania a 
intors armele, intrind in razboi impotriva Germaniei, nici numarul 
mare al vietilor pe care le-a pierdut in aceasta ultima parte a 
razboiului, alaturi de "aliatul sovietic", nu inmoaie acest resentiment. 
Razboiul nu se termina inca, si generalii romani dispar suspect in 
urma unor sedinte la comandamentul sovietic iar soldatii sau civilii 
romani dispar in camioane care iau drumul Siberiei. Tot in aceasta 
directie dispar avutiile Romaniei, jefuite fara nici o sfiala, depasind cu 
mult despagubirile de razboi datorate. Tara e ocupata si jefuita de 
armata "prietena".

4.   O data razboiul terminat, ocupantii sovietici trebuie sa puna la 
punct garnitura colaborationista, care sa treaca la construirea 
comunismului anihilind orice rezitenta locala. Dar comunismul 
autohton lipseste aproape cu desavarsire (Partidul Comunist din 
Romania numara mai putin de 1000 de membri !).
   Aceasta situatie defavorabila se datoreaza luptei insistente a 
Partidului Comunist din Romania pe toata perioada interbelica, pentru 
dezmembrarea tarii si alipirea teritoriilor desprinse la marea patrie a 
socialismului. Platforma sa antinationala, amendata de altfel cu 
scoaterea partidului in ilegalitate (1924), i-a taiat accesul chiar si la 
paturile la care in mod normal putea spera o audienta. Comunistii apar 
romanilor ca agenti sovietici tradatori de tara. 
   In cruciada lor impotriva statului roman, au ramas in PCR doar un 
mic grup de aventurieri, foarte probabil agenti sovietici, rotiti prin 
diversele tari a caror destabilizare era urmarita de Moscova. Calatori 
vremelnici prin Romania, multi nici macar nu stiau limba romana.
   Doar citeva elemente romanesti s-au pretat la a face jocul sovietic si 
si-au pus semnatura pe documentele Congreselor "PCR", tinute 
aiurea : Viena (1924), Moscova (1931), Harkov (1928) etc.

   (Alexandru Iliescu, tatal domnului Ion Iliescu a reusit performanta 
de a fi unul din aceste rare elemente tradatoare. El face parte din lotul 
comunistilor adusi la conducere de tancurile sovietice in 1944. 
Tovarasii acestia de nadejede aveau sa darime Romania si  puna 
bazele comunismului pe ruinele ei, la ordinul ocupantului. Numele 
altor "pionieri" : Valter Roman, Silviu Brucan, Alexandru Birladeanu e 
important pentru ca tot ei, sau copii lor, vor ocupa primele locuri in 
1989, cind vor deveni Primi ministri, Primi ideologi, Presedinti de 
Senat, Presedinti de tara, in numele... anticomunismului.)

5.    Mai mult decit firavele rinduri ale Partidului Comunist Roman 
sint umflate rapid sub protectia ocupantului sovietic. Se face apel la 
toate elementele marginale, declasate, aventuriere, ale societatii 
romanesti. Ei sint invitati... sa preia puterea in numele poporului. 
Carutasii sint pusi primari, betivii satului primi secretari, vagabonzii 
intra in noua politie politica, analfabetii in noua administratie. 
Mecanici de locomotiva sint facuti doctori in istorie. Fiecare loc ramas 
liber prin eliminarea unui element neobedient, este umplut imediat cu 
"un om din popor". Fara mofturi privind competenta sau calitatile 
respectivului, care trebuie sa dea dovada doar de o obedienta absoluta.
   Este declansata Antiselectia necesara selectarii noilor cadre de 
conducere. Sint chiar preferati declasatii, ca fiind mai dispusi la 
executarea unor ordine imorale. Turpitudinea, lasitatea, prostia, sint 
cultivate ca necesare pentru eradicarea rezistentei romanesti.
   Rezultatul frizeaza absurdul, dar scopul e atins. 

6.    Masele sint chemate la "pedepsirea clasei exploatatoare" si 
deposedarea ei de avere. Cei care poseda proprietati sint denuntati ca 
vampiri care au supt singele poporului. Initial li se promite celor saraci 
o parte din prada astfel obtinuta. Lenesul satului e indemnat sa arda 
casa mosierului iar muncitorul din uzina sa-si arunce patronul pe 
geam. Se decreteaza dreptul lor de a conduce societatea. Se promite 
dictatura lor. Si din pacate se gasesc destui atrasi de acest program. 
Patura oamenilor simpli e manevrata incit sa participe la distrugerea 
celei constiente.
   O parte a poporului roman e antrenata in complicitate la decapitarea 
propriei tari. Incepe indelungata traditie de manipulare a masei 
impotriva elitei.

7.    Cu cit mai emancipata e o patura sociala, cu atit e mai refractara si 
mai incomoda in calea comunizarii Romaniei. Asa ca sovieticii si noii 
lor Tovarasi romani trec la eliminarea acestor piedici reale sau 
   Pentru a putea declansa masacrul, sub o oarecare acoperire "legala", 
desfiinteaza democratia din Romania, preluind puterea in mod absolut 
abuziv, din citeva lovituri. Guvernul trece in forta in miinile lor. 
Alegerile sint falsificate grosolan (urnele sint pur si simplu inlocuite 
peste tot, sub amenintarea baionetelor sovietice). Sint inabusite 
manifestarile politice neconvenabile. Regele este santajat brutal si silit 
sa abdice. Romania e proclamata republica. Partidele, declarate 
reactionare, sint inloc uite cu partidul unic. Proprietatile sint 
nationalizate. Paminturile sint confiscate. Cartile nealiniate sint 
interzise. Gindirea necomunista incriminata prin lege ca tradare de 

8.    In acest cadru se lanseaza distrugerea progresiva a romanilor 
necolaborationisti. Mai intii sint incarcerati membrii partidelor politice 
si a vechilor administratii. Apoi, ziaristii, profesorii, studentii, elevii, 
medicii, preotii, mosierii, bancherii. .. adica toti cei ce deranjau sau 
puteau deranja. Intelectualitatea ce nu se dezice de capitalism si nu 
aduce laude fierbinti noii orinduiri, e eliminata. Pina la urma sint 
arestati si taranii ce nu vor sa intre in cooperative si muncitorii care 
fac vre-o remarca ostila. Sint arestati si fiii "banditilor" daca nu inchid 
gura la disparitia parintilor lor. E arestat oricine nu se supune in mod 
   Sentintele "proceselor" care sint inscenate, sint date dinaintea 
deschiderii lor, sint stabilite inca din faza cercetarii penale (adica a 
schinjuirii victimelor pentru a-si recunoaste "vinovatia"). Speriati sau 
complici, judecatorii parafeaza genocidul. Acuzatia uzuala : uneltire 
impotriva Romaniei.

9.    Romania se acopera cu lagare in care exterminarea e de-abia 
camuflata. Dispar sute de mii de oameni, dispare elita ei apoape 
integral. Lagare pentru politicieni, lagare pentru intelectuali, pentru 
studenti, pentru elevi... Cei inchisi in gulagul romanesc sint tinuti 
acolo pina in 1964.
   In zeci de centre de rafinata sau barbara tortura sint martirizati 
romanii necomunisti. In inchisoarea de la Pitesti de exemplu, studentii 
sint fortati sa se tortureze unii pe altii, nu pina la pierderea cunostintei 
ci pina la pierderea constiintei. Oprirea schinjuirii insuportabile e 
conditionata de renegarea credintei si de acceptarea participarii la 
torturarea celui mai bun prieten. Putini norocosi reusesc sa se 
sinucida. Ceilalti sint zdrobiti si murdariti. Tortura se propaga in lant 
intre prizonieri. Victimele sint silite sa devina tortionari. 
   Acestei extreme a cruzimii i se spune "reeducare". Astazi o denumin 
"fenomenul Pitesti", si e modelul cel mai bun pentru metoda de 
alienare care a fost aplicata poporului roman : sufocare pina ce victima 
accepta sa se compromita si devine chiar partas. Un infern. 

(Scara acestui genocid e cutremuratoare, dar nici azi nu stim prea 
multe despre victime si responasabili. Oricit se agita vechii detinuti 
politici, "noile" autoritati de la Bucuresti nu le pot da satisfactia nici 
unei dezvaluiri, nici unui proces. Sint deschise peste tot - prin paduri, 
prin canale - gropi comune cu cadavrele aruncate gramada in pripa 
acelor ani, dar sistemul juridic democratic din Romania nu poate 
deschide nici un proces. Desi martorii abunda. Si marturiile lor arata 
cu degetul. Si marturiile lor sint infioratoare. O orgie de sadism si un 
mare carnagiu sint protejate in numele "reconcilierii", impusa vechilor 
detinuti de vechii gardieni... Aceasta neputinta nu permite dubii 
privind telurile celor care conduc azi Romania. Se asteapta in mod 
evident ca ultimii martori in viata sa dispara in tacere, pentru a nu 
strica linistea tomnatica a calaiilor lor... De ce ? Sa amintim doar ca in 
acea perioada, tovarasul Ion Iliescu, revenit de la Moscova unde fusese 
trimis spre a-si completa educatia comunista, urca impetuos ierarhia 
partidului care gestiona acest masacru. Sau ca o parte dintre cei ce ar 
trebui sa debocheze justitia, sint tocmai cei care au arestat, falsificat si 
condamnat atunci.)

 10.     Dupa un timp, comunistii pot raporta stapinilor de la Moscova 
un mare succes : Romania este ingenuncheata ! 
   Vechii politicieni, intelectuali, proprietari - daca mai supravietuiesc - 
sint in puscarii, sau se resemneaza la tacere sau chiar la colaborare. 
   Proprietatea privata e desfiintata. Romanii nu mai au nimic. Partidul 
gestioneaza proprietatea colectiva. Pina si taranii sint deposedati de 
pamint si bagati in Cooperativele Agricole sau... in gropile comune. Si 
ei lucreaza acum pentru partid. 
   Vidul de competente creat prin zdrobirea intelectualitatii este umplut 
cu "elemente sanatoase, muncitoresti", fidele. Tara era condusa de 
partidul unic si pazita ermetic de o enorma si nemiloasa politie politica 
   Teroarea este atit de desavirsita incit nimeni nu mai indrazneste, nu 
numai sa schiteze un gest de impotrivire sau sa faca un comentariu, 
dar nici macar sa nu se arate entuziasmat. Tatii se feresc sa spuna 
adevarul copiiilor lor despre "banditii de bunici " inchisi in puscarii. In 
schimb, scoala ii intoxica printr-o prelungita cura de indoctrinare 
comunista. Ritualuri umilitoare sint necontenit programate pentru ca 
in focul lor, populatia sa-si formeze reflexele de minciuna si umilinta. 
Situatia intra sub control. 

11.    E timpul sa se treaca la o noua etapa, a normalizarii, a 
   Atmosfera se cere degajata pentru ca prizonierii sa fie folositi mai 
eficient. O data violul consumat, victima trebuie sa pactizeze cu 
calaul, daca vrea sa respire putin. In acest fel se obtine de la cel care 
nu mai poate suporta apasarea vietii de iad, printr-o savant calculata 
blindete, o legitimare mai usor de obtinut decit continuind in forta. In 
acelasi timp, amenintarea revenirii la represiune in cazul comportarii 
necorespunzatoare a "reeducatului", impiedica tentatia acestuia de a 
folosi plaja de libertate pentru a se razvrati. 
   Asa se imblinzesc animalele, asa se fring oamenii. La inceput 
cedeaza numai la tortura, dar dupa ce o traiesc suficent, pot fi adusi la 
ordine doar cu amenintarea ei, sau chiar numai cu aluzia la ea. Viata 
devine mai suportabila, cu pretul unui compromis tot mai degradant, 
caci e tot mai putin justificat de teroarea directa. 
   Acesta e miezul liberalizarilor din lagarul comunist.

