Urături de An Nou, 1978-2012
[Īn Piatra Neamţ se păstrează
această frumoasă (şi veselă ) tradiţie. Aveam obiceiul
să-mi petrec toată noaptea de Anul Nou, mergīnd īmpreună cu
alţii cu uratul, pe la casele dascălilor şi prietenilor mei. Am
făcut-o, cu īntreruperi impuse de părăsirea oraşului, peste
30 de ani, compunīnd, de fiecare 31 decembrie, urătura Anului. Acestea sīnt singurele ciorne pe care le-am găsit... Nu pot reda
spectacolul dinafara cuvintelor (zurgălăi, hăulit, atitudini,
stări, rezonanţe)....]
[Fragment dintr-o adaptare a unei urături
clasice, găsită īntr-o colecţie- Mihai Eminescu, folosită
de mine la Piatra Neamţ, īncepīnd cu 1966 (cīnd eram elev īn clasa a 2-a)
şi urată din 1978, anual- cu completările de rigoare, īncepīnd (pe la ora 19) de la gospodăria
profesorului de matematică Ioan Zenembisi]
AHO! AHO!
SARA LU SĪNTU VASILE ONSERAT
ŞI NOI CU PLUGUL NE-AM LUAT
ŞI MULTE CASE AM UMBLAT
MULTE MĂRI AM TREIERAT
ŞI-AM AJUNS ŞI PE LA DUMNEAVOASTRĂ
BOIERI MARI
CU CASA DE MĂRGĂRITARI
CU 9 IEPE SURUIEPE
DE 19 ANI STERPE
CU COPITELE CRĂPATE
CU SĪRMĂ DE FIER LEGATE
PE UNDE ELE CĂLCA
BROASCA FĂCEA OACA-CA
MĪNAŢI MĂI!
HĂI! HĂI!
ŞI-AM VENIT ĪNCOACE
ŞI-AM MERS O BUCATĂ-N PACE
DA VRĂJITOAREA DE LA MREJĂRĂU
O VRUT SĂ NE FACĂ RĂU
DA NONGĂDUIT-O DUMNEZĂU
ŞI-O ARUNCAT-O CU CURU-N PĪRĂU
DA EA, DE AŢA IZMENELOR MELE S-O APUCAT
PARCĂ EU ERAM VINOVAT
MĪNAŢI MĂI!
HĂI! HĂI!
ŞI-AM FOST ŞI PE LA MITOC
UNDE-NGHEAŢĂ APA-N TIOC
ŞI MOŞNEAGUL N-ARE LOC
ĪNTR-UN FUND DE OBOROC
CA SĂ-ŞI FACĂ ŞI EL LOC
ŞI-AM FOST ŞI PE LA TURTA
UNDE FAC MĂMĂLIGA CĪT NUCA
ŞI-O PĂZESC 17 CU MĂCIUCA
SĂ N-O MĂNĪNCE FURNICA
MĪNAŢI MĂI!
HĂI! HĂI!
ŞI-AM FOST ŞI PE ACOLO
UNDE BABELE ARA
DE BARBA MOŞNEAGULUI SE PRINDEA
MOŞNEAGUL CĪTE-UN FIR LUA
ĪN MUJDEI ĪNTINDEA
ŞI LA LOC PUNEA!
MĪNAŢI MĂI!
HĂI! HĂI!
AM VENIT CU MIC CU MARE
SĂ VĂ CEREM DE MĪNCARE
DE-O S-AVEM CE PUNE-N GURĂ,
VOM SPUNE ŞI-O URĂTURĂ
ŞI PENTRU-N PAHAR DE VIN,
VĂ URĂM PĪNĂ MURIM!
PE-UN PAHAR DE BĂUTURĂ
FAC LA GURĂ BĂTĂTURĂ!
MĪNAŢI MĂI!
HĂI! HĂI!
IAR DE NU NE DAŢI NIMIC
VĂ URĂM UN MĪNDRU DRIC,
CASA CARE NU DĂ PLATĂ
O SĂ FIE BLESTEMATĂ!
DACĂ ĪNSĂ NU VĂ PLACE
NOI NU AVEM CE VĂ FACE!
TREBUIE SĂ DAŢI CEVA
CA SĂ SUGEM LA MĂSEA!
MĪNAŢI MĂI!
HĂI! HĂI!
IAR DACĂ POMANA-I MARE
PENTRU NOI E SĂRBĂTOARE,
ŞI-O SĂ FACEM ŞI RECLAMĂ,
DACĂ NU, ĪNSĂ-I O DRAMĂ
CASA, CHIAR DE E DIN ZID
NU-I UN LUCRU PREA SOLID,
GEAMURILE SUNT FRAGILE
ŞI DE-AVEŢI CUMVA COPILE
.!
MĪNAŢI MĂI!
HĂI! HĂI!
NU AVEM PRETENŢII MARI
DAR AVEM CIOMEGE TARI,
NU SUNTEM LA SUFLET RĂI,
DAR SE LASĂ CU BĂTĂI,
CĂCI DE-AŞA O URĂTURĂ
NU VĂ ESTE PE MĂSURĂ,
NOI AVEM ALTĂ URARE
(CU PICIOARE LA SPINARE)
MĪNAŢI MĂI
HĂI! HĂI!
[Urată īntīi de mine elevilor mei şi apoi,
īmpreună cu ei, profesorilor mei.]
Aho, aho,
Cea mai bună urătură
E din suflet, nu-i din gură
Decīt o vorbă mincinoasă
Mai bună e tăcerea
..
[tăcere prelungită]
respectoasă.
Şi-n liniştea ce-o să se lase
Toţi locatarii acestei case
Să-şi pună gīnd orice dorinţă
Căci totul este cu putinţă.
Şi-n timpul-n care vă gīndiţi
La ce v-ar face fericiţi
Noi o să vă-ntovărăşim īn gīnd
Şi o să vă-nchinăm un cīnt.
Un cīntec fără melodie
Dar totuşi plin de veselie
Căci nu există o urare
Mai pură, mai cu foc, mai tare
Decīt urletul prelungit
Īn toate zările zvīrlit.
Mīnaţi măi
[urlet prelungit]
Hăi!
Hăi!
La anul şi la mulţi ani!
După această incantaţie
Din casă ne soseşte o invitaţie.
[După zece ani,
foştii elevi īncă ţineau să-l ure pe fostul lor dascăl
]
Sara lui Sīntu Vasile onserat
Şi noi cu plugul ne-am luat
Şi imediat ce ne-am iţit
Īn Valea Viei am pornit
Că iată, sunt chiar 10 ani
De cīnd, c-o ceată de golani
Am spus, chiar cu a mea gură
Īn curte-aici- o urătură.
Şi de atunci, an de an
Am străbătut frig şi troian
Am trecut peste frustaţii
Ca să cīntăm aici ovaţii
Aşa că hai ca
să mīnăm
Un exemplu ca să
dăm:
Hăi!
Hăi!
L-am adus şi pe Livache
Pe Livache Buburache!
Aşa că forţe sunt destule
Şi burţile sunt nesătule
Şi după ce om da cu gura
Şi s-o găta şi urătura
Om stinge: dor, necaz şi chin
Īn damigenele cu vin!
Mīnaţi acum,
că de n-aude
Nu plecăm cu buze
ude!
Ştiu bine că-i un obicei
Ca urătura cu temei,
Să fie doar cu veselie
Ca să producă bucurie
Aşa că sper să am iertare
De voi produce supărare
Căci urătura ce urmează
Deşi mīngīie, nu
visează!
Căci un deceniu de urări
Nu trece fără de schimbări
Şi multe sunt acum schimbate
Şi mintea mea altfel socoate.
Dar pīnă-ncep a povesti
Mai bine ne-om mai dezmorţi.
Hăi! Hăi!
Din mintea mea ce am mai bun,
Eu iată ce am să vă spun:
Toţi aceşti ani, cu bucurie
Salutam anul ce-o să fie
Şi nu vedeam că timpul trece
Şi Anul vechi că
stă să plece
Făcusem doar o socoteală
Că īn trecut nu-i vreo scofală
Că īn trecut e viaţă moartă
Iar viaţa-n viitor se poartă
Acum cīnd mă gīndesc mai bine
Nu prea mai sunt sigur pe mine
Căci viaţa cea din viitor
Ne micşorează pe mosor
Să nu mă prindeţi de urechi
Nu vreau să ur la anul vechi
Că doară nu-s aşa nerod
Să fac la anul vechi prohod.
Dar iată-aici am vrut să-ajung
Să vă urez un an mai lung.
Desigur, bun, şi cu de toate
Dar cīt mai lung, dacă se poate
Şi cīt mai greu trecut la spate.
Am spus flăcăi pentr-un an lung
Dar vorbele nu-mi mai ajung.
Hăi! Hăi!
Vorbim de timp atīt de des
Dar vezi că nu ne-am īnţeles
La care timp ne referim
La cel pe care īl simţim
Sau cel ce trece nemilos
Īn al savanţilor folos?
Căci de vorbim de cel simţit
Un lucru l-am descoperit
Şi la ce am vrut s-ajung
De cīnd cu vorbele vă-npung
Şi dacă nu ar fi aşa
Şi dacă noaptea ar cădea
Pe tot ce laşi īn timp īn spate
Atunci ce rost ar fi īn toate
Ar fi doar trecere de fum
Dar niciodată n-ar fi drum
Şi tot cei nou nu are rost
Căci poate-i vechi şi tu eşti prost.
De-aceea īntr-o amnezie,
Un an nou nu-i o bucurie.
Acum dară să
mīnaţi
Timp să
răsuflu să īmi daţi
Că fiecare an ce vine
Toţi anii vechi īn el conţine
Şi la fiinţe gīnditoare,
Timpul vechi nicicīnd nu moare
Apare deci īn anul nou,
Şi anul vechi, ca un ecou
Să salutăm cu
veselie
Şi anii vechi ce vor să vie!
Hăi!
Hăi!
Rămīne doară să
vă spun
De ce-am bătut atīta drum
Lăsīnd īn urmă mări şi ţări
Săpīnd īn timp calde cărări,
De ce suntem acum aici,
Atīt de falnici şi voinici.
Că īncă n-om fi-nebunit
Să ne jucăm filozofīnd!
Răspunsu-i unul şi mi-e drag
Să-i fiu chiar eu acum steag:
Īn curte-acum, printre golani
Se află şi vre-o zece ani
Ce au venit să se-ntīlnească
Īn astă curte bătrīnească
Cu anul nou ce-l aşteptaţi
Şi-ar trebui să-i adunaţi!
Căci am īnvins orice-amnezie
Şi am venit la datorie!
Sper c-aţi ghicit ce-am vrut să spun
Şi v-am mai spune un gīnd bun
Dar vezi că-i scris că
noi bărbaţii
Ne exprimăm doar īn ovaţii:
Hăi!
Hăi!
Ajunge tonul serios
N-avem secunde de prisos.
[Īn care se simte speranţa că
lagărul din jur va cade, dătătoare de chef]
Aho! Aho!
Am venit cu toţi īncoace
Ca să vedem ce mai face
Profesorul omeniei
Aciuat īn valea Viei!
Să-i urăm de sănătate;
Belşug mare de bucate!
Să-i fie viaţa frumoasă;
Numai rīs s-audă-n casă!
Tot ce vrea, să reuşească!
Tot ce-ncearcă-să'mplinească!
Şi de are vre-o speranţă
De-o schimbare de substanţă,
Īi urăm şi ne urăm:
S-apucăm să o vedem!
Aşadar să īndemnăm,
Anul nou să-ntīmpinăm!
Hăi!........
Anul care a trecut
Ne-a adus tot ce-a putut:
Boală multă; supărare
Griji grămadă, foame mare;
Umilinţe şi eşec
.
Dar ne-am spus că toate trec;
Că, de ne-ar fi mers mai bine
Am simţi acum ruşine
Căci nu poate avea spor,
Decīt unul vīndut lor!
Dară noi, rīzīnd de toate,
Om mai da un an la spate,
Şi ca să vină altul , bun,
Porniţi flăcăi, mīnaţi
acum!
Hăi!.......
Dar uite că, venind īncoace,
O gură rea nu ne-a dat pace:
Mergeţi degeaba-n Valea Viei
Purtaţi de flacăra beţiei!
C'-al
vostru om nu pune-n gură
Nici un strop de băutură!
I-a spus un doctor criminal,
Că vinul strică la moral!
Şi cum moralul (ştiţi prea bine),
Cu mari eforturi se-ntreţine,
Probīnd virtuţi de mare stoic,
Rezistă patimei, eroic!
Dar noi tot am venit īncoace,
Că vinul apă nu se face!
Mīnaţi băieţi, ca'n astă casă
S-apară vinul iar pe masă!
Hăi!......
Căci alţii zic (o lume rea!)
Că el să bea tot ar mai vrea;
Dar a rugat pe cei din casă,
Să-l lege de-un picior de masă:
Cīnd cīntă vinul (
la turnare!)
El să n-ajungă la pahare!
La fel precum Ulise, o altă minte greacă,
Lăsa (plīngīnd) sirenele să treacă
Se spune chiar că de o vreme,
Şi el le lasă-n pace pe
.. sirene
Dar toate astea stau sub semnul
īndoielii
Căci cine fu Ulise? Maestrul păcălelii!
Mīnaţi flăcăi şi vom vedea
Zenembiziada, cum va continua!
Hăi!
Hăi!
Nici la sirene, nici la poloboace,
Atunci ce poate omul nostru face?
Nu ţineţi cont - a
spus atunci cutare
Că a rămas cu viciul cel mai mare:
Rezolvă, cu o insistenţă fanatică,
Probleme din
.Gazeta matematică!
O tară veche care, atīt l-a stăpīnit,
Īncīt pe multă lume, cu ea a molipsit!
Şi noi, cu plugu-n uşă, suntem dintre aceia:
Mai dragă ne e cartea, ca vinul şi femeia!
De nu vă vine-a crede, puteţi, ca să probaţi,
La noi acasă fete şi vin n-o să aflaţi!
Mīnaţi flăcăi, mīnaţi acuma
Că prea ne-am īntrecut cu gluma!
Hăi!
Hăi!
Ne vine greu, acuma la sfīrşit,
Să vă urăm un lucru potrivit,
Dacă-i adevărat că dragostea de carte,
Cu alte vicii nu se mai
īmparte
.
Suntem siliţi să facem o schimbare
Īn clasica noastră urare:
Īn loc de-o īntīlnire c'o fetiţă,
Lecturi din Năstăsescu Brandinburu Niţă!
Īn loc de un pahar cu vin,
Se poate folosi un
Ghiunter şi Cuzmin !
Nu are rost să mai goliţi butoiul,
Cīnd īl aveţi alături pe
.Turtoiu!
Intrīnd īntr-o poveste, puteţi risca o sfadă:
Mai bine: Corduneanu, Pop, Grămadă!
Ce rost are īn chefuri să risipiţi vre-un ban,
Cīnd este atīt de ieftin
. Stamate şi Stoian?
Siretski plin de farmec, Ţiţeica cel glumeţ
Chiar Perju cel zănatic sau bravul Roşculeţ
Vă pot asigura o mare fericire
Dacă le staţi aproape cu veşnică iubire!
Mīnaţi flăcăi, n-avem alegere,
Acuşi ne omeneşte c'o culegere!
Sperăm īnsă cu toţii că la'nceput de an,
Să nu ne daţi să soarbem din Ţiu şi
Pīrşan!
Puteţi pune pe masă, eventual īn şir
Fripturi şi nu Rodica, cīrnatul Trandafir
Mai bun ar fi salamul şi mai bună fleica
Decīt orice problemă din Ţiţeica!
Căci nu puteţi cinsti vre-un om
Cu vre-o perlă din
. Iaglom.
Să ţineţi cont că suntem grup
Şi că avem foame de lup!
De veţi aduce vre-o friptură,
O controlăm de signatură
Şi dacă are rangul mare,
Īi facem o permutare
C-avem un corp tras prin inel
Aşa că'ncap multe īn el
Căci dup'aşa o urătură,
Se cere multă băutură
Că dup'aşa multă strigare
Ar fi nevoie de mīncare
Şi ori ne daţi, ori nu ne daţi
Acum ne despărţim ca fraţi!
Mīnaţi măi:
Hăăăiiii!...
La anu' şi la mulţi ani!
[Compusă şi urată bătrīnilor deţinuţi politici
din Piatra Neamţ, care au plīns rīzīnd şi unor proaspeţi
parlamentari care au rīs mīnzeşte... Aş dori să vă pot reda
faţa lui Neculai Popa, terciuit la Piteşti, cu 17 ani de
puşcărie la activ, sau a bătrīnului ofiţer Radu,
hăituit pentru campania din est, sau a
lui Mihai Mancaş- exceelentul profesor de romānă...
proaspăt deputat pe listele
FSN-ului, īn timpul acestei urături..!]
Aho! Aho !
Mīine
anul se'noieşte
Şi
pe noi greu ne găseşte !
"Sīntem siliţi să-ţi raportăm
solemn",
Sfinte Vasile, "comandant suprem",
"Stima noastră şi
mīndria",
C-a dat de dracu' Romānia !
Comunişti-s la vedere;
Activiştii fac avere :
Infractori'au dat de miere;
Se
aburcă hahalere;
Securiştii par a cere,
Multilateral putere ;
Prostii
rabdă īn tăcere;
Noi
bocim ca o muiere
Şi
fugim după himere !
Strigaţi acum, cīt se mai poate :
"Sfinte Vasile, vrem dreptate !"
HĂĂĂI!
HĂĂĂI!
Ai să ne'ntrebi acum fără umor,
Sfinte Vasile,..."brav
conducător",
Cum de-am ajuns īn'ast impas
După al revoluţiei sfīnt ceas ?!
Noi īnţelegem marea ta mirare,
Căci n-ai văzut de ce au fost īn
stare ?
Să ne permită "critica de jos
īn sus",
Să te'ntrebăm : Un an, unde te-ai
dus ?!
Tu n'ai ştiut atunci cīnd ne-ai
lăsat,
Că-i greu să dormi cu comunişti
īn pat ?
Uşor iţi vine-acuma să ne
cerţi ;
Va trebui pe dată īnsă să ne
ierţi,
Deşi nici pe departe "nu am realizat
Indicatorii planului" de... decomunizat !
Căci ne-ai cerut prea mult, īn prea
puţine zile,
"Tovarăşe"....Pardon
!....Sfinte Vasile !
"Darea de seama ne-o primeşte,
aşadar",
Şi-aprobă-ne să trecem al
anului hotar !
Strigaţi, nu-i un secret, e fapt
ştiut :
Tovarăşii din nou au apărut ;
HĂĂĂI!
HĂĂĂI!
Īn primul rīnd s-a remarcat
Reţeaua ce-n televiziune-a operat !
Cu abnegaţie, de-a lungul unui an,
Tīmpul Valeriu şi spīnul Răzvan,
Au reuşit ca să păstreze vie
A comunismului stafie,
Īmbălsămīnd-o (să nu
putrezească)
Cu lirica tovărăşească
Ce'a'ntoxicat suflarea romānească !
"Ei n-au precupeţit nici o"...
minciună,
Ştiind că fraierii o vor lua de
bună !
Nu ne certa că n-am făcut nimic,
Că uite unii'au īncercat un pic...
Şi-atunci "băieţii"
au lăsat jos microfonul,
Şi-au folosit din nou ....bastonul !
Cum să oprim teleotrava care intră-n
case
Psihoza indicaţiilor preţioase ?
"Īndrumă-ne", preabunule
Vasile,...
"Fa o chemare", ..."aloca
nişte zile" ...
Pīnă atunci ascultă-ne corul :
Arma lor cea mare, e televizorul !
HĂĂĂI!
HĂĂĂI!
Şi
poate-ţi pare nefiresc
Că ne-am pierdut acel "elan
tovărăşesc",
Dar toate au rămas pe dos
Şi spectacolu-i hidos :
Cel mai jos e cel mai sus ;
Cel mai prost īn frunte'i pus;
Handicapaţii mintal,
Nu se află la spital,
Ci stau īn academie,
Sau īndură vre-o şefie !
Hoţii şi alte scursori,
Sīnt ai legii făcători;
Ascunzīnd sub uniforme,
Caracterele diforme !
Pīnă şi pe sub sutane,
S-au strecurat nişte satane,
Ce slujesc cu rīvnă tristă
Blastfemia comunistă !
Noi te rugăm, dacă se poate,
Opreşte această strīmbătate,
"Īn patru ani şi jumătate"
!
"Şi pune-ne o pilă sus",
CĂ de nu, să ştii,...ne-am dus
!
Vom fi din nou īnchişi cei buni,
In azilul de nebuni,
"Al celor mai īnalte culmi" !
Strigaţi acum, cīt mai sīnt zile :
Sfinte Vasile, "bagă nişte
pile" !
HĂĂĂI!
HĂĂĂI!
Dar oare nu-i democraţie ?-
Ne-ntrebi vădind copilărie,
Vădindu-te supus manipulării,
Pīnă şi tu... "īntīiul sfīnt al
ţării "!
De vrei să te trezeşti din
amăgire,
Stai doar un ceas cu noi şi-ţi vii
īn fire !
Priveşte-al nostru "parlament",
Ascultă-l doar un pic pe
"prezident",
Arunc'un ochi prin primării,
Şi ai să strigi :"Văleu
copii !"
Rotit pe post de Ceauşescu,
Il vei afla pe Iliescu ;
Ideologul mai baban,
Ce īţi rīnjeşte ...e Brucan;
Se face de acuma anu'
Şi n-am scăpat de Bīrlădeanu ;
Bravul tovarăş Marţian,
Rămas de pază la ciolan;
Pe līng'acest cadrilater,
Cu ochi de vultur, dinţi de fier,
Se'agită fiul lui Valter...
(Imperativele o cer )
El moşteneşte pe bătrīnul
activist :
E foarte dac, şi foarte anticomunist !
Degeaba te apuci de nas,
Căci īn urechi te'atac'al nostru glas !
HĂĂĂI!
HĂĂĂI!
Dar ajunge cu plīnsoarea,....
"Să răspundem la chemarea...
Īntrecerii" ... la veselie !
(Chiar dacă pare'o nebunie)
"Să ne luam angajamentul" ....
Că
vom rīni tot parlamentul !
"Trebuie să facem totul" ....
Să'nchidem porcilor botul !
"Nu vom precupeţi nici un
efort" ....
Să vedem comunismul mort !
Că de-atīta aşteptare,
A anului acela mare,
Ce-aduce a noastră liberare,
Sīntem aproape de turbare !
Şă aruncam zgura din noi,
Şi
să ne smulgem din noroi,
Şi să putem īn fine, VII,
Să
rīdem ca nişte copii !
Pare desigur o poveste,
Dar mult a fost, puţin mai este !
HĂĂĂI!
HĂĂĂI!
După aşa promisiuni,
Aşteptăm şi noi minuni :
Frunză verde de castan,
Nu'i mai răbda īnc'un an,
Că trec de la bici, ...la ban !
Frunză verde de arţar,
Să apară cīt mai rar,
Că ne umplu de amar !
Frunză verde de copac,
Īnchide-i sub vre'un capac
Să nu-i mai vedem ce fac !
Frunză verde de stejar,
Pune capăt la coşmar,
Şi să'nceapă viaţa, iar ...!
Frunză verde de cais,
Să visăm c-a fost un vis
Şi să nu trăim vre-un ...bis !
Frunză verde de gutui,
Cale de mijloc, zău, nu-i
DĂ-I O DATĂ DRACULUI !
Frunză verde de cicoare,
Aruncă-i peste hotare,
De nu vor, bagă-i īn mare !
Frunză verde de pelin,
Ca s'opreşti al nostru chin,
TOARNĂ-LE CUCUTĂ'N VIN !
Mīnaţi măi !
HĂĂĂI!
HĂĂĂI!
[Zilele īn care voiam să merg cu uratul şi
nu prea aveam unde, au fost cele mai grele trăiri- ca emigrant...Degeaba
am īncercat să găsesc gazde bucuroase printre cei plecaţi de
mult, sau chiar să translez obiceiul, īn noul context, aşa cum am
făcut aici, "urīndu-mi" un coleg de doctorat de la universitatea
din Montreal, venit din Franţa...]
Aho , Aho !
Je ne sais pas si vous savez
Mais chez nous , tous les années
Ils se passe dans cette soirée
Une importante festivité
Elle nous oblige ą souhaiter
A tout ami qu'on a aimé
Un an de joie et de santé,
Rempli avec de maintes succčs
De rire et de sérénité
Des guerres gagnés et de la paix.
Qu'il accomplisse ses désirs
Qu'il agrandisse ses plaisirs
Qu'il enrichisse son esprit
Qu'il paye pour tout un juste prix.
Et finalement, dans un seul mot ,
Qu'il réalise ce qu'il veut !
Menez
maintenant, pour signaler
Que tout cela
sera du vrais !
HĂĂĂI! HĂĂĂI!
Il n'est pas de tout facile,
Je dirais męme difficile
De traduire un tel souhait
Sans qu'il perde son cachet,
De transcrire cette habitude
Qui défie la solitude.
Vous allez donc pardonner
Le résultat n'est pas parfait.
Mais pourtant on n'a pas honte :
C'est l'intention qui conte !
Nous serons donc trés contents
Si notre habitude d'antan
Vous ouvrira paisiblement
La porte vers le nouvel an !
Menez
maintenant, sans réticence
Męme si
les hōtes sont de France !
Haiiii ! Haiii
!
Il va de soi qu'un ce moment
Il faut dresser un juste bilan
Ce qui veut dire, en autres mots
Oubli du mal , mémoire du beau ...
Parlons donc des réalisations
Que vous avez dans cette maison
Et que jaloux nous admirons.
Car regardant l'année passé
On ne peut que vous envier ;
Une longue liste de succés:
Les examens -une réussite
Retardement de la faillite
Ayant pourtant une plaine marmite
Vie de famille harmonieuse
Mźme si par choix, pas trop luxueuse
Et surtout beaucoup d'amour,
Rompant la haie de la cour
Conquérant le quartier
Et gagnant le monde entier.
Il est normal
qu'un tel succčs
Doit źtre longtemps
salué !
HĂĂĂI! HĂĂĂI!
Pour ce qui est des perspectives
On attend une récidive
Cela veut dire que l'hypothese
Pour mille neuf cent quatre vingt seize
Est que bonheur, santé, argent
Seront de plus en plus grands.
Et que Maurice Jean Gabriel
Arrivera plus prčs du ciel
Sur un chemin enduit de miel
Et prčs de Lui se serra Elle ,
Qui en ajoutera du sel.
Il fera beau dans leur marmite
Est Ladislass , bien sur, profite
Pour agrandir, pour embellir
Et ą la fin, pour s'en sortir !
Il faut mener
un peut plus fort,
Pour bien
disposer la sort !
HĂĂĂI! HĂĂĂI!
Probablement vous demandez
Comment ēa va se terminer;
Si vous devrez maintenant payer
Cette litanie de beaux souhaits.
N'ayez pas peur ą cause du prix
On vous assure qu'il est trčs petit.
Chaque fois qu'on quitte une maison
Les victimes nous soulageons
Car on leur laisse dans les assiettes
Une multitude de miettes
Car on leur laisse les bouteilles vides
Mais remplies de perspectives
Car on leur laisse le plaisir
De nous voir enfin partir
Et de pouvoir revenir
Aprčs un profond soupir
A la belle tranquillité
D'une brave famille franēaise
Qui murmure sans hurler
Le rythme de la marseillaise.
Laissons- les devenir vieux
Enveloppés aux sérieux.
Mais nous,
crions maintenant plus fort
Pour montrer
qu'on n'est pas morts !
HĂĂĂI! HĂĂĂI!
[An de an mi-a fost tot mai urīt pe 31 decembrie,
īncercările mele de a recupera
artificial ceva din ce pierdusem, frizīnd
depresia, aşa cum se poate vedea mai jos]
[prima īncercare]
Aho, Aho !
Sara lu' sīntu' Vasile
Nu-i de loc ca alte zile -
Nici măcar la mii de mile
De'ale noastre goale vile
De'ale noastre mīndre case
Nalte şi īntunecoase,
Fără de stăpīn rămase,
Cu obloanele jos trase...
De'ale noastre dealuri blīnde
Invelite īn colinde,
Prinse'n jocul ce se'ntinde
Şi pe toţi azi īi cuprinde.
Jocul nopţii de An Nou
Ce n'aduce drept cadou
Nici un ban şi nici un ou
Nici la laş, nici la erou
Nici la geniu, nici la bou ...
Ci doar, de la caz la caz
Tipuri de haz de necaz
Varietăţi de rīs mīnzesc
Ce la romāni prisosesc
Şi cu care ei prīnzesc
Şi mīncarea' nlocuiesc
Iată'ne deci şi pe noi,
Tropăind īn gros noroi,
Fericiţi ca īn gunoi
Jocul merge mai īn toi.
Şi ca asta să se vadă
Din ogradă īn ogradă
Puşi pe glume, nu pe sfadă
Pe pomană, nu pe pradă
Bīntuim noi īn cireadă
Şi'asteptăm ceva să cadă.
In fiecare săptămīnă
Ţinīndu-se de mīnă
Pe gaura din Mirabel
Se strecoară Ea si El.
Nu am spus nici "Elle et Lui"
Şi nu vorbim de "He
and She".
Nu e o poveste cu dolari
Sau cu franci şi alţi piştari.
Ci vorbim exact de Ei
Toţi romāni veniţi pe lei.
Toţi romāni cu frunte lată
Şi cu contul fără pată.
Toţi romāni cu curul gol
Şi cu gīndul la simbol
Aprigi , critici , răzvrătiţi,
Cīrcotaşi, nemulţumiţi
Toţi chemaţi şi nedoriţi
Toţi sosiţi dar neprimiţi.
Se ştie că de cīţiva ani
Sătui de bine şi de bani
Şi imitīndu-i pe ţigani
Romānii ce nu mai aveau stare
Şi'au pus cortul īn spinare
Şi'au plecat īn lumea mare.
Au lăsat īn urma lor,
Pe bravul lor conducător
Īnconjurat de a'l său popor.
Au lăsat pămīnt şi case,
Rīuri , poieni mătăsoase
Flăcăi şi fete frumoase.
[a doua īncercare, īmpotmolită īn
faşă]
Aho ! Aho !
Am venit să dăm de ştire
.
[a treia abordare: anti-urătura de frustrare]
Aho ! Aho ! - de Anul Nou ...
As vrea să fac un mic cadou
Prietenilor şi chiar mie
Avizi de-un ceas de veselie
Şi să compun ca altădată
O urătură avīntată.
Apoi, să bīntui noaptea'ntregă
Pe o cărare ce mi-e dragă
Ţipīnd, cīntīnd , rīzīnd, glumind
Urīnd , dar mai ales iubind...
Vibrīnd, dar mai ales fiind.
De mīnat aş fi mīnat
Dar e tīrziu şi a'nserat
Hăi! ... Hăi! ...
Şi aşezīndu-mă la masă,
Aştept: de undeva să
iasă
Uitata undă luminoasă
Ce bīntuia din casă'n casă ...
Ea gīndul să-l īnsenineze
Şi cuvīntul să-l rimeze.
Ca să dispară pentr'un ceas
Zgura ce īmi stă pe glas
Şi să pot, īn ăst' popas
Rīde, cu rīs nemīnzesc
Crede, fără să roşesc
Spera, fără să gīndesc...
De mīnat aş fi mīnat
Dar e tīrziu şi a'nserat
Hăi! ... Hăi! ...
Şi tot īncerc să'ncep cumva
Gīndind că procedīnd aşa
Mă voi auto-inspira
Din ritmul unui īnceput
Şi nu voi mai rămīne mut.
Degeaba īnsă, inerţia
Nu mai ajunge ca făclia
Scīnteilor īntīmplătoare
Să se menţină īn arsoare
Şi să-mi ofere'un ceas de soare
Rămīne doar o īntrebare
Pentru cīt timp şi de ce oare,
Īmi suna fals orice strigare ?
De mīnat aş fi mīnat
Dar e tīrziu şi a'nserat
Hăi! ... Hăi! ...
Decīt aşa un urător,
Lipsit de suflu şi sonor
Mai bun e un televizor.
Decīt aşa o urătură,
Sleită ca o răcitură,
Acrită ca o murătură,
Rostită cu juma' de gură
Mai bineun kil de băutură.
Căci doar uitarea din alcool
Te lasă suficient de gol
Să poţi zburda cu voluptate
Uitīnd nevoi, uitīnd etate
Şi un ocean de strīmbatate
In care tre' să dai din coate
Ca să ai dreptul la un os
Pe care alţii nu l-au ros.
Voi termina deci pe'acest ton
Ce n'aduce'a revelion
Sperīnd că anii care vin
Vor fi cu mai puţin venin.
Sperīnd că anul care trece
Nu m-a făcut cu totul rece.
Sperīnd că antiurătura
Mi-a răcorit oleacă gura.
De mīnat aş fi mīnat
Dar e tīrziu şi a'nserat
Hăi! ... Hăi! ...
[Pīnă la urmă m-am decis să fac haz de
necaz, satirizīnd īncercarea unor romāni emigraţi la Montreal, de a reface
atmosfera de acasă, măcar de sărbători. M-a inspirat
primirea unor tineri colindători alienaţi şi stupefiantul
"Come, come to sărmăluţe!"- pe care-l auzisem la
bătrīnii din comunitatea romānească din jurul aşezămīntului părintelui
Popescu de pe Cristophe-Colomb. M-am decis să relev condiţia
noastră de victime eşuate īntre culturi, printr-o urătură
aparent glumeaţă, cu tragism ascuns. Am sporit ghiveciul jalnic,
ironizīnd şi bilingvismul franco-englez, de care am avut parte la
Montreal. Nu ştiu ce au simţit
cei care m-au primit īn prag...]
1
Aho ! Aho! , copii şi fraţi ,
staţi puţin şi nu mīnaţi,
līngă boi v-alăturaţi
şi cuvīntu'mi ascultaţi.
S-a sculat mai an
bădica Traian
şi-a īncălicat
pe-un cal īnvăţat
cu nume de Graur
cu şaua de aur,
cu frīul de mătasă
cīt viţa de groasă;
şi-n scări el s-a ridicat,
peste cīmpuri s-a uitat
ca s-aleaga-un loc curat
de arat
şi emigrat.
Şi curīnd s-a apucat
tot pămīntul de arat
iar romānii l-au urmat
şi de-acasă au
plecat
S-au apucat să are joi
C-un plug cu doisprezece boi
Şi cīnd pe jos,
şi cīnd pe cal
Şi cīnd pe val,
şi cīnd pe mal,
Au ajuns la Montreal .
Mīnaţi copii ca să se ştie,
Că şi aici e Romānie
-Hii ! Hii!
_____________________
2
Aho Aho , le Nouvel an
frappe a la porte du lendemain
et nous sommes venus de loin
faisant un long mais beau chemin
pour bénir tous les coins
de ce pays froid et lointain-
une habitude des romains
qui vit encore chez les roumains.
On est ici pour souhaiter
a tout le monde une bonne année
meilleure que l'an qui a passé
et toutes ceux qui l'ont précédé!
Pourquoi serait un brave franēais
Privé maintenant d'un tel souhait ?!
Allez Allez,
Heeee ! Heeeee!
On a connu maintes aventures
pour arriver dans cette posture
car il faut faire preuve de bravure
pour se hisser jusqu'ą ce mur
Montagnes et rideau de fer
lacs, champs, abimes des mers
douanes enfermant des frontičres,
ą notre passage s'opposčrent
mais de notre élan se brisčrent.
_________________
3
Aho Aho , enfants et frati
Stay un peu et don't mīnaţi
prez de bufs v-alăturaţi
and the word īmi ecutaţi
Il s'est levé last an
The bădica Traian
and il a chevauché
un horse éduqué
Withe the name of Graur
Cu şaua de aur
With frīu de mătasă
Comme viţa de groasă
And īn scări il s'est levé
Peste fields a regardé
Pour a propre place chosé
four labourer
and semer
And soon il a commencer
The neted field a labourer
īn lungiş
and curmeziş
He started in a joi
With a plug and douze boi
Beuf bourei
At the coada codălbei
And in front ţīnţărei.
Allez-y boy !
Hiii! Hiii!
All the day a travaillé
Brazdă neagră-a renversé
and in brazdă a semé
petit blé et ble d'été
Deie God de se lever
Allez boy !
Hoiiiii ! Hoiiiii!
And when the work est fini
iată mări se stīrni
a big wind sur toute la terre
and a lot of rain cadere
la terre s'a răcorit
And sămīnţa a-ncolţit!
Allez Boy !
Hoiiiii ! Hoiiii!
Chaque lună
And săptămīnă
He-şi umplu cu water mīna
And se duse pour qu'il vadă
If God gived him any roadă
et s'il est apparu, le blé
et s'il a le spic doré
It was in spic as vrabia
He was in pai as trestia
Allez boy !
Hoiiii ! Hoiii!
Troian quiqly s'est tourné
And from the grajd il a extrait
Un other horse more năzdrăvan
Şi pe taste-ul lui Traian.
Noir comme le corbeau
Rapide comme le feu
Nu-l prinde mźme le lieu
With potcoave de argent
Very spornici for the run
Allez boy !
Hoiiii ! Hoiii!
Il a chevauché trčs gai
Et ą Tighin il a marché
Pour acheter un peu d'acier
ca să facă seceri mari
pentru secerători tari
şi să facă seceri mici
for little children voinici
et autres, plus mărunţele
cu manunchi de floricele
pour les filles tinerele
et épouses ochişele
Allez boi !
Hoiiii! Hoiii!
Şi-a strīns fine
Şi voisine
Şi toţi finii
Şi voisinii
Et vre-o trois babe bătrīne
Qui connaissent rīndul la pīine.
Şi les a menées vers les champs
Pour que la terre travaillant
Elles sentent răcoare du
vent
Allez , boy !!!
Hoiii Hoiii!
And with the left apucau
And with the right secerau
And prin lan īnaintau
It seems that she īnotau
Others dans leur dos legau,
Snopuri hautes adunau
And beautefull clăi ridicau
And to the son se uscau
Allez , Boy !
Hoii!! Hoiiii!
Then, les chars remplissaient
Et toutes les transportaient
Et girezi nalté montait
Īn capul pămīntului
Īn steriţa vīntului;
Then aria īşi făcea
And from the grajd mai aducea,
ten iepe
all sterpe
And from de par le lega
Şi pe toutes les mīna
Tout autour du par
Et sur le fatar
Allez boy,
Hoiii ! Hoiii!
Iepele mereu rana
Funia se tot serra
De par iute arriva
Et le blé se treiera
Şi le boys īl vīntura.
Dimerlia scutura
harabalele-ncărca
Şi la moara le pleca
Allez boy ,
Hoy ! Hoy !
Mais thiefa de moara
When she saw atītea cară
Incarcate cu povară,
Put the coada pe spinare,
And she left īn fuga mare
To the lunca de scăpare
Lunca mare
Frunză n-are
lunca mică
frunza-i pică
Iar morarul -meşter bun
Saw the moara prin cătun,
and he took cojoc miţos
and he dessed it pe dos
and sh took ciocanu-n brīu
and sh took also un frīu
and then quicly alerga
moara cu frīu o lega
şi-o apuca de călcīi
de-o punea la căpătīi
şi-i da cu matrou-n şele
de-o asseya pe măsele
Allez băi !
Hăiii !Hăiii!
Il la prenait de laptoc
S-o da iar īn vad la loc,
Et versait deasupra'n coş
Petit blé din cela ros
Le blé s-asseyait sur
vatră
Din corbeille tombait
sous piatră
Et from piatră īn
covată
Coulait farina
curată
Allez Băi !!!
Hăi ! Hăi !
Troian fort se réjouissait
zeciuiala il donnait
le morar recompensait
puis sur le cheval montait
et il retournait trčs gais
avec les gars qu'il conduisait
et le bufs se opintaient
et les roues scirtiaient
Allez boy !
Hoy ! Hoy !
Voila la belle jupīneasă
Dochiana cea frumoasă
elle entendait tocmai din casă
le chiuit des gars
le scīrţit des
chars
And in camară she allait
And from the cui she choississait
Sita mare şi cam deasă
Tot cu pīnză de mătasă
Sufleca ea mīneci albe
Et montrait les braţe dalbe
And cernea, mări cernea
And the snow se aşternea
En haut les tambours battaient
En bas negura tombait.
Allez Boy !
Hoyyy ! Hoyyy!
And then mana plămădea
And lăsa until dospea:
Et puis colaci īnvīrtea
Sur la pelle les renversa
Et dans le four les jeta
Then again avec lopata
Rumeni īi scotea şi gata.
Atunci partageait vre-o cinci
La garēonii mai voinici
Et distribute three colăcei
To the children mititei,
And bărbatului de vis
Elle distribuait un kiss.
Allez boy !
Hoy !!
As God a donne cet an
Belle holde to Traian
astfel qu'il donne a vous
pous partager avec nous
Let your house
be a house
And your table
be a table
tot cu teiblele īntinse
şi cu feisele aprinse
tot cu hausele grijite
cu good oaspeţi locuite
şi la anul să trăiţi
şi să vă găsim īnfloriţi
ca merii
ca perii
īn mijlocul verii.
Allez y !
Hoiiii !
De urat we whold ura
But on a peur qu'o īnsera
Prčs de courtea dumneavoastră
Et trčs loin de casa noastră
Car pendant que vous avez
cours hautes et luminé
văruite
şi lipite
et fenetre strălucite
nous avons bordeie mici
bons pour des plugari voinici
veltucite
şi lipite
şi cu stuh acoperite
But combien paie chez nous
Autant de l'argent chez vous
De urat am mai ura
but on a peur qu'on īnsera
and we have to cross īn cale
o dumbravă rea din vale
were there are fete nebune
qui nous jettent cu alune
et se leagă de feciori
as the bees se lient de flori
et le-ncurc cărările
tot cu dezmierdările.
[La revenirea īn Piatra Neamţ am compus
o urătură care făcea sinteza anilor precedenţi- din care
erau reproduse fragmente cuprinse īn această sinteză ]
1
Prin anul şapte zeci şi şapte,
Au īnceput un şir de fapte,
Săvīrşiten ceas de noapte
Ritualuri incantate,
Nu urīte dar ciudate,
Īn Valea Viei aşezate,
Un sfert de secol repetate,
Şi de Anul Nou legate,
Şi de Tolos provocate,
Am venit să urlăm şoapte,
Despre toateaceste acte
Mīnaţi măi,
Hăăăăăii!
[fragmentul retrospectiv 1]
2
La īnceput cei ce veneau
Matematica iubeau
Şi probleme proslăveau
Dar de fapt ei se bucurau
De omul ce-i călăuzea
Şi care totuīncălzea
Şi fermeca ce atingea,
Şi victimeleşi fascina
Deşi nu eram elevi răi,
Uram ca nişte nătărăi,
Mai mult măscări, glume prosteşti
Īmpunsături prieteneşti
Şi īndemnuri golăneşti,
Īn veşminte strămoşeşti,
Pomanagii fără ruşine,
Cīntau mai mult ca să bea bine,
Iată deci cam cum suna
O urătură haimana:
[fragmentul retrospectiv 2]
3
Apoi anii au trecut
Şi elevii au crescut
Şi au plecat la facultate,
Simulīnd că-nvaţă carte.
Doar atunci au priceput
Cavuseserăn trecut
Un baci grec de nentrecut
Şi o ceată de temut
Şiaprinşi de melancolie,
După vechea nebunie
Īşi ţipau ăn Valea Viei
Pledoaria omeniei,
Īncercīnd gluma cu tīlc
Şi petrecerea īn pīlc
Dar despre acesteevenimente
Nu prea avem documente,
Nu ne-a rămas decīt o urmă,
A unui urlet tras īn turmă
Era o noutate ca strigare:
Urătura de turbare!
[fragmentul retrospectiv 3]
4
A urmat o scufundare
Din turbare īn visare
Şiun val de filozofare
Sa strecurat īn urare
Cīci salutīnd an după an
Am auzit clar īn timpan
Sunetul timpului ce trece
Şi cu īncetul ne petrece
Cătreun ţinut un pic cam rece
Să urmărim un citat
Din acest tip de urat:
[fragmentul retrospectiv 4]
5
La pragu luoptzeci şi nouă
Veni o urătură nouă
Īn careau fost amestecate
Urări fireşti, versuri ciudate
Şi, printre glume răsuflate
Ţipa un dor de libertate
Şi o dorinţă de dreptate
Dar frica de securitate
Ducea la şoapte pe la spate
Şiatunci, la Zorba īn pīrleaz,
s-a practicat haz de necaz:
[fragmentul retrospectiv 5]
6
Era normal ca după revoluţie
Al nostru ritual să intren evoluţie
Am pus atunci īn fiecare vers
O ură ce niciodată nu s-a şters
Faţă dea comunismului stafie
Ce bīntuie prin biata Romānie
Şi s-a văzut atunci de-odată
Ce năzuinţe ascundea a noastră gloată.
[fragmentul retrospectiv 6]
7
Dar anii au trecut şi din păcate
Ni s-au urcat din nou Tovarăşii īn spate
Şi au rămas ai naţiei călăi,
Căci nu am reuşit scăpa de ei
Şiatunci ne-am pomenit cuprinşi de disperare
Unii zbătīndu-ne sub apăsare
Alţii punīndu-şi coada la spinare
Puteţi vedea această neagră stare
Dintr-un fragment numit anti-urare:
[fragmentul retrospectiv 7]
8
Plecat printre străini, an după an
Reamintindu-mi īmpreună ce făceam
M-am apucat să scriu o urătură
Care saraten ce măsură
Ne-anstrăinat grozava strīmbătate
Ce ne-a zvīrlit departe de cetate
Sperăm cacest fragment de streche,
O să vă zgīrien ureche
Şi că această franco-anglo-urătură
O să văaducă acriturăn gură:
[fragmentul retrospectiv 8]
[Entuziasmul revenirii dese pe acasă s-a
transformat, an de an, īntr-o nouă dezamăgire. Noul om nou sosise la
Piatra Neamţ şi era pe cale să ucidă vechiul suflu,
fără a pune ceva īn loc]
Aho!Aho!
S-ar putea să vină un timp īntomnat,
Īn care să nu ne mai rămīnă nimic de urat,
Căci sufletul Omului Nou, modernizat,
De pasiuni şi
năzuinţi va fi vidat.
Şi nici măcar nu va mai şti că e păcat,
Că a fost astfel prelucrat şi educat.
Şi-n prag de an n-o să aştepte ăst mīnat:
Arătaţi-i măi!
Hăi! Hăi!
Ar putea veni un timp īmpotmolit
Īn care Omul să se fi domesticit
După o luptă dīrză şi un chin cumplit
Sau, după scufundare petrecută liniştit.
Şi nici măcar nu va mai observa că e cumplit
Că planul dea ne transforman furnici, a reuşit
Şi că pe Dumnezeu l-am plictisit
.
Protestaţi măi!
Hăi! Hăi!
S-ar putea să cădem īntr-o palidă Eră
Cu cerunlocuit de o anostă himeră,
Īn care doar ce e vulgar şi calp prosperă
Şi nimeni īn īnălţimi nu mai speră.
Un timp īn care Binele şi Răul nu diferă
Şi setea de Frumos şi Drept disperă
Lăsīnd loc numai pentru hahaleră,
Rezistaţi măi!
Hăi! Hăi!
Ai avea motive serioase să te temi,
Că ar putea veni astfel de vremi,
Şiaşa un viitor, să nu-l mai chemi!
Căci decīt īn zădărnicie să te scremi,
Īnvins de dor de sens, pierdut, să gemi,
Şi răpus de revoltă, amar să blestemi,
Mai bine să dispari la timp, mīncat de viermi,
De aceea urlaţi, măi!
Hăi! Hăi!
Probabil staţi şi vă-ntrebaţi
Cu ce-aţi greşit, cu ce-aţi fost vinovaţi
Ca un aşa urat să auziţi, să suportaţi
Şi īncă, de la cei ce vă sunt fraţi!
Dar vă rugăm să nu vă supăraţi
Şi īn loc să vă miraţi,
La ce-am strigat să meditaţi.
Ia mai īntăriţi, măi!
Hăi! Hăi!
Acest discurs a vrut să vamintească,
Că flacăra e omenească
Doar cīnd scīnteia e dumnezeiească!
Că omul care, rătăcit-īşi lasă sufletul
răcit,
Nu va să moară
.. a murit!
Aşa că iată, acest an, nu vă urăm nici vin ,
nici ban
Ci vă urăm, pe cīt se poate, să rezistaţi cu
demnitate
Să nu lăsaţi sufletun spate
Să-l creşteţi īn spiritualitate
Să rezistaţi, cu omenie,ţla timpul care stă să
vie.
Mīngīiaţi, măi!
Hăi! Hăi!
[Dacă nu am fi īmbătrīnit toţi , am fi
simţit atīta tristeţe?
Dacă nu ne toca Tranziţia, am fi īmbătrīnit altfel? ]
1. Aho ! Aho!
Se spune că mīine, anul se' īnnoieşte,
Din păcate, pe noi, tot mai vechi ne găseşte!
Īntr-o lume rea, din minciuni şi trădări
plămădită,
Navigăm absurd, rătăciţi pe'o mare otrăvită:
A compromisurilor cu care plătim supravieţuirea,
A uitărilor prin care se căleşte nesimţirea,
A visărilor care plămădesc salvări virtuale,
A laşităţilor care corup emancipări reale.
Dar, ca să ne mai scuturăm de noroi,
Să mai scăpăm de veninul din noi
Urīţi flăcăi,
Hăăăiii, hăăăiii !!
2. Cum am ajuns īn astă'nfundătură?
Cum s-a putut aşa o căzătură?
Din punctu'n care ne-a adus experienţa comunistă,
Cum de a fost posibil să fim conduşi pe-o pistă,
Pe care să se poată luneca şi mai la vale,
Către hăul alienării sau degradării totale?
Cum de cedăm mai iute la manipulări,
Decīt la forţă şi ameninţări?
Sīnt īntrebări prea mari pentru o urītură,
De-abia le mai putem elibera din gură
Urīti măi,
Hăăăiii!
Hăăăiiii !!
3. Să fie īnsă boala doar īn noi?
Să fim urmaşi nevrednici de bunici eroi?
Să fie vorba doar de "post-modernitate"-
Anost mormīnt al unei umanităţi eşuate?
Sau sīntem victimele unei operaţii criminale,
Trăind efectele unei "degenerări" letale,
Pioni neputincioşi prinşi īn metabolism īmbolnăvit
Guvernat de un grup profitor, total ticăloşit?
Şi contra celor care ne sufocă, trăind ca o
căpuşă
Mai reuşim doar un urlet să scoatem din guşă:
Urlaţi măi,
Hăăăiii ! Hăăăiii!
4. Sīntem surpaţi sistemic şi deformaţi... global
E prea mic fiecare, ca să scape de val !
Procesul exploatării e'atīt de complicat,
Că victima nu ştie ce i s-a īntīmplat!
Ea e domesticită cu mult rafinament
Şcoala o educă, dresorii'o reprezintă'n parlament
Poliţia veghează, bancherii păstoresc,
Iar statul ne sculptează, din plastic sufletesc !
Dar cīnd observi că omul nu-i fiul mamei lui,
Iţi vine ca să blastemi părinţii lui haihui.
Urīţi măi !
Hăăăiii ! Hăăăiii !
5. Īncet, īncet celula, captivă'n corp bolnav
Nu are cum să scape, se'mbolnăveşte grav;
Iar cīnd şi anticorpii politici sīnt corupţi,
Nimic nu mai opreşte căderea celor mulţi.
Probabil că doar astfel putem să explicăm
Spectacolul penibil ce peste tot vedem:
Bătrīni fără credinţe, tineri fără nobleţe,
Barbaţi fără coloană, fete fără fineţe,
Deştepţi şireţi şi cinici- ce n'au ce să
ne'īnveţe.
Ca să putem uita puţin patibularele lor feţe,
Urīţi-i măi
Hăăăiii ! Hăăăiii!
6. Această prăbuşire, nu-i singurul motiv,
Că omul se destramă īn proces coroziv;
Contribuie la asta şi faptul, prea devreme īmplinit,
Că războiul său filozofic pare īmpotmolit!
Pierdut'am bucuria de a căuta mereu
Un echilibru trainic īntre Lume şi Eu;
Nu mai vedem paharul īntreg : şi gol şi plin;
Nu savurăm misterul şi viaţa ni-i un chin.
Şi rămaşi suspendaţi īn neant, īntre dogma şi mit,
Am pierdut glasul tainic, revenind la răcnit:
Răcniţi măi
Hăăăiii ! Hăăăiii
7.Am spus toate acestea , deşi nu-s prea hazoase
Şi nu se'obişnuieşte să le sameni prin case;
Nu e treabă de şagă să strici sorcovitul
Şi īn loc de urat
să vii cu urītul !
Dar cred că aşa putem arăta şi celor ce vin
Că "Jos comunismul !"- e mult prea puţin !
Şi numai adevărul, spus īntreg şi tare
Poate să explice această urare:
"Să vă aducă, anii care vin,
Viaţa mai curată,īntr-o lume dreaptă, cu chin mai puţin,
Multă sănătate, minte ascuţită, suflet mai senin
Adevăr şi sens - nu doar cămări cu poloboace de vin,
Să puteţi rămīne'n picioare, sfidīnd gravitaţia
urīţirii
Ajutīnd şi pe alţii să iasă din hipnoza'īmblīnzirii.
Să păstraţi aprinsă īn voi scīnteia de divinitate,
Ce vine din mister, pīlpīie īn toţi şi izvorăşte'n toate.
Să rămīneţi vii, luminaţi de patimi creatoare,
Amintindu-vă că dumnezeul din fiecare - nu moare!
Doar aşa se poate vărsa īn iubire furia şi ura,
Doar aşa putem recupera din blestem - urătura
Mīnaţi acuma măi :
Hăăăiii ! Hăăăiii
[Nu ştiu dacă īn acest an am mai compus
şi o urătură specială.
Dacă nu, ne-am rezumat la a relua această urătură
foarte veche, preluată de dl. Mihai
Roşu, membrul cel mai īn
vīrstă al echipei noastre- stins
īntre timp]
Aho, aho,
De cīnd seara lui sfīntu Vasile a-nserat,
Pluguşor ca al nostru
Pe brazdă, n-a mai umblat!
Aşa nou şi ferecat,
Cu grindeiuri poleit,
Cu dumbacul de argint,
Merge bine la pămīnt!
Cu boii de la roate,
Cu coarnele-mpreunate,
Cei de la pripon,
Pămīntul răstorn,
Cei dinainte, cu coarne zugrăvite
Pe jumătate poleite!
Mīnaţi măi!
Hăi! Hăi!
S-a sculat jupīnul gazdă
Īntr-o sfīntă joi,
Şi-anjugat 12 pluguri cu boi.
Şi-a plecat la cīmpul curat,
La mărul rotat,
Unde-i bine de arat.
Şi-a arat cīt a arat,
Brazda neagră-a răsturnat,
Grīu de vară-a semănat,
Grīu de vară cu negară,
Să răsară pīnă-n seară,
Grīu mărunt cu arnăut
A dat Domnul, s-a făcut
Şi la noi şi peste Prut!
Şi s-a dus jupīnul gazdă,
Şi-a văzut grīul
că-i frumos
Cum e faţa lui Hristos
Īn spic ca vrabia, īn pai ca trestia
Cu grăunţe sclipitoare
Ca mărgăritarul cel mare
Hăi! Hăi!
Iară jupīneasa gazdă
De bine ce-i părea
Scoase o mīnzoacă mititea
Luminoasă ca o stea
Ci-o-ngrijea şi-mpodobea
Pīnse aruncă pe ea.
Şi zbură īn ceea ţară
Şi strīnse secerători
Tot feciori de negustori
Şi mai strīnse-o clăcuşoară
Cu vecini, cu vecinele
Şi mai multe copile străine
Bunăoară ca şi tine.
Iar jupīn gazdă de bine ce-i părea
Scoase 12 armăsari nejugăniţi
La picioare potcoviţi
Cu potcoave de argint
Merge bine la pămīnt!
Cu nările suflau,
Cu cozile vīnturau
Cu uechile-n saci turnau!
Mīnaţi măi!
Hăi! Hăi!
Iar jupīneasa gazdă
Bătu īn sită şi-n covată
Şi făcu un colac mare, cīt o roată
Şi l-a pus īn cui la răsărit
Să fie pentru plugari dăruit
Mai făcuse 12 colaci mai mititei
Pentru plugarii mărunţei.
Mīnaţi măi!
Hăi! Hăi!
De urat am mai ura
Nu ni-e teamă c-onsera
Că suntem de ici colea
Damai avem a umbla
Multe gazdea colinda
Tot boieri ca dumneata
Vă dorim canul ce vine
Să v-aducă numai bine
Sănătate, bucurie
Īn belşug şi armonie!
Opriţi plugul măi flăcăi!
Hăi! Hăi!
[Cu o izbucnire de activism s-a terminat anul 2008, īn
care am īncercat să lansez reţeaua de solidaritate
justiţiară, ca proiect al asociaţiei CIVES. Aşadar, avem aici o
urătură-raport ]
Aho ! Aho!
Am venit să vă spunem o poveste dureroasă,
Dar şi să vă aducem o veste frumoasă.
Despre boala gravă care a lovit a noastră ţară,
Dar şi despre cum vom lupta noi, ca ea să nu moară.
Să vă vorbim despre patologia justiţiei strīmbate
Ce este pe cale să facă praf orice vis de dreptate.
Despre modul īn care agresiunea comunistă,
A adus oameni şi cetate īn starea cea mai tristă.
Despre efectele cumplite ale unui īndelung genocid,
Realizat de securitate şi condus de partid.
Despre dezastrul produs de Tranziţia criminală,
Care a īnlocuit parşiv o trădată şi deturnată
răscoală,
Doar pentru a proteja autorii măcelului şi tīlhăriei
"roşii"
Care ne-a golit hambarele, urīţit sufletele şi secerat
moşii,
Īmbogăţind Tovarăşii ciocoiţi, trecuţi īn
lumea baronilor,
Prin jefuirea şi acapararea avuţiei sclavilor
Toate acestea ne izbucnesc azi ca un scrīşnet din gură,
Şi ne provoacă la această urătură !
Mīnaţi măi !
Hăi!!!!! Hăi!!!!!
Am venit deci ca să vă descriem un sistem criminal,
Care a prins īn gheare ţara şi o sufocă fatal,
Judecători venali, care dau la comandă sentinţe arbitrarii,
Avocaţi parşivi, care nu se gīndesc decīt la onorarii,
Petenţi īmpiedicaţi să găsească probe īncuiate
īn fişete,
Procurori care īnfunda piste şi īnmormīntează anchete,
Funcţionari care interpretează legea abuziv şi
răuvoitor,
Legiuitori care pun la punct nestingheriţi otrava legilor
Doctrinari care justifică cu rīvnă orice nedreptate
Jurişti educaţi prost şi aleşi prin selecţii
trucate
Personaje lugubre lăsate să facă ce vor
Fără ca victimele să poată stăvili
batjocorirea lor
Societate otrăvită multilateral de generalizata
injustiţie,
Reprezentată fals, de partide aflate īn falsă
competiţie,
Instituţii putrezite, colcăind de mafii care uzurpă
statul
Silind cetăţenii să-şi părăsească
sufletul, punga şi satul
Toate acestea ne izbucnesc azi ca un scrīşnet din gură,
Şi ne provoacă la această urătura !
Mīnaţi măi !
Hăi!!!!! Hăi!!!!!
Drept care noi propunem, şi-om răspīndi prin ţară,
Un proiect CIVES, vizīnd solidaritatea justiţiară.
Prima echipă va cerceta ce ne-au făcut ticăloşii,
Stabilind cauzele şi efectele ciumei roşii,
Evaluīnd pagubele şi analizīnd cum ar trebui reparate,
Văzīnd de ce persistă atīta strīmbătate,
Şi pregătind pentru fiecare tip de fărădelege un
dosar,
Ca pe un bulgare care provoacă un "tsunami
judiciar".
A doua echipă va investiga marele jaf continuat,
Căutīnd probe despre un furtul operat şi camuflat prin stat.
Echipa trei va folosi toate aceste date,
Sprijinind bătălia victimelor pentru dreptate,
Ajutīndu-le să lupte īn procese civile şi anchete penale,
Cu injustiţia care a cucerit atītea tribunale.
Pentru a face cunoscut tuturor al nedreptăţii teatru
Prin promovare şi implicare - va lucra echipa patru.
In fine, pentru ca toate acestea să nu rămīnă visare,
Este nevoie de o echipă de organizare,
Care să perfecteze un plan, urmărind apoi realizarea,
Să răspīndească īn lume structura, dar şi
provocarea,
Folosind arma internetului pentru comunicare,
Şi găsind soluţii pentru finanţare.
Toate acestea ne izbucnesc azi ca un scrīşnet din gură,
Şi ne provoacă la această urătura !
Mīnaţi măi !
Hăi!!!!! Hăi!!!!
Ce se putem ura oare acestui proiect,
Care ne ţīşneşte astăzi din minte şi piept?
Să īncepem cu cea mai dorită posibilitate:
Că vom lovi din plin īn strīmbătate.
Continuăm apoi ceva mai ponderat,
Imaginīndu-ne că am produce o criză īn uzurpatul stat.
Coborīnd şi mai jos pe scara visării,
Sperăm să ajutăm măcar cīţiva din
oropsiţii ţării.
In fine, dacă sistemul ne blochează,
Vom demonstra măcar cum nu funcţionează
In avantajul omului şi al societăţii
Şi că e īn īntregime īn solda strīmbătăţii.
Şi dacă nici atīt nu vom face, pentru că nu vom fi
sprijiniţi de mulţime,
Vom īntelege măcar- acest blestem, de unde vine.
Sīntem deci cīştigători orice-ar fi, īn sfīrşit,
După ce, atīţia ani, am tot pierdut şi pătimit!
Dar mai bine mai tīrziu decīt niciodată
Şi dulce va fi o victorie atīt de amīnată.
Iată deci de ce azi bucuria ne fură,
Şi ne provoacă la această urătură !
Mīnaţi măi !
Hăi!!!!! Hăi!!!!
La anul şi la multi ani!
[Fractura produsă pe 27 decembrie 2009 şi
operată pe 29 m-a obligat să petrec anul nou īn secţia chirurgie
a spitalului Piatra Neamţ. Am fost atīt de şocat de efectele medicale
ale genocidului postcomunist, īncīt am compus această urătură,
insistīnd să o ur, pe 31 decembrie colegilor de salon şi
personalului]
Aho! Aho!
Sara lu Sīntu Vasile o-nserat
Şi pe mine m-a găsit la pat
Nu de lene şi nici de păcat
Ci pentru că tocmai m-am operat!
Şi īn oraş n-am mai plecat
Căci am piciorul triplu fracturat !
Aşa că strig īntins pe spate
La toată lumea sănătate
Mānaţi măi ! Hăăăiiii
hăăăăiiii !
La anul o să fiu mai bun
Căci am trecut pe la Verdun
Aşa mi-a zis Nanu să spun
Cānd m-a umplut cu fir de tun
După o clismă cu săpun
Şi mi-a dat ordin să īl sun
Cānd piciorul jos īl pun
Să se-ntindă peste tot
Vestea, că de acuma ... pot !
Mānaţi măi ! Hăăăiiii
hăăăăiiii !
V-anunţ că sunteţi foarte fericiţi
Dacă īn casă vă găsiţi !
Dar ia-ncercaţi să vă gāndiţi
Ce-ar fi ca īn spital să fiţi !
Dacă vi-i greu să bănuiţi,
Vă explic eu ca să ştiţi
Că nu se naşte īnvăţat
Cel ce n-a căzut la pat
Ca să spele vre-un păcat !
Mānaţi măi ! Hăăăiiii
hăăăăiiii !
Ca să nu vă plictisesc
De operaţie nu vă vorbesc
Mai bine o să vă povestesc
Despre spitalul romānesc
Cum medicina comunistă
A dat īn boală şi mai tristă
A făcut colaps de tranziţie
Intrānd īn grea decompoziţie
Şi mirosind a inchiziţie !
Mānaţi măi ! Hăăăiiii
hăăăăiiii !
Din păcate-n ţara mea
Treaba este cam aşa:
Nici un ban pentru spital
Sau serviciu medical
Ca baronii să prospere
Sărmanii nu mai au putere
Nici să-şi cumpere atele
Nici tije, nici medicaţii
Nici "cāmpuri" pentru operaţii
Nici "clexan de circulaţii"
Nici calmante de durere
Nici morfină de plăcere
Īţi beleşti ochii hipnotic
După vre-un antibiotic
Mānaţi măi ! Hăăăiiii
hăăăăiiii !
De-aia noi, de Anul Nou
Urăm să nu vi se facă rău
Dar dacă totuşi o păţiţi
E bine să fiţi pregătiţi
Să aveţi seringi şi feşe
Şi pastile şi comprese
Şi de bani să nu vă pese.
Că dacă nu sunteţi cuminte
Din sistemul fără minte
Ieşi cu picioarele-nainte!
Astăzi cine nu e hoţ
E batjocură la toţi!
Să evitaţi orice fractură
Dacă nu daţi vre-o lovitură!
Mānaţi măi ! Hăăăiiii
hăăăăiiii !
Aşa că eu, īntins pe pat
Doar pe sărmani i-am mai urat
Iar pe ciocoi i-am blestemat:
Să le-aducă Anul Nou
Procuratura cadou
Controlul averilor
Belirea boierilor
Ei să ne dea comorile
Iar noi le-om da bolile
Ei s-or trata la puşcărie
Ca Romānia să īnvie !
De Ei ar face alt canal
Noi am ieşi vii din spital
Proteza paraziţilor romāni
Va fi cătuşa de la māini!
Mānaţi măi ! Hăăăiiii
hăăăăiiii !
[Mă bucur că am
compus această urătură şi am urat-o, deşi mă deplasam greu, pe gheaţă, pentru că pe unii dintre adresanţi,
īncepīnd cu Ioan Zenembisi şi Neculai Popa, i-am prins acasă pentru ultima
dată... ]
Aha
Aha!
Am pornit cu plugul, ca-n fiecare an,
Deşi ştiam prea bine că nu aveţi un ban,
Că pīnă şi puţinul strīns prin oboroc ,
Nu a scăpat privirii tovarăşului Boc.
Īncīt, deşi v-ar place răsplată să ne daţi,
Vă veţi vedea - siliţi de vremi- să amīnaţi.
N'ar fi nimic, doar nu e la noi prima dată
Că puşculiţa şi hambarul aspru golul şi-l
arată.
Chiar ăsta poate fi temeiul urăturii:
Să ceară, de la noul an, mai buna umplere a gurii.
Mai grav acum e că s-a umplut văzduhul
De oastea sărăciţilor cu duhul.
Si boala asta-i cu atīt mai rea şi groasă,
Cu cīt s-arată mai adīnc contagioasă,
N'ai cum scăpa la suflet, n-ai cum rămīne viu,
Cīnd lumea se transformă'n
īn uriaş sicriu.
Nu ai cu ce- īntīi, apoi- nu ai de ce;
Īn viaţa prea mult stoarsă- nici suflu nu mai e.
Pătrunzīnd īn răvăşita puşcărie
comunistă,
Īntr-o ţară pustiită de molima post-decembristă,
Venind călare pe progres, ţinīnd la nas batistă-
Ajunge pīn' la oase umbra post-modernistă.
Īncīt e tot mai greu să ceri noului an,
Ceva care să nu pară trīmbiţat īn van.
Căci dacă pentru viaţă dulce- trebuie să furi,
Celui rămas cinstit, ce ai putea să-i uri?
Să se dezbare cīt mai are vreme de credinţe morale
Sau să devină sigur un tot mai coate goale?
Aşa că zic că treaba'i
cam aşa:
Aha,
aha!
Ce-am putea aştepta de la noul an, spre mai bine
Fără să ne fie, de noua naivitate, ruşine?
Să se īndrepte Omul spre lumină - pare nefiresc,
Cīnd valuri de'ntuneric pretutindeni cresc.
Ca să se-astīmpere pofte ce ne'īmping la pradă,
Ar trebui ca fiara din noi să nu se mai vadă,
Dar cum să faci ca setea unora de măreţie
Să nu rămīnă doar o rătăcire ducīnd către
ipocrizie?
Cel trezit din vise poleite, de a lumii duhoare,
Ar mai putea īncerca o ultimă scăpare,
Baricadīndu-se īn detaşare şi uitare.
Dar speranţa īn această evadare
Este dintre iluzii- cea mai
mare!
Ne rămīne -de vrem- dorinţa să luptăm,
Īntr-un război īn care pacea-i sacrificiul suprem.
Căci a reuşit tranziţia spre falimentul imens
Să ne īnchidă ochii şi fabrica de sens.
E greu de'īnchipuit un an mai rău,
Dar vezi că omul dă rateu după rateu
Şi se scufundă tot mai mult īn hău,
Deşi se crede tot mai tare Dumnezeu.
Aşa că poate, deşi nu-i foarte uşor de dibuit,
Anul din faţa noastră e mai nenorocit!
In acest caz nu ne-ar rămīne să urăm,
Decīt ca noul rău, uşor să-l suportăm,
Să īmplinim cu cīt mai multă uşurinţă
Incursiunea mioritică spre nefiinţă.
Dar cine ştie, poate că vreun frate
Va găsi vreo potecă īn sus, dīnd din coate
Aşa că zic că treaba'i
cam aşa:
Aha,
aha!
Nu e uşor să te iţeşti la bătrīnească
uşă
Fără urări şi strigări optimiste īn
guşă
Dar nici nu poţi batjocori străvechiul obicei
Maimuţărindu-l fără mult aplomb şi bun temei.
Mai bine spui cinstit: că după zeci de ani,
De cīnd vă vine-n prag acest grup de "golani"
A mai secat izvorul de speranţe, chef şi rost-
Īncīt te bizui tot mai mult pe tot ce-a fost.
Atunci cīnd cota vieţii a scăzut,
Se-ntoarce viitorul spre trecut.
Şi ce'ai pierdut din flacăra simţirii,
Poţi compensa din puţul amintirii.
Dar dintre noi, nu are nimeni vină,
Că şi-a īnfipt īn viaţa scursă
rădăcină.
Īncīt venim aici din nou, īn astă seară
Să nu lăsăm un rost frumos să moară,
Īl cultivăm cu sīrg, ca pe'un ogor
Că doar sămīnţa īngrijită are spor,
Ne-am prins de mult c'o repetată urătură
Ridică pe pămīntul conştiinţei o cultură.
Şi am dori ca vinul ce-o ieşi din viers, ca dintr-o vie,
Să nască'n cei ce īncă sīnt, un pic de bucurie,
Precum licoarea cu care- şi de astă dată-,
Punem pariu că gazda ne desfată,
Aşa că zic că treaba'i
cam aşa:
Aha,
aha!
Mīnaţi acum să plece şi două mii zece
Că numai astfel timpul trece.
Hăăăiii! Hăăăiii!
[Aici e vorba de o
urătură-prohod, cu care am īncercat să mīngīiem urechile celor
rămaşi singuri, īn urma recoltei pe care a adus-o cimitirului din
Piatra Neamţ, noul an de Tranziţie criminală]
Acum un
an mai aveam cīţiva de urat,
Şi
cheful de an nou nu fusese secat.
Dar
īntre timp moartea a mai cules o recoltă,
Aşezīnd
pe cei dragi īn pămīnt sau īn boltă.
Īncīt,
ca să īi pomenim pe cei plecaţi īn şir,
Tragem plug
printre ei, mergīnd prin cimitir
Aprinzīnd
pentr'o clipă refrenul cunoscut:
Se-ntoarce
viitorul spre trecut !
Fără
a şti dacă o asemenea strigare,
Se aude
de dincolo şi se ia ca urare,
Riscăm
irosirea unui ţipăt mut,
Căci
nu mai e mai nimic de pierdut.
Atīt
cīt se cade, jeluiţi-i, hai,
Vaii, Vaii !!!
Cīnd
trimitem cuvīnt, am ţinti mai precis,
Dac'am
şti cum se trece dintr-un vis īn alt vis.
Dar
nimic nu ajută la localizare,
Cīnd un
suflet e īmpins sub alt soare.
Oriunde
'o fi ajuns, prin ţinutul veciei,
Bardul
nostru drag din Valea Viei,
Īi
trimitem vorbă să ne-aştepte,
Că
şi noi am făcut lucruri drepte,
Īncīt
putem spera să ne adune,
Cel ce
triază după fapte bune.
Şi
chiar cel care'a fost Tolos cam des,
Ar
putea fi de iubire ales.
Nu
vă plīngeţi prea tare de bai,
Vaii, Vaii !!!
Ne-am
pomenit cu dascălul īn rai transferat,
După
ce ne-a primit an de an la urat.
Am
pierdut apoi şi gazda numărul doi,
Căci
a plecat şi domnul Popa dintre noi,
Ducīnd
īn rai halucinante veşti
Despre
cum s-a pătimit la Piteşti.
O fi
bine de ei, pe unde s-au dus,
Dar cei
īncă rămaşi se simt cam īn plus.
Şi
care urare i-ar putea ajuta,
Să
aducă īnapoi pe cineva?
Cum ar
putea o biată sorcovă
Să
aline un suflet de văduvă?
Poate
doar, dacă bociţi pe acest plai,
Vaii! Vaii!!
Al
treilea loc īn care-am fost ăst'an
A
rămas fără doamna Bălan,
Cea
care, cu atīta blīndeţe
Ne-a
dat pentru ultima dată bineţe.
A
plecat şi ea liniştit, fără frică,
Lăsīndu-l
singur pe feciorul Ionică.
Rămas
de veghe līng'a lui pisică
Şi
adīncind durerea lui Costică.
O fi
nevoie undeva de noi,
De ne
ridică de aici finalul măturoi?
Atīta
"La mulţi ani" urat prin case,
Nu
poate duce doar la nişte oase.
Bocind
golul rămas, urăm spre rai,
Vaii! Vaii!!
Ultimele
"imigrari" ne'aduc aminte,
De cei
ce au plecat şi mai'nainte,
Căci
tot īn oaza de sub stadion,
Se
odihneşte domnul Simion,
Şi
līngă el stau Radu, Roşca sau Popescu,
Vegheaţi
de Hogaş şi de Dăscălescu.
Tot
cimitirul ne va fi zălog,
C'a
fost o dată un grup "Dialog",
Care s-a
agitat prin Piatra Neamţ
Incercīnd
să scape oamenii din lanţ.
Poate
că gīndul care către ceruri duce,
Se
foloseşte la transport de-o cruce.
Aşa
că bine-ar fi semnal să dai,
Vaii! Vaii!!
Dar
celor vii, ce-au mai rămas prin ţară,
Ce le
poţi spune, după urătura funerară?
E greu
să te arăţi prea optimist,
După
ce'ai răscolit pămīntul trist.
Scoţindu-şi
capul din nisipul sorţii,
Īntrezăreşti
prin ceaţă pala morţii.
Dar
ştii că pīn'atunci ai multă treabă,
Şi
nu o faci din plin, de inima ţi-e slabă.
Nevoie
ai de bani, de chef şi sănătate,
Ca
să'ţi īncarci trecutul bine'n spate.
Incīt
iţi pică bine o urare,
Cīt mai
există drum, temei şi zare,
Mīnaţi
c'or fi mai multe căi,
Hăăăiii! Hăăăiii !
Urăm
gazdei īncă vie, Fără
pic de fudulie,
Cīt mai
multă veselie, Dar
cu multă omenie,
Īnainte
de vecie, Ca
să'īmpartă bucurie,
Şi
atīta bogăţie, Pīnă
'n ziua ce'o să vie
Cīt se
cade, ca să fie S-o
urce pe năsălie.
[Cei pentru care uram mai ales fiind
dispăruţi, cei pentru care luptam mai ales , dispărīnd şi
ei- īn avalanşă, am urat acest raport de activitate
don-Quijotică la telefon- celor
dragi. Nu posed urătura cu care puţinii rămaşi din ceata
noastră au fost pe teren ultima dată]
Aho, Aho !
E prima dat' de cīnd sīnt eu
Că vă ur de Anul Nou,
Fără să mă simt prea rău,
Stīnd īn slip şi chel - la soare
Plimbindu-mă pe līngă mare,
Turnīnd continuu din ulcior
Şi strabătīnd des, la picior,
La Manga del Mar Menor.
Īn al Spaniei veştmīnt,
Gīnduri tulburi depănīnd
Singurul turist din cale,
Printre mii de blocuri goale,
Culegīnd de jos - curmale
Din pomi - lămīi şi portocale
După ce am furat agale,
Struguri, rodii şi migdale
Ostoindu-mi toată voia
Cu mango şi cu chirimoia,
Īndopīndu-mă regeşte,
Cu scoici şi creveţi şi peşte,
Īnsoţiţi cum se cuvine,
De andive şi măsline.
Aş minţi urīt de-aş zice,
Că nu sīnt şi'un pic ferice,
Ceea ce ur acelor fraţi,
Ce nu au fost reeducaţi,
Şi n-au trecut, uşor-uşor,
Īn pielea paraziţilor.
Mīnă singur, măi romāne,
Că nu prea mai ai cu cine !!
Hăi! Hăi !
După un obicei ce-l port
Mă apuc să fac raport,
De ce-am făcut īn acest an,
De tot n-am cīştigat vreun ban.
Că poate pare nesimţire
Să stau la plajă īn neştire,
Tot amīnīnd īntorsu'acasă,
Şi ghiftuindu-mă la masă,
M-am nărăvit la viaţă bună,
Sau mă complac īntr-o minciună,
Ducīnd o viaţă de huzur
Deşi de fapt
sīnt rupt īn cur?
Ei bine, nu vă speriaţi:
Se schimbă greu unii bărbaţi
Eu fac şi'aici ce fac de mult,
Al sufletului vīnt ascult,
Şi pe Măria o menţin,
Īn acest dulce venin,
Punīnd-o să traducă făr'oprire,
Dintr-o greu de'ndurat psaltire,
Dosarul pătimirii romāneşti,
Oglindă a micimii
omeneşti,
Şi a complicităţii ticăloase a justiţiei ,
La crima fesenistă a tranziţiei,
Muncim continuu pentru' acest dosar
Trimis la CEDO - aparent īn zadar,
Dar de fapt, conceput ca provocare,
Pentru a demonstra a noastră vīnzare,
Căci nu mai sīnt naiv să cred vreo'leacă,
Că vor ăi de sus dreptate să facă.
Tocmai cei care au dat ruşilor prilej,
Să ne transforme īntr-un crunt manej,
Instalīnd comunistul partid,
Care ne-a plămădit
prin genocid ?!
Să demascăm cīştigătorii trişti,
Euro-bişniţari sau imperialişti,
Sforari şi paraziţi mondialişti,
Care, după o mie nouă sute nouă zeci,
Īn loc să se căiască'n veci,
S-au repezit să prade, cot la cot cu gardienii noştri
Ce-am muncit īn lagăr şi am pierdut ca proştii.
Mīnă singur, n'ai ce face,
C'o floare primăvară nu se face!
Hăi! Hăi !
Fac toate astea fără bucurie,
Ca pe o gravă datorie,
Căci pe măsură ce dispar cei reprimaţi,
Şi văd īn jur tot mai puţini fīrtaţi,
Dispare sensul pentru care'am ostenit un pic,
Şi nu cred că mai am de ce să mă ridic.
Plecat'a de curīnd Gavril Vatamaniuc,
Şi el era - cam ultimul haiduc;
S-au dus apoi şi Jijie şi Constantin Iulian,
Cei care au luptat pentru dreptate fără alean;
Nici Nicolae Popa nu mai scoate vinul de sfīrşit de an
Printr-un miracol mai supravieţuieşte cīte un erou,
Ce trece iar cu noi prag de an nou,
Cum e Caraza, dīrzul īncăpăţīnat
Ioniţoiu - care scrie şi căzut la pat,
Un Paul Goma antisemitizat,
Sau Viorel Rovenţu - un adevărat bărbat,
Toţi se vor stinge la fel de'īnsingurat,
Īntr-o fără de fală Romānie,
Răpusă de patologie,
Īn care s-a făcut reeducare -
Īn primul rīnd prin descurcare -
Īncīt acum, nimic nu are,
De ce să stea mīndru la soare.
Mīnă Ioane, că nu ai spor,
Poporul romān
. e la televizor!
Hăi ! Hăi!
Dar dac'aşa de sceptic eu gīndesc,
Cum de continui să mă risipesc,
Plasīnd de'un an atītea mesaje īn AER,
Īncīt am reuşit cu mulţi să mă' īncaier?
Ce rost mai are să explic riguros
De ce nu se mai poate ieşi spre frumos,
Să studiez de ce nu apare nicicum
O aliere politică spre drumul cel bun?
Nu am ceva mai bun de făcut
Decīt pe nimeni, spre nicăieri, să asmut?
Īndemnīnd īncă spre luciditate,
Şi arătīnd crud că aşa nu se poate,
Eu urmăresc mai multe obiective,
Pentru oricare din alternative,
Īncercīnd să mă retrag din joc,
Aruncīndu-mi ultimele paie pe foc.
Ca să nu cobor fără rost de pe munte,
Ca o livadă, īntomnată fără fructe,
Ofer celor ce vin un studiu serios,
Despre cum s-a īntors societatea pe dos,
Ca să lupte īn cunoştinţă de cauză,
Ori să dea activismului pauză,
Īn care mai temeinic să gīndească
De nu's pe cale să se risipească,
Căci omul care luptă fără rost,
E sigur patetic şi poate şi prost.
Īncerc prin acest ultim gest,
Să scap din ghearele unui protest,
Să'nchei cu rod, dacă se poate,
Povestea mea de solidaritate.
Şi să-mi continui, ameţit de taină,
Incursiunea prin condiţia umană.
Mīnă mă, că eşti īnvins,
Şi rişti ca să stīrneşti plīns
!
Hăiii! Hăii!
Aş vrea să dau acum la spate
Tot ce m'a trīntit pe coate,
Să trec şi de procesul comunismului,
Şi de văpaia activismului;
Să termin şi procesul din Buzău,
Īn care m-am īmpotmolit prea rău,
Pentru'o ciozvīrtă de pămīnt baban,
Furat chiaburului Gheorghe Cazan,
Descoperind - a cīta oară?-
Pe ce lume trăiesc şi īn ce ţară.
Ce tare' aş vrea s'o iau de la'nceput,
Īn ciuda anilor ce m'au cernut
Şi să m'apuc de un proiect realizabil,
Care să'mi facă asfinţitul tolerabil;
Să pot īnvinge şi mizantropia,
Făcīndu-mi pīn' la capăt datoria.
M-am hotărīt deci să mă screm din nou,
Poate mai pot scoate vreun ultim ou,
Făcīnd din matematic'un cadou,
Pe care să īl poată rumega şi'un bou.
Pentru'ascuţit gīndirea, să pun la punct o şcoală,
Aşa cum pentru corp te antrenezi la sală.
Dar cu călăuză spre calea regală.
Īncīt să nu se mai consume atīta energie,
Īntr-un labirint de idei lipsit de ierarhie
Care oferă la prea puţini măreţie;
Vreau să scot la lumină cum se produce sens,
Şi cum se īmpleteşte cu viaţa intens.
Dar pentru asta, ar trebui să mă pun pe picioare,
Ceea ce vă urez la fiecare!
Mīnă acum de'aicea, Ion,
Ca să laşi lumea la revelion !
Hăăăiii! Hăăăiii!
31.12.2012