De :   Ioan Rosca  
Date :  Samedi 10, Janvier 2004  6:41
Objet :  Victorii si infringeri solidare (catre Adrian Vasiliu)

 
«[..] Poate ca, in privinta formei occidentale de capitalism, impingind pe cit
posibil lucrurile pina la un fel de limita ultima, de ordin mai curind practic,
se pot distinge doua borne.

La un capat, constatarea empirica a faptului ca, in pofida mult deplinselor sale
"tare", Occidentul si sistemul lui politic si social, atrage. Si e vorba nu doar
de atractia resimtita de cei aflati departe si care nu-i cunosc "adevarata
fata", ci si de faptul ca, o data instalati in Occident, numarul celor care-l
parasesc dezgustati este foarte redus (inclusiv dintre marii critici ai
Occidentului...). Desigur criticabil, capitalismul occidental (luat global)
apare ca preferabil, in mod relativ, pentru cei mai multi si, prin urmare, ca un
model de urmat.

La celalalt capat, contradictoriu, intuirea stupefianta si dureroasa a unui
anumit grad de identitate de fond intre sistemele zise opuse.Identitate nu a
institutiilor ori a mecanismelor politice, sociale, economice, nici a stilului
de viata, ci a trasaturilor umane ce se exprima, in mod spontan ori indus. Este
mai putina ipocrizie,rautate, meschinarie, platitudine in francezii ori nemtii
ori americanii de azi decit in romanii din vremea lui Ceausescu (ori a lui
Iliescu) ? Nu este fondul uman acelasi peste tot ? Si daca este, favorizeaza
vreunul din sisteme, mai mult decit celalalt, binele, frumosul, adevarul ? Era
1984-ul orwellian o ilustrare a cosmarului de stinga doar ? (O astfel de punere
in cauza a capitalismului mi se
pare mai "la indemna", decit notiunile mai evanescente de "exploatare", de
profit inegal, de joc masluit.)

Dar toate acestea nu sint, de fapt, decit unele din declinarile posibile ale
"oceanului de perplexitate". Nimic nou, deci... Prin acest excurs, vroiam doar
sa asez intr-un context gindurile mele despre posibila "solutie". [..]

Adrian Vasiliu »


Sint de acord cu rezervele epistemologice privind conceptul de « solutie » la
problema politica. Voi reveni asupra acestui aspect critic (pentru mine).
Exemplul propus mai sus (perceptia contradictorie a sistemului occidental) poate
fi tratat (observat, trait) ca un paradox. Dar poate avea si solutii
ne-contradictorii, schimbind unghiul de abordare ( sistemul de referinta). Voi
propune mai jos (ca exemplu) o deznodare a contradictiei :

Logica intereselor personale poate creea conflicte de interes intre membrii unei
comunitati, estompind motivatiile solidarizante si producind o pierdere de
ansmablu (vezi comentariul meu privind paradoxul prizonierilor). Echilibrul
co-intereselor se atinge mai usor daca o comunitate poate coagula egoismele
individuale luptind solidar si eficace impotriva unor obstacole (comunitati etc)
din afara ei. Prada obtinuta din exterior poate micsora tensiunea conflictuala
dintre membrii comunitatii cistigatoare, facilitind solidaritatea si amplificind
astfel bunastarea. Situatia e inversa in comunitatea explotata, care va atinge
tot mai greu starea de conlucrare, din cauza mizeriei si resentimentelor
crescind in spirala. Agresivitatea in haita e o arma folosita de popoarele de
cuceritori. Noi am avut alta istorie, pe care o platim azi, dar de care nu cred
ca ar trebui sa ne fie rusine.

Ar putea fi asta explicatia faptului ca un observator resimte conditia umana
occidentala identica in fond cu cea a omului din colonii dar, in acelasi timp,
nu doreste sa paraseasca occidentul pentru a reveni in sinul unei comunitati
perdante. O data evadat din puroiul romanesc, emigrantul ajus in Apus simte ca
traieste mai bine pentru acelasi efort depus si ca tensiunea inter-umana din jur
a scazut. A parasit brutalitatea grupului perdant, aterizind in civilitate, a
sarit de partea cistigatoare, care si-a putut dezvolta solidaritatea. E mai
placut sa fii celula intr-un lup bine hranit decit intr-o capra famelica, iti
poti permite chiar luxul sa critici lupul care te hraneste cu singe. Ramine doar
(daca ai de depasit complicatii de constiinta) , sa inveti cum sa (nu)-ti
intelegi noua postura, cum sa crezi ca bunastarea vine numai din valoare si
conlucrare, sa eludezi sursa ei externa, puntea care o leaga de saraciile de
aiurea . Te poti intoarce apoi spre cei de acasa, dindu-le
lectii condescendente de democratie si emancipare , certindu-i ca se sfisie in
mizerie, uitind ca din minusul care-i inraieste pe ei se intretine lupul ce te
gazduieste pe tine.

Probabil ca infringerile nu se pot transforma in victorii decit devenind
solidare. Nu stiu insa cum s-ar putea amorsa acest proces in Romania. Simt numai
ca nici pizmuirea , nici adularea cistigatorilor nu il vor putea declansa.

(Nota : Folosesc cuvintul « explotare » pentru a desemna un schimb in care obtii
mai mult decit dai. Si toate manevrele prin care impui acest schimb asimetric. )
 
Ioan Rosca