De : Ioan RoscaDate : Mercredi 11, Février 2004 6:54 Objet : Miscarea pentru o democratie reala – motivatii Miscarea pentru o democratie reala – motivatii 1. Scopul acestei explicatii Am lansat nu de mult un manifest pentru organizarea unei Miscari de rezistenta fata de falsificarea democratiei din Romania. El va stirni probabil reactii variate, va provoca semne de intrebare rezultate din diferente de viziune sau din confuzii. Inainte de a-mi expune punctul de vedere privind modul in care s-ar putea actiona, as detalia aici analiza motivatiilor care pot determina o implicare intr-un front de contestare a regimului de la Bucuresti. Precizez din start ca am in vedere o alianta strategica intre personalitati cu prioritati diferite avind doar interesul comun al deparazitarii democratiei, fara a viza un consens multilateral - extins pe scara larga. Pozitia mea personala nu reprezinta de exemplu decit un punct oarecare in spatiul motivatiiilor potentiale - pe care-l voi schita aici. O voi preciza numai pentru a raspunde acelora care nu pot judeca o idee fara a observa postura celui care o sustine, banuind deformari subiective, agende ascunse si manipulari. Sigur ca personalitatea a imprimat demersului meu tendinte si scopuri mai mult sau mai putin constiente si perceptibile. Admit de exemplu dorinta de a provoca la polemica categoria intelectualilor care-si justifica prin luciditate neparticiparea la viata cetatii, prin scepticism mizantropia fata de "popor". Dar scopul principal vizat de acest text ramine cel enuntat explicit: a contribui la amorsarea unei rezistente coerente. 2. Ce ne poate desparti O prima cauza a absentei unui front pentru apararea unei democratii reale este scindarea rindurilor noastre pe multitudinea de axe care structureaza problematica politica. Este normal sa avem interese si opinii contradictorii pe probleme ca : liberalism al pietei - interventionism de stat, stat si taxe mari - stat si taxe mici, traditionalism - modernism, drept natural - utilitarism, idealism - materialism - dualism, spiritualism – rationalism - pragmatism, individualism - fraternitate, mondialism - nationalism- regionalism, egalitarism - diferentialism, antropocentrism - ecologism -tehnicism, moralism - selectie naturala, supunere - participare - delegare, consumerism -ponderare, concetrare metropole - distribuire regionala, primatul proprietatii (dreptul de a avea) - primatul persoanei (dreptul de a fi), multiplicare populatie - reducere populatie, favorizarea muncii - incurajarea speculatiei, etc., etc. Dar toate aceste contrapuneri ar trebui sa opereze doar DUPA ce s-a instaurat o adevarata democratie, caci vor putea fi abordate firesc in cadrul ei, in cautarea de echilibre, compromisuri, sincronizari si complementari. Evidentierea acestor clivaje INAINTE de consolidarea unui mecanism democratic autentic reprezinta o diversiune care acopera manevrele oculte de confiscare a Puterii. Este firesc sa avem pareri si disponibilitati diferite si in legatura cu modul de actiune: contestatia publica si miscarile de strada, informarea si educarea populatiei, progresul economic, emanciparea spirituala, batalia politica, infruntarea si ciocnirea frontala cu fortele puterii, optimizarea structurilor si proceselor sociale, partenariate si aliante externe etc., etc. Cine ne impiedica insa sa impletim toate aceste modalitati, in conformitate cu viziunea fiecarui om sau grup, avind grija sa ne stinjenim cit mai putin (teoretic sau practic) si, in masura posibilitatilor, sa ne sprijinim? 3. Ce ne poate lega Pentru a sustine o alianta flexibila si eficace e necesara o platforma minimala, un "cel mai mare numitor comun" concentrat in jurul apararii democratiei. Nu pretind a rezolva aceasta necesitate cruciala ci ma multumesc a lansa provocarea. Adaug citeva sugestii privind ideile care ar putea figura in aceasta platforma nucleu: a- importanta fundamentala a fiecarei persoane (democratie existentiala) dincolo de orice ierahie valorica particulara b- legitimitatea intereselor personale, coexistind cu utilitatea asocierii sociale si producind confruntari de interese legitime c- contradictiile trebuie echilibrate prin negocieri, facute in urma unor protocoale: juste, ameliorate continuu si la care cetatenii au consimtit efectiv d- restringerea libertatii in numele unei interes colectiv REAL este o pierdere inevitabila, inadmisibil insa este abuzul de putere, reducerea nejustificata de libertate e- reprezentarea cetateanului e o pierdere de democatie impusa de consideratii pragmatice, trebuie cautata insa continuu cea mai directa democratie posibila practic f- degradabilitatea democratiei reprezentative este explicabila principial si demonstrata istoric; asadar, Puterea trebuie controlata de populatie prin pirghii operationale g- democratia este uzurpata de Reteaua care conduce Romania in numele ei de 14 ani, cu urmari foarte grave pentru destinul poporului roman h- Romania se afla in fata unor alegeri hotaritoare (intrarea in Europa, etc.) care ar trebui facute in interesul cetatenilor informati si consultati, nu lasate in mina unor profitori lipsiti de scrupule i- organizarea unei rezistente eficace impotriva derivei democratiei este o necesitate stringenta, motivind o alianta pragmatica j- miscarea pentru apararea democratiei reale are nevoie de o platforma minimala, care sa faciliteze operationalizarea rezistentei 4. Ce ne poate diferentia Stringindu-ne in jurul unui nucleu minimal, va trebui sa nu eludam nuantele care ne diferentiaza, sa nu fortam "consensul", inregimentarea depersonalizanta. Unitatea de scop poate fi aparata mai usor daca observam atent si respectam caracteristicile diverselor categorii de participanti, evitind surprizele datorate iluziilor si confuziilor si fructificind complementaritatile. Fara pretentii de exahustivitate sau de pertinenta optimala, propun o clasificare in scara a unor pozitii posibile de contestatie. Stratul 1 : cetatenii nemultumiti Numarul mare al cetatenilor acut nemultumiti de "portia" (postura) pe care le-o rezerva (permite, aloca) un sistem este efectul si dovada cea mai directa a disfunctionalitatii sale. In plan principial, masa nemultumitilor legitimeaza democratic o miscare de rasturnare a puterii sau de schimbare a mecansimelor politice. In plan practic, nemultumitii reprezinta forta principala de care dispune o miscare de contestatie pentru a face fata unor Puteri din ce in ce mai zdrobitor echipate. Dar nu trebuie sa uitam ca nemultumitii, altfel legitimi, nu sint revoltati impotriva unor reguli sau mecanisme, nu vizeaza dreptatea sau justitia in sine. De aceea ei pot face usor defectiune, iesind din front atunci cind sint cumparati cu promisiuni de mai bine sau intimidati cu amenintari de mai rau. Istoria anului 1990 ofera un exemplu elocvent: cit de spectaculos s-au subtiat rindurile revolutiei pe masura ce nemultumitii erau scosi cu dibacie din cursa (dezinformari, confiscari, provocari, abuzuri, etc). S-a putut observa cit de important e "razboiul propagandistic" care determina pozitionarea maselor intr-o batalie politica. Totusi, ar trebui sa putem depasi constructiv fenomenul expus mai sus. Lasarea populatiei Romaniei, principala victima a farsei politice, in miinile lui Iliescu, Vadim &co. dintr-un dispret sinucigas fata de "populism", inseamna prelungirea celor 14 ani de impotenta. Elitismul auto-paralizant este o aliere inconstienta cu Stapinii, sau chiar o alegere constienta, intelectualul "intelegind" ca i-ar merge si mai rau daca ar stimula revolta Slugilor. Se neglijeaza astfel legitimitatea ficarei existente, normalitatea dorintei "prostimii" de a trai cit mai bine. Stratul 2 : intreprinzatorii politici Persoanele si gruparile cu veleitati politice sint strict necesare pentru ca o actiune contestatara sa aiba finalitate (inlocuirea puterii parazite), sa nu se innece in agitatie neputincioasa, care cu timpul duce la leahamite. Dorinta sincera a unor intreprinzatori politici, cu instincte de luptatori si conducatori, de a conduce mai bine cetatea- e legitima si bine venita. Nu trebuie descurajata din prudenta sau innecata in mediocritate. Pragmatismul poate fi un raspuns salutar in fata unor probleme de complexitate exagerata. Dar nu trebuie sa uitam ca aburcatii la putere isi uita regulat promisiunile, devenind profitorii pozitiei cucerite in numele"schimbarii", demonstrind ca erau motivati doar de pofta de a-si usura viata, de a se imbogati rapid, de a domina, de a fi in prim plan, etc. Dupa atitea dezamagiri, o miscare contra abuzului nu poate ramine aliata cu nici un partid ajuns la putere ci va trece pe modul "veghe si presiune"- si la nevoie "rezistenta si rasturnare" Totusi, Miscarea poate profita de etapa electorala pentru a impune partidului care-i solicita sprijinul adoptarea unei platforme real democratice, clarificarea promisiunilor si a pirghiilor de verificare si amendare a derivelor. Iar dupa ajungerea la putere a formatiunii ce pretinde a reprezenta obtiunea democratica, Miscarea va folosi pirgiile puse la punct in faza sustinerii electorale pentru a maximiza democratia reala, tratind partidele la putere in functie de modul in care onoreaza angajamentele. Stratul 3 : criticii de sistem Criticii de sistem, fie ca propun schimbari progresive (reformisti), prefaceri radicale (revolutionari) sau chiar desfacerea conventiei statale (anarhisti) sint o sursa importanta de idei utilizabile in ameliorarea mecanismelor democratiei. Chiar daca propunerile lor au caracter neinchegat sau utopic, cautarile lor sint necesare pentru a nu infunda Miscarea intr-o ciclica inlocuire de garnituri similare, producind cu timpul dezamagire si resemnare. Dar propunerile criticilor de sistem trebuie filtrate cu atentie. Sa nu uitam dezastrele, hidoseniile si injustitiile produse in numele unor "teze" revolutionare sau pretins optimale (comunismul, nazismul, imperialismul si alte "isme") care au facut capital pe seama denuntarii reciproce (a se vedea Orwell si Furet pentru detalii) . O critica justa nu implica o alternativa mai buna si nu exclude intentii criminale. Cred ca mai curind trebuie ascultati atent cei ce accepta ca orice sistem are un rol structurant (inarmind comunitatea cu un metabolism ce evita dezagregarea si produce si efecte utile), dar critica (mai mult sau mai putin radical) optimalitatea respectivului metabolism fata de organizarile alternative. Totusi, prudenta fata de excesele si elucubratiile contestatarilor de sistem, nu trebuie sa ne priveze de energia si bogatia viziunilor lor, folosite cu discernamint. Altfel, cedam teoriei corozive ca traim in cea mai bine structurata dintre lumile posibile, deraiata doar accidental de mici abuzuri si erori, datorate imperfectiunii morale ale actorilor politici. Insistenta contestatarilor de sistem asupra ameliorarii mecanismelor politice completeaza fast preocuparea pentru emanciparea morala a cetatenilor, sugerind o regenerare globala in spirala moravuri-structuri. Stratul 4 : analistii lucizi Nemultumitii, intreprinzatorii si vizionarii au nevoie de sprijinul celor capabili de maxima luciditate analitica pentru a evita erorile, ratacirile, iluziile, confiscarile. Prin analiza complexa, rafinata, distantata si multipolara - luciditatea politica poate aduce servicii enorme unei miscarii ametite de actiune. Lumina scepticismului e necesara in bucla de reactie negativa care poate corecta o campanie. Trecind recesiv de la analiza solutiilor propuse la observarea problemelor de rezolvat si in final... la analiza legitimitatii rationamentelor, teoereticienii profunzi pot dezumfla baloanele cu care doctrinarii de toate culorile hipnotizeaza publicul neavizat. Investigarea bazelor epistemologice ale teoriei politice reprezinta stratul cel mai profund al rezistentei la manipulare. Dar riscurile colaborarii cu patura analistilor rafinati sint la fel de subtile ca avantajele. E bine sa se observe ca in mod natural luciditatea poate duce la relativism, pesimism, nihilism, cinism. Sindromul tehnicalizarii inteligentei poate paraliza energiile alimentate de emotie si conditionate de candoare, inarma egocentrismul cu un aparat discursiv redutabil, debusola verticalitatea morala. Lupta cu dogmele presupune riscul de a ucide miturile din care ele s-au nascut, conducind la un peisaj vidat, curatat de orice semi-intelesuri, un spatiu in care fiecare deseneaza si sterge arbitrar. Analitismul metodic poate dauna si operationalitatii, care cere deseori aproximari grosolane, actiuni cu risc ridicat de eroare si decizii intuitive in plina confuzie. Constientizarea efectelor decapant-paralizante ale rationalismului explica partial faptul ca intelectuali romani de valoare s-au retras discret din lupta pentru democratizare. Totusi, prudenta fata de potentialul demobilizator al luciditatii si rigorii nu trebuie sa impiedice folosirea lor ca arma. Daca le este recunoscuta legitimitatea si le este cerut sprijinul, "cerebralii" pot contribui semnificativ la optimizarea actiunilor, folosind la rindul lor ocazia de solidaritate pentru a-si indulci elevata alienare. Stratul 5 : cautatorii dincolo de perplexitate Cei care au dus setea de sens absolut la ultimile consecinte, descoperind caracterul inefabil, circular, ambigu si contradictoriu al lucrurilor si cunoasterii, banuiesc ca misterul nelinistitor al lumii nu poate fi rezolvat de pozitivism dar nici de nihilism, deci ca nu ne putem depasi uimirea. Generind sau deconstruind concepte, nascind sau ucigind mituri, promovind sau darimind dogme, se pot crea peisaje sau evada din ele, dar nu se poate raspunde la Intrebare. Omul supravietuieste desenelor cu care palpeaza misterul, trece de doliu dupa moartea raspunsurilor partiale (desi ele compun un cimitir tot mai vast). Mai devreme sau mai tirziu, el trebuie sa infrunte perplexitatea, pe care nu o poate depasi ascendent eludind-o, ci doar asumind-o onest si vital. Cautatorul care a facut incursiuni dincolo de perplexitate isi reinvie disponibilitatea mistica, leaga circular mintea de pe urma a maturitatii cu energia dintii a candorii, revine la ipoteze fragile dar vii dupa ce s-a infundat in labirintul concluziilor riguroase dar moarte, se readapa fascinat cu primitive relative, fluide si contradictorii. Setea de bine, adevar si dreptate supravietuiesc deziluziei ca nu pot fi rezemate de un reper absolut, trec de la speranta in certitudine la speranta in posibilitate. E ceea ce-mi sugereaza mie avocati ai regenerarii prin revolta ca: Dostoievski, Celine, Tolstoi, Nietzsche, Hesse, sau Camus . Sfisierea din "Demonii", scrisnetul din " Calatorie la capatul noptii", acceptarea din "Confesiuni", provocarea din "Asa grait'a Zarathustra", implinirea din "Siddharta" sau sfidarea din "Mitul lui Sisif" pot fi abordate cu o logica existentiala circulara, energetica, vaga, contradictorie (pentru care pledeaza Stefan Odobleja, Stefan Lupascu sau Basarab Nicolescu). Revoltatul lucid acomodeaza pragmatica si dorul, construind, proiectind sau imaginind un nou continent, dincolo de oceanul de perplexitate. Traieste, simte, cauta si actioneaza, desi percepe ambiguitatea, relativitatea, riscurile impenetrabilitatea sau chiar absurditatea (intr-o logica a tertului exclus) conditiei individuale si sociale. Cautarea asumat perplexa a sensului poate stinjeni rationalismul vulgarizant, analitismul dezagregant , scepticismul coroziv, senzualismul deresponsabilizant sau evadarea facila in virtualitate. Dar si cautatorii dincolo de perplexitate prezinta riscuri pentru Miscare, putind fi de o consecventa inconsecventa. Logica deschisa si recursiva a cautarii lor, jocul pe muchia dezechilibrului sfisietor, continua tatonare in spatiul primitivelor la margine de abis pot oricind conduce cautatorul nelinistit intr-o intersectie din care se va desprinde de drumul actiunii colective. In plus, opiniile acestui tip de contestatar, capabil sa se nege in cerc pentru a accede la un alt nivel de realitate, pot apare incoerente sau chiar nebunesti adeptilor unei logici a tertului exclus, care il vor izola ca sa nu "compromita" ("submineze") miscarea cu condideratiile sale exotice sau inoportune. Totusi, post-perplecsii revoltati de injustitie politica pot avea un rol util. Multiplicitatea asumata le permite sa insumeze trasaturi ale straturilor mai sus semnalate (veleitati de nemultumit, politician, critic si analist) si in consecinta sa consoneze integrator cu persoane apartind acestor categorii sau aflate in aceste ipostaze. Ei sint probabil un leac bun pentru complexul de superioritate care scoate din cursa analistii rafinati, prizonieri discreti ai perplexitatii, nemaigasind calea spre credinte si spre simplitati recuperate. In fine , un post-perplex poate fi capabil si de (aparent) paradoxale consecvente, de fidelitati solide fata de cauze care nu-l obliga, dar fata de care isi poate conserva, liber, simpatia. Nu-mi explic cei 14 ani de contestare a regimului de la Bucuresti, dusa la limita la care m-ar fi obligat doar o credinta puternica, decit prin semi-apartenenta mea la aceasta ultima categorie. Imi precizez astfel pozitia difuza pe harta desenata mai sus si in acelasi timp semnalez ca straturile expuse nu reprezinta numai posibile tipologii umane ci si caracteristici sau stari ce se pot inlantui in fiecare om. 5 Rezumat Apararea democratiei, confiscata de puterea de la Bucuresti este stringent necesara. Ea cere trecerea in plan secund a ceea ce ne dezbina (opinii politice si preferinte pentru metode de actiune) si impune alcatuirea unei aliante pragamatice, bazata pe o platforma minimala. Nu trebuie sa ne lasam divizati nici de ceea ce ne diferentiaza/ compune/ descompune intelectual. Nemultumitii, intreprinzatorii politici, contestatarii de sistem, analistii lucizi si cautatorii ce-si strapung perplexitatea pot sa se completeze fertil, fiind insa atenti si la riscurile care deriva din diferente. Nu avem de ales. O lume in care inteligenta se identifica cu siretenia, interfereaza cu miselia, rafineaza cancerigen lupta pentru supravietuire si ridiculizeaza candoarea- este doar o temnita sofisticata. Ioan Rosca, 31 ianuarie 2004