12.   Sint scosi din puscarii detinutii politici supravietuitori. Invitati sa 
se incadreze in noua societate, care "i-a iertat", dar urmariti in 
permanenta si chemati regulat la Securitate pentru delatiuni reciproce 
prin care sa-si dovedeasca fidelitatea. O lupta are loc in sufletele lor : 
sa se incapatineze in rezistenta, riscind o viata haituita permanent ori 
reluarea cosmarului penitenciar, sau sa faca un compromis pentru a 
mai apuca sa se bucure de putin soare, de putina viata.
   In rezolvarea aceastei sfisieri un rol cheie il are sentimentul 
insingurarii si al zadarniciei rezistentei. Sperantele in interventia lumii 
civilizate pentru salvarea Europei de Est s-au spulberat. Episoade ca 
acela consumat la Budapesta in 1956 au dovedit ca asteptarea 
americanilor e o iluzie. Romania e cu totul la cheremul monstrului 
   In tara, pe de alta parte, actiunea represiva a produs un climat de 
nerecunoscut. Nu sint de loc semne ca organizarea rezistentei mai e 
posibila sau ca ea ar avea sprijinul unei populatii total aservite. In fata 
acestui vid, nu mai e de ales decit sinuciderea prin rezistenta, 
retragerea in mutenie si marginalitate pasiva sau resemnarea la 
   Raspunderea fiecaruia pentru propria optiune nu trebuie sa ascunda 
cruzimea faptului a fost silit la o astfel de alegere. 

13.  Pe linga vechii intelectuali, sint chemati sa participe la construirea 
socialismului si cei aparuti intre timp. O parte se incadreaza mai usor, 
constienti de rasturnarea de valori care le-a deschis drumul catre 
pozitii nesperate si de faptul ca doar solidaritatea cu regimul care i-a 
ridicat le ofera garantia avansarii. 

   (De altfel, Tovarasii stapini, dupa ce curata facultatile de fiii 
"reactionarilor", dati afara si haituiti pentru "origine sociala 
nesanatoasa", le umplu cu propriii lor fii si prieteni. Copiii lor sint 
trimisi chiar in strainatate la scoala comunismului, ca de exemplu 
tinarul Ion Iliescu trimis la Moscova, sau chiar a capitalismului 
dusman, ca Petre Roman trimis in Franta. Ei vor forma tinara 
nomenclatura intelectuala care se va pretinde noua alternativa.) 

14.   O alta parte, formata din elemente de autentic profesionalism, are 
de solutionat o alta dilema : sa colaboreze cu regimul care le repugna 
pentru a-si valorifica potentialul de creatie, sau sa se autocondamne la 
ratare, refuzind colborarea. Nu exista alternativa. Cine nu face macar 
din cind in cind gesturi de supunere si compromisuri penibile nu se 
poate realiza profesional si nu poate trai linistit. Trebuie sa te 
autoflagelezi in numele principiilor morale sau sa le incalci pentru a 
putea sa te bucuri de viata.
   Raspunderea fiecaruia pentru propria optiune nu trebuie sa ascunda 
cruzimea faptului ca a fost silit la o astfel de alegere.
15.   Pina la urma, normalitatea se instaleaza peste marea de invinsi... 
Majoritatea se resemneaza la a cauta un compromis suportabil. 
Profesorii predau, incercind sa strecoare adevaruri intre minciunile pe 
care trebuie sa le debiteze. Actorii joaca, incercind sa contrazica 
partitura prin gesturi subtile. Scriitorii scriu, in speranta ca ceea ce 
pun intre rinduri le justifica toate compromisurile. Medicii ingrijeasc 
detinutii, convinsi ca e nevoie de ajutorul lor. Preotii multumeasc la 
slujbe partidului car e a distrus religia, in speranta ca le va lasa macar 
bisericile. Inginerii construiasc, facind abstractie de faptul ca lucreaza 
sub conducerea activistilor partidului, si asigura gestiunea 
muncitorilor exploatati. Taranii lucreaza in cooperativa, incercind sa 
fure noaptea cite ceva de pe cimpul ce le-a fost confiscat si pe care 
muncesc ziua gratis. 
   Unii spera ca muncind cinstit si oferind calitate rascumpara 
compromisul la care sint obligati. Altii nu-si mai fac probleme si 
colaboreaza cu nesimtire.
   Sclavii au inceput sa produca, lagarul sa functioneze armonios. 
Lumea incepe sa intre in partidul comunist, care devine un partid de 
masa... Unii din interes, altii din teama. Putini din convingere. 

16.   De cealalta parte, gardienii au si ei evolutia lor. Veghind asupra 
resemnarii colective securistii romani sint transformati din agenti de 
teroare in pirghiide supraveghere si intimidare. Sint din ce in ce mai 
bine instruiti, locul tortionarilor grosol ani este luat de cinici rafinati, 
profitori amorali,dar relativ culti. Avantajele la care au dreptul le 
permit o viata diferita de a prizonierilor, ceea ce ii impiedica si mai 
mult sa ii inteleaga. Constienti de interesul pe care il au in stabilitatea 
unui regim de care le depinde integral bunastarea, securistii sint mai 
mult decit gardieni in solda, sint beneficiarii constienti ai sistemului 
de detentie.

17.   Supravegherea intregii populatii e posibila prin crearea unei 
imense retele de informatori, pusi sa traga cu urechea si sa raporteze 
parerile nefavorabile regimului. Metodele prin care se obtine 
colaborarea milioanelor de informatori sint diverse : santaj, 
amenintare, cumparare, garantare de interese speciale etc. Rolul 
oceanului de informatori diseminati este crucial nu numai in 
supraveghere, dar si in intimidarea populatiei, care se stie pindita de 
peste tot.
   Infricosati de posibilitatea tradarii din orice directie, oamenii nu mai 
indraznesc sa-si vorbeasca de loc. Isi inmorminteaza zbuciumul intr-o 
neincredere si o tacere paralizanta. Rezistenta se muta in cele mai 
intime unghere, sufocindu-se... 

18.    In timp ce subsolul e lasat in seama securitatii, administratia 
vizibila a lagarului este pusa la punct de Activistii de partid. Acesti 
soldati politici sint racolati dupa criterii ferme : obedienta, amoralitate, 
rautate, din rindurile celor atrasi de avantajele pe care le are pozitia de 
Activist. Se decreteaza dreptul lor de a conduce autoritar societatea, in 
numele clasei muncitoare si pe principiul planificarii centrale. 
   Ei decid ce si cum se cultiva si cit se da taranilor toamna, la strinsul 
recoltei. Ei decid ce sa se produca in fiecare fabrica si cit sa se 
plateasca muncitorilor, indiferent de rentabilitatea a ceea ce fac. Ei 
decid ce sa se predea in scoli si ce este a dmisibil sa se scrie in carti si 
sa se joace pe scene. Ei decid cine trebuie avansat pe linie 
profesionala. Ei decid ce sentinte trebuie date in tribunale. Ei decid 
cine si cind trebuie sa execute "munca patriotica", adica fortata si 
neplatita. Ei decid cine sa primeasca locuinta. Ei decid cita caldura si 
mincare se poate da prizonierilor. Ei decid ce se exporta si ce se 
importa. Ei decid ce sa contina emisiunile de televiziune. Ei decid 
cind si cum sa multumeasca poporul partidului. Ei decid ca prietenii 
Romaniei sint Tovarasii din strainatate. Ei decid ce sa doreasca 
cetatenii romani. 
   Ei decid ca ei trebuie sa continue sa decida...

   (In aceste conditii, nu mai e nevoie de descris ce viata le asigura 
postura lor de capusa pe societatea romaneasca. Ce responsabilitati, ce 
interese si ce mentalitate au Marii Tovarasi Activisti, care conduc si 
astazi Romania. Nu e de loc de mirare ca tovarasul Ion Iliescu, fost 
prim secretar al UTC (tineretul comunist), secretar cu propaganda al 
Comitetului Central si Prim Secretar de Judet , nu intelege nazuintele 
tinerilor care au incercat fara succes rasturnarea comunistilor.)

 19.    Mai mult sau mai putin convinsi, romanii accepta compromisul, 
in speranta unei refaceri treptate. Curg citiva ani mai suportabili, dar 
degradarea societatii continua.
   Pe linga domesticirea prizonierilor si consolidarea paznicilor 
(descrise deja), se continua cangrenarea tuturor institututiilor statului.
   Consfintit prin Constitutie si printr-un noian de legi abuzive a caror 
"votare" nu mai prezinta nici o dificultate, abuzul devine norma 
juridica. Justitia oficiaza injustitia oficializata si condamna in numele 
doctrinei de partid. Reteta e clara :cetateanul nu are niciodata 
dreptate !
   Procuratura executa si ea politica partidului.
Politia se transforma intr-o garnitura secundara de represiune, fiind 
greu de demarcat de Securitate. Adversarii politici sint condamnati ca 
infractori de drept comun sau tratati cu sila la Psihiatrie, in urma unor 
inscenari grosolane. In schimb, deseori, adevaratii infractori de drept 
comun gasesc clementa, daca sint dispusi la colaborare sau au pe 
cineva in ierarhie.
   Comertul se transforma intr-o mafie, care lucreaza pentru reteaua 
securicomunista prin practicarea unui dublu joc. Pe de o parte, fata 
dinspre populatie e vesnic saraca, marfurile lipsesc, vremurile sint 
grele, galantarele se golesc, cozile se lungesc. Pe de alta parte, pentru 
clientela speciala, care cumpara pe usa din spate sau din depozite bine 
pazite, se gasesc de toate. In acest fel se asigura mentinerea in forma a 
paznicilor si sporirea interesarii lor in pastrarea sistemului. Mai mult , 
obligati sa-si procure cele necesare in mod furis, pe la spate, necinstit, 
romanii sint educati la scoala nerusinarii.
   In fine, comertul exterior are rolul important al valorificarii 
produselor lagarului pe piata externa, in interesul stapinilor lui. El e 
condus direct de Partid si Securitate, care nu se sfiesc sa deturneze 
banii colectivitatii largi" in conturile unei colectivitati mult mai 

20.    O data pusa la punct armata securicomunista, nu mai e nevoie de 
trupele sovietice, care pot parasi tara linistite. Tovarasii locali au 
crescut mari si nu mai pot fi rasturnati.
In schimb, un pic de suflu nationalist e bine venit pentru 
"reconciliere", caci sentimentul antisovietic al populatiei e bine 
cunoscut, iar mimarea independentei fata de Moscova poate aduce 
avantaje strategice intregului lagar comunist. 
   Sub Ceausescu, orientarea "romaneasca " se adinceste. Se 
"romanizeaza" Securitatea, se impun cadre noi in partid. In calea 
acestei convertiri strategice catre "stalinismul national" stau citiva 
soldati ai Moscovei prea notorii. Ei sint trecuti in linia a doua si vor 
pretinde mai tirziu pentru aceasta statutul de disidenta. Trioul Iliescu-
Brucan-Birladeanu face parte din aceasta categorie.

   (De fapt, garnitura care a luat puterea in decembrie 1989 este tocmai 
fosta ramura rusofila a partidului, ce isi va lua revansa pentru 
indepartarea ei de la virful puterii de catre ramura "nationala".) 

21.    Noul conducator, Nicolae Ceausescu, debuteaza prin dezghet si 
reorientare "patriotica"'. Se vorbeste tot mai mult de "eroicul trecut 
romanesc", actualizat prin filtrul materialismului dialectic. Marile 
figuri ale istoriei sint chemate ca marturie a maretiei regimului 
comunist. Se face apel chiar si la daci, ca prevestitori ai unei meniri 
iesite din comun. Se da "dezlegare" pentru pronuntarea anumitor 
adevaruri istorice, interzise de doua decenii. Impresia de suflu nou 
pacaleste o anume parte a intelectualitatii. Se spera intr-o reconciliere 
in numele sentimentului patriotic. 
   Cu timpul, insa, aceste iluzii sint spulberate si devine tot mai evident 
adevaratul rol de diversiune al cultului patriotic comunist. (Acest 
siretlic continua sa opereze si azi eficace.)

