Explicatie: Pe data de 2 mai 2007,
ora 10, am participat la o intilnire
intre procurorul general Laura Codruta Kovesi si citiva reprezentanti ai
societatii civile, interesati de avansul anchetelor (conduse de generalul
Voinea) privind evenimentele singeroase din decembrie 1989 si iunie 1990. Cu
aceasta ocazie mi-am expus punctul de vedere privind carentele legislatiei,
slabiciunea mijloacelor alocate de Justitie si necesitatea sprijinirii efective
a anchetei de catre societatea civila-
observatii rezultate din experienta acumulata in acesti 17 ani de incercari
sterile si a unor constatari facute pe parcursul colaborarii mele cu echipa de
ancheta. Am depus procurorului general si analiza redata mai jos. Derularea
intilnirii, din pacate, mi-a intarit concluziile expuse in text:
"luptatorii profesionisti" pentru procesul comunismului, minati doar
de interese egoiste de imagine, sint pe cale de a dilua, deturna, confisca si
compromite cauza in numele careia pretind ca actioneaza.
Deblocarea procesului
pentru crimele comunismului
Ca mulţi alţii, am
prezentat în diverse texte şi împrejurări (vezi şi colecţia
www.procesulcomunismului.com) pledoarii pentru legitimitatea (importanţa,
prioritatea) unui proces al crimelor comunismului. Nu voi mai reveni aici cu
astfel de argumente. Cei surzi au urechile înfundate de alte interese. Ei au
făcut şi vor face orice pentru împiedicarea unui cutremur juridic, moral,
social, politic şi economic. Şi sînt mulţi, hotărîţi, uniţi, bine dotaţi, bine
plasaţi. De partea cealaltă se află forţe justiţiare - în netă inferioritate.
Nu de noi justificări au acestea nevoie, ci de mijloace adecvate, de sprijin
popular, de bună organizare, de voinţă, realism şi coerenţă. Sîntem însă extrem de departe de condiţiile
minimale pentru o minimă reusită.
Să observăm doar
obstacolul "prescriptibilităţii" - invocat pentru acoperirea
intereselor răufăcătorilor. Depăşirea sa cere mai întîi un efort analitic
(dezamorsarea tezelor protectoare: prin extensia imprescriptibilităţii pentru
crime împotriva umanităţii şi asupra abuzurilor conexe, sau prin aplicarea principiului intreruperii prescriptiei
pentru forta majora pina in anul 2006 -cînd statul român şi-a reconsiderat
poziţia - sau prin afirmarea caracterului excepţional al situaţiei create şi
deci al măsurilor necesare). Apoi, cere declanşarea unei vaste acţiuni
juridico-politice (promulgare de legi, indrumări de interpretare pentru
instanţe, impulsionarea anchetelor şi proceselor).
Pentru un regim despotic
ar fi uşor… Toate acestea trebuie făcute însă democratic, în numele, la cererea
şi cu sprijinul majorităţii populaţiei. Ori, ca rezultat al campaniei de
manipulare, compromitere în lanţ, santaj, alienare , degradare şi debusolare -
în masa- practicate în ultimii 60 de ani - mulţi români nu percep utilitatea
curăţirii societăţii de cangrena careia i-au căzut victimă. Este unul dintre
motivele pentru care insist asupra abordarii problemei "dinspre
prezent" spre trecut. Oamenii trebuie să poată vedea cine sînt cei care le
conduc azi destinele- pe căi economice, politice şi mediatice oculte-, cum au
convertit unii în avere puterea reţelei securicomuniste.
