Complicitate camuflata degradant Care e cauza tolerantei ciudate a cetateanului occidental fata de murdariile geopolitice? De ce nu se sufoca el in oceanul de abuzuri, nedreptati si minciuni in care tara sa stapin inneaca tarile sluga? De ce nu prea observa ce se intimpla, de ce nu protesteaza vehement si consistent, de ce nu lupta eficace impotriva farsei si furtului la scara mondiala? De ce semi-intelege el adevarul, de ce relativizeaza exploatarea imperialista pina ce devine digerabila conceptual ? Priviti-l la lucru, din toate unghiurile! Cind e "la dreapta", saluta procesul de inrobire , teoretizeaza caracterul lui legic, fast, creator- in numele selectiei "naturale", dar respinge naturalitatea luptei celui dominat si domesticit; musca liber dar nu suporta sa fie muscat liber. Il revolta emigrarea celor ce nu ramin in lagarele lor. Cind e "la stinga", critica pompos excesele si nedreptatile, dar se opreste cu tact daca schimbarea reclamata ii poate scade "standardul de viata"; latra dar nu musca. Il revolta saracia lagarelor externe, dar nu e dispus sa saraceasca vre-un pic, pentru a o atenua. Cind e "la centru", apara stabilitatea si nu-i vede radacinile putrede; cere victimei si capusei echilibru si consens. Iubeste democratia ce-i conserva pozitia favorabila si e nemilos cu extremismul celor defavorizati, care o pune in pericol. Priveste spre slugile din tarile slugi cu mila si condescendenta falsificatoare. Priveste spre stapinii din tarile slugi cu dispret ipocrit. Daca e sluga in tara stapin, stie in ascuns ca explotarea tarilor sluga ii face traiul mai bun. Prefera insa sa creada ca tarile "inapoiate" o duc rau numai din cauza prostiei, lenii, dezorganizarii, coruptiei.Daca e stapin in tara stapin- stie unde isi are baza piramida care-l face supra-om, stie unde isi varsa fructele coruptia. Daca e contestatar (revolutionar) , isi risipeste energia o data cu protestele si actiunile sterile, fara a propune ceva mai bun. Toate acestea sint poate de inteles.Dar daca e intelectual, cu pretentii de emancipare spirituala, visind o conditie umana ascendenta, crezind in rostul cautarii de mai bine, mai drept, mai frumos? Cum se impaca aceste nazuinte cu trairea neputincioasa a decaderii morale generalizate, cu eludarea sireata a realitatii, cu pseudo-lupta pentru justitie? Iata-l vociferind despre explotarea slugilor din tara sa, dar "uitind" ca aceeasi tara exploateaza slugile unor tari sluga prin intermediul stapinilor lor locali. Iata-l "neintelegind" ce se intimpla in lumea a treia sau protestind rezonabil, moale, neconvingator la cite un abuz mai tipator. Iata-l discutind cu intelectualii din acele lumi "nefericite" si nereusind sa le inteleaga incrincenarile, disperarile si neputintele. Iata-l in fine, compromitindu-se fundamental , esuind intelectual, fara macar a fi constient de modul in care se degradeaza. Ceea ce el nu vrea (poate) sa observe este pozitia sa paradoxala in problema justitiei. El simte, dar nu-si poate recunoste explicit, ca bunastarea lui depinde de succesul tarii sale in batalia economica exterioara. Ca unele iubiri colective nu sint decit arma unui grup de oameni contra altuia, cu care concureaza. Ca politicienii cinici pe care-i critica pentru modul in care trateaza alte tari, obtin pentru comunitatea sa cistiguri de care si el profita si care-i mentin un standard de viata mai ridicat decit daca ar trai doar din munca sa. Ca daca aceasta lume nedreapta, aceasta economie de cazino, acest castel de carti de joc mafiot s-ar darima, actiunile sale in firma x, subventiile pentru proiectul y, banii bagati in fondul z, pensia pusa de o parte -ar fi in pericol. Daca traieste intr-un stat sluga, va percepe foarte bine explotarea dubla : a cetatenilor de catre mafia locala si a tarii sale de catre tarile stapin. Daca insa traieste de partea buna , va trebui sa-si rezolve perplexitatea morala: ori sa caute un mod ca sa nu mai profite de explotarea altor tari sau oameni ori sa nu o mai observe prea acut. Daca are nevoie de fonduri de la stat ca sa creeze, artistului ii va veni greu sa pindeasca daca nu cumva aceste fonduri sint obtinute prin nedreptati. Refuzul infruptarii din prada cere luciditate, forta, pasiune si credinta in valori abstracte. Solutia orbirii camuflate, mai usoara, e in general adoptata. E si asta de inteles. Poate nici nu exista solutii a paradoxurilor societatii si intelectualitatea merita cultivata si cu capul in nisip. Ceea ce insa a devenit insuportabil este stratul gros de ipocrize cu care se "amenajeaza" spatiul interior al neo-intelectualului. Caci pentru a-si construi pacea, refugiatul pseudo-moral trebuie sa practice falsificari atit de fine, de insidioase, sa cladeasca spatii de adevaruri atit de "virtuale", incit isi compromite iremediabil inocenta spirituala. Omul astfel transformat nu mai are cu ce simti diluarea autenticitatii sale. Pierderea candorii ii mai face sa plinga doar pe copiii din noi. Ion Rosca , Montreal 10 iulie 2002