De :  Ioan Rosca   
Date :  Jeudi 22, Janvier 2004  1:46  
Objet :  Tema Basarabiei ca exercitiu de ipocrizie: raspuns domnului Apahideanu
Domnule Apahideanu, 
 
Nu stiu de unde sinteti dv. dar eu sint roman- moldovean cu radacini pe 
ambele parti ale Prutului. Stiu ce tribut ENORM de vieti si suferinta a fost 
deja platit pentru mentinerea integritatii la Est a Romaniei. Ma oripileaza 
dorinta unor compatrioti alienati de a eluda acest tribut, pentru a nu provoca 
ipotetice suparari unor ipotetice cancelarii, de la care se asteapta ipotetica 
ameliorare a blidului de ciorba. Nu ma pot gindi la moldovenii- romani de 
dincolo de Prut ca la locuitorii unei alte tari, tampon pentru Romania (si 
Europa ). 
Istoria m-a invatat ca exista un anumit laxism cu care unii romanii din alte 
regiuni trateaza interesele moldovenesti , asimetric cu pasiunea generala pentru 
Transilvania. Nici mesajul dv nu scapa de un vechi loc comun: " sa nu ne agitam 
tare cu Moldova, ca sa nu pierdem Transilvania" - "rationament" folosit din plin 
si in timpul sovietizarii devastatoare a Romaniei. Nu acord acestui "panseu" 
rahitic dreptul de a justifica destramarea locului de unde ma trag, chiar daca 
ar fi un fapt implinit. 
Nu stiu cite ati citit despre tragedia romanilor prinsi de Stalin in ghearele 
RSS Moldova (va recomand ultima carte a domnului Paul Goma) , dar va asigur ca 
depaseste cu mult deja inimaginabila atrocitate a genocidului comunist din 
Romania. Nu mi se poate cere sa tresar patriotic in fata manevrelor secuilor din 
Ardeal si in acelasi timp sa "inteleg" tradarea Basarabiei, acoperita de atita 
ipocrizie colectiva. 
Replica dv dovedeste o lectura superficiala a textelor mele. Imi puteti 
intelege mai bine punctul de vedere despre "criza", din celelalte mesaje. Aici 
am sa va vorbesc doar despre ce se ascunde deseori in spatele declaratiilor 
inofensiv patriotarde legate de "fratii nostrii de dincolo de Prut". 
 
Prizonierii lagarului romanesc trec printr-o faza penibila, atroce. Lupii 
napirlesc iar oile sint silite sa-si redefineasca fiinta pentru a corespunde 
noilor mecanisme, pentru a se plia noilor directive, pentru a se insuruba in 
noile roluri de sclavi. In loc sa se concentreze cu maxima energie, pasiune si 
luciditate asupra organizarii optime a societatii (economie, sanatate, educatie 
etc) romanii au fost adusi intr-o stare de prostatie, semi-animalica, atitati 
spre un egoism materialist obtuz si vulgar, visind doar siretenii si succese 
usoare sau ilicite, vidati de spiritulitate, paralizati de complexe, alienati 
existential, convinsi ca salvarea nu poate veni decit de la stat sau de afara, 
de la fetii-frumosi intreprinzatori sau finantatori care vor vraji paminturile, 
fabricile,oamenii, aerul- pina cind va irumpe productivitatea si bunastarea. 
Li s-a mai spus ca Europa (de la care multimea captiva asteapta pasiv si 
parsiv organizarea proprieii vieti) ne impune (deocamdata ) acceptarea si 
intarirea granitei cu Moldova. Este suficent pentru ca o turma coborita in cea 
mai neagra turpitudine materiala si sufleteasca sa paraseasca (tradeze) linia 
neamului ei. 
Hipnotizati de promisiuni, diversiuni si vise, "romanii" ar fi foarte 
multumiti azi daca ar vinde imediat intreaga tara, pina la ultima piatra, sau ar 
face imprumuturi pe care sa le plateasca generatiile care vin. Cursa feroce a 
rapacitatilor nu mai permite nimanui sa ramina prea in urma. Scopul scuza 
mijloacele-e rezumatul "liberalismului" post-comunist. Nu se poate evita o 
astfel de degenerescenta daca nu se dizolva pragmatismul in morala si 
spiritualitate. 
Dar pastorii securi-capitalisti de la Bucuresti nu vor ca prabusirea morala 
colectiva sa devina explicita , pentru a nu strica... moralul trupelor, 
intretinut cu clasice farse patriotarde. Iar intelectualii de serviciu au 
invatat cum se depaseste elevat adevarul neconvenabil prin gestiunea sireata a 
relativitatii. Nimeni nu vrea sa-si perceapa lasitatea in oglinda. Prefera sa o 
trateze ca intelepciune. 
 
De aceea se vorbeste despre Basarabia atit de confuz, de aceea se tipa in 
surdina, de aceea se consuma energiile in actiuni sterile. Daca am vrea cu 
adevarat reintregirea Romaniei , fiind dispusi si sa platim pentru asta, s-ar 
vedea ! Nu stiu daca cineva din afara ar putea impiedica acum doua 
referendumuri.despre reunificare. Am insa impresia ca nu sint dorite, dinauntru. 
 
 
Sa nu ne intoxicam de atita ipocrizie ... Sa nu ni se aplece de atita 
respiratie artificiala. 
 
Ioan Rosca