22.    Pseudo-nationalismul comunist cultivat de Retea sub Ceausescu 
are mai multe scopuri.
   Mai intii, el este folosit ca sa distraga atentia poporului roman de la 
tinerea lui in captivitate si sa creeze acestuia senzatia de normalitate, 
cistigindu-i chiar o anume bunavointa. 
   Cei astfel pacaliti sint tinuti in apele mocirloase ale comunismului 
romanesc cu momeala mindriei nationale si cu amenintarea pericolului 
extern. Se justifica mentinerea in izolare internationala a tarii, 
xenofobia fiind chemata in sprijinul refuzului int erventiei din afara 
pentru scoaterea noastra din captivitate.
   Apoi, cultul gaunos al patriotismului trebuie sa erodeze si sa 
compromita sentimentul cu adevarat patriotic, periculos pentru regim.
   Si in sfirsit, atitarea urilor etnice trebuie sa fie o arma de ultim recurs 
in cazul in care puterea ar fi pusa in pericol. Mai bine un razboi sub 
noi, decit o pace fara noi - este deviza ascunsa in spatele agitatiei 

23.   Se observa cu timpul ca ritualul patriotard are si alte efecte 
"benefice" : spala creierele celor care il practica. Caci regimule in 
permanenta cautare de mecanisme de alienare ("formare a omului 
nou") si nu va rata pista descoperita. E mult mai usor sa conduci o 
turma supusa interior, decit sa intretii o armata care sa o pazeasca
   Apar peste noapte specialisti ai entuziasmului patriotic.

   (Adrian Paunescu, actualul lider al partidului Romania Mare, 
membru al coalitiei guvernamentale, e un reusit exemplu. El are si azi 
rolul pe care s-a dovedit talentat in trecut : exploatarea  la maxim a 
diversiunii nationaliste, pentru acoperirea intereselor Tovarasesti.)

24.   Se organizeaza orgii tot mai desantate, campanii tot mai ample de 
avint national, in care bate chiar un vint supect de libertate. Apar 
publicatii cuprinse de acelasi sfint fior. Aparent, nationalismul care 
invadeaza mediile nu e in slujba puterii. Intelectuali respectabili se 
cufunda in val. Lovitura e maiastra. Romanii sint loviti exact in locul 
unde isi ridica armura, in speranta unui aer mai pur.
O parte se trezesc treptat, observind ca zelul festivalului permanent de 
propaganda "Cintarea Romaniei" depaseste naturalul si bunul simt, si 
ca e tot mai intim corelat cu Cintarea partidului.

25.   In sfirsit, moda entuziasmului degenereaza in ritual, cu atit mai 
greu de suportat cu cit e tot mai stingaci regizat. Spectacole fastuoase 
si entuziaste contrasteaza insuportabil cu mizeria si amaraciunea 
generala. Programul unic de televiziune sucomba intr-o continua 
slavire a Caii. Nu mai poate fi suportat nici un minut din el. 
Deplorabilele adulatii cu iz comunist asiatic stirnesc turbare unei 
populatii aflate intr-o tot mai pronuntata dificultate. Presa e si ea tot 
mai greu de citit. Cenzura repusa in drepturi amplifica vidul cultural. 
Greata devine apasatoare si se aduga fricii si foamei.
   Astfel, ceea ce se dorea cea mai subtila arma de supunere devine 
unul dintre motivele care duc la revolta. 

26.   In paralel, sperantele legate de eficacitatea lagarului comunist cu 
represiune temperata se destrama. Economia romaneasca se cufunda in 
faliment. Populatia saraceste continuu, iar mizeria ei se stabilizeaza 
sub cotele suportabilului. Explicatiile acestui esec sint multiple. 
Principiile absurde ale economiei socialiste isi produc consecintele. 
Retribuirea uniforma descurajeaza efortul si calitatea, rigiditatea 
planificarii si intretinerea intreprinderilor nerentabile de catre cele 
rentabile deregleaza metabolismul economic, antiselectia cadrelor de 
decizie taie orice sansa de organizare eficienta, birocratizarea corupta 
blocheaza orice realism, constiinta conditiei de prizonier la cheremul 
unor stapini rapaci si stupizi distruge disciplina si demoralizeaza 
   Oamenii cu resurse de inteligenta si energie sint sistematic 
descurajati de neplata corespunzatoare pentru prestatia lor, de faptul ca 
trebuie sa tina in spate o multime de lenesi, de preferarea lichelelor 
atunci cind e vorba de avansare, de loviturile care li se dau pentru a nu 
se afirma periculos. In revansa, cei ce se axeaza pe lauda si slujirea 
credincioasa a partidului, sau intra in mafia care actioneaza in spatele 
lui, au o viata mult mai comoda. Aceasta "selectie" produce efecte 
catastrofale. Incompetenta, atit de necesara politic, e fatala economic.

   (Astazi garnitura fostilor "sefi" isi justifica raminerea abuziva si 
nociva in pozitii de decizie, continuind traditia de incompetenta, in 
numele... experientei.)

27.  E greu sa mai intretii pofta de munca cinstita in aceste conditii si 
tot mai multi romani trec la o forma de rezistenta pasiva indicata in 
dictonul "Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim !". 
Societatea e cuprinsa de un adevarat cancer : politic, economic, social 
si moral. 

28.  Regimul face mari imprumuturi pentru a le injecta in proiecte 
megalomane si absolut falimentare, sau pentru a intretine artificial 
impresia de bunastare, sau pentru a-si tine in functie giganticul aparat 
de supraveghere. 
   Cum imprumutul il face sa depinda de anumite organisme financiare 
internationale care il preseza in directii nedorite, el trebuie sa forteze 
plata pentru a se debarasa de aceste interferente in dictatura sa. 
   Si o face, spoliind nemilos populatia si aducind-o la exasperare. 
Dispar alimentele de baza (carne, lapte, oua etc). Devine o mare 
realizare gasirea unui os cu carne pe el. Zaharul si uleiul se 
rationalizeaza in portii ridicole pe care medicii sint pusi sa le explice 
la televizor ca fiind singura cale de salvare a sanatatii... Se face foame 
grea in numele "alimentatiei rationale", cu atit mai greu de suportat cu 
cit agricultura continua sa produca pentru export si pentru liderii bine 
hraniti. Se reduce drastic caldura in case. Oamenii dorm in palton si cu 
manusi. Cu atit mai greu de suportat, cu cit sint obligati sa plateasca 
statului-furnizor o energie nicicind livrata. Portia lunara de benzina se 
obtine si ea la niste cozi, la care trebuie stat uneori... zile intregi.Totul 
devine greu pentru omul de rind. 
   Intr-un cuvint, pentru prima data, se creeaza o nemultumire si in 
rindul celor putin interesati de justitie, libertate sau emancipare (de 
mult eradicate), dar doritori de o oarecare bunastare. Astfel pactul 
dintre Tovarasi si victimele lor cele mai ob ediente devine fragil. El se 
bazase pe asigurarea unui tain saracacios dar garantat, oferit de stapin 
celui domesticit. In lipsa portiei zilnice, echilibrul se strica.

29.   Ca Nicolae Ceausescu nu-si da seama ca exasperarea pe care o 
stirneste cultul personalitatii sale si mizeria tot mai mare pun in 
pericol sistemul, e foarte probabil, caci pare intr-adevar nebun si nu 
este sigur ca e informat corect - din slugarnicie , din lasitate, sau din 
dorinta expresa de a fi compromis. 
   Dar reteaua Securicomunista pe care o conduce simte pericolul. 
Excesele nebuniei lui Ceausescu ingrijoreaza pe toti profitorii care 
risca sa fie rasturnati o data cu el.
   Pe de alta parte, impresia ca el e singurul vinovat e convenabila, ea 
canalizeaza nemultumirile si deschide interesanta posibilitate de a fi 
folosit ca tap ispasitor. 
   Se uita tot mai mult de reteaua enorma a profitorilor si vinovatilor, 
cu atit mai usor cu cit, siliti la compromisuri din ce in ce mai jalnice, 
multi nu se mai pot demarca clar de aceasta. 
   Separarea dintre Ceausescu si popor estompeaza separarea dintre 
gardieni si prizonieri. Subalternii ii incurajeaza deci nebunia, pindind 
un moment favorabil ca sa se descotoroseasca de compromitatorul lor 

30.   Evolutia geopolitica mareste presiunea si creste amenintarea 
exploziei nemultumirii populare. La Moscova vine clipa Perestroicii si 
a Glasnostului. Pentru prima data de la instalarea comunismului, 
dinspre est bate un suflu mult mai liberal decit cel intern. 
Independenta fata de sovietici se traduce prin refuzul iesirii din 
stalinism in timp ce regimurile-marioneta din Europa de Est cad in 
   Romanii privesc cu jind la vecinii lor eliberati si simt, dupa foarte 
multi ani, ca libertatea e posibila si ca regimul nu mai are sprijinul de 
la rasarit.Aceasta revelatie e hotaritoare si produce o rapida revenire la 
normalitate, reaprinde speranta si curajul. Brusc indicele de siguranta 
al regimului se reduce drastic.
   Infricosati de revolta previzibila a prizonierilor si satui de regulile 
rigide ale penitenciarului, gardienii se decid sa joace cartea mare a 
eliberarii controlate. Ei trebuie sa scape de Conducator, sa dea la fund 
figurile prea compromise, sa dea mult imii satisfactia pedepsirii 
citorva vinovati si sa permita societatii o destindere prin liberalizare.
Pe de alta parte, ei nu trebuie sa scape nici un moment puterea din 
mina, pentru a nu ajunge sa dea socoteala pentru crimele si abuzurile 
la care s-au pretat. Mai mult, ar fi bine daca si-ar mentine privilegiile. 
In sfirsit, ar fi formidabil daca le-ar amplifica, profitind de privatizare 
pentru acapararea in proprietare personala a avutiei lagarului pe care l-
au administrat. 

31.   Momentul favorabil loviturii este creat de declansarea revoltei de 
la Timisoara (16 decembrie 1989 ). Incepind de aici evenimentele sint 
acoperite de mister si speculatiile prea multe si nesigure pentru a 
merita consemnarea.
   Ipotezele extreme sint : - ca a avut loc o revolutie spontana care a 
rasturnat sistemul - si respectiv - ca a avut loc o lovitura de stat menita 
sa-l salveze. 
   Sint multe elemente care pledeaza pentru teza unui complot. Nu 
poate fi adincita decit din lipsa de dovezi formale.
   Pe de alta parte, este absolut sigur ca situatia in acel moment e 
exploziva, ca romanii sint dispusi la revolta. Se amesteca probabil 
participanti la o revolutie, sclavi rasculati aprinsi de sete de libertate 
cu agentii unui complot, care profita de tulburarea creata de rascoala 
sau se grabesc sa impiedice scaparea ei de sub control. 

32.   La Timisoara, citiva oameni sparg decenii de frica. Sint reprimati 
fara ezitare. Revolta creste. Cadavrele stinjenitoare dispar din spitale 
si sint scoase din oras in camioane fantoma. Revolta creste. In spitale 
incepe arestarea ranitilor. Revolta creste. 
   Armata e pusa sa traga in populatia rasculata. 
   Atunci intregul oras explodeaza, parintii ies sa-si apere copiii, 
reusind sa reziste represiunii armate sovaitoare si sa smulga 
comunistilor puterea locala pe 20 decembrie. 
   Represiunea militara esuind, e rindul muncitorilor inarmati cu bite si 
trimisi cu trenuri speciale la Timisoara, pentru a reinstaura ordinea 
(strategie ce avea sa mai fie folosita si mai tirziu). Ei insa refuza sa 
execute. Si revolta creste.
   Peste o zi, molima nesupunerii izbucneste si in alte orase. La Cluj, 
de exemplu, citiva temerari denunta comunismul si represiunea si sint 

(Printre ei, actorul Calin Nemes, isi dezveleste pieptul in fata 
plutonului : "Trageti, am o singura inima !";gloantele nu sovaie sa 
intre; ranit grav, se reface miraculos dupa revolutie... pentru ca sa se 
sinucida dupa trei ani, ca si alti eroi, din disperare fata de rapirea, 
devierea si batjocorirea revolutiei de catre puterea actuala.)

