A doua interventie

De : inot > 
Date : Samedi 21, Février 2004 5:56 
Objet : Re: [societatea_de_maine] Dezastrul romanesc

Domnule Rosca, dv. sinteti prea inteligent ca sa nu realizati faptul ca
o actiune prost organizata produce mai multe prejudicii decit 
beneficii.
Politic, cel mai bun exemplu e PNTCD. Care a produs prejudicii uriase
luptei contra mafiei.
Nu-i raspund domnului Gane acum. Va raspund dv. Eu fac ce pot. Dar nu
cred ca cineva poate sa-mi reproseze ca l-am indemnat pe altul "fa tu!"
in timp ce eu stateam deoparte.
Asta, cu indemnatul altora, e o boala la multi romani din strainatate,
care pe posturi de chibiti, ne reproseaza noua, celor din Romania, ca
"nu jucam" bine.
Dar stiti ce se spune despre chibiti: "Ca trebuie sa taca si sa nu le
puta gura".
Aspect foarte valabil si in aceasta situatie. Situatie in care eu o
consider pe doamna din Franta ca fiind o instigatoare la o actiune
anticipat esuata prin neorganizare. La o actiune compromisa si
compromitatoare. Intrebarea este: "care-i interesul si al cui"
Sper, insa, ca Romanii nu au ramas naivi ca in 90. Ca au invatat cite
ceva.
Doamna din Franta, sau domnul Gane, vor trebui sa indemne la
manifestatie, si eventual, sa reproseze neparticiparea altora, NUMAI
ATUNCI CIND PARTICIPA SI EI LA MANIFESTATIA RESPECTIVA. MANIFESTATIE
CARE TREBUIE SA FIE BINE ORGANIZATA SI DOTATA CU LOGISTICA RESPECTIVA.
Pina atunci e bine, ca sa se rezume la pareri si idei.
Ca sa nu pice in penibil. Sau sa nu fie considerati adversari mascati 
in "prieteni".

In ce priveste dealde Lia, care a agatat intr-o parcare din Poiana
Brasov un milionar american cu aproape o jumatate de secol mai in 
virsta decit ea, tin sa-l anunt pe domnul Gane ca in Romania avem 
destule
TIR-iste. Ca sa nu zic altfel. Nu ne trebuie "marfa" de import.
A. Apahideanu

De :  Ioan Rosca   
Date :  Samedi 21, Février 2004  22:34  
Objet :  Re: [societatea_de_maine] Dezastrul romanesc
Nu cred ca textul meu e ambiguu. Nu v-am sugerat sa impartasiti viziunea organizatorica a celor 
ce au chemat la acel protest. Nici sa va abtineti de la a va explica rezervele, daca o faceti fara 
rautate. V-am atras doar atentia ca sinteti pe cale de a sabota sau rani niste colegi, uitind ca au 
dreptul la viziune  (emotie) proprie. Nu am facut decit sa repet gestul pe care l-am facut in clipa in
care s-a propus eliminarea dv din acest grup. Dar de data asta , se pare ca nu mai gustati la fel 
apelul meu la respect 
reciproc... 
 
Cred ca gresiti daca aveti impresia ca detineti reteta pentru organizarea rezistentei. In clipa in 
care v-am citit remarcile dezagreabile, nedrepte si nocive despre Piata Universitatii, mi-am dat 
seama ca denuntati autosugestia irationala care a facut rau incercarii de revolutie (elucubratie, 
sterilitate, simbolism, sentimenatalism) plasindu-va in cealalta extrema (la fel de paguboasa). Va 
rataciti in analistism, realism, pragmatism, materialism-fiind convins probabil ca o renastere se 
organizeaza inginereste. Eu nu cred asta, viata e mult mai adinca, rezistenta are nevoie de 
inteligenta riguroasa dar  si de rebeliune candida. Nu exista protest legitim, dar fara rost. O 
batalie , chiar mica  si nereusita, dusa cu regimul criminal de la Bucuresti nu poate face rau altor 
actiuni decit daca nu reusim sa intram intr-o stare de insurgenta generalizata, sa declansam o 
miscare ne-coordonata, unita numai de un anume Sens. 
 
Asa s-a stins flacara revolutiei; din frica de erori, provocari si organizare insuficenta NU numai din 
entuziasm orb, cum credeti dv. "Nu e inca momentul"- s-a spus... si el nu a mai venit (nu va veni) 
niciodata ! Am tacut prea mult, am facut prea putin - asteptind marea organizare a Discursului 
Perfect, a Actiunii Optimale  de catre o Formatiune Drapel. Mai bine riscam sa gresim 
exprimindu-ne fiecare individual, raspicat, generind o rezistenta de jos in sus. Cei ce protesteaza 
azi, fie ei doi- trei,  au dreptul sa-si exprime revolta, fara a cere socoteala nimanui. Pozitionarea 
lor afectiva e o scinteie care, chiar daca nu aprinde acum o vilvataie, poate inteti setea (dorul) de 
libertate si justitie. 
 
Cit despre confiscari, ele sint inevitabile. Cit timp vom mai sta paralizati in jug de frica lor? V-ati 
gindit ca inactivitatea de frica unei confiscari e reusita cea mai subtila a diversiunii? Confiscarile 
trebuie DEPASITE, nu evitate timid. Cred ca mi-ati inteles gresit apelul catre Iurie Rosca. Eu nu i-
am sugerat acolo sa inceteze lupta ci sa o lipezeasca, sa o curete de ambiguitati si siretenii 
perdante. Indiferent de ce forta ar incearca sa capitalizeze un protest impotriva regimului din 
Romania, eu ma simt reprezentat de el. 
 
Dupa 13 iunie 1990, am incercat sa public in ziarele romanesti o declaratie de fidelitate fata de 
revolta care mocnea in Piata Universitatii, cerind sa fiu arestat alaturi de ceilalti prizonieri facuti 
de trupele securi-comuniste. O data in plus, am fost taxat de "provocator" (nu era momentul 
...). M-ar fi deranjat si atunci ca sa-mi luati in deridere dreptul la exasperare. 
 
Ioan Rosca