Cetăţenii sînt menţinuţi cu abilitate în
capcana unui model fals privind evoluţia României: epocii comuniste umilitoare
i-ar fi urmat o "tranzitie anticomunistă"… devastatoare - cu nimic
mai bună, pentru iobagi. Pentru a scăpa
de acel cumplit "era mai bine înainte" ar trebui ca oamenii să
perceapa clar ca "de acolo ni se trage ce îndurăm azi". Acesta e
rostul principal al Procesului şi de aceea el nu trebuie redus la tratarea
represiunii staliniste sau a demenţei ceauşiste, nu trebuie oprit
"cuminte" la 1989. El trebuie să parcurgă continuumul care leagă
conspiraţia antinaţională a PCR, de ciopîrţirea şi contropirea României, de
transformarea ei într-un lagăr de exterminare, alienare şi muncă - toate
finalizate dupa 1990, prin jefuirea averii prizonierilor de către foştii lor
gardieni, care si-au împărţit prada. Aşadar, dosarele dedicate genocidului
comunist, reprimării revoluţiei din
decembrie, declanşării Contrarevoluţiei din 1990 (culminind cu
"mineriada"), jefuirii
românilor iesiţi din lagăr, în faza Tranziţiei Criminale - trebuie corelate.
Dar ele sînt deja
-fiecare- de o zdrobitoare complexitate. Crimele comunismului? Un noian de
locuri de detenţie sau caznă în care au suferit sute de mii de oameni şi au
dispărut zeci de mii. Sute de răscoale şi acţiuni de rezistenţă legitime
înăbuşite în sînge, zeci de mii de evenimente oribile cu urmări traumatice. Un
stat folosit ca instrument de domesticire a cetăţenilor captivi. O uriaşă
cantitate de mărturii scrise şi mii de martori care pier neaudiaţi. O enormă
plasă de vinovatii şi complicitati. Implicatii morale, psihice, sociale şi
economice incomensurabile - care ridica o problema de reparatie ametitoare şi
cere solutii speciale, cum ar fi creerea unor fonduri alimentate din confiscari
şi penalizari (pentru a proteja
bugetul- deci cetatenii nevinovati). Revolutia din decembrie? Un urias amalgam
de ciocniri regizate singeros - in care a fost implicata (antrenata) o parte
semnificativa a populatiei Romaniei. Contrarevolutia din 1990? Un proces nociv
care a antrenat zeci de mii de personaje - mai mult sau mai putin penalizabile
- intr-o sarabanda de evenimente şi procese criminale, greu de investigat. Tranzitia?
Acapararea, instrainarea sau distrugerea a zeci de mii de obiective economice,
jefuirea unei intregi populatii de catre retele mafiote uriase.
Toate acestea cer o
tratare unitara, pentru a li se intelege şi demonstra sensul global genocidar.
Dar in acelasi timp- o segmentare (disjungere)- pina la nivelul unei
operationalizari juridice. O lupta uriasa cu complexitatea. Contabilitatea şi
analiza daunelor şi a avutiei globale prejudiciate- fiind acut problematica.
Documentarea necesara orientarii cercetarii penale (sau cea elaborata in timpul
anchetei şi pusa la dispozitia judecatorilor pentru decizie) - fiind atit de
vasta, incit gestiunea spatiului
informatiilor pertinente reclama tehnici informatice avansate.
Poate
justitia trata o criza de o asemenea amploare,
bazindu-se pe o politica adecvata,
realizata sub presiunea societatii civile? Sa nu eludam dificultatea.
Nici macar in plan teoretic nu gasim solutii pentru asemenea catastrofe sociale
(care sa trateze de exemplu "limitele de operationalitate a justitiei, in
cazul ilegalitatilor savirsite pe scara foarte larga"?).
Ca unul care ma zbat in
fata acestor probleme de 17 ani, care a irosit ultimii ani pentru a stringe
informatii in sprijinul anchetelor existente, care s-a straduit sa cerceteze
dificultatile teoretice dar şi sa actioneze concret (cit mai are rost) - am
ajuns la concluzia ca NU dispunem de mijloacele necesare rezolvarii problemei
(si asta nici macar daca ne-am afla intr-o societate dominata de buna intentie
-ceea ce , stim bine, nu e cazul).
Citiva procurori inimosi
inarmati cu citeva masini de scris şi copiat , chibitati sporadic de citeva
persoane emanind comunicate prin care reclama "avansul dosarului"- nu
au cum rezolva o asemenea problema gigantica. Caruta aceasta nu poate fi
despotmolita decit daca avem intrunite o serie de conditii, legate prin
"si" logic:
1. Sint alocate resurse juridice
mult mai mari: procurori pentru anchete, juristi care sa trateze dificultatile
de principiu, judecatori corespunzatori (toti - nelegati de intersesele celor
vizati de Proces şi aparati de reactiile lor previzibile).
2. Sint implicati un numar mult mai
mare de intelectuali, eficaci, lucrind benevol şi cooperativ, in baza unui plan
inchegat de actiune: reperind şi depasind dificultati, avansind initiative
legislative, redactind şi difuzind explicatii care sa lumineze publicul,
cautind martori şi victime inca disponibile, sintetizind fapte şi piste- pentru
a le pune la dispozitia anchetatorilor etc.
3. Este folosit un instrumentar
specializat (informatizat) de gestiune documentara (vezi şi propunerea mea,
expusa la conferinta INSCIT de la
Merida, din 26 oct. 2006).
4. Sint adoptate legile şi emise
instructiunile de interpretare necesare (in problema prescriptiei şi
amnistiilor, privind calculul şi sursa despagubirilor, rezolvind raportul
dintre integralitatea genocidului şi divizarea cauzei pe sub-dosare, etc).
5. Este convinsa populatia, printr-o
campanie mediatica consistenta- sa sprijine proiectul, sustinind initiativele
civice şi politice oportune.
6. Este format un grup de coordonare
a campaniei globale, integrind coerent şi convergent actiunile juridice,
civice, politice, economice, mediatice etc.
7. Se pun la punct arme eficace
impotriva obstacolelor: diversiune, boicot, santaj etc .
Sintem in fata unei
alternative nete: ori de tot, ori de loc. Daca aceste conditii nu sint
indeplinite, vechilor injustitii (neresorbite) şi actualei dezolari (cronice)
li se va adauga irosirea celor ce vor incerca eroic sa lupte, lucrind insa
singuri, sub masa critica. Ei vor fi soldatii jertfiti pe un front
dezechilibrat. Vor fi victimele rautatii, nesimtirii şi imposturii altora. La asta trebuie sa mediteze cei care nu vor
decit sa arate ca se achita formal de obligatii (pentru a lua un salar), sa
creeze publicului impresia ca "se rezolva" (pentru a obtine liniste)
sau care vor sa faca un capital moral sau politic din "implicarea"
lor in dosar - simulind ca sint in plina lucrare… de deplasare a oceanului cu
lingurita.
Cum printre cei prezenti
la aceasta intilnire nu sint, cred, farsori, lunatici sau veleitari- sper ca
veti fi de acord ca nu mai putem ascunde prapastia care ne desparte azi de un
adevarat Proces al crimelor comunismului. Modul in care a fost abordat
subiectul pina acum arunca doar praf in ochii publicului. A venit momentul ca (
pe linga continuarea şi sprijinirea actiuniilor existente) sa spunem tot
adevarul, denuntind situatia actuala. E vorba de un proiect de societate, nu de
o sinecura pentru citiva profesionisti şi ocazie de afirmare pentru citiva
aventurieri. Sa facem deci un apel onest la ajutor, daca vrem ca societatea sa
se capaciteze pentru aceasta cauza, dedicindu-i un efort colectiv.
Nu vom obtine un mandat
pentru o suta de mii de procurori inarmati cu tehnica moderna şi audiind o suta
de mii de martori, ajutati de o suta de mii de intelectuali. Dar, daca nu putem
amplifica de mii de ori fortele puse in joc azi, haide sa incercam sa le
amplificam de zeci de ori, pentru ca macar o abordare partiala- selectiva dar
consistenta- sa devina posibila.
Altfel,
pseudo-combatantii de azi vor trebui mai tirziu implicati in "procesul
celor care au impiedicat sau compromis Procesul".
Ioan Rosca, cercetator, 2
mai 2007