Declaraţie
Intre 16 si 22 decembrie a avut loc o revoluţie, care l-a răsturnat pe
Ceauşescu şi ar fi trebuit să dărîme puterea securicomunistă.
În oraşe ca Piatra Neamţ- ne-am scuturat de frică doar după anunţul
fugii lui Ceauşescu, aruncîndu-ne in luptă o dată cu Contrarevoluţia- care ne-a
păcălit, rătăcit şi dezamorsat.
După eliminarea dictatorului , revoluţia a fost confiscată de activişti
şi securişti, care au evitat procesul comunismului şi au jefuit- timp de 15
ani- România. Dezinformînd şi intimidînd, ei au impus o falsă democraţie,
legitimîndu-se electoral prin pseudo-alegerile de la 20 Mai 1990.
Mi-am dat demisia din FSN pe 22 decembrie 1989, ora 20. Începînd din
acest moment am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca sa alertez intelectualii
români asupra farsei care se juca, determinîndu-i să apere energic şi coerent
revoluţia.
Nemulţumit de reacţia celor pe care încercam să-i determin la acţiune
politică sau de stradă (personalităţi din Bucureşti care au refuzat implicarea
frontală in lupta anticomunistă- în perioada ianuarie/ februarie 1990) am
fondat asociaţia "Dialog Piatra Neamţ"- dedicată trezirii conştiinţei
civice.
Am încercat să depăşim barajul dezinformării făcute prin TV, radio, presă (Adevărul, Azi. Dimineaţa) şi prin
informatorii securităţii (nedesconspiraţi)
Ne-am înscris in tabăra celor care au vrut să trezească poporul român
captiv, susţinînd Proclamaţia de la
Timişoara şi mitingul din Piaţa Universităţii.
Văzîndu-se demascată , contestată şi înfruntată, puterea securicomunistă
a pus în joc toate mijloacele pentru a apăra Contrarevoluţia FSN.
Dezinformarea, provocările, simulările, infiltrările, cumpărările, şantajul şi
intimidările neajungînd – au recurs la arma ultimă: instigarea la război
civil. Nu s-au dat înapoi de la a chema
împotriva noastră partea populaţiei dezinformată cras sau degradată grav (printr-un îndelungat proces de "reeducare"
de tip "fenomenul Piteşti" –cheia formării "oamenilor noi, de
bine").
Rezultatul a fost o confruntare sîngeroasă si dezastruoasă între doua
părţi ale populaţiei: reeducaţi şi de-reeducaţi, între susţinătorii revoluţiei
anticomuniste şi apărătorii forţelor contrarevoluţionare. Această realitate a
fost camuflată în spatele unor conflicte provocate (între regiuni, pături
sociale, etnii) şi a dus la represiunea oarbă şi barbară a mişcării noastre.
Termeni ca "mineriada" ascund adevărul. Forţele care au sugrumat
revoluţia au fost mult mai diversificate şi au acţionat pe tot parcursul anului 1990 şi pe tot teritoriul
ţării.
Un exemplu este reprimarea brutală a manifestărilor noastre din Piatra
Neamţ (greva foamei în semn de solidaritate cu Piaţa Universitătăţii din 1-5
mai 1990 , mitingul de comemorare a Revoluţiei şi denunţare a confiscării ei
din 16 decembrie 1990, etc.)
Războiul civil provocat de neocomunişti în 1990 a făcut (din fericire)
puţine victime (în sens fizic)
efectele psihosociale fiind însă îngrozitoare). Am fi putut avea un
carnagiu ( ca în Algeria , Columbia, Yugoslavia). Nu s-a întîmplat aşa numai datorită retragerii taberei noastre de
pe linia frontului, părăsirii unei lupte total disproporţionate şi deformate
manipulare.
A fost o situaţie stranie, asimetrică, paradoxală absurdă : noi ne aflam în revoluţie
anticomunistă, în timp ce adversarii noştri provocau un război civil.
Dar faptul că noi am evitat confruntarea finală nu micşorează vinovăţia
celor care au provocat conflictul fratricid pentru a acoperi urmele crimelor
comuniste şi acapararea puterii economice.
Victoria contrarevoluţiei a avut, printre alte efecte cumplite, pe acela
că a determinat pe mulţi din tabăra anticomunistă să părăsească o Românie contaminată , în care erau prizonieri de
conştiinţă. Unii (ca Nemeş) au ales sinuciderea , alţii - exilul. Ceea ce,
contrar părerii celor rămaşi acasă, a însemnat deseori alienare şi suferinţă.
Nu mă refer la cei plecaţi din motive economice- deşi şi pe ei îi consider
victime ale Tranziţiei Criminale.
Am plătit dureros tributul tăierii rădăcinilor noastre şi relansării de
la zero pe scara economică şi socială , pîndind continuu situaţia de acasă, în
speranţa că românii se vor trezi şi că ne vom putea întoarce într-o Românie
liberă.
Aceasta este explicaţia de fond pentru modul cum au fost întîmpinaţi
domnii Iliescu şi Teodorescu la Montreal, la 18 septembrie 2004. Cei care au
acoperit cu ţipete de protest cuvîntarea domnului Teodorescu şi l-au împiedicat
pe Iliescu să vorbească, forţîndu-i să părăsească Piaţa României în huiduielile
mulţimii furioase - au simţit nevoia imperioasă să amintescă celor doi că s-au
exilat din cauza lor. Manifestanţii, erau aşchii sărite din trupul Pieţei
Universităţii şi lucrul acesta era exprimat limpede pe pancartele arborate
atunci. (Puteţi viziona filmul manifestaţiei la adresa :
http://www.piatauniversitatii.com )
Pentru a preîntîmpina clasicile minciuni ale celor doi musafiri
nedoriţi, în cadrul unui colocviu ţinut în după amiza aceleiaşi zile la
facultatea unde sînt cercetător (UQAM) am explicat domnului Răzvan Teodorescu
platforma politică a mitingului din
Piaţa României, motivele pentru care fusese tratat astfel. I-am amintit rolul
jucat de el în declanşarea războiului
civil care a făcut atîtea victime şi care m-a adus şi pe mine la un pas de a fi
linşat, pe 3 mai şi pe 16 decembrie 1990.
Din păcate, domnul Teodorescu a reacţionat la fel ca în 1990, făcînd , o
dată ajuns în România, declaraţii jignitoare la adresa mitingului nostru,
deformînd sensul dialogului dintre noi doi şi mai ales ascunzînd semnificaţia
reală a evenimentului de la Montreal , pe care îmi făcusem datoria să i-o
descifrez academic: revolta faţă de distrugerea României , care ne-a forţat să
alegem exilul.
Am încercat , prin toate mijloacele,
să contracarez noul episod de dezinformare (scriind redactorilor de la
diverse ziare, dînd explicaţii telefonice corespondentului Evenimentul Zilei la
Montreal, publicîndu-mi relatarea şi apelurile ("Manifest al românilor
rămaşi fără ţară", etc) in forumul ataşat articolelor din Evenimentul
Zilei dedicate întîmplării de la Montreal, etc. Nu am avut nici de această dată
succes, ceea ce mi-a întărit convingerea ca presa româneasca nu se poate ridica
la înălţimea unei publicistici responsabile, de substanţă.
Toate aceste provocări şi frustrari mi-au zgîndărit rănile,
determinindu-mă să mă "reactivez".
La 3 octombrie 2004, cu ocazia unui al doilea miting ţinut în Piaţa
României pentru a se protesta împotriva dezinformării de la Bucureşti şi a ne
reafirma împotrivirea faţă de Tranziţia Criminală postcomunistă, am lansat
platforma A.E.R (Acţiunea pentru Eliberarea României). În acel manifest, am
semnalat situaţia în care se găseşte exilul anticomunist, menţinut departe de
ţară de către restauraţia criminală.
Am primit semne de solidaritate la acest apel, îndeosebi de la Paris-
unde a avut loc chiar un miting de suţinere a lui.
În replică , am sărit în ajutorul celor care doreau propagarea prin
Internet a adevarului despre genocidul comunist si împiedicarea judecării lui ,
lansînd , la 2 noiembrie 2004, spatiul www.procesulcomunismului.com - unde am pus continuu mărturii şi
pledoarii legate de crimele şi menevrele comuniste (începînd cu formidabilul
fond al domnului Cicerone Ioniţoiu).
Subliniez subiectul este fierbinte, pentru că, în optica mea, perioadele
1944- 1989 şi 1989-2005 formeză un tot unitar şi trebuie judecate împreună. De
aceea am numit spaţiul "Procesul comunismului, contrarevoluţiei şi
tranziţiei criminale"
La data de 21 decembrie 2004 am lansat un alt spaţiu Internet : www.piatauniversitatii.com - un instrument
de materializare a curentului AER, pus la dispoziţia contestaţiei- faţă de
toate abuzurile şi manipulările. Am invitat aici pe toţi cei care vor să
clarifice evenimentele din 1990, să
facă radiografia jafului care distruge România sau să organizeze acţiuni de
emancipare şi rezistenţă civică.
Ambele spaţii au fost alimentate zilnic cu semnale de presă şi
editoriale provocatoare. Sînt mirat de
lipsa de reacţie a mediei din România faţă de aceasta iniţiativă.
Intenţionăm să lansăm în curînd
o a doua versiune a celor două spaţii, integrîndu-le şi organizînd mai
clar rubricile : colecţia de documente, baza de semnale documentare şi grupul
de panouri de afişaj şi forumuri de dialog.
In noua versiune a sitului- vom publica si două colecţii inedite -
Jurnal cronologic şi o vastă antologie
de presă - care vor reflecta în detaliu Contrarevoluţia din anul 1990 şi
războiul civil la care a recurs echipa Iliescu: un jurnal minuţios de radio si
televiziune şi o colecţie vastă cu articole din presa perioadei.
Am întîrziat un pic cu reorganizarea spaţiilor Internet, pentru că
sîntem pe cale de a pune aceste doua fonduri şi la dispoziţia procuraturii, ca
susţinere a acuzaţiei de instigare la război civil , pe care am depus-o oficial
săptămîna trecută în dosarul "mineriadelor din 1990". Noi vrem să
demonstrăm că agresarea noastră la Piatra Neamţ , frizînd provocarea la
linşaj- este datorată manipulării la
care a recurs puterea domnilor Ion Iliescu şi Petre Roman şi a fost operată
prin informatori, presă şi televiziune.
Sperăm ca plîngerea noastră să lărgească în spaţiu (restul ţarii) timp
(restul anului 1990) şi profunzime (aspectul contrarevoluţionar) spectrul
anchetei de care se ocupă procurorul Voinea. Credem că şi alte victime ale
represiunii postdecembriste ar trebui să sprijine ancheta, nu să se rezume la a aştepta rezultatul ei.
Am venit la Bucureşti pentru a continua discuţia începută la Montreal
într-un alt cadru. Sper ca visul tovarăşilor mei de luptă să fie împlinit şi
să putem înfrunta pe domnii Iliescu şi
Teodorescu (printre alţii) în instanţă,
acolo unde le va fi mai greu să se fofileze de gravele răspunderi, numindu-ne huligani, golani, legionari,
fascişti, vandali, neisprăviţi, rataţi şi retardaţi.
Către parchetul de pe lingă Inalta
Curte de Casatie si Justitie- Secţia Procuraturilor Militare
Subsemnatul Ioan Roşca,
cetăţean român cu domiciliul in Canada, inginer electronist,
matematician, doctor in educaţie, arhitect de sisteme de tele-instruire
cercetător, fondator si preşedinte al asociaţiei "Dialog Piatra.
Neamţ", de doua ori grevist al foamei in si pentru Piaţa Universităţii,
cer anchetarea conducătorilor statului roman (in primul rând Ion Iliescu
si Petre Roman), ai televiziunii romane (in primul rând Răzvan Teodorescu si
Emanuel Valeriu), ai politiei, ai SRI (Virgil Măgureanu) si ai redacţiilor
ziarelor Azi, Dimineaţa si Adevărul,
pentru instigarea populaţiei romaneşti la război civil, efectuata prin
acţiuni de dezinformare, provocare si intimidare, orchestrate prin decizii
guvernamentale criminale, propagandă in presa si televiziune si folosirea
informatorilor securităţii ne- deconspiraţi,
operaţie care a provocat (printre alte efecte devastatoare asupra
României) si seria de calomnii, ameninţări, presiuni, insulte si agresiuni la
care am fost supuşi, eu si membrii asociaţiei conduse de mine, pe parcursul
anului 1990,
culminând cu înăbuşirea (prin metode apropiate de linşaj) a
manifestaţiilor noastre din 1-5 Mai si 16 Decembrie 1990, acţiuni paşnice de
solidaritate cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii si protest contra
trădării (confiscării) revoluţiei declanşate in 1989.
Batjocorirea idealurilor revoluţiei anticomuniste si agresiunile
împotriva noastră, desfăşurate public sub ochii unor autorităţi pasive sau
complice, ne-au produs importante pagube morale si traume psihice silind pe
unii (printre care mă număr) sa părăsească România, neputând accepta degradarea
civica generalizată si falsa legitimitate politica- instalate in 1990.
Faptul ca aceasta situaţie nu a fost încă reparată -după 15 ani- mă
împiedică să mă întorc acasă (in România) si mă determină, pe lingă invocarea
unor articolele imprescriptibile din codul penal (cum ar fi 356 - propagandă
pentru război) sa contest valabilitatea aplicării prescripţiei pentru alte
infracţiuni (înşelăciune, trădare, distrugerea economiei naţionale, instigare
la crimă etc.) - care nu au putut fi judecate la timp deoarece vinovaţii au
acaparat puterea in statul român, blocând anchetele necesare.
Rog organele de anchetă sa ţină seama de situaţia specială
(excepţională) creată de uzurparea puterii după 22 decembrie 1989 si să
găsească mijloacele (mărturii, articole de presa, înregistrări tv, documente
publice si clasificate ale SRI, armatei, procuraturii, poliţiei etc.) pentru a
scoate la lumină cauzele reale ale evenimentelor din 1-5 mai si 16 decembrie
1990 de la Piatra Neamţ, in contextul Contrarevoluţiei care a împiedicat
eliberarea României şi a produs reprimarea mitingului din Piaţa Universităţii
(la care am participat intre 27 aprilie si 19 mai ca grevist al foamei si lider
de asociaţie implicată oficial).
Va pot pune la dispoziţie mărturia mea despre episoadele la care am
asistat pe parcursul anului 1990 (24-29 ianuarie, 12-19 februarie, 22
aprilie-13 iunie, 16-21 decembrie etc.), semnala colegii agresaţi alături de
mine si martori ai agresiunii, oferi texte extrase din presă- care dovedesc
rolul si vinovăţia celor reclamaţi.