De :  Ioan Rosca   
Date :  Mercredi 11, Février 2004  6:54  
Objet :  Miscarea pentru o democratie reala – motivatii

Miscarea pentru o democratie reala – motivatii 
 
1. Scopul acestei explicatii 
Am lansat nu de mult un manifest pentru organizarea unei Miscari de 
rezistenta fata de falsificarea democratiei din Romania. El va stirni probabil reactii variate, va 
provoca semne de intrebare rezultate din diferente de viziune sau din confuzii. Inainte 
de a-mi expune punctul de vedere privind modul in care s-ar putea actiona, as detalia 
aici analiza motivatiilor care pot determina o implicare intr-un front de contestare a 
regimului de la Bucuresti. 
Precizez din start ca am in vedere o alianta strategica intre personalitati cu prioritati diferite avind 
doar interesul comun al deparazitarii democratiei, fara a viza un consens multilateral - extins pe 
scara larga. Pozitia mea personala nu reprezinta de exemplu decit un punct oarecare in spatiul 
motivatiiilor potentiale - pe care-l voi schita aici. O voi preciza numai pentru a raspunde acelora 
care nu pot judeca o idee fara a observa postura celui care o sustine, banuind deformari 
subiective, agende ascunse si manipulari. Sigur ca personalitatea a imprimat demersului meu 
tendinte si scopuri mai mult sau mai putin constiente si perceptibile. Admit de exemplu dorinta de 
a provoca la polemica categoria intelectualilor care-si justifica prin luciditate neparticiparea la 
viata cetatii, prin scepticism mizantropia fata de "popor". Dar scopul principal vizat de acest 
text ramine cel enuntat explicit: a contribui la amorsarea unei rezistente coerente. 
 
2. Ce ne poate desparti 
O prima cauza a absentei unui front pentru apararea unei democratii reale este 
scindarea rindurilor noastre pe multitudinea de axe care structureaza problematica 
politica. Este normal sa avem interese si opinii contradictorii pe probleme ca : liberalism al 
pietei - interventionism de stat, stat si taxe mari - stat si taxe mici, traditionalism - 
modernism, drept natural - utilitarism, idealism - materialism - dualism, spiritualism – 
rationalism - pragmatism, individualism - fraternitate, mondialism - nationalism- 
regionalism, egalitarism - diferentialism, antropocentrism - ecologism -tehnicism, moralism - 
selectie naturala, supunere - participare - delegare, consumerism -ponderare, concetrare 
metropole - distribuire regionala, primatul proprietatii (dreptul de a avea) - primatul persoanei 
(dreptul de a fi), multiplicare populatie - reducere populatie, favorizarea muncii - incurajarea 
speculatiei, etc., etc. 
Dar toate aceste contrapuneri ar trebui sa opereze doar DUPA ce s-a instaurat o adevarata 
democratie, caci vor putea fi abordate firesc in cadrul ei, in cautarea de echilibre, compromisuri, 
sincronizari si complementari. Evidentierea acestor clivaje INAINTE de consolidarea unui 
mecanism democratic autentic reprezinta o diversiune care acopera manevrele oculte de 
confiscare a Puterii. 
 
Este firesc sa avem pareri si disponibilitati diferite si in legatura cu modul de actiune: 
contestatia publica si miscarile de strada, informarea si educarea populatiei, 
progresul economic, emanciparea spirituala, batalia politica, infruntarea si ciocnirea 
frontala cu fortele puterii, optimizarea structurilor si proceselor sociale, partenariate si 
aliante externe etc., etc. 
Cine ne impiedica insa sa impletim toate aceste modalitati, in conformitate cu viziunea fiecarui 
om sau grup, avind grija sa ne stinjenim cit mai putin (teoretic sau practic) si, in masura 
posibilitatilor, sa ne sprijinim? 
 
3. Ce ne poate lega 
Pentru a sustine o alianta flexibila si eficace e necesara o platforma minimala, un "cel 
mai mare numitor comun" concentrat in jurul apararii democratiei. Nu pretind a rezolva 
aceasta necesitate cruciala ci ma multumesc a lansa provocarea. Adaug citeva 
sugestii privind ideile care ar putea figura in aceasta platforma nucleu: 
 
a- importanta fundamentala a fiecarei persoane (democratie existentiala) dincolo de orice ierahie 
valorica particulara 
b- legitimitatea intereselor personale, coexistind cu utilitatea asocierii sociale si producind  
confruntari de interese legitime 
c- contradictiile trebuie echilibrate prin negocieri, facute in urma unor protocoale: juste, ameliorate 
continuu si la care cetatenii au consimtit efectiv 
d- restringerea libertatii in numele unei interes colectiv REAL este o pierdere inevitabila, 
inadmisibil insa este abuzul de putere, reducerea nejustificata de libertate 
 
e- reprezentarea cetateanului e o pierdere de democatie impusa de consideratii pragmatice, 
trebuie cautata insa continuu cea mai directa democratie posibila practic 
f- degradabilitatea democratiei reprezentative este explicabila principial si demonstrata istoric; 
asadar, Puterea trebuie controlata de populatie prin pirghii operationale 
g- democratia este uzurpata de Reteaua care conduce Romania in numele ei de 14 ani, cu 
urmari foarte grave pentru destinul poporului roman 
h- Romania se afla in fata unor alegeri hotaritoare (intrarea in Europa, etc.) care ar trebui facute 
in interesul cetatenilor informati si consultati, nu lasate in mina unor profitori lipsiti de scrupule 
i- organizarea unei rezistente eficace impotriva derivei democratiei este o necesitate stringenta, 
motivind o alianta pragmatica 
j- miscarea pentru apararea democratiei reale are nevoie de o platforma minimala, care sa 
faciliteze operationalizarea rezistentei 
 
4. Ce ne poate diferentia 
 
Stringindu-ne in jurul unui nucleu minimal, va trebui sa nu eludam nuantele care ne diferentiaza, 
sa nu fortam "consensul", inregimentarea depersonalizanta.  
Unitatea de scop poate fi aparata mai usor daca observam atent si respectam caracteristicile 
diverselor categorii de participanti, evitind surprizele datorate iluziilor si confuziilor si 
fructificind complementaritatile. 
Fara pretentii de exahustivitate sau de pertinenta optimala, propun o clasificare in scara a unor 
pozitii posibile de contestatie. 
 
Stratul 1 : cetatenii nemultumiti
 
Numarul mare al cetatenilor acut nemultumiti de "portia" (postura) pe care le-o rezerva (permite, 
aloca) un sistem este efectul si dovada cea mai directa a disfunctionalitatii sale. In plan principial, 
masa nemultumitilor legitimeaza democratic o miscare de rasturnare a puterii sau de schimbare a 
mecansimelor politice. In plan practic, nemultumitii reprezinta forta principala de care dispune o 
miscare de contestatie pentru a face fata unor Puteri din ce in ce mai zdrobitor echipate. 
Dar nu trebuie sa uitam ca nemultumitii, altfel legitimi, nu sint revoltati impotriva unor reguli sau 
mecanisme, nu vizeaza dreptatea sau justitia in sine. De aceea ei pot face usor defectiune, iesind 
din front atunci cind sint cumparati cu promisiuni de mai bine sau intimidati cu amenintari de mai 
rau. Istoria anului 1990 ofera un exemplu elocvent: cit de spectaculos s-au subtiat rindurile 
revolutiei pe masura ce nemultumitii erau scosi cu dibacie din cursa (dezinformari, confiscari, 
provocari, abuzuri, etc). S-a putut observa cit de important e "razboiul propagandistic" care 
determina pozitionarea maselor intr-o batalie politica. Totusi, ar trebui sa putem depasi  
constructiv fenomenul expus mai sus. Lasarea populatiei Romaniei, principala victima a farsei 
politice, in miinile lui Iliescu, Vadim &co. dintr-un dispret sinucigas fata de "populism", inseamna 
prelungirea celor 14 ani de impotenta. Elitismul auto-paralizant este o aliere inconstienta cu 
Stapinii, sau chiar o alegere constienta, intelectualul "intelegind" ca i-ar merge si mai rau daca ar 
stimula revolta Slugilor. Se neglijeaza astfel legitimitatea ficarei existente, normalitatea dorintei 
"prostimii" de a trai cit mai bine. 
 
Stratul 2 : intreprinzatorii politici
 
Persoanele si gruparile cu veleitati politice sint strict necesare pentru ca o actiune 
contestatara sa aiba finalitate (inlocuirea puterii parazite), sa nu se innece in agitatie 
neputincioasa, care cu timpul duce la leahamite. Dorinta sincera a unor intreprinzatori 
politici, cu instincte de luptatori si conducatori, de a conduce mai bine cetatea- e 
legitima si bine venita. Nu trebuie descurajata din prudenta sau innecata in mediocritate. 
Pragmatismul poate fi un raspuns salutar in fata unor probleme de complexitate exagerata. 
Dar nu trebuie sa uitam ca aburcatii la putere isi uita regulat promisiunile, devenind 
profitorii pozitiei cucerite in numele"schimbarii", demonstrind ca erau motivati doar de 
pofta de a-si usura viata, de a se imbogati rapid, de a domina, de a fi in prim plan, etc. 
Dupa atitea dezamagiri, o miscare contra abuzului nu poate ramine aliata cu nici 
un partid ajuns la putere ci va trece pe modul "veghe si presiune"- si la nevoie 
"rezistenta si rasturnare" 
Totusi, Miscarea poate profita de etapa electorala pentru a impune partidului care-i  
solicita sprijinul adoptarea unei platforme real democratice, clarificarea promisiunilor 
si a pirghiilor de verificare si amendare a derivelor. Iar dupa ajungerea la putere a 
formatiunii ce pretinde a reprezenta obtiunea democratica, Miscarea va folosi 
pirgiile puse la punct in faza sustinerii electorale pentru a maximiza democratia reala, 
tratind partidele la putere in functie de modul in care onoreaza angajamentele. 
 
Stratul 3 : criticii de sistem
 
Criticii de sistem, fie ca propun schimbari progresive (reformisti), prefaceri radicale 
(revolutionari) sau chiar desfacerea conventiei statale (anarhisti) sint o sursa 
importanta de idei utilizabile in ameliorarea mecanismelor democratiei. Chiar 
daca propunerile lor au caracter neinchegat sau utopic, cautarile lor sint necesare 
pentru a nu infunda Miscarea intr-o ciclica inlocuire de garnituri similare, producind cu 
timpul dezamagire si resemnare. 
Dar propunerile criticilor de sistem trebuie filtrate cu atentie. Sa nu uitam dezastrele, hidoseniile si 
injustitiile produse in numele unor "teze" revolutionare sau pretins optimale (comunismul, 
nazismul, imperialismul si alte "isme") care au facut capital pe seama denuntarii reciproce (a se 
vedea Orwell si Furet pentru detalii) . O critica justa nu implica o alternativa mai buna si nu 
exclude intentii criminale. Cred ca mai curind trebuie ascultati atent cei ce accepta ca orice 
sistem are un rol structurant (inarmind comunitatea cu un metabolism ce evita dezagregarea si 
produce si efecte utile), dar critica (mai mult sau mai putin radical) optimalitatea respectivului 
metabolism fata de organizarile alternative. 
Totusi, prudenta fata de excesele si elucubratiile contestatarilor de sistem, nu 
trebuie sa ne priveze de energia si bogatia viziunilor lor, folosite cu discernamint. 
Altfel, cedam teoriei corozive ca traim in cea mai bine structurata dintre lumile 
posibile, deraiata doar accidental de mici abuzuri si erori, datorate imperfectiunii 
morale ale actorilor politici. Insistenta contestatarilor de sistem asupra ameliorarii 
mecanismelor politice completeaza fast preocuparea pentru emanciparea morala a 
cetatenilor, sugerind o regenerare globala in spirala moravuri-structuri. 
 
Stratul 4 : analistii lucizi
 
Nemultumitii, intreprinzatorii si vizionarii au nevoie de sprijinul celor capabili de 
maxima luciditate analitica pentru a evita erorile, ratacirile, iluziile, confiscarile. 
Prin analiza complexa, rafinata, distantata si multipolara - luciditatea politica poate 
aduce servicii enorme unei miscarii ametite de actiune. Lumina scepticismului e 
necesara in bucla de reactie negativa care poate corecta o campanie. Trecind recesiv de 
la analiza solutiilor propuse la observarea problemelor de rezolvat si in final... la 
analiza legitimitatii rationamentelor, teoereticienii profunzi pot dezumfla baloanele cu 
care doctrinarii de toate culorile hipnotizeaza publicul neavizat. Investigarea 
bazelor epistemologice ale teoriei politice reprezinta stratul cel mai profund al 
rezistentei la manipulare. 
Dar riscurile colaborarii cu patura analistilor rafinati sint la fel de subtile ca 
avantajele. E bine sa se observe ca in mod natural luciditatea poate duce la 
relativism, pesimism, nihilism, cinism. Sindromul tehnicalizarii inteligentei poate paraliza 
energiile alimentate de emotie si conditionate de candoare, inarma egocentrismul cu un 
aparat discursiv redutabil, debusola verticalitatea morala. Lupta cu dogmele presupune 
riscul de a ucide miturile din care ele s-au nascut, conducind la un peisaj vidat, curatat 
de orice semi-intelesuri, un spatiu in care fiecare deseneaza si sterge arbitrar. 
Analitismul metodic poate dauna si operationalitatii, care cere deseori aproximari 
grosolane, actiuni cu risc ridicat de eroare si decizii intuitive in plina confuzie. 
Constientizarea efectelor decapant-paralizante ale rationalismului explica partial faptul ca 
intelectuali romani de valoare s-au retras discret din lupta pentru democratizare. 
Totusi, prudenta fata de potentialul demobilizator al luciditatii si rigorii 
nu trebuie sa impiedice folosirea lor ca arma. Daca le este recunoscuta legitimitatea si le 
este cerut sprijinul, "cerebralii" pot contribui semnificativ la optimizarea 
actiunilor, folosind la rindul lor ocazia de solidaritate pentru a-si indulci elevata 
alienare. 
 
Stratul 5 : cautatorii dincolo de perplexitate
 
Cei care au dus setea de sens absolut la ultimile consecinte, descoperind 
caracterul inefabil, circular, ambigu si contradictoriu al lucrurilor si cunoasterii, 
banuiesc ca misterul nelinistitor al lumii nu poate fi rezolvat de pozitivism dar nici de 
nihilism, deci ca nu ne putem depasi uimirea. Generind sau deconstruind concepte, nascind 
sau ucigind mituri, promovind sau darimind dogme, se pot crea peisaje sau evada din 
ele, dar nu se poate raspunde la Intrebare. Omul supravietuieste desenelor cu care 
palpeaza misterul, trece de doliu dupa moartea raspunsurilor partiale (desi ele compun un 
cimitir tot mai vast). Mai devreme sau mai tirziu, el trebuie sa infrunte perplexitatea, 
pe care nu o poate depasi ascendent eludind-o, ci doar asumind-o onest si vital. 
Cautatorul care a facut incursiuni dincolo de perplexitate isi reinvie disponibilitatea mistica, 
leaga circular mintea de pe urma a maturitatii cu energia dintii a candorii, revine la 
ipoteze fragile dar vii dupa ce s-a infundat in labirintul concluziilor riguroase dar 
moarte, se readapa fascinat cu primitive relative, fluide si contradictorii. Setea de bine, 
adevar si dreptate supravietuiesc deziluziei ca nu pot fi rezemate de un reper absolut, 
trec de la speranta in certitudine la speranta in posibilitate. E ceea ce-mi sugereaza mie 
avocati ai regenerarii prin revolta ca: Dostoievski, Celine, Tolstoi, Nietzsche, Hesse, sau 
Camus . Sfisierea din "Demonii", scrisnetul din " Calatorie la capatul noptii", 
acceptarea din "Confesiuni", provocarea din "Asa grait'a Zarathustra", implinirea din 
"Siddharta" sau sfidarea din "Mitul lui Sisif" pot fi abordate cu o logica existentiala 
circulara, energetica, vaga, contradictorie (pentru care pledeaza Stefan Odobleja, Stefan 
Lupascu sau Basarab Nicolescu). Revoltatul lucid acomodeaza pragmatica si dorul, construind, 
proiectind sau imaginind un nou continent, dincolo de oceanul de perplexitate. 
Traieste, simte, cauta si actioneaza, desi percepe ambiguitatea, relativitatea, riscurile 
impenetrabilitatea sau chiar absurditatea (intr-o logica a tertului exclus) 
conditiei individuale si sociale. Cautarea asumat perplexa a sensului poate stinjeni 
rationalismul vulgarizant, analitismul dezagregant , scepticismul coroziv, senzualismul 
deresponsabilizant sau evadarea facila in virtualitate. 
Dar si cautatorii dincolo de perplexitate prezinta riscuri pentru Miscare, putind fi 
de o consecventa inconsecventa. Logica deschisa si recursiva a cautarii lor, 
jocul pe muchia dezechilibrului sfisietor, continua tatonare in spatiul primitivelor la 
margine de abis pot oricind conduce cautatorul nelinistit intr-o intersectie din care se va 
desprinde de drumul actiunii colective. In plus, opiniile acestui tip de contestatar, 
capabil sa se nege in cerc pentru a accede la un alt nivel de realitate, pot apare incoerente 
sau chiar nebunesti adeptilor unei logici a tertului exclus, care il vor izola ca sa nu 
"compromita" ("submineze") miscarea cu condideratiile sale exotice sau inoportune. 
Totusi, post-perplecsii revoltati de injustitie politica pot avea un rol util. 
Multiplicitatea asumata le permite sa insumeze trasaturi ale straturilor mai sus 
semnalate (veleitati de nemultumit, politician, critic si analist) si in consecinta sa 
consoneze integrator cu persoane apartind acestor categorii sau aflate in aceste ipostaze. 
Ei sint probabil un leac bun pentru complexul de superioritate care scoate din cursa 
analistii rafinati, prizonieri discreti ai perplexitatii, nemaigasind calea spre credinte 
si spre simplitati recuperate. In fine , un post-perplex poate fi capabil si de 
(aparent) paradoxale consecvente, de fidelitati solide fata de cauze care nu-l obliga, dar 
fata de care isi poate conserva, liber, simpatia. 
 
Nu-mi explic cei 14 ani de contestare a regimului de la Bucuresti, dusa la 
limita la care m-ar fi obligat doar o credinta puternica, decit prin semi-apartenenta mea 
la aceasta ultima categorie. Imi precizez astfel pozitia difuza pe harta desenata mai sus 
si in acelasi timp semnalez ca straturile expuse nu reprezinta numai posibile 
tipologii umane ci si caracteristici sau stari ce se pot inlantui in fiecare om. 
 
5 Rezumat
 
Apararea democratiei, confiscata de puterea de la Bucuresti este stringent 
necesara. Ea cere trecerea in plan secund a ceea ce ne dezbina (opinii politice si preferinte 
pentru metode de actiune) si impune alcatuirea unei aliante pragamatice, bazata pe o 
platforma minimala. Nu trebuie sa ne lasam divizati nici de ceea ce ne diferentiaza/ 
compune/ descompune intelectual. Nemultumitii, intreprinzatorii politici, contestatarii 
de sistem, analistii lucizi si cautatorii ce-si strapung perplexitatea pot sa se completeze 
fertil, fiind insa atenti si la riscurile care deriva din diferente. Nu avem de ales. O lume in care 

inteligenta se identifica cu siretenia, interfereaza cu miselia, rafineaza cancerigen lupta pentru 
supravietuire si ridiculizeaza candoarea- este doar o temnita sofisticata. 
 
Ioan Rosca, 31 ianuarie 2004