Observații privind poziția
CL față de noua propunere MCC
Notă: Mi-am exprimat deja opiniile privind redactarea
unei Constituții care să dea putere reală cetățeanului, ca adnotări pe marginea Constituției
actuale, a celor două propuneri a Mișcării pentru Constituția Cetățenilor (MCC)
și a reacției Consiliului Legislativ (CL) față de prima versiune propusă de
MCC. Considerațiile care urmează constituie o reluare rezumativă a pledoariei
mele, organizată ca un comentariu pe marginea ultimei reacții a CL. Încep cu
observații generale și continui cu adnotarea punctuală a textului-țintă,
prevenind cititorul care a urmărit eseurile mele pe această temă, că va da peste idei re-expuse (sper, cu un plus de concentrare).
Menționez că am purtat discuții cu domnul Cojocaru pe marginea fiecărui articol
al ultimei versiuni CC, care au scos în evidență rezonanțe, dar și
contradicții- deci că punctul meu de vedere rămîne personal și nu angajează
colectivul MCC. Recunosc că folosesc și această ocazie pentru a provoca- pe cine
o fi să fie- la meditație de fond, nu numai pe marginea problemei bazei
dreptului, ci și în legătură cu falsificabilitatea construcțiilor ideatice, în
lipsa unui ultim postament epistemic.
Remarci generale
1. Și această reacție a CL este de mare relevanță/expresivitate,
pentru cine are ochiul pregătit ca să vadă simulacrele, să observe făcătura
teoretică, să lumineze mintea capturată de aparențe. Ea ilustrează/demonstrează
rolul real al aparatului juridic într-o (pseudo)democrație: de modelare a relațiilor
sociale în interesul puterii, de protejare a intereselor profitorilor legii,
care uzurpă instituțiile și folosesc statul ca instrument de înlănțuire a
"cetățenilor". Totul acoperit cu savante justificări, folosind
capacități nelimitate de speculație. Dar nu există crimă teoretică perfectă,
manipularea normativă lasă urme. In mod spectaculos de metodic, CL atacă tocmai
propunerile MCC care ar spori puterea cetățeanului, de parcă ar dori să-și
reveleze rolul real (deși probabil nu e vorba de sinceritate, ci de lipsa de
rafinament a mercenarilor juridici de pe Dîmbovița). Nici că se putea o mai
reușită confirmare a caracterului premeditat al încălcării intereselor
societății prin "legalitatea" criminală, capturată de cuceritorii
statului- un megadelict letal pentru comunitate, acoperit cu falsă
legitimitate. Poate că vor înțelege mai mulți că principalul dușman al
dreptății e legea clocită de nedrepți. Este - cred eu- un cîștig major al
demersului MCC. El ne indică faptul că puterea nu trebuie lasată să ne pună
zgardă teoretică, fară rezistență intelectuală. Siliți să se explice, sforarii
doctrinari se dau de gol.
Ca să observăm eficace pledoaria CL,
să nu pierdem din vedere contextul, miza partidei constituționale. Se
împletesc, peste tot și dintotdeauna, două maniere de a domina mulțimea: una
bazată pe forță/violență/coerciție și cealaltă bazată pe
diversiune/amăgire/manipulare. Ești tîlhărit cu bîta sau jefuit prin
înșelăciune. Umilit (înfrînt în voință) sau prostit (înfrînt în rațiune).
Lucrezi sub bici sau sub hipnoză. Iubești pe Big Brother- ca să suporți mai
ușor faptul că nu i te poți opune.
Domesticit prin frică sau păcalit să te crezi liber. Aici intervine
"Legea"- începînd cu Constituția, prevalîndu-se de faptul că o
comunitate are nevoie de reguli, căci anarhia nu scapă de condiția umană. Unii
stăpîni ar redacta Constituția "totalitar", încît să-ți vezi de
lungul nasului, curbînd spinarea, ca să fii conform. Ceilalți, ar aranja-o
"democratic", încît să îți porți senin lanțurile montate pe cuget.
Poți sluji cu credință sau crezînd că nu slujești. Un singur lucru nu trebuie să se întîmple: scăparea din laț în
masă. Ființa care a domesticit apele, vîntul, holdele, turmele- a găsit și
mijlocul de capturare a semenilor.