33.   La Bucuresti, regimul organizeaza un miting pentru ca poporul sa 
se desolidarizeze de Timisoara. Revolta mai creste cu o treapta. O 
mina de contestatari indraznesc sa urle adevarul si mitingul este 
intrerupt sub privirile hipnotizate a le intregii tari. Incepe manifestatia 
de protest de la Bucuresti. 
   Gruparea razvratita din Bucuresti este reprimata singeros in noaptea 
de 21 decembrie. Strazile capitalei se acopera cu singele tinerilor. 
Revolta atinge pragul exploziei.
   In toate casele, sunetul reprimarii manifestantilor, propagat de Radio 
Europa Libera, aduce tensiunea la paroxism. E o noapte esentiala. E 
noaptea in care revoltatii se hotarasc sa rupa tacerea si sa iasa la lupta. 
E noaptea in care Securicomunistii mai luminati se hotarasc sa-l 
sacrifice pe Ceausescu pentru a-si salva pielea si pozitiile. 

(Mai tirziu tinerii acelei nopti eroice vor forma virful contestatiei 
impotriva regimului Iliescu, caruia ii vor denunta ilegitimitatea 
revolutionara; drept raspuns vor fi declarati "golani", haituiti 
permanent si reprimati cu brutalitate.) 

34.  Astfel, dimineata de 22 decembrie este cea a revarsarii puhoiului 
bucurestenilor, iesiti sa rastoarne regimul. Nimeni nu li se mai 
impotriveste. Ceausescu fuge. Se intra in Comitetul Central. Se intra 
in Televiziune. Fara nici o piedica (?...). Regimul securicomunist se 
   Victorie ! Libertate ! In sfirsit !
   O frenezie inimaginabila cuprinde multimea si se intinde in intreaga 
tara. Cosmarul s-a incheiat. Lagarul a cazut. Oamenii sint liberi. 
Pentru o singura jumatate de zi, aproape intregul popor roman e 
cuprins de delir, de o betie irezistibila si solidara. Se ride si se plinge 
de fericire in hohot national.
   Libertatea e atit de nesperata, atit de usor obtinuta, incit mai nimeni 
nu mai are puterea indoielii si temperatura ratiunii. 
   Si mai nimeni nu da atentie prezentei, in noua conducere provizorie, 
a vechilor tovarasi comunisti-stalinisti (Iliescu, Brucan, Birladeanu) 
sau a fiilor lor (Roman). Si nu se intreaba de unde si cum au aparut 
acesti tovarasi, cine i-a mandatat ca reprezentanti si conducatori ai 
revolutiei si ce ginduri au. 

35.   Cind multimea trece de la "Jos Ceausescu !"la "Jos 
comunismul !"pozitia Tovarasilor devine mai delicata iar declaratiile 
tovarsului Iliescu ca regreta intinarea idealurilor socialismului de catre 
vechiul regim se dovedesc neavenite si sint huiduite. Gruparea care s-a 
strecurat la putere trebuie sa-si schimbe tactica. E evident ca nu se 
poate continua in numele socialismului si ca se risca degenerarea intr-
o adevarata revolutie. 
   Asa ca se alege un drum mai intortocheat, dar mai sigur, presarat cu 
savante sau sfidatoare diversiuni.
   Una dintre ele este poate simularea razboiului cu teroristii vechiului 
regim, pentru cistigarea simpatiei populatiei, a unei legitimitati 
exploatabile si a dreptului de a conduce "interimatul". In aceasta 
manevra au fost sacrificati o mie de oameni, cazuti in "luptele" pentru 
revolutie. (Puterea ar putea respinge aceasta banuiala de genocid, 
foarte grava, daca ar da publicitatii un adevar plauzibil despre 
"teroristi" si cei care i-au condus. Dar de cinci ani, raspusul "noilor 
autoritati" la intrebarea : "Cine a tras in noi dupa 22 ?"- care revine 
obsedant -, ramine acelasi : nu pot fi gasiti teroristii, au disparut 
absolut toti ! Este absolut imposibil, in cazul unei reale schimbari a 
puterii, sa nu se fi ajuns la aceste informatii. Ramine, ca explicatie mai 
putin dura decit premeditarea diversiunii singeroase din 22-26 
decembrie, numai ipoteza acordului ulterior intre ramurile securitatii, 
care s-ar fi infruntat totusi atunci. Dar, si in acest caz, legitimitatea 
"emanatilor revolutiei" este anulata.)

36.   O alta manevra este asasinarea lui Ceausescu, acoperita cu un 
"proces" tragicomic si menita evident sa-l reduca la tacere in fata 
metamorfozei colaboratorilor sai de ieri. Cu acest sacrificiu ritual, se 
inchide fortat si Procesul Comunismului. Nu intimplator, barbaria 
"judecarii" lui este urmata imediat de eliminarea pedepsei cu moartea, 
periculoasa in acel moment pentru cei ce o aplicasera intensiv 
jumatate de secol. Nu intimplator, dupa ce s-a scapat de Ceausescu, s-
a instalat linistea.

 37-1.   Incepind din cest moment se pot scrie istorii diferite, vazute 
prin prisma unor actori al caror profil antagonic avea sa se contureze 

37a.   Pe de o parte, povestea revoltatului, al carui nesfirsit calvar e 
descris in paginile precedente.
   Scos din inchisoarea in care a fost bagat pentru refuzul de a colabora 
la distrugerea tarii,dupa 15 ani de tortura, si silit sa aleaga intre a se 
resemna linga semenii sai cumintiti si a se impotrivi fara nici un fel de 
speranta. Sau, iesit de pe bancile scolii cu pofta de creatie si silit sa 
aleaga intre a face compromisuri umilitoare pentru a putea profesa si a 
se autocondamna la marginalizare.
   Sau silit sa-si tradeze principiile sau prietenii pentru a-si hrani copiii 
- carora nu le poate nici macar spune adevarul din frica de a nu-i 
   Sau lasat fara palma de pamint in care isi avea radacinile, rob 
trudind umilit pe mosia partidului.
   Sau tinut de o vecie in cea mai cumplita mizerie si obligat sa cinte 
imnuri de recunostinta celor ce il exploatau. 
   Sau insetat sa-si traiasca tineretea in afara aerului otravit, sa iasa la 
   Pendulind intre frumusetea curajului recuperat, mirosul uitat al 
libertatii, sentimentul solidaritatii cu ceilalti, ura pentru ce a indurat si 
frica de a nu reusi sa se elibereze. 
   Imbatat de fericire la vestea victoriei, a incetarii cosmarului - cu 
asemenea intensitate insuportabila incit nici nu mai observa manevrele 
din jurul sau.
   Le va intelege prea tirziu, trezit cu brutalitate din euforie. Ii va fi dat 
sa afle ca s-a inselat, ca Tovarasii sint la posturi, mai vicleni si mai 
ingaduitori, dar la fel de nerusinati, rapaci si puternici ca inainte. Ii va 
fi dat sa cada foarte de sus.
   Si multora, sa se fringa in acest cumplit exercitiu.

37b.   De cealalta parte, Tovarasul (Securist, Activist etc.), ingrasat la 
adapostul sistemului, inspaimintat pentru viata si privilegiile sale. 
Cuprins de teroare in fata revoltei populare si a eventualitatii 
razbunarii directe sau a judecarii pentru ceea ce stie ca a facut. Speriat 
de deconspirarea activitatii sale de informator.
   Ascunzindu-se citeva zile, de furia multimii, cu atit mai mult si cu 
atit mai departe cu cit se stie mai vinovat.
   Sau strecurindu-se cu tupeu in rindurile ei, pentru a o scoate din 
revolutie prin manipulare. Sau grabindu-se sa ascunda bunuri furate, 
fonduri financiare secrete si documente compromitatoare. 
   Ametit de ura pentru cei ce au indraznit sau de regretul pentru 
autoritatea si privilegiile amenintate, pentru timpul in care era stapin. 
Usurat, atunci cind constata ca puterea e de fapt in mina tovarasilor 
sai, ca nu exista pericolul judecatii.
   Fericit, atunci cind intelege ce avantaje poate trage din aceasta 
   Ocupindu-se, in reteaua subterana, la adapostul anonimatului 
garantat de interzicerea accesului la arhivele Securitatii, cu spionarea 
si boicotarea opozitiei periculoase,cu manipularea populatiei, 
provocarea si diversiunea. Sau, in reteaua vizibila a administratorilor, 
cu acapararea puterii economice si politice. Grabindu-se sa isi 
valorifice pozitia prin acapararea de bunuri publice, in urma unor 
masinatii ilicite.

37c.   Si in sfirsit, omul de rind, observatorul pasiv si manevrabil, total 
depasit de evenimente.
   Ascunzindu-se in casa la revolutie si multumindu-se sa o chibiteze la 
televizor. Asteptind sa vada cine cistiga pentru a nu risca nimic, 
raminind de partea celui mai puternic.
   Oscilind intre animozitatea fata de fostii stapini si frica ca va fi 
pedepsit daca incearca sa ii rastoarne cu adevarat. Sau chiar temindu-
se de necunoscutul pe care l-ar aduce aceasta rasturnare. Simtindu-se 
amenintat de aerul prea prospat. In mare masura domesticit, in mare 
masura intoxicat, in mare masura compromis de modul de viata la care 
a fost silit atita vreme.
   Temindu-se ca ar putea deveni tinta oprobiului, marginalizarii sau 
chiar a pedepsirii din partea noii generatii, pentru compromisurile pe 
care le-a facut. Preferind sa nu se desolidarizeze de marii Activisti, de 
frica de a nu i se reprosa calitatea banala de membru de partid. 
Preferind sa nu se solidarizeze cu cererile de desfiintare a Securitatii 
de frica sa nu-i fie deconspirate micile delatiuni.
   Avind macar o ruda printre Tovarasi, ramasa in pozitie buna, vizibil 
prospera, evident rentabil de menajat de catre cei apropiati.
   Preferind sa uite umilintele pe care le-a indurat sau compromisurile 
facute, prea rusinoase, sa stearga violul cu buretele. Ajungind chiar sa 
se teama de anticomunisti, pentru ca acestia, dorind adevarul, pun in 
primejdie uitarea convalescenta. 
   Si pina la urma, ajungind sa-si urasca vechii tovarasi de detentie 
cuprinsi de fiorul justitiei, reprezentanti ai unei demnitati 
stinjenitoare, mai mult decit pe vechii gardieni ! Si dispusi sa faca un 
pact cu stapinii, pentru a-i linisti pe turbulenti, varsindu-si asupra 
revoltatilor tot prinosul de resentiment si ura pe care l-au adunat in 
chircita lor existenta. 
   Intr-un cuvint, adevarata recolta a "reeducarii" comuniste, chemata si 
dispusa sa-si legitimeze stapinii.... democratic. 

37-2.   Intre aceste trei "personaje" (revoltatii, stapinii si supusii), intre 
aceste trei moduri de alienare, s-a jucat istoria incercarii de revolutie. 
De aceea ea a evoluat atit de paradoxal. 

38.   Deja la 26 decembrie, o parte dintre revoltati, inca redusa 
numeric, sesizeaza ca sint trasi pe sfoara si ca noua garnitura de 
tranzitie e ariegarda retelei Securicomuniste, ramasa de veghe. Ei fac 
apel la continuarea revolutiei, cheama la miting demascator, dar sint 
cu usurinta dezamorsati ca "provocatori". Pina si dizidentii notorii cad 
in capcana si ii resping. Se rateaza un moment bun. Activistii si 
Securistii sint foarte speriati si nesiguri. In intreaga tara bintuie un val 
de inlocuire a vechilor Tovarasi din pozitiile de decizie.

39.   Pe 12 ianuarie 1990, numarul si furia celor treziti sint crescute si 
mitingul anti-neocomunist nu mai poate fi impiedicat. Presati si inca 
nesiguri pe ei, prinsi pe picior gresit, liderii Frontului Salvarii 
Nationale scapa ca prin urechile acului de minia multimii si reusesc sa 
deturneze avintul anticomunist prin citeva concesii (scoaterea 
comunismului in afara legii, reinfiintarea pedepsei cu moartea).
    Esential e sa cistige timpul necesar organizarii diversiunilor prin 
care sa-si acopere manevrele. De altfel, chiar a doua zi, ei anuleaza 
decretele anticomuniste "impuse cu forta" si trec la contraatac. Frontul 
Salvarii Nationale e paravanul sub care incepe o cursa contra 
cronometru, pe care din pacate specialistii dezinformarii o vor cistiga.
   Cei citiva dizidenti autentici introdusi in Front pentru amagirea 
opiniei publice inteleg prea greu ce se intimpla, nu observa ca nu au 
acces la putere reala si continua prea mult postura de marioneta. In 
prezenta lor guvernul provizoriu reuseste sa dea primele lovituri 
eficace valului schimbarii, sa-si readuca oamenii in pozitiile cheie, sa 
acopere urmele vechilor crime, sa ascunda arhivele. 

40.  Pe 24 ianuarie, insa, puterea isi descopera fata si intelectualii 
amagiti se trezesc din visare : Frontul, care se jurase sa nu participe in 
alegeri, ci doar sa le pregateasca democratic, se declara partidul 
chemat sa umple golul de putere in Romani a. El se pretinde singurul 
emanat din revolutie si isi aroga dreptul sa ii culeaga roadele in 
   In fapt, e anuntarea tardiva a loviturii de stat.
Manevra scandaloasa si amenintatoare trezeste mai toate spiritele 
lucide. Demonstratiile se tin lant, denuntind tot mai limpede 
realitatea : revolutia a fost deturnata ! 

41.   "Revoltatii" protesteaza vehement. Unii dintre ei o fac in numnele 
partidelor nou infiintate. Altii, neinscrisi in vreun partid, o fac din sete 
de democratie, din frica de a pierde libertatea de curind cistigata. In 
schimb, "Stapinii" si-au pregatit mai bine loviturile. Profitind de 
pastrarea monopolului aupra televiziunii, ei dezinformeaza cu 
nerusinare populatia cu privire la telurile protestatarilor. Se trasmit 
scene confectionate pentru compromiterea mitingurilor si se 
cenzureaza cu grija adevarul, interzicindu-se accesul pe post al 
manifestantilor autentici. Populatia neavizata e chemata sa apere 
democratia, care ar fi amenintata de turbulenti si de vechile partide 
politice. Se foloseste fara scrupule recuzita ideologica insamintata de 
propaganda comunista : se vorbeste de vechii proprietari hrapareti si 
de apararea intereselor clasei muncitoare. In numele revolutiei, 
poporul e chemat sa apere echipa de la putere. 
   Iar "supusii" dau primul semnal, fac prima miscare catastrofala, 
rupind echilibrul de forte si sarind in sprijinul stapinilor lor. Ei se 
arunca asupra demonstratiei din Piata Victoriei (28 ianuarie 1990) cu 
strigate de "Jos Intelectualii !","Noi muncim, nu gindim !" si "Noi nu 
ne vindem tara !", scotind FSN-ul din corzile in care manifestantii 
anticomunisti il impinsesera in sfirsit.

42.   Totusi, FSN-ul e silit sa renunte la monopolul puterii. O face cu 
multa dibacie, obtinind dreptul de a controla 50 % din noul organism 
legislativ interimar (Consiliul Provizoriu de Unitate Nationala - 
CPUN) si mentinind controlul absolut asupra guvernului si 
administratiei. Pentru a avea o majoritate lejera in legislativul 
provizoriu, creeaza o puzderie de partide satelit, care invadeaza 
jumatatea din CPUN rezervata partidelor... In acest fel, organizarea 
"alegerilor" nu mai e o problema. 
   Pentru ca manevra sa fie inghitita, opozantii trebuie redusi la tacere. 
Se alege metoda intimidarii. Sint folosite masele de manevra ale 
supusilor neeliberati. Care ataca sediile partidelor istorice (29 
ianuarie), condusi de liderii FSN. Primul ministru Roman, in fruntea 
multimii care asediaza sediul Partidului National Taranesc, obligind 
liderii sa se refugieze sub escorta, declara : "Ei s-au demascat !". "Ei", 
sint vechii detinuti politici care vor sa smulga comunistilor puterea. 
Instigati prin televiziune impotriva vechilor "batrini hrapareti", 
manevrati permanent de informatorii diseminati in mijlocul lor 
(milioane !), scoliti de presa guvernamentala (singura care patrunde in 
multe localitati din provincie), supusii trec la intimidarea partidelor 
potrivnice guvernului neocomunist. 
   Cu aceasta ocazie, vintul opiniei publice isi schimba curios directia. 
Resentimentul antisecurist e inlocuit cu cel impotriva vechilor detinuti 
politici. "Oamenii de bine" vor stabilitate si nu permit nimanui sa 
strice linistea si fericirea poporului cu campanii de rasturnare a vechii 
conduceri. Si ce daca aceasta a ramas la cirma ? Sint tovarasi 
priceputi, care au suferit alaturi de popor si nu aventurieri fugiti in 
strainatate sau indivizi iesiti de prin puscarii, sau tineri iresponsabili... 
   Se incheaga o mostruoasa coalitie. Cei pe care comunismul i-a rapus 
prefera sa-si sustina stapinii, decit sa suporte adevarul celor razvratiti. 
O ura josnica incepe sa supureze si sa otraveasca. O prapastie se casca 
intre prizonierii razvratiti si cei supusi.

43.  In toata tara sint asaltate sediile partidelor istorice reinfiintate. 
Membrii lor sint calomniati, amenintati, brutalizati. Multi se sperie si 
renunta. In unele locuri se ascunde pina si emblema partidului, se 
renunta la orice activitate publica iar sediile se inchid. Rindurile - si 
asa plapinde - ale unor formatiuni ce de-abia se conturau pierd aportul 
multor cetateni respectabili, cuprinsi de frica si de un foarte 
generalizat "apolitism", abil intretinut din subterana. 
   Cum si resursele materiale si relatiile, in societatea complet 
controlata de comunisti, lipsesc opozantilor cu desavirsire, partidele 
anticomuniste sint sortite neputintei. In care se complac cu o 
resemnare de care nu e straina strecurarea unui roi de provocatori in 
rindurile lor. Ele se reduc la o prezenta simbolica si la o activitate 
aproape nula, in speranta ca vor cistiga totusi alegerile, datorita 
anticomunismului populatiei, si ca de-abia dupa aceea vor putea 
actiona cu adevarat. 
   Total neputincioase in fata aparatului politic-economic-politienesc-
subteran-propagandistic de care dispune puterea, partidele opozitiei 
autentice sint silite sa valideze farsele care se regizeaza in spatele 
noului organism de conducere (CPUN). Cererile revolutionarilor, cum 
ar fi aceea ca sa se interzica vechilor sefi ai nomenclaturii comuniste 
participarea in primele alegeri (punctul 8 al Proclamatiei de la 
Timisoara, intarit de milioane de semnaturi), sint respinse. In fapt, 
CPUN-ul nu face decit sa camufleze o dictatura care isi prepara 
alegerea "democratica". 

44.   Prestatia opozitiei politice incepe sa irite contestatarii nepartinici, 
care, fara a sesiza situatia absolut critica a acestor formatiuni, se simt 
nereprezentati si chiar tradati. Rezervele tinerilor cresc in clipa in care, 
la propunerile FSN-ului ca manifestatiile sa fie practic interzise sau ca 
protestatarii sa fie arestati pentru tulburarea ordinii publice, opozitia 
reactioneaza defensiv, cerind timid respectarea legalitatii.
   Devine evident ca opozitia anticomunista se scindeaza in doua 
curente : - unul care crede in Revolutie, (adica in necesitatea 
rasturnarii puterii comuniste inainte ca aceasta sa-si "aranjeze" 
realegerea) si actioneaza in strada, - altul care crede in Reforma (adica 
refacerea progresiva in cadrul legal impus) si actioneaza in 
parlamentul provizoriu in asteptarea alegerilor.
Unul sta la baza contestatiei, altul al opozitiei.
Scindarea aceasta e catastrofala pentru raportul de forte si asa net 
defavorabil tabarei anticomuniste.Tinerii contestatari reproseaza 
opozitiei jocul ambiguu, compromisul si atitudinea politicianista. Dar 
tocmai mentinerea lor in afara partdelor contribuie la slabirea acestora 
si, in consecinta, la micsorarea plajei lor de manevra. Pe de alta parte, 
opozitia reproseaza contestatarilor intransigenta contraproductiva. Dar 
tocmai acest repros deranjeaza si mentine suspiciunea contestatarilor. 
Astfel,  doua reactii firesti la o situatie ingrata (compromisul si 
intransigenta) ajung sa se incomodeze reciproc. 
   Faptul convine puterii si e incurajat subteran. 
   Dupa 29 ianuarie 1990, scindarea rezistentei se coreleaza nefast cu 
unificarea restauratiei (cele doua ramuri : KGB-ista si ceausista ajung 
la un compromis).

45.   Partidele Reformei, fidele optiunii legaliste, intra intr-o campanie 
electorala absolut controlata de putere si nu reusesc sa o denunte 
convingator, datorita diversiunii care le destrama unitatea. 
Televiziunea si Securitatea le anihileaza orice sansa, determinind 
populatia sa le priveasca cu suspiciune.

46.   In acest timp protestele contesatiei se intetesc. Mitingurile se tin 
lant si in timpul lor se scandeaza lozinci din ce in ce mai ingrijoratoare 
pentru regim. Sint demascate comunismul si securitatea, inca neatinse, 
inca intangibile. 
   Intre 12 si 16 februarie se produc primele demonstratii ale unor 
cadre militare, care cer deparazitarea armatei de comunism si 
dezvaluirea adevarului despre revolutie. Ei denunta preluarea puterii 
de catre o garnitura KGB-ista a partidului comunist. Manifestantii 
bucuresteni fraternizeaza. Ministerul de interne e inconjurat si se cere 
verificarea desfiintarii securitatii. Situatia devine foarte grava. 
   Se recurge la o noua diversiune salvatoare, pe 18-19 februarie.
   Cladirea guvernului provizoriu e atacata de un grup suspect (evident 
controlat) de raufacatori, proaspat eliberati din puscarii de drept 
comun. Atacul este pus in seama manifestantilor anticomunisti,care ar 
incerca o lovitura de stat. 
   Sint chemati in ajutor minerii. Ei descind cu miile in Bucuresti, 
umplu Piata Victoriei si someaza liderii opozitiei sa se linisteasca, in 
cadrul unor dezbateri televizate care stirnesc groaza si dezgust. 
   La rindul lor, intimidati si neputinciosi, respectivii lideri raspund 
palid, nu indraznesc sa spuna raspicat adevarul si sa denunte public la 
momentul potrivit manevra puterii si arestarea abuziva a unor 
manifestanti pasnici, prinsi in arcanul fortelor securitatii.

47.   Dar manifestantii nu se intimideaza. Actiunile lor tot mai decise 
primesc, la 11 martie 1990, sprijinul Proclamtiei de la Timisoara, 
sinteza politica a punctului de vedere anticomunist, semnal al 
revolutiei tradate. Proclamatia face dovada unei unitati intre etniile din    
Timisoara si e o denuntare clara a guvernului tradator.
   In tara se propaga sprijinul Proclamatiei.

48.   E momentuil unei noi diversiuni, extrem de periculoase pentru 
Romania, dar la care Puterea, in disperata ei cruciada, va recurge cu 
iresponsabilitate : incitarea confruntarilor interetnice, menite sa se 
adauge celor intersociale deja puse la lucru. "Moarte intelectualilor !" e 
inlocuit cu "Moarte ungurilor !" (sau romanilor). 
Se infiinteaza Vatra Romaneasca, care are mandatul de a atita 
divergentele dintre romanii si ungurii din Transilvania pina la nivelul 
care sa justifice reoficializarea Securitatii, ca organism de aparare a 
intereselor romanesti... Emisarii Vetrei sint trimisi din timp in judete, 
pentru a pregati atmosfera nationalista necesara. Ei explica rolul 
istoric al Securitatii ca aparator al interesului national... 
   Atmosfera e incinsa cu premeditare.
   Pe 20 martie, izbucneste la Tirgu Mures o violenta confruntare 
interetnica, cu greu dezamorsata. Scene salbatice sint transmise pentru 
a trezi romanilor sentimentul nevoii unei protectii. 
   Si peste citeva zile, e anunta infiintarea Serviciului Roman de 
Informatii (SRI). Securitatea, rebotezata, silita de citeva luni sa lucreze 
in ilegalitate, poate opera din nou la lumina zilei.
   Pauza s-a terminat.

(Siretlicul va fi folosit si in continuare pentru deruta alegatorilor. 
Emanatia politica a Vetrei, Partidul Unitatii Nationale Romanesti - 
PUNR - face parte azi din cvartetul guvernamental si este specializat 
in diversiunea confruntarii interetnice)

 49.   Nici un moment, nici o data, nicaieri, revolutia nu patrunde in 
buncarele Securitatii. Noii conducatori ai Romaniei sint singurii 
garanti ai auto-desfiintarii ei miraculoase, singurii depozitari ai 
arhivelor, la care nimeni altcineva nu are acces. De altfel, printr-o lege 
foarte graitoare, nu e permis accesul la aceste dosare, pentru 
urmatoarea jumatate de secol...
   Tot noii conducatori garanteaza verbal eliminarea vechilor cadre 
compromise ale Securitatii din rindurile SRI, declaratie absolut 
fantezista. De altfel, in primele luni, SRI-ul se supune doar 
Presedintelui Iliescu personal (nici azi nu e departe de a cest statut).
   Nu e de mirare ca intreaga retea de ofiteri si informatori s-a 
transformat intr-o masina electorala imbatabila, in slujba puterii.

(Cerinta ca Securitatea sa fie desfiintata intr-un mod verificabil a fost 
si ramine una din principalele revendicari ale contestatiei, a carei 
respingere releva natura puterii. In absenta acestei garantii, 
represiunea poate reizbucni in orice noapte. Asigurarile ca specialistii 
diversiunii si terorii politice, ramasi la veghea democratiei, au azi cele 
mai bune intentii, ca nu mai VOR sa manipuleze si sa reprime nu sint 
suficente : e nevoie de dovada ca nu mai POT sa manipuleze si sa 

50.   Simtindu-se amenintati de raminerea in captivitatea (mai mult 
sau mai putin binevoitoare) unei retele pe care puterea o protejeaza 
protejindu-se cu ea, revoltatii continua actiunile de protest, 
radicalizindu-le. Pe 22 aprilie 1990, un grup de revolutionari din 
decembrie baricadeaza strada in Piata Universitatii.
Semnalul e pasnic dar clar : nu se mai poate trece peste dorinta de a 
scapa cu adevarat de comunism. Puterea este denuntata ca tradatoare 
de cei care i-au servit de paravan la "revolutie". 
   Reactia este salbatica : pe 24 aprilie, protestatarii sint atacati cu 
ciini, bagati in dube, batuti cu cruzime. Victimele recunosc intre 
tortionari pe aceiasi indivizi care-i mai batusera si in decembrie din 
ordinul lui Ceausescu. Revolta explodeaza din nou. 
   In semn de solidaritate cu cei batuti in numele "emanatiei 
revolutiei", revoltatii umplu Piata Universitatii, taind circulatia pentru 
50 de zile. Incepe demonstratia maraton din Piata Universitatii, sau 
Tien An Men II -cum avea sa fie numita, din intuitia reprimarii ei 

51.   Numarul mare, indirjirea demonstrantilor si apropierea alegerilor 
face dificila reprimarea manifestatiei. Puterea e silita la o alta metoda, 
la discreditarea mitingului in fata opiniei publice. Razboiul 
propagandistic e mult mai usor de dus cu armele televiziunii si a le 
Securitatii. Si reuseste atit de bine, incit obtine chiar un avantaj in 
alegeri !
   Si aceasta in conditiile in care, treptat, se solidarizeaza cu Piata 
Universitatii apraope toate personalitatile publice marcante. 
   Iesiti dintr-o amortire imputabila compromiterii impusa culturii de 
comunism, intelectualii apar in sfirsit in arena politica si-si manifesta 
ferm dezaprobarea fata de tertipurile neocomuniste. Ei se solidarizeaza 
cu tinerii contestatari. 
   Microfonul din balconul Universitatii da glas adeziunii la miting a 
unui impresionant sirag de profesori, cercetatori, scriitori, ingineri, 
medici, muzicieni care resping metodele regimului Iliescu. 
   Mitingul reprezinta o izbucnire colectiva de demnitate, un prilej 
remarcabil al renasterii bucuriei libertatii in sufletul participantilor, si 
poate fi considerat ca actul principal de manifestare a Contestatiei 
Anticomuniste, de regrupare a rindurilor revoltatilor.

52.   Televiziunea romana refuza transmiterea punctului de vederere al 
manifestantilor. Nu se poate obtine de la ea nici macar transmiterea 
unei casete filmate la 22 decembrie 1989, in sediul Comitetului 
Central, in care se poate observa cam cum a luat Iliescu puterea.
   In schimb, sint transmise stiri false, menite sa convinga publicul ca e 
vorba de o adunatura de raufacatori ce pun in pericol democratia. 
Ziarele puterii calomniaza fara nici o jena. Informatorii, raspinditi 
peste tot si nereperabili (servici, cozi, manifestatii), intoxica opinia 
publica cu detalii picante despre banditii din Piata Universitatii.
   In tara, ramura supusilor e tot mai ingrijorata pentru stabilitate si tot 
mai dispusa sa stirpeasca razmerita, care le pune in pericol bunastarea 
promisa, sarind in sprijinul stapinilor amenintati de "golani".
   In multe orase din provincie, unde izbucnesc manifestari de 
solidaritate cu piata Universitatii, populatia intervine in forta, calauzita 
de agentii securitatii. Oricine exprima idei impotriva guvernului e 
atacat cu brutalitate si silit sa taca sau sa se refugieze afara din oras. 
Intimidarea si dezinformarea domina. 
   Oamenii vor vota convinsi ca partidele de opozitie sint formate din 
tradatori de neam veniti din strainatate pentru a vinde Romania unor 
forte obscure. Ei stiu ca numai Ion Iliescu ii poate apara de represiunea 
turbata prin care vechii detinuti politici vor sa se razbune pe toti fostii 
membri PCR si pe familiile lor. Ei stiu ca forte contrarevolutionare 
(care isi fac de cap in Piata Universitatii) vor sa readuca Romania sub 
foame si dictatura, sa fure poporului revolutia. Puterea lanseaza pe 
toate caile aceste aberatii. 
   Un sondaj privind perceptia realitatii politice ar confirma masura 
zdrobitoare in care propaganda intoxicanta a puterii a reusit. E de 
inteles valoarea votului unor cetateni atit de dezinformati... 53. In 
aceasta atmosfera, pe 20 mai 1990, au loc "alegerile democratice". Asa 
cum era de asteptat, rezultatul e o victorie zdrobitoare a guvernantilor 
care le-au organizat cu atita grija. 
   Cancerul comunist isi demonstreaza nocivitatea iesita din comun.
   Detinutii sint adusi in stadiul de a-si vota gardienii.
   Puterea culege roadele perseverentei in nerusinare si incepe sa 
ameninte pe cei ce o contesta, in numele legalitatii consfintite 
   Partidele de opozitie se trezesc tirziu la realitate si incrimineaza 
retroactiv un abuz electoral pe care ar fi trebuit sa il denunte la timp. 

54.   Manifestantii din Piata Universitatii sint loviti puternic de 
preferintele concetatenilor lor. Pentru prima data, ei realizeaza scara si 
efectele dezinformarii populatiei si descopera ca unele victime sint 
intre timp la cheremul stapinului care le-a domesticit. 
   Aceasta revelatie stinge cu brutalitate suflul manifestatiei. 
   Contestatarii traiesc socul descoperirii ca sint minoritari, intr-un 
peisaj social cu totul deformat de comunism. Si se lasa napaditi de 
oroare si disperare. 
   Unii isi vor reveni, asumindu-si adevarul minoritar, sau incercind 
convertirea majoritatii, altii vor parasi lupta oripilati. Majoritatea 
parasesesc mitingul. Putini se incapatineaza, continuind disperat 
contestatia, pe care falsele alegeri nu au facut decit sa o motiveze mai 
mult.Printre ei, citiva dintre grevistii fomei continua sa se sinucida 
lent, din revolta. 

55.   Pe 13 iunie 1990, in zorii diminetii, fortele de represiune ataca 
ultimele ramasite ale mitingului din Piata Universitatii. Sarcina puterii 
e usurata de numarul mic si starea fizica a celor ramasi. Nenorocitii 
sint batuti cu cruzime, aruncati in dube, dati pe mina politiei care se 
poate in sfirsit razbuna pentru indelungata impotrivire. Grevistii 
foamei isi primesc si ei pedeapsa.
   Scenele sint filmate si transmise pentru invatatura de minte. Ori din 
greseala, ori din calcul. Caci reactia contestatarilor bucuresteni nu se 
lasa asteptata.
   Piata e invadata din nou.
Se stirnesc altercatii tot mai dure intre manifestanrti si fortele de 
ordine, care instiga si apoi se retrag suspect incendiindu-si, la ordinul 
Ministrului de interne, propriile autovehicole (cum dovedeste 
inregistrarea clandestina a comunicatiilor radio din acea zi).  
Manifestantii cer eliberarea celor arestati dimineata si in acest scop se 
indreapta catre Ministerul de Interne si Politia Capitalei.
   Ca si in alte imprejurari, din rindul lor se desprind indivizi suspecti, 
care se dedau la vandalism. Cladirile atit de urite iau foc si sint 
parasite de fortele de ordine intr-un mod curios. 
   In finalul zilei, manifestantii se indreapta spre televiziune, unde s-au 
frint in ultimele luni zeci de demonstratii revendicind accesul 
anticomunistilor la emisie. Sint lasati inauntru citiva reprezentanti, dar 
aici erau asteptati pentru a fi luati la bataie. Cei de afara se infurie si 
trec la asaltul cladirii.
   Puterea emite necontenit apeluri patetice pentru venirea maselor 
muncitoare in sprijinul ei. Apoi emisiunea inceteaza fara nici o 
justificare , din nou - cum s-a dovedit ulterior - din ordinul Ministrului 
de resort, pentru a face sa creasca artificial tensiunea populatiei. 
Aceasta este dezinformata ca are loc o incercare de lovitura de stat. 
Caci fortele de ordine, reaparute din senin, iau situatia sub control. In 
curtea televiziunii manifestantii sint reprimati cu o cruzime fara 
seaman. In oras, ultimile grupuri sint rasfirate cu lovituri si gloante , 
cu ajutorul unor coloane de tancuri ale armatei. 
   La ora doua noaptea Bucurestiul este pacificat. Pretul : 5 morti 
oficiali (ca sa nu mai vorbim de cadavrele inca neidentificate de la 
   Dar scopul pare atins: vocea contestatiei a fost sugrumata. 

56.   Nu e insa suficent. 
   Planul e mai complet si vizeaza intimidarea intregii opozitii si a 
cetatenilor care ar mai nutri ginduri de nesupunere. La ora 4 dimineata 
sosesc in Gara de Nord trenurile minerilor chemati (pentru a treia 
oara) sa faca ordine in Bucuresti. 
   Cum razvratirea fusese deja eradicata, minerii trebuie sa se ocupe cu 
altceva. In cladirea Universitatii, dau peste un grup de studenti, care 
ramasesera inauntru ca sa o protejeze. Minerii devasteaza sistematic si 
incep o la fel de sistematica schingiuire a studentilor care il suparasera 
pe domnul Iliescu. Batuti cumplit, acestia sint aruncati unul dupa altul 
in fintina arteziana din fata cladirii. Deasupra, maltratat cu sporita 
cruzime, e aruncat presedintele Ligii Studentilor, Marian Munteanu, 
actor important al mitingului anticomunist. Aceleasi procedee sint 
folosite la "curatirea" cladirii Institutului de Arhitectura.
   Incepe una din cele mai urite pagini ale istoriei poporului roman, cu 
un loc aparte in cartea ororilor comunismului. E rezultatul a cincizeci 
de ani de propaganda a urii impotriva intelectualilor. 
   Minerii dezlantuiti, manevrati si incurajati de putere, trec la atacarea 
oricarei persoane cu aer suspect, de pe strazile Bucurestiului. Aer 
suspect insemnind intelectual sau student. Sint reperati cei cu ochelari, 
cu carti in mina sau cu priviri neconvingatoare. 
   Sint batuti baieti si fete veniti la cursuri. Sint batuti batrini care 
incearca sa-i apere. E batut oricine se uita fara admiratie. 
   Bucurestiul devine o enorma arena pentru un sadic delir colectiv, pe 
care puterea il supravegheaza indeaproape.
   Victima este scuipata, lovita cu bite, trintita pe caldarim si izbita cu 
bocancii, apoi aruncata intr-o masina a politiei care asteapta alaturi.
   Ajunsa la fosta scoala a Ministerului de Interne de la Magurele, 
transformata in arest de masa, ea e suspusa unei noi portii de 
batjocorire si lovituri, sub supravegherea... altor mineri. Sint inchisi 
liderii contestatiei (Dumitru Dinca, Nica Leon, Marian Munteanu 
etc.). Adica tocmai cei ce au declansat revolta din decembrie la 
   Lucrurile devin clare. Contrarevolutia loveste in forta.
   Teroarea dureaza trei zile. 

57.   Mineri ciudati, cu atitudini tipic securiste, dirijeaza operatia. Ei 
conduc echipele de pedepsire a opozitiei la domiciliul liderilor ei. 
Arata drumul catre sediul ziarelor neconvenabile carora minerii le 
interzic aparitia, si catre sediile de partid, pe care le distrug cu 
salbaticie. Se filmeaza, pentru televiziunea romana, cele mai 
incredibile descoperiri : depozite de munitii, camere cu seringi pentru 
drogare, masini de fabricat bani...
   Aceste aberatii montate si emise fara rusine conving publicul 
romanesc (al carui "discernamint" iese inca o data in evidenta) de 
caracterul periculos al opozitiei si de cit de multa dreptate are Iliescu 
sa o puna la punct prin orice mijloace. Si de cit de firesc e sa li se 
multumeasca din inima bravilor mineri, pentru modul exemplar in care 
s-au comportat, salvind democratia de la o lovitura fascista iminenta. 
   Televiziunea emite imediat imagini sarbatoresti ale capitalei 
"eliberate", in care minerii triumfatori sint slaviti ca salvatori de tara.
   In discursuri imposibil de uitat si de iertat, Ion Iliescu ii indeamna 
pe mineri sa faca ordine, le indica locurile care trebuie ocupate, iar in 
final le multumeste din inima, pentru tot ce au facut, pentru modul in 
care au aparat tara de lovitura de stat fascista. 

58.  Operatia principala e incheiata. Restul decurge firesc. Multi 
opozanti se intimideaza, sau se scirbesc, sau pleaca. Nu prea se mai 
intrevede o speranta.
   Partidele de opozitie inghit lovitura si intra in Parlamentul pe care il 
legitimeaza din consideratii strategice, dar fara a avea acordul celor 
reprimati, care le cer insistent sa se retreaga si sa denunte abuzul. 
Aceasta cerere a contestatiei va lua forma cea mai semnificativa pe 9 
decembrie 1990, cind al doilea congres national al Forumului 
Democratic Antitotalitar emite o rezolutie prin care contesta aparenta 
legalitatii, cere demisia puterii si cere opozitiei retragerea din 
parlament. E un act major al contestatiei, care nu trebuie pierdut din 
   Cum Forumul regrupeaza cele 40 de Forumuri judetene, care la 
rindul lor regrupeaza formatiunile locale de opozitie (partide si 
asociatii), cererea are in spate toata opozitia din tara si e un semnal 
catre liderii partidelor de la Bucuresti ca raminerea in Parlament nu 
are mandatul membrilor de rind. Lipsa oricarui raspuns public la 
aceasta cerere, raminerea in parlament in ciuda vointei organizatiilor 
din teren, spune mult despre modul de functionare al structurilor 
opozitiei si despre profilurile unora dintre cei care se afirma in numele 
ei. Se mai ridica si problema daca o astfel de opozitie mai poate 
reprezenta si contestatia din Romania.

59  . Tot mai izolata si acuzata de extremism, contestatia se mai 
zvircoleste un timp in strada, din ce in ce mai slabita, mai putin 
convinsa si mai putin convingatoare. Rebelii sint tratati cu scuturi si 
bastoane de o politie tot mai iesita din timiditatea perioadei nesigure si 
tot mai acoperita de noua legalitate. Sint tot mai putini. 
Intelectualii anticomunisti nu se alatura opozitiei politice, preferind sa 
infiinteze o Alianta Civica, in care sa poata critica puterea "apartinic". 
   Divizata in "strada", "intelectuali" si "partide", rezistenta e la 
cheremul puterii. Care impotmoleste si "Reforma", in fata unei opozitii 
neputincioase, intr-un parlament pe care il domina copios. Care 
decreteaza dreptul de a se trage in manifestatiile incomode si 
infiinteaza un Consiliu de Aparare care sa o acopere in astfel de 
cazuri. Care atrage pe cei citiva intelectuali dispusi la colaborare si 
marginalizeaza pe cei care o infrunta.
60.   La 22 decembrie 1990, bilantul trist al incercarii ratate de 
revolutie se impune demoralizant : opozantilor ce il privesc 
neputinciosi din parlament, manifestantilor adunati inca o data in 
strada, intelectualilor ce isi mai varsa o data focul in presa . 
Presedintele Iliescu imparte decoratii pentru participarea la revolutie, 
celor care accepta scandalosul ritual. Unii il resping hotarit. (Radu 
Chesaru, unul dintre tinerii arestati sub Ceausescu, invitat la 
televiziune datorita rolului in revolutia comemorata, conchide pe post : 
"Sint mindru ca am respins azi mina celui mai mare criminal din 
istoria poporului roman !")
   Revolutia a fost invinsa. Eliberarea se amina.

61  . Incepe "reforma".

Trecind peste detalii nesemnificative, aceasta se soldeaza cu 
transformarea progresiva a proprietatii statului in proprietatea privata a 
celor care il controleaza. 
   Fostii stapini isi impart rolurile : unii devin "intreprinzatori"altii 
ramin in pozitiile cheie in administratie si la conducerea 
   Ofiterii de Securitate si Activistii cei mai bine plasati (si mai 
dezghetati) se privatizeaza, scotind la iveala resurse initiale 
inexplicabile pe care le amplifica la fel de miraculos. Afacerile aduc 
profituri ciudate (inzeciri, insutiri...). De fapt ele au la origine filiere si 
fonduri ale fostei Securitati scapate de sub control public. Vechea 
mafie restructurata are un monopol aproape absolut. Numai ea aduce 
marfuri in tara, numai ea exploateaza piata de desfacere. Ilegalitatile 
crase si evaziunile fiscale trec neobservate de o structura de 
supraveghere care e de fapt in miinile aceleiasi retele. Chiar si 
ecscrocheriile descoperite de opinia publica ramin necorectate iar 
autorii lor nu sint nicio data urmariti, niciodata pedepsiti. 
   Parlamentarii si guvernul vegheaza ca operatia sa nu fie obstaculata 
de nimic, primindu-si partea si asigurindu-si sprijinul noilor 
imbogatiti.. E vremea banditismului de stat.

62.   Rolul Tovarasului ramas la cirma proprietatii neprivatizate e si el 
important. El semneaza contracte in care intreprinderea de stat pierde, 
dar partenerul privat (Tovarasul privatizat) cistiga copios. Si desigur 
prada este impartita apoi intre cei doi . 
   El impiedica strecurarea unor elemente neavenite in pozitii de 
decizie. El manevreaza subalternii incit sa sustina puterea si face viata 
amara opozantilor politici, pe care, daca se poate, ii arunca chiar in 
   In fine, din incompetenta sau chiar premeditat, el conduce treptat 
intreprinderea la faliment, pentru a-i micsora cit mai mult pretul 
inaintea vinzarii. Ultima operatie este masluirea acestei vinzari, asfel 
incit complicii sa obtina licitatia sub pretul normal.

63.   Reusita totala a operatiei de acaparare a avutiei nationale cere 
prelungirea "tranzitiei". Intr-adevar, daca vinzarea ar incepe prea 
devreme, mafiotii locali nu ar fi inca pregatiti pentru cumpararea 
intreprinderilor mai mari si ar risca pierderea licitatiilor in fata unor 
cumparatori straini sau a unor grupari de actionari mai mici.
   De aceea se face totul pentru ca spirala inavutirii sa poata fi parcursa 
progresiv, in timingul corespunzator : intii prada mai mica, din a carei 
folosire sa se extraga sumele necesare acapararii celei mari. Executivul 
si legislativul muncesc pentru asigurarea cadrului optim al acestei 

64.   E o cursa contra cronometru, pentru ca restul populatiei, spoliat 
in acest fel, adus la o mizerie tot mai greu de suportat, poate la un 
moment dat scapa controlului, si aceasta inainte de terminarea 
privatizarii. Daca insa se cistiga timp, o data stabilizata noua clasa 
imbogatita, tranzitia va fi terminata si totul va intra in normal. Noii 
patroni vor asigura buna functionare a proprietatilor lor, oferind de 
lucru celorlalti. Transfigurarea oligarhiei securicomuniste va fi 
incheiata. Astfel propietatea confiscata de comunisti in 1945 sau 
smulsa prin munca detinutilor lor intre timp, le va reveni de drept..

65.  Pentru a se evita un accident de parcurs trebuie sa se arunce ceva 
lest peste bord si sa se imparta tuturor romanilor o mica parte din 
prada. Bine executata (adica prezentata populatiei ca un cadou din 
partea puterii), aceasta manevra in curs de organizare va aduce 
probabil un nou succes electoral... De care e absoluta nevoie, pentru a 
nu lasa din mina pozitiile cheie in timpul marii privatizari. Succesul 
acestei metode a fost dovedit deja in alegerile precedente, in care 
puterea s-a prezentat dupa ce "facuse cadou" pamintul care fusese 
confiscat sau apartamentele in care detinutii locuiau (vindute 
chiriasilor pe preturi de nimic, cu atit mai interesante pentru locuintele 
speciale ale nomenclaturii.). 

66.  In fine, pentru eventualitatea extrema ca scenariul va intra intr-un 
punct mort, este tinuta in rezerva o garnitura de Tovarasi cu nostalgii 
notorii de organizare comunista. La nevoie (cine stie cum mai bate 
vintul la Moscova), aceasta ramura a retelei ar putea trece in fruntea 
revoltei populare... impotriva coruptiei si imbogatirii capitaliste si 
poate asigura o revenire la modul de lucru socialist al lagarului 
romanesc. Cu vechii Tovarasi la cirma. In acest caz, reteaua ar renunta 
la exploatarea directa a proprietatii acaparate si ar reveni la 
exploatarea ei ca administratori-gardieni ai proprietatii colective.
   In plus, prezenta amenintatoare a "filonului comunist dur" pe scena 
politica, creeaza o diversiune utila ramurii reformate, concentrind 
atentia opozitiei asupra pericolului revenirii la comunism si sugerindu-
i compromisul de a inchide ochii la convertirea abuziva a 
comunistilor, rau mai putin nociv.

   (Partidul Socialist al Muncii, al treilea partener din coalitia 
guvernamentala, joaca acest rol.)

67.   Ciclul acapararii proprietatii de catre mafie apare cumva mai 
complicat in cazul pamintului, dar tactica si scopul sint similare. 
Procedeul merita consemnat, caci releva strinsa cooperare intre toate 
esaloanele Retelei, de la Tovarasii din posturile de sus, pina la micii 
lor soldati de pe teren, lucrind in haita la impartirea prazii. Mai intii 
puterea provizorie da (in martie 1990) un decret surpriza, prin care se 
permite cooperativelor sa vinda cite 1000 metri patrati, ca loc de casa 
pentru taranii cooperatori. Taranii sint atrasi in acest fel in capcana de 
a-si instraina pe un pret de nimic proprietatea colectivizata fortat, un 
pic inainte de a li se da posibilitatea de a o recupera. 
   La o zi dupa aparitia legii, inainte ca taranii sa o sesizeze si cu o 
promptitudine care dovedeste ca lovitura a fost pregatita, in 
cooperativele de productie se produce un val de inscrieri 
surprinzatoare. Devin proaspeti cooperatori : fostii conducatori din 
agricultura, diversi tovarsi Activisti, rudele lor. Oameni care nu au 
atins nici o data o unealta agricola, dar i-au minat cu biciul partidului 
pe bietii cooperatori.
   In general, taranii nici macar nu afla de noii... colegi. Afacerea se 
aranjeaza cu nomenclatura cooperativei. Taranii nu inteleg nici 
manevra imediat urmatoare : noii veniti solicita si obtin dreptul la loc 
de casa in baza proaspatului decret si a si mai proaspatului lor... statut 
de cooperatori. Chiar acolo unde efectiv se procedeaza la vot, sint 
manevrati incit sa nu se impotriveasca, in numele omeniei si a faptului 
ca si lor li se aproba loc de casa. 
   Trezirea lor va apare atunci cind vor constata, prezentindu-se pentru 
a achita pamintul promis, ca loturile diponibile s-au terminat ! Mult 
mai rapizi au fost noii cooperatori, la nevoie au platit chiar inainte de 
deschiderea caseriei. Daca totusi taranul autentic (si de fapt 
proprietarul de drept) apuca sa plateasca si el un lot, ii mai ramin 
surprize in momentul in care comisia distribuie loturile. Lui ii revine 
cel mai rau. Noii cooperatori pun in schimb mina pe loturile cele mai 
avantajoase. Tovarasul X are prioritate chiar in fata vechiului 
proprietar al lotului in disputa. Nici un protest nu ajuta la nimic. Cui 
sa te plingi ? 
   Drept epilog, taranul vede inaltindu-se din senin, la numai citeva zile 
dupa aparitia decretului, casa mindra a vechiului Tovaras Activist. 
Probabil ca astfel se evita contestatia ulterioara in baza faptului 
implinit. Totul se impune de altfel prin fapt implinit. In numai citeva 
zile, cele mai bune paminturi de casa din satele interesante (limitrofe 
oraselor, zone turistice) devin proprietatea oamenilor Retelei. 
   Se desfiinteaza apoi cooperativele, scotindu-se mai intii in vinzare 
bunurile nefunciare (animale, utilaje, grajduri). Din nou, operatia e 
cistigata de anumiti Tovarasi si prietenii lor, care fac cumparaturi 
interesante pe preturi de nimic, in urma unor licitatii nebuloase. Cei 
care impart (mica banda din conducerea CAP) sint partasi in afacere.
Operatia tranzitorie a reusit.

68.   Apoi de-abia, puterea concede retrocedarea unei parti a fondului 
funciar, taranilor spoliati prin intrarea cu forta in CAP, sau urmasilor 
lor. Exact cei care smulsesera pamintul, siliti de revolutie, il dau 
   Au grija insa sa prezinte aceasta reparatie ca pe un cadou, 
asigurindu-si astfel un sprijin esential pentru cistigarea alegerilor din 
1992. Taranul se simte obligat domnului Iliescu pentru bucata de 
pamint obtinuta nesperat, uitind ca tot dumnealui, pe cind era Tovaras 
, i l-a smuls , uitind ca de fapt pamintul ESTE al lui. 
   Improprietarirea se face cu multa grija. Scopul electoral e combinat 
cu altele de subsol sau de perspectiva.
Mai intii, nu se returneaza decit maxim 10 hectare din cele confiscate 
(si doar prin CAP, IAS-urile raminind neatinse, in spatele unor bizare 
"actiuni", pentru ca statul sa-si mentina o sursa neprivatizata). Portia 
aceasta limitata in numele echitatii se divide tuturor mostenitorilor 
celui deposedat. In acest fel se evita aparitia de tarani instariti, mai 
putin dependenti de putere si capabili sa faca concurenta economica 
oamenilor ei.
   Apoi, se amina ani in sir delimitarea pamintului si eliberarea titlului 
de proprietate. In acest fel, taranii nu au siguranta proprietatii si nu 
muncesc din toata inima, micsorindu-si profitul si entuziasmul si fiind 
mai dispusi sa intre in "asociatiile" cu care ii momesc expertii 
agriculturii comuniste. 
   In loc de munca, oamenii sint antrenati intr-un extenuant sir de 
certuri privind pamintul care le revine, ajungind sa se urasca, sa se 
certe, sa se bata, sa se injunghie. Vechiul proprietar este pus fata in 
fata cu cel care a lucrat pamintul in CAP si chiar cu noul venit care l-a 
cumparat in urma decretului fantomatic.
Cine decide ? Desigur, oligarhia locala. Care isi taie niste portii 
frumoase si abuzive. Cu sprijinul si in numele Frontului. Cei care nu 
convin politic sint dezavantajati fara scrupule. Daca au resurse sa se 
plinga, dau, in judecatorii si primarii, peste  complicii celor pe care ii 
reclama. Pina la urma, multi inteleg ca e bine sa fii cu puterea ca sa nu 
ai probleme. In acest mod se decid noii proprietari si se fac averi 
frumoase in jurul confuziei, intretinute cu premeditare. 
Cind in sfirsit punerea in proprietate nu se mai poate tergiversa, incepe 
manevra de descurajare a noului fermier. Lipsit de utilaje si de bani e 
osindit la o munca inumana si la plata unor servicii si impozite 
   Dar, inundat de energia pe care i-o da intrarea in proprietate taranul 
pune tot sufletul si se descurca. Atunci se apeleaza la ultima masura 
disponibila : i se plateste un pret ridicol sau nu i se cumpara recolta, 
care e lasata sa putrezeasca. Se decide in schimb cumpararea de 
produse similare, mai scump, din export. Statul are monopol pe 
achizitie si isi poate permite acest sabotaj criminal, la scara intregii 
tari, fara a risca nimic politic ! Protestele opozitiei minoritare sint, o 
data in plus, neputincioase. 
   Aceasta eroare prermeditata pregateste terenul pentru etapa 
urmatoare : ori revenirea la munca in comun (cum se teme opozitia) 
ori, mai probabil, liberalizarea vinzarii pamintului, care va fi cumparat 
rapid de o anumita clientela... Si asfel privatizarea inainteaza pe 
drumul programat.

69.   Membrii Retelei cunosc o viata infloritoare, dovedind tuturor 
valoarea practica a lipsei de scrupule. Ei inalta case, cumpara 
intreprinderi, deschid banci, acapareaza actiuni, traiesc in lux - sub 
priviriele impartite intre ura si admiratie ale populatiei care se 
adinceste in foamete, frig si disperare. 
   La poalele lor se structureaza noua economie romanesca. Pensionarii 
cersesc ca sa nu moara, tinerii nu pot visa nici sa-si cumpere un pat. 
Somajul se extinde. Preturile cresc. Din salariu nu se poate cumpara 
mai nimic. Li se explica tuturor ca nu se poate altfel. Tranzitia catre 
imbogatirea Retelei cere sacrificii.
   Hotii de toate marimile prospera la adapostul absentei justitiei. 
Totul se poate aranja platind mita unde trebuie. Functionarii au rolul 
de a o culege. Licitatiile sint trucate. Informatiile masluite. 
   Zvonurile manevrate. Initiativele individuale vamuite. Cei care nu se 
supun Retelei, care nu intra in cirdasie, au sanse mici de reusita. 

70.   Viata politica isi pierde claritatea. Partile sint tot mai greu de 
distins, confuzia se instaleaza progresiv. Acest efect e obtinut prin 
diversiune, un zgomot intens produs de diversii agenti ai puterii 
inecind discursurile opozitiei reale si ametind tot mai tare populatia. In 
rindurile opozitiei se strecoara provocatori sau aventurieri, dispusi la 
compromisuri in numele unor profituri personale.
   O noua sosire in forta a minerilor a permis ramurii Iliescu sa se 
descotoroseasca de ramura "reformista" a FSN-ului, condusa de 
premierul Roman, care a fost silit sa demisioneze. De atunci, cele doua 
aripi sint intr-o opozitie mai mult sau mai putin credibila, atita timp cit 
nici unul dintre secretele din perioda in care au conlucrat la 
sugrumarea revolutiei, nu iese la iveala. In schimb, acest nou tip de 
opozitie sporeste confuzia.
   Opozitia autentica e silita sa asiste neputinioasa la un nou ciclu 
"organizare - alegeri - legitimare", in 1992, facind si mai dificila 
denuntarea incorectitudinii evolutiei politice. Si de aceasta data, 
puterea controleaza opinia publica prin administratie, televiziune, 
agenti provocatori si cointeresare in afaceri necurate. Nici acum 
majoritatea nu se leapada de reflexe si stapini. 

71.    Abuzurile sfidatoare si coruptia erup. Dar moda manifestatiilor 
trece si puterea e tot mai putin amenintata. Tot mai putini se 
incapatineaza sa o conteste... Chiar si tinara generatie se indeparteaza 
de exaltarea idealurilor morale si se resemneaza la un pragmatism 
   Regele Romaniei face o serie de incercari dramatice de a-si vizita 
tara, dar e respins de catre cei care l-au alungat in urma cu o jumatate 
de veac si care dau dovada de cit de putin s-au schimbat si de cit de 
tare le e totusi frica. 
   Fostii detinuti politici mor unul dupa altul, fara a li se mai asculta 
pledoaria. In casele de lux confiscate de la ei, se sting in liniste vechii 
lor tortionari. Sint totusi sperante : copiii lor vor da poate de lucru 
copiilor detinutilor, in intreprinderile cladite pe averea si durerea 
parintilor schingiuiti.
   Insetatii de justitie obosesc, tot mai dezamagiti de sprijinul celor din 
jur, tot mai descurajati de raportul total asimetric de forte, tot mai 
slabiti de mizeria la care ii condmna dorinta de a ramine onesti. Unii 
parsesc tara. Altii rezista. Altii renunta. Sau se resemneaza la 
compromisuri. Sau incearca sa uite prin munca. 
   Sau se sinucid.

72.   Tovarasii sint stapini pe situatie si garanteaza stabilitatea atit de 
necesara geoechilibrului. Ei fac azi apel oamenilor de afaceri din 
exterior sa intre in combinatie, caci sint parteneri solizi. Ramine de 
vazut daca slugile vor rezista, daca statul lor mafiot e viabil...

73.   De o jumatate de secol comunistii distrug poporul roman.

74.   Interesele celor responsabili impiedica salvarea lui. 

75.   Aceste interse vor fi reprezentate la Washington de Ion Iliescu.

septembrie 1995
Ioan Rosca