Complicitate camuflata degradant 
 
Care e cauza tolerantei ciudate a cetateanului occidental 
fata de murdariile geopolitice?
De ce nu se sufoca el in oceanul de abuzuri, nedreptati si minciuni
 in care tara sa stapin inneaca tarile sluga?
De ce nu prea observa ce se intimpla, de ce nu protesteaza vehement
si consistent, de ce nu lupta eficace impotriva farsei si furtului 
la scara mondiala? De ce semi-intelege el adevarul, de ce relativizeaza
exploatarea imperialista pina ce devine digerabila conceptual ? 
 
Priviti-l la lucru, din toate unghiurile!
 Cind e "la dreapta", saluta procesul de inrobire , teoretizeaza caracterul
lui legic, fast, creator- in numele selectiei "naturale", dar respinge 
naturalitatea luptei celui dominat si domesticit; musca liber dar nu suporta
sa fie muscat liber. Il revolta emigrarea celor ce nu ramin in lagarele lor.
Cind e "la stinga", critica pompos excesele si nedreptatile, dar se opreste
cu tact daca schimbarea reclamata ii poate scade "standardul de viata"; latra
dar nu musca. Il revolta saracia lagarelor externe, dar nu e dispus sa saraceasca 
vre-un pic, pentru a o atenua.
Cind e "la centru", apara stabilitatea si nu-i vede radacinile putrede; cere
victimei si capusei echilibru si consens. 
Iubeste democratia ce-i conserva pozitia favorabila si e nemilos cu 
extremismul celor defavorizati, care o pune in pericol. 
Priveste spre slugile din tarile slugi cu mila si condescendenta falsificatoare. 
Priveste spre stapinii din tarile slugi cu dispret ipocrit. Daca e sluga in 
tara stapin, stie in ascuns ca explotarea tarilor sluga ii face traiul mai 
bun. Prefera insa sa creada ca tarile "inapoiate" o duc rau numai din cauza 
prostiei, lenii, dezorganizarii, coruptiei.Daca e stapin in tara stapin- stie unde
 isi are baza piramida care-l face supra-om, stie unde isi varsa fructele coruptia.
Daca e contestatar (revolutionar) , isi risipeste energia o data cu protestele si
actiunile sterile, fara a propune ceva mai bun.

 Toate acestea sint poate de inteles.Dar daca e intelectual, cu pretentii de emancipare 
 spirituala, visind o conditie umana ascendenta, crezind in rostul cautarii de mai bine,
  mai drept, mai frumos?
 Cum se impaca aceste nazuinte cu trairea neputincioasa a decaderii morale generalizate, cu 
eludarea sireata a realitatii, cu pseudo-lupta pentru justitie? Iata-l vociferind despre
explotarea slugilor din tara sa, dar "uitind" ca aceeasi tara exploateaza slugile unor tari
 sluga prin intermediul stapinilor lor locali. Iata-l "neintelegind" ce se intimpla in lumea 
 a treia sau protestind rezonabil, moale, neconvingator la cite un abuz mai tipator. 

Iata-l discutind cu intelectualii din acele lumi "nefericite" si nereusind sa le inteleaga
 incrincenarile, disperarile si neputintele. Iata-l in fine, compromitindu-se fundamental ,
esuind intelectual, fara macar a fi constient de modul in care se degradeaza. 
Ceea ce el nu vrea (poate) sa observe este pozitia sa paradoxala in problema justitiei.
 El simte, dar nu-si poate recunoste explicit, ca bunastarea lui depinde de succesul tarii sale
in batalia economica exterioara. Ca unele iubiri colective nu sint decit arma unui grup de 
oameni contra altuia, cu care concureaza. Ca politicienii cinici pe care-i critica pentru modul
 in care trateaza alte tari, obtin pentru comunitatea sa cistiguri de care si el profita si
care-i mentin un standard de viata mai ridicat decit daca ar trai doar din munca sa. Ca daca 
aceasta lume nedreapta, aceasta economie de cazino, acest castel de carti de joc mafiot 
s-ar darima, actiunile sale in firma x, subventiile pentru proiectul y, banii bagati in fondul z, 
pensia pusa de o parte -ar fi in pericol. Daca traieste intr-un stat sluga, va percepe foarte
 bine explotarea dubla : a cetatenilor de catre mafia locala si a tarii sale de catre tarile stapin. 
Daca insa traieste de partea buna , va trebui sa-si rezolve perplexitatea morala: ori sa caute un 
mod ca sa nu mai profite de explotarea altor tari sau oameni ori sa nu o mai observe prea acut.
 Daca are nevoie de fonduri de la stat ca sa creeze, artistului ii va veni greu sa pindeasca 
daca nu cumva aceste fonduri sint obtinute prin nedreptati. Refuzul infruptarii din prada cere
 luciditate, forta, pasiune si credinta in valori abstracte. Solutia orbirii camuflate, mai usoara,
e in general adoptata. 
 
E si asta de inteles. Poate nici nu exista solutii a paradoxurilor societatii si intelectualitatea 
merita cultivata si cu capul in nisip. Ceea ce insa a devenit insuportabil este stratul gros de ipocrize 
cu care se "amenajeaza" spatiul interior al neo-intelectualului. Caci pentru a-si construi pacea,
refugiatul pseudo-moral trebuie sa practice falsificari atit de fine, de insidioase, sa cladeasca
spatii de adevaruri atit de "virtuale", incit isi compromite iremediabil inocenta spirituala. Omul 
astfel transformat nu mai are cu ce simti diluarea autenticitatii sale. 
 
Pierderea candorii ii mai face sa plinga doar pe copiii din noi. 
 
Ion Rosca , Montreal 10 iulie 2002