Dacă poporul exploatat (majoritar
numeric) ar lua puterea cu adevărat, reprezentanții săi ar elabora un cadru
legislativ care să sprijine pe cei de jos (și nu din "stînga"
), în
lupta eternă cu cei de sus (și nu din "dreapta"), ar proteja victima
și nu căpușa, ar favoriza emanciparea
omului folosit de sub dominatia omului care folosește, ar apăra cetățenul- de
putere. Respingerea modificării Constituției în direcția împuternicirii reale a
poporului arată pentru cine lucrează plutonul lăsat să păzească buncărul legii,
ocupat de "reprezentanți" . Cei "mandatați prin vot" nu
lucrează (eliberator) pentru alegătorii care i-au legitimat, ci pentru stăpînii
din umbră, care îi cumpără și controlează.
Ne aflăm în fața unei farse mai scîrboase decît tirania fațișă, dar care
are calitatea de a amorți durerea umilinței.
Reacția
CL arată că paraziții care au cotropit puterea în Romănia nu sînt capabili de
concesii, de compromisuri, de pași înapoi. Se bazează pe slăbiciunea
rezistenței, datorată degradării populației, compromise eficace prin "descurcare",
dezeducare, dezinformare. Cui nu-i place statutul de sclav , poate să încerce
să devină stăpîn , sau măcar mercenar- folosit în menținerea dominației. Să
fure singur sau în gașcă, să caute o ocazie de ciupeală, să-și facă loc în joc,
înlocuind un alt fur. Nu are rost să aspire la o lume mai dreaptă, să se
gîndească la o legalitate mai justă, la o democrație reală.
Această mărturisire implicită a
relei credințe legislative, ar trebui explicată poporului, ca să ințeleagă bine
cum e înlănțuit normativ. Scoțînd la iveală scamatoriile "oamenilor
legii", pregătim cetățenii pentru războiul de sens. Condiție necesară, dar
nu suficientă, pentru revanșa omului demn.
2. După ce au slujit "tehnic"
partidul-stat, juriștii postcomuniști au trecut cu agilitate în solda noilor
stăpîni ai României, adoptînd ideologia noii etape, fără jenă/complexe. În loc
să se arate frămîntați de creerea cadrului juridic adecvat năzuințelor
populației, ei propovăduiesc acum europenismul și capitalismul. Știu probabil
foarte bine că deciziiile impuse de UE nu corespund intereselor locale, că ele
scot din joc mecanismul democratic și pregătesc terenul dispariției statului
român. Dar mercenarii justificării puterii curente se arată la fel de lucrativi
pentru noua agendă, ca atunci cînd înrămau în normițe naționalismul ceaușist
(la care comutaseră dinspre tezele închinării spre Moscova- vechea formă a
cosmopolitismului slugarnic). Răspunsul
CL relevă agenda juridică care decurge din "integrare". Este greșită
evitarea înfruntării ei explicite, e inutilă și dăunătoare ascunderea
contradicției dintre independența unui stat și încorporarea lui într-o alta
structură. MCC va primi lovituri fatale din direcția în care încearcă să nu
deschidă front.
3. Cea mai importantă observație făcută de CL
este însă validă: nu este vorba, în propunerea MCC, de o revizuire a
Constituției actuale, ci de o înlocuire a ei cu o cu totul altă specie de
Constituție. Diferențele de țintă, spirit și mijloace - deși nu merg pănă unde
aș fi vrut eu- sînt radicale. Demersul MCC nu se poate înscrie (firesc, cu
rost) într-un proces corector, reformator, ci doar intr-unul
revoluționar-juridic. INLOCUIREA actualei carte a robiei libere cu o Nouă
Constituție (care nu are a respecta nimic din cea veche, căci e bazată pe cu
totul alte principii) care dă putere reală poporului- corespunde unei schimbări
de regim. Aceasta se poate face prin revoluție de stradă sau mutație politică
(aducerea la putere, prin alegeri, a celor care să legifereze noua Constituție
și legalitatea aferentă). Fiind previzibil că împotrivirea răpitoarelor
cartelate mafiot, lucrînd în tandem cu pegra mondială, susținute de mercenari
și de prostimea teleghidată- va conduce
la înfruntări violente. Deci la suferințe, cu care s-a plătit- totdeauna scump-
o libertate- deseori doar aparentă. De unde decurge responsabilitatea celor
care instigă la eliberare.
Șansele unui cutremur socio-politic
sînt minime, din cauza stării moral-intelectuale a populației supracontrolată
cognitiv. Să nu eludăm nici faptul că uzurpatorii statelor din întreaga lume se
sprijină întru împiedicarea emancipării populațiilor captive. Cale de mijloc nu
încape însă. Căutarea ei, pentru a se continua demersuri aparente de
"revizuire", nu duce decît la o confuzie care face rău fluxului novator.
Sau la compromisuri inutile, începînd cu acela- major- de a recunoaște
legitimitatea sistemului pînă acum, pentru a-i putea bate la ușa cu jalba
schimbării. Nu avem ce și de ce respecta, ce și de ce continua. O abordare
cuminte tolerează conservarea bolii în miezul cetății, fiind schimbați eventual
doar actorii, cu unii noi, care să ajungă la plăcinte- în numele dreptății, după care- să se declare învinși.
Dacă nu tăiem rădăcinile răului, care sînt înfipte în trecut, ne vor covîrși
ramurile sale, otrăvind inerțial orice reorganizare. Teoria
non-retroactivității reparației e o capcană tipică, menită paralizării
emancipării și corecturii. Numai în caz de continuitate juridică trebuie
respectat abuzul consumat, acoperit cu aparențe formale. Cînd crima s-a făcut
prin lege, de deasupra ei, dreptatea denunță retroactiv și legea strîmbă, îi
corectează efectele și penalizează pe cei care au lovit societatea cu ea.
România trebuie curățită de otrava vechii legalități, protectoare a atîtor
mișelii. Constituția veche trebuie denunțată, nu revizuită. Compromisul nu are
nici rost tactic. E deșartă speranța că stăpînii se vor da la o parte, dacă li
se promite că nu se umblă la trecut, că echitatea va începe doar de azi,
cîștigătorii tranziției păstrîndu-și avantajul. Precedentul
"schimbării" pașnice din 1990 e aparent: securicomuniștii nu au cedat
atunci puterea, ci au convertit-o, fructificîndu-și pozițiile pentru a-și
însuși prada administrată de stat- ca bunuri proprii.
E evident că propunerea MCC nu va fi
validată de actualul parlament (sau de altele similare), ci va fi respinsă în
numele unor argumente similare cu cele ale CL (care ne face deci serviciu de
prevenire). Rămîn la convingerea că strîngerea celor 500 000 semnături pentru o
revizuire improbabilă nu este calea optimă. Ceea ce vor gîndi și alții, care nu
vor putea fi acuzați că nu susțin un demers previzibil steril. Eforturile
irosite astfel ar putea fi canalizate spre actul educațional (trezirea
conștiințelor, încît să-și perceapă sclavia), sau/și spre un atac antisistem
viguros, constînd în promovarea directă a NOII CONSTITUȚII, susținută de
semnăturile strînse, pe care o mișcare
politică sau o revoluție să o poată impune. Și atunci s-ar vedea cu ce viteză
se reorientează juriștii români, cu ce talent justifică ei noile paradigme-
dacă sînt lăsați să slujească și noua putere, a cetățenilor. Ce ușor au trecut
de la teza partidului-stat la tezele proprietății private sacrosante
.
Adnotări pe text
"1. Prezenta inițiativă legislativă a
cetățenilor are ca obiect de reglementare revizuirea Constituției României,
republicată, fiind formulată în temeiul art.150 din Legea fundamentală.Conform
Expunerii de motive, proiectul a fost elaborat astfel încât să reprezinte un
model de stat organic", care permite optimizarea eforturilor cu
maximizarea rezultatelor. In fapt, este vorba de o rescriere a Legii
fundamentale, pe alte principii, cu alte instituții fundamentale ori cu
menținerea unora dar având alte atribuții, iară a ține cont de principiile care
decurg din legislația Uniunii Europene, având în vedere că România este stat
membru al acesteia.Prin obiectul său de reglementare, inițiativa legislativă se
încadrează în categoria legilor constituționale, fiind incidente prevederile
art. 151 din Legea fundamentală."
Notă IR: Așa cum am semnalat, observația este justă.
Degeaba s-a chinuit MCC să pară că nu iese din cadrul revizuirii, fixat prin
actuala Constituție- pentru ca propunerea să fie tolerată. Răspunsul CL, care
arată că regimul nu acceptă schimbarea radicală a regulilor întru o democrație reală- chiar dacă populația ar vota majoritar pentru asta, este un
îndemn la răsturnarea puterii, ca singură manieră de a impune o Constituție
nouă în spirit.
.
"2. Semnalăm că în anul
2013, Consiliul Legislativ a mai avizat o inițiativă cetățenească
privind revizuirea Constituției României, depusă de aceiași membri ai Comitetului de Inițiativă
ca și cei ai
prezentului proiect. Avizul Consiliului
Legislativ nr.308 din 22 aprilie 2013 a fost publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.294 din 23 mai 2013. Intre cele două proiecte există
însă numeroase diferențieri, provenite și din faptul că actualul proiect
cuprinde mult mai multe intervenții asupra Legii fundamentale decât
precedentul."
Notă IR: Fiind
vorba de versiuni diferite, nu puteau fi rezolvate cu un unic aviz. Și nici nu
se puteau strînge semnături la gramadă, pentru ambele propuneri. Din clipa în
care o propunere e înregistrată și începe strîngerea semnăturilor, nu se mai
poate umbla la text, decît reluînd procesul de la capăt. Observînd reacția la noua propunere MCC,
care trebuia tratată ca demers independent, constatăm că juriștii CL au renuțat
la unele dintre obiecțiile cu care întîmpinaseră anumite articole din prima
versiune, prezente și în a doua. Deci și-au retras criticile respective.
"3. Semnalăm că, de
principiu, Constituția unui stat trebuie să reflecte realitatea prezentului,
dar este necesar a previziona, pe cât posibil,
și evenimente viitoare
care nasc situații
nereglementate
juridic. în acest context, apare necesară
actualizarea normelor legale la noile realități, constatându-se, în acest sens,
că o lege fundamentală este oricând perfectibilă, trebuie doar cântărit atent
momentul (când), metoda (cum) si doza (ce) de perfecționare care i se
administrează". De aceea, majoritatea revizuirilor constituționale sunt
motivate de considerente interne, fie de natură politică, fie predominant
juridică. Totodată, o revizuire constituțională trebuie să aibă un caracter
fundamentat și realizabil, adaptat condițiilor materiale, sociale, politice și
juridice existente, în vederea îmbunătățirii lor. Prezentul demers, prin
modificările propuse, vizează, mai degrabă, unele condiții ideale în viața unui
stat, îmbinând protejarea intereselor cetățeanului cu diminuarea și controlul
prerogativelor autorităților statului. Astfel de prevederi însă, nu pot fi
implantate în realitățile interne, unionale și internaționale."
Notă IR: Începe spectacolul instructiv. Juriștii din CL spun
inițiatorilor din MCC și poporului chemat să-i susțină că statul cu adevărat
controlat de cetățeni (democrația reală) e o utopie, sau un lucru pe care
"realitățile interne, unionale [!?] și internaționale" nu-l pot
tolera
Trecînd peste gravitatea
acestei profesii de credință a constituționaliștilor de serviciu, să remarcăm
că ei își permit să cenzureze orientarea civică a constituției, în loc să se
rezume la considerațiile tehnice pentru care au mandat. Nimeni nu are dreptul
să impună cetățenilor ce fel de stat trebuie să vrea- asta e treaba fiecărui om
liber, căruia i se propune convenția socială. Nici atîta lucru nu
simt/știu/respectă "specialiștii" din CL?
"4. Este,
de asemenea, de relevat faptul că o Constituție reprezintă baza întregului
sistem juridic al unui stat și trebuie să aibă un caracter vizionar pentru a
răspunde cerințelor și necesităților actuale și viitoare care apar în evoluția
unui stat, ea reflectând stadiul dezvoltării și modernizării societății. Prin Constituție sunt
reflectate interesele tuturor
cetățenilor unui stat, imprimându-i astfel, o valoare supremă ce determină
respectul de care trebuie să se bucure Legea fundamentală. În Constituția unui stat democratic sunt
consacrate principiile vieții economice, sociale, politice și juridice, care
își au corespondent în valorile fundamentale pe care statul le promovează și le
apără.
Ca atare, Constituția unei țări
reglementează aspectele cele mai importante și generale ale ordinii juridice
ale societății, principiile și liniile directoare, formulate într-un limbaj
concis, sobru, accesibil și previzibil, fără detalierea unor aspecte care să
încarce inutil normele constituționale, aspecte ce vor fi reglementate în
detaliu în legislația subsecventă. In acest context, precizăm că unele articole
nou introduse cuprind 13, 20, 25 de alineate, ceea ce contravine normelor de
tehnică legislativă, iar conținutul acestora nici nu ar putea fi cuprins în
Legea fundamentală a unui stat.
Constituția este principalul izvor
de drept al unui stat, fiind clasată mai presus de toate celelalte izvoare de
drept. Legile, ca acte juridice ale Parlamentului, sunt elaborate în
conformitate cu litera și spiritul Constituției, fiind adoptate cu respectarea
normelor fundamentale.
Poziția supraordonată a Constituției
presupune că aceasta reglementează relațiile sociale care sunt esențiale pentru
popor, stabilind principiile fundamentale pentru întregul drept, ramurile
dreptului dezvoltând aceste dispoziții de principiu. Se constată însă, că
prezentul proiect de revizuire încearcă să reglementeze unele situații care nu
ar trebui să se regăsească într-o constituție, ci în acte subsecvente, de
natura legii."
Notă IR: O nouă mărturisire de (rea) credință, tipică
"legislativilor" români. Nu cumva să fie redactată Constituția
suficient de concret/precis, încît să nu se mai poată emite legi care îi
contrazic "spiritul vizionar" (la
rîndul lor formulate suficient de vag, pentru ca, pe teren,
privilegiații puterii să aibă mîna cît mai liberă). Cetățenii să nu poată arăta
simplu, prin raportare la un text precis, că o lege nu e constituțională; acest
privilegiu fiind rezervat Curții Constituționale, un for de arbitraj magic,
putere ocultă în stat. Reproșul CL ar fi putut fi de fapt invers: că sînt
articole insuficient de detaliate, ceea ce introduce o lipsă de omogenitate.
Dar și așa ar însemna că din nou, juriștii spun poporului ce Constituție poate
să susțină. Dacă românii vor o redactare extinsă, sau chiar una neomogenă, cine
are dreptul să-i cenzureze, cu pretenții "tehnice"? Aici e o chei a
deturnării moderne a democrației: ce are voie să vrea cel de jos, se fixează
"temeinic"
. de sus.
"5. Sub aspectul condițiilor de elaborare
și redactare a unui act normativ, prezentul proiect nu este redactat într-un
limbaj juridic specific normativ, concis, clar, sobru și precis, care să
excludă orice echivoc (a se vedea în acest sens și Decizia Curții
Constituționale nr. 1018/2010). Astfel, se formulează unele ipoteze juridice
care, pe lângă caracterul permisiv, nerecomandat, creează și situații nedorite.
Este cazul dispozițiilor art.41 alin.(l.l), conform cărora statul este
obligat... să ofere locuri de muncă pentru toți cetățenii apți de muncă și care
doresc să muncească." sau de art.42 alin.(2), conform căruia "munca
forțată, prestată în condiții acceptabile biologic sau moral, este permisă
..." .
De asemenea, semnalăm că în proiect
nu este utilizată o terminologie unitară, în conformitate cu prevederile Legii
nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind
utilizate concomitent noțiunile de autoritate legislativă, Parlament, Camera
Reprezentanților.
De asemenea, constatăm și
reglementarea unor instituții care, în mod normal, nu trebuie prevăzute în
Legea fundamentală, cum ar fi dispozițiile privind Fondurile naționale sau cele
privind regimul monopolului de stat, rezervele internaționale, protejarea
concurenței, protecția consumatorilor, propuse la pct. 161-167,170-173."
Notă IR: Nu era rău dacă erau semnalate meticulos
erorile, ambiguitățile și inconsecvențele din textul MCC, inevitabile într-o
intreprindere de asemenea complexitate. Aici este însă criticată imprecizia
textului MCC într-un mod
imprecis, cu exemplificări puține și neconvingătoare.
Nu se înțelege ce se reproșeză al. 1.1 din art 4.1 ca "situație nedorită"-
că ar avea de muncă toată lumea, că statul ar avea obligații sau că se promite
ceva irealizabil? Dacă în redactarea Constituției (mama legilor) poporul
trebuie să se supună unor supralegi stilistice, ceva nu e în regulă. Trebuie
recunoscut poate, în teoria statului și dreptului, că deasupra/dedesubtul
Constituției mai este un strat- cel al
limbajului etalon, partajat de comunitate? Cine îl are în putere? Unde
sînd definiți termenii Marelui Contract? În fine, se revine aici la iritarea
reprobabilă față de garanțiile Constituționale, oferite prin concretizarea unor
mecanisme de protecție a intereselor cetățenilor, pentru a nu lăsa loc
implementărilor ticăloase.
"6. Revizuirea Constituției este un proces
firesc în contextul modificării continue a realităților vