A Contrarevolutia nu e inca gata... Un extras din Evenimentul Zilei de azi, care arata ca , pentru ca nu i-am pedepsit noi, ne pedepsesc ei . Cotrarevolutia triumfatoare regleaza conturile. Cine spunea ca Nemes nu trebuia sa se sinucida? Trebuia sa termine ca Radu Chesaru? Sau sa astepte arestarea si condamnarea sau pentru instigare? "Miercuri, 31 Iulie 2002 Doi barbati din Cugir condamnati la zece, respectiv treisprezece ani de inchisoare, acuzati ca, in timpul Revolutiei din decembrie 1989, ar fi instigat multimea la omorirea a doi ofiteri de Militie au fost prinsi, luni, la Orastie, precizeaza Mediafax. Adrian Carica (31 de ani) si Aurel Mihu (37 de ani) lucrau acolo, ca ingrijitori de animale. Ei sint acuzati ca, in complicitate cu alte persoane, au instigat multimea, provocind moartea comandantului de atunci al Militiei. Seful unitatii, capitanul Valentin Pop, si un alt subofiter, Ilie Staicu, au murit in chinuri groaznice dupa ce multimea adunata la sediul Militiei s-a napustit asupra lor. Comandantul a fost torturat de oameni, fiindu-i taiate urechile si penisul, dupa care i-a fost infipt un par in git. Cadavrele militienilor au fost lasate trei zile in mijlocul strazii, timp in care nici un membru al familiilor nu a fost lasat sa se apropie. Ancheta procurorilor a stabilit insa ca cel care a stirnit revolta in rindul multimii a fost, de fapt, un barbat din localitatea Vinerea, care ulterior s-a sinucis. Adrian Carica si Aurel Mihu vor fi incarcerati in baza mandatelor emise la inceputul acestei luni de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti." B Legitimitatea revolutiei: raspuns domnului Culcer Va inteleg punctul de vedere, dar nu-l impartasesc. Sint multe de spus si din multe unghiuri. Telegraficul meu mesaj tisnea din douazeci de ani de traire si meditatie si nu avea cum sa-i rezume. Nici macar seria de articole pe care le-am pus pe internet, din care ati selectat si dv. o secventa in Asimetria nu ma explica integral. Intentionez sa scriu ceva inchegat cind voi cuceri niste timp.Deocamdata sint silit sa ramin in zona afirmatiilor neconsolidate cu argumentatie, care fac mai curind apel la rezonanta celor ce-mi impartasesc sentimentele. Totusi, iata citiva simburi de gind: 1 Regimul pe care l-am trait in Romania comunista a fost acut represiv. Dupa prima faza, in care a zdrobit orice forma de rezistenta, el a pus in valoare capitalul omniprezentei intimidari. A format omul nou, las, temator, ipocrit, siret, capabil de supravietuire in orice conditii. Pina in ultima clipa s-a bazat pe frica paralizanta a prizonierilor, intretinuta de forta aparatului de represiune. In cite pivnite de Militie si in cite beciuri de Securitate au fost batuti revolutionarii din decembrie pina la schimbarea la piele a cemeleonului securicomunist? Ca sa nu mai vorbim de crimele armatei si ale securitatii, nici azi pedepsite. Va amintiti BINE frica cu care priveam halucinati la televizor intre 16 si 22 decembrie ? Stiti ce ar fi urmat daca Ei nu alegeau "schimbarea" ? 2 Un astfel de regim nu poate fi rasturnat cu indemnuri, vorbe, sperante, teorii si simboluri. Violenta trebuie asumata, considerata legitima, daca e singura cale spre libertate. Nu e o conditie suficenta (mai ales daca raportul de forte e disproportionat- cum a fost la noi) dar e necesara, daca se doreste o revolutie autentica. Intelectualii romani au facut in 1990 tot ce le-a stat in putinta pentru a indemna poporul sa evite violenta ca forma de lupta cu vechii paznici comunisti. Ne-am lasat apoi, din nou, intimidati. Nu spun ca eludarea luptei a fost o orientare nefasta. Dar e o orbire sau o ipocrizie lasa , sa se pretinda- dupa aceasta retragere- , ca s-a incearcat eliberarea Romaniei si sa se afiseze mirare ca revolutia nu a reusit. Care revolutie? Cea "fara violenta !" ? Nu a reusit nicaieri, niciodata. 3 A denunta violentele multimii din decembrie 1989 inseamna a delegitima revolutia, a accepta ca regimul se putea schimba cu vorba buna. NU E ADEVARAT . Nu se putea . De aceea nici nu s-a schimbat ! Le-a fost un pic frica la inceput, credeau ca vor plati pentru ce au facut, ca vor fi rasi de minia multimii, dar vazind ca sint lasati in pace si-au revenit, ba chiar au profitat regeste de "schimbare". Evident ca nu e violenta, unde nu e rasturnare. Daca s-ar fi incercat insa efectiv luarea puterii, Ei ar fi rezistat ca un mistret ranit si ar fi fost imposibil de evitat lupta. Observati numai ce au facut in iunie 1990 celor ce le contestau dreptul de a se alege. Din fericire pentru Ei, restul poporului roman a refuzat revolutia. Si iata ca tot Ei, pedepsesc pe cei ce i-au agresat in decembrie. E sinistru. 4 Nu-mi plac nici mie linsajele si loviturile date celor prinsi intr-o clipa de slabiciune, sau actele brutelor care profita de un moment de tulburare ca sa regleze conturi personale. Sinteti sigur ca asa a fost in cazul celor condamnati in Transilvania? Cunosc multi oameni care visau noapte de noapte ca ii baga lui Ceausescu un pumnal in piept. Era o exasperare imposibil de descris, dar o circumstanta atenuanta pentru cei ce au explodat violent in decembrie. Iata ca in Moldova nu s-a intimplat asa ceva. Dar nici nu a fost -de loc- revolutie. 5 Mie imi pare monstruos ca sint condamnati cine stie ce exaltati cuprinsi de virtejul din decembrie , dind friu liber irational unei uri acumulate atitea decenii, in timp ce membrii apartului represiv care au ucis in aceleasi zile copii nevinovati la Timisoara- sint eliberati, iertati, protejati, avansati in grad, imbogatiti. Ati urmarit procesul Chitac-Stanculescu (sau celelalte similare) ? Cunoasteti deznodamintul? Dar motivele sinuciderii lui Calin Nemes? Si el a instigat la rasturnare, cititi-i atent articolele. Cei ce l-au secerat prima data sint acum generali. Iar Radu Chesaru (stiti cine este? ) s-a impuscat anul trecut, in conditii obscure. Despre cei ce au incercat decomunizarea armatei (CADA) si au fost facuti civili, ce ziceti? Eu repet sensul politic pe care il au pentru mine condamnarile la care am reactionat : contrarevolutia regleaza conturile si isi adinceste legitimitatea. Daca securicomunistii ar fi fost declarati dusmanii, agresorii, temnicierii si distrugatorii poporului roman, am fi vorbit in decembrie de legitima aparare. Asa insa, ne mai intrebam inca daca trebuie "reabilitati" partizanii anticomunisti din munti. Care, au fost violenti… 6 Taranii au fost violenti in 1907. Si mujicii , in 1917. Si rezistentii francezi in 1941-1944. Si comunistii si acolitii lor, dupa 1944. Si oamenii lui Spartacus. Si armatele de eliberare nationala. Se poate discuta despre oportunitatea miscarilor de rezistenta sau de rasturnare. Despe eventuala lor manipulare sau decadere spre o agresiune oarba. Dar eu nu pot fi atins, oricare ar fi artificiile justificarilor, de curentul actual al condamnarii in bloc a rezistentei "violente". Caci are urmatoarele corolare: a. E legitima numai violenta stapinului, exercitata prin aparatul sau represiv, in numele legii Sale b Daca sclavul nu se supune, provoaca pe stapin la violenta, dar trebuie sa ramina non-violent ; c sclavia trebuie si poate fi intrerupta prin dialog civilizat cu stapinul d Cine e mai puternic azi, trebuie sa ramina asa si miine, pentru ca rasturnarile se platesc cu dureri e Miscarile de eliberare au fost o eroare ce nu mai trebuie repetata. Eu zic ca aceasta teorie este a Stapinilor si nu ar trebui asimilata usor de intelectuali. Ioa Rosca, Montreal, 2002 PS Nu sint avocat. Dar atasez acestui mesaj un protest pe care l-am depus in 1995 in casuta email a Casei Albe, cu ocazia vizitei lui Ion Iliescu in SUA. Poate ma explica mai bine. Cel ce ar avea rabdarea de a parcurge aceasta masiva pledoarie, ar afla ce as invoca eu in apararea celor acuzati ca au agresat securisti in decembrie C Evenimentul zilei saluta pedepsirea criminalilor din 1989.... Previzibil. Urmeaza arestarea celor ce au instigat la revolutie. In schimb, tortionarii securicomunisti, instapiniti acum total pe tara, sint liberi si prosperi: "Lucian Dobrater Luni, 04 August 2003 Politistii din Alba continua sa faca lumina in cazul complex, privind crimele abominabile comise in decembrie 1989 la Cugir, in timpul Revolutiei. In cursul zilei de joi, oamenii legii l-au depistat si retinut pe Dumitru Sivera (46 ani), din Cugir, care a fost condamnat pentru uciderea cu cruzime a fostului comandant al Militiei Cugir, capitanul Valentin Pop, si a plutonierului major Ilie Staicu, precum si pentru distrugerile provocate prin incendierea sediului Militiei. In urma cu un an, alte doua persoane condamnate definitiv in aceeasi cauza au fost arestate si introduse in penitenciar. Potrivit Biroului de Presa al IPJ Alba, Sivera a fost condamnat in 2000 de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti la 12 ani de inchisoare, cinci ani de interzicere a unor drepturi, precum si degradarea militara. Dupa ce, in luna iunie 2003, sentinta a ramas definitiva si irevocabila la Curtea Suprema de Justitie, in 11 iulie a fost emis un mandat de arestare pe numele lui Dumitru Sivera. Aceasta a fost „saltat" de la domiciliu in cursul zilei de joi, fiind depus in arestul IPJ Alba. Dumitru Sivera nu este sigurul vinovat de moartea celor doi militieni, in aceasta cauza penala fiind cercetate nu mai putin de 19 persoane. In zilele Revolutiei, cadrele aflate in cladirea Militiei Cugir au tras cu armele din dotare in aer sau caldarim, pentru a imprastia multimea. Dupa incendierea cladirii cu coctailuri Molotov, unii militieni, care nu au mai rezistat focului si fumului din interior, au incercat sa paraseasca sediul sarind pe geamuri. Ei au fost prinsi de demonstranti, loviti, maltratati si deposedati de arme. Seful unitatii, capitanul Valentin Pop, si un alt subofiter, Ilie Staicu, au murit in chinuri groaznice, dupa ce multimea adunata la sediul Militiei s-a napustit asupra lor. Comandantul a fost torturat de oameni, fiindu-i taiate urechile si penisul, dupa care i-a fost infipt un par in git. Cadavrele militienilor au fost profanate trei zile la rind in mijlocul strazii, timp in care nici un membru al familiilor celor doi nu a fost lasat sa se apropie. Ancheta procurorilor a stabilit, insa, ca acela care a stirnit revolta in rindul multimii a fost, de fapt, Alexandru Popa (nascut in 1953), din localitatea Vinerea, care s-a sinucis in 1993. Cadavrele au fost profanate apoi de mai multe persoane, unele dintre acestea fiind inca cercetate. In urma cu un an, alte doua persoane implicate in crimele de la Cugir au fost arestate. Adrian Carica (32 ani) si Aurel Mihu (46 ani), condamnati definitiv la 10, respectiv 13 de ani de inchisoare, au fost introdusi intr-un penitenciar de maxima siguranta, in baza mandatelor emise de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti."