De : Ioan RoscaDate : Jeudi 22, Janvier 2004 1:46 Objet : Tema Basarabiei ca exercitiu de ipocrizie: raspuns domnului Apahideanu Domnule Apahideanu, Nu stiu de unde sinteti dv. dar eu sint roman- moldovean cu radacini pe ambele parti ale Prutului. Stiu ce tribut ENORM de vieti si suferinta a fost deja platit pentru mentinerea integritatii la Est a Romaniei. Ma oripileaza dorinta unor compatrioti alienati de a eluda acest tribut, pentru a nu provoca ipotetice suparari unor ipotetice cancelarii, de la care se asteapta ipotetica ameliorare a blidului de ciorba. Nu ma pot gindi la moldovenii- romani de dincolo de Prut ca la locuitorii unei alte tari, tampon pentru Romania (si Europa ). Istoria m-a invatat ca exista un anumit laxism cu care unii romanii din alte regiuni trateaza interesele moldovenesti , asimetric cu pasiunea generala pentru Transilvania. Nici mesajul dv nu scapa de un vechi loc comun: " sa nu ne agitam tare cu Moldova, ca sa nu pierdem Transilvania" - "rationament" folosit din plin si in timpul sovietizarii devastatoare a Romaniei. Nu acord acestui "panseu" rahitic dreptul de a justifica destramarea locului de unde ma trag, chiar daca ar fi un fapt implinit. Nu stiu cite ati citit despre tragedia romanilor prinsi de Stalin in ghearele RSS Moldova (va recomand ultima carte a domnului Paul Goma) , dar va asigur ca depaseste cu mult deja inimaginabila atrocitate a genocidului comunist din Romania. Nu mi se poate cere sa tresar patriotic in fata manevrelor secuilor din Ardeal si in acelasi timp sa "inteleg" tradarea Basarabiei, acoperita de atita ipocrizie colectiva. Replica dv dovedeste o lectura superficiala a textelor mele. Imi puteti intelege mai bine punctul de vedere despre "criza", din celelalte mesaje. Aici am sa va vorbesc doar despre ce se ascunde deseori in spatele declaratiilor inofensiv patriotarde legate de "fratii nostrii de dincolo de Prut". Prizonierii lagarului romanesc trec printr-o faza penibila, atroce. Lupii napirlesc iar oile sint silite sa-si redefineasca fiinta pentru a corespunde noilor mecanisme, pentru a se plia noilor directive, pentru a se insuruba in noile roluri de sclavi. In loc sa se concentreze cu maxima energie, pasiune si luciditate asupra organizarii optime a societatii (economie, sanatate, educatie etc) romanii au fost adusi intr-o stare de prostatie, semi-animalica, atitati spre un egoism materialist obtuz si vulgar, visind doar siretenii si succese usoare sau ilicite, vidati de spiritulitate, paralizati de complexe, alienati existential, convinsi ca salvarea nu poate veni decit de la stat sau de afara, de la fetii-frumosi intreprinzatori sau finantatori care vor vraji paminturile, fabricile,oamenii, aerul- pina cind va irumpe productivitatea si bunastarea. Li s-a mai spus ca Europa (de la care multimea captiva asteapta pasiv si parsiv organizarea proprieii vieti) ne impune (deocamdata ) acceptarea si intarirea granitei cu Moldova. Este suficent pentru ca o turma coborita in cea mai neagra turpitudine materiala si sufleteasca sa paraseasca (tradeze) linia neamului ei. Hipnotizati de promisiuni, diversiuni si vise, "romanii" ar fi foarte multumiti azi daca ar vinde imediat intreaga tara, pina la ultima piatra, sau ar face imprumuturi pe care sa le plateasca generatiile care vin. Cursa feroce a rapacitatilor nu mai permite nimanui sa ramina prea in urma. Scopul scuza mijloacele-e rezumatul "liberalismului" post-comunist. Nu se poate evita o astfel de degenerescenta daca nu se dizolva pragmatismul in morala si spiritualitate. Dar pastorii securi-capitalisti de la Bucuresti nu vor ca prabusirea morala colectiva sa devina explicita , pentru a nu strica... moralul trupelor, intretinut cu clasice farse patriotarde. Iar intelectualii de serviciu au invatat cum se depaseste elevat adevarul neconvenabil prin gestiunea sireata a relativitatii. Nimeni nu vrea sa-si perceapa lasitatea in oglinda. Prefera sa o trateze ca intelepciune. De aceea se vorbeste despre Basarabia atit de confuz, de aceea se tipa in surdina, de aceea se consuma energiile in actiuni sterile. Daca am vrea cu adevarat reintregirea Romaniei , fiind dispusi si sa platim pentru asta, s-ar vedea ! Nu stiu daca cineva din afara ar putea impiedica acum doua referendumuri.despre reunificare. Am insa impresia ca nu sint dorite, dinauntru. Sa nu ne intoxicam de atita ipocrizie ... Sa nu ni se aplece de atita respiratie artificiala. Ioan Rosca