Turnesolul palestinian

In replica precedenta, urmarind valul de linguseli obscene de la Bucuresti, am 
eludat contextul reactiei penibile a intelectualitatii din intreaga lume, unita 
in umilinta, neputinta si tacere. Macar ai nostri fac sluj pentru ca stapinul 
nou sa le dea un blid mai plin. E un cintec pentru cununia anuntata intre mafia 
de afara si dinauntru. Domesticitii din vest, lasindu-se intimidati cu 
holocaustizarea, acceptind in gura calusul antisemitismului- au mai putine 
circumstante atenuante. Sint insa si ei victima unui proces vast de alienare. 
Redau mai jos o iesire nervoasa, pe care o scuipasem pe hard-disc. 
 
Turnesolul palestinian 
 
E monstruos ce sa intimpla cu palestinienii. Dar nu am ce adauga aici despre 
aceasta tragedie. Nu vreau nici sa analizez argumentele celor doua parti care se 
confrunta acolo. Observ insa oripilat reactia lumii la aceasta situatie. Ca si 
alte cazuri (criza din Algeria, Cecenia, Columbia, Afganistan etc) reactia 
mondiala la represiunea palestinienilor releva starea societatii actuale , a 
Omului nou occidental, ca un turnesol. 
 
Omul nou nu mai este sensibil la tragedii si nedreptati, s-a tocit dupa atitea 
revelatii oribile si apeluri zadarnice venite din toate colturile lumii si ale 
istoriei. Moda revoltei pentru durere si nedreptate a trecut. Omul emancipat 
stie ca nu se poate face nimic , ca aceasta e conditia umana. E maturizat , 
trecut dincolo de simplificarile care deseneaza contururi intre bine si rau. E 
fericit cind nu e el in epicentrul unui cutremur sau in gura unui vulcan 
noroios. Eventual mimeaza proteste de complezenta. Stie unde sa se opreasca, 
daca latra. 
 
Este atit de manipulabil, atit de conditionat de masina de propaganda 
(televiziune, presa "mainstream") caci consimte in secret la asta. Se simte in 
siguranta intre "oamenii de bine" care dicteaza "gindirea corecta". A obosit sa 
se intrebe sau sa conteste. Rolul lui Sisif il sperie, al lui Don Quijote ii 
stirneste dispret , al lui Isus ii rafineaza sireteniile. Nu misca in front , nu 
scruteaza dincolo de perdele de fum, nu vrea sa stie ce nu trebuie stiut. Se 
complace intr-o farsa care ii permite o liniste si bunastare relativa. Esuat pe 
partea buna a lumii, recunoscator dresorilor sai, e multumit ca i se 
construieste o constiinta convenabila rolului alocat. Functioneaza. De ce ar 
scurma in conul de umbra informational sursele "obscure" care exprima gindul 
celor de pe partea cealalta , revoltatilor izolati sau a victimelor rezistente? 
Nu conteaza daca conditia sa e rezultatul unui complot coerent de dezinformare 
sau a unei degradari generalizate (intretinute sau accidentale) a instinctului 
de adevar. Important e ca isi invata lectia constiincios , reactioneaza corect 
si nu pune probleme. 
 
Daca e intelectual, a invatat sa-si controleze efuziunile umanitare, sa si le 
canalizeze conform cerintelor si paradigmelor la moda. Micile nebunii ale 
adolescentei revolutionare sint o etapa depasita. Cind arunca o nostalgica 
privire spre idealul comunist, reuseste sa nu vada genocidul din Est, modul in 
care Vestul foloseste "experienta" ca sperietore si nevoia de repunere frontala 
a problemei politice. Dreneaza un spoi de rezistenta spirituala in reviste si 
congrese in circuit inchis. In afara tarcului academic, e inofensiv. Inteligenta 
sa e valorificata acum in intelepciunea necesitatii intelese. E o masina 
perfectionata de dedus cum trebuie gindit la un moment dat pentru a nu iesi din 
sicronism cu sistemul. 
 
Nu-l mai tulbura nici macar disperarea unui popor care a ajuns sa practice 
sinuciderea in cascada ca sa-si afirme setea de libertate. Odinioara ar fi 
numit asta eroism si rezistenta , acum accepta placid denuntarea "terorismului" 
celor ce nu executa sentintele zdrobitoare de supunere, nu se resemneaza in fata 
demonstratiei de forta. In loc sa se simta implicati de dirzenia rezistentilor, 
participa ritual la denuntarea ceruta de stapini- intrind in corul 
domesticitilor uniti din toate tarile. Accepta suspect de usor ideea unui razboi 
simetric intre victime si calai, intre ocupanti si ocupati, intre stapini si 
slugi. Accepta ceea ce vechile generatii de intelectuali nu ar fi acceptat nici 
in vis. Emanciparea isi arata coltii. 
 
Nu-l deranjeaza faptul ca guvernul care "gereaza" societatea si in numele lui se 
comporta in acest dosar (ca si in altele) cu elocventa nesimtire si rea 
credinta. Nici ca teoriile cetoase despre existenta unor grupari de interese 
finaciare, a unor enorme retele invizibile de putere care ar domina jocul 
politic mondial- sint confirmate de efectele vizibile zi de zi. Nu simte nici ca 
se pregateste cenzurarea lui stalinista, amplificarea jupuirii sale prin taxe 
care vor alimenta razboie supapa, in care va fi nevoie si de carne de tun. Nici 
ca traieste dintr-o economie de cazino, bazata pe speculatii sfidatoare, pe 
jocuri de cuvinte si hirtii, pe vinzare de vint sub adapostul fortei, pe o 
consumatie frenetica si distrugatoare a celor DE SUS alimentata cu saracia si 
represiunea celor DE JOS. Ii este chiar teama ca jocul de poker care acopera cu 
fum jocul de putere s-ar putea strica amenintindu-i "standadul de viata". 
 
Acesta e omul occidental , mini-cetateanul scos in evidenta de turneoslul 
palestinian. 
 
Ioan Rosca, 14 iunie, 2002