De : Ioan RoscaDate : Samedi 10, Janvier 2004 6:41 Objet : Victorii si infringeri solidare (catre Adrian Vasiliu) «[..] Poate ca, in privinta formei occidentale de capitalism, impingind pe cit posibil lucrurile pina la un fel de limita ultima, de ordin mai curind practic, se pot distinge doua borne. La un capat, constatarea empirica a faptului ca, in pofida mult deplinselor sale "tare", Occidentul si sistemul lui politic si social, atrage. Si e vorba nu doar de atractia resimtita de cei aflati departe si care nu-i cunosc "adevarata fata", ci si de faptul ca, o data instalati in Occident, numarul celor care-l parasesc dezgustati este foarte redus (inclusiv dintre marii critici ai Occidentului...). Desigur criticabil, capitalismul occidental (luat global) apare ca preferabil, in mod relativ, pentru cei mai multi si, prin urmare, ca un model de urmat. La celalalt capat, contradictoriu, intuirea stupefianta si dureroasa a unui anumit grad de identitate de fond intre sistemele zise opuse.Identitate nu a institutiilor ori a mecanismelor politice, sociale, economice, nici a stilului de viata, ci a trasaturilor umane ce se exprima, in mod spontan ori indus. Este mai putina ipocrizie,rautate, meschinarie, platitudine in francezii ori nemtii ori americanii de azi decit in romanii din vremea lui Ceausescu (ori a lui Iliescu) ? Nu este fondul uman acelasi peste tot ? Si daca este, favorizeaza vreunul din sisteme, mai mult decit celalalt, binele, frumosul, adevarul ? Era 1984-ul orwellian o ilustrare a cosmarului de stinga doar ? (O astfel de punere in cauza a capitalismului mi se pare mai "la indemna", decit notiunile mai evanescente de "exploatare", de profit inegal, de joc masluit.) Dar toate acestea nu sint, de fapt, decit unele din declinarile posibile ale "oceanului de perplexitate". Nimic nou, deci... Prin acest excurs, vroiam doar sa asez intr-un context gindurile mele despre posibila "solutie". [..] Adrian Vasiliu » Sint de acord cu rezervele epistemologice privind conceptul de « solutie » la problema politica. Voi reveni asupra acestui aspect critic (pentru mine). Exemplul propus mai sus (perceptia contradictorie a sistemului occidental) poate fi tratat (observat, trait) ca un paradox. Dar poate avea si solutii ne-contradictorii, schimbind unghiul de abordare ( sistemul de referinta). Voi propune mai jos (ca exemplu) o deznodare a contradictiei : Logica intereselor personale poate creea conflicte de interes intre membrii unei comunitati, estompind motivatiile solidarizante si producind o pierdere de ansmablu (vezi comentariul meu privind paradoxul prizonierilor). Echilibrul co-intereselor se atinge mai usor daca o comunitate poate coagula egoismele individuale luptind solidar si eficace impotriva unor obstacole (comunitati etc) din afara ei. Prada obtinuta din exterior poate micsora tensiunea conflictuala dintre membrii comunitatii cistigatoare, facilitind solidaritatea si amplificind astfel bunastarea. Situatia e inversa in comunitatea explotata, care va atinge tot mai greu starea de conlucrare, din cauza mizeriei si resentimentelor crescind in spirala. Agresivitatea in haita e o arma folosita de popoarele de cuceritori. Noi am avut alta istorie, pe care o platim azi, dar de care nu cred ca ar trebui sa ne fie rusine. Ar putea fi asta explicatia faptului ca un observator resimte conditia umana occidentala identica in fond cu cea a omului din colonii dar, in acelasi timp, nu doreste sa paraseasca occidentul pentru a reveni in sinul unei comunitati perdante. O data evadat din puroiul romanesc, emigrantul ajus in Apus simte ca traieste mai bine pentru acelasi efort depus si ca tensiunea inter-umana din jur a scazut. A parasit brutalitatea grupului perdant, aterizind in civilitate, a sarit de partea cistigatoare, care si-a putut dezvolta solidaritatea. E mai placut sa fii celula intr-un lup bine hranit decit intr-o capra famelica, iti poti permite chiar luxul sa critici lupul care te hraneste cu singe. Ramine doar (daca ai de depasit complicatii de constiinta) , sa inveti cum sa (nu)-ti intelegi noua postura, cum sa crezi ca bunastarea vine numai din valoare si conlucrare, sa eludezi sursa ei externa, puntea care o leaga de saraciile de aiurea . Te poti intoarce apoi spre cei de acasa, dindu-le lectii condescendente de democratie si emancipare , certindu-i ca se sfisie in mizerie, uitind ca din minusul care-i inraieste pe ei se intretine lupul ce te gazduieste pe tine. Probabil ca infringerile nu se pot transforma in victorii decit devenind solidare. Nu stiu insa cum s-ar putea amorsa acest proces in Romania. Simt numai ca nici pizmuirea , nici adularea cistigatorilor nu il vor putea declansa. (Nota : Folosesc cuvintul « explotare » pentru a desemna un schimb in care obtii mai mult decit dai. Si toate manevrele prin care impui acest schimb asimetric. ) Ioan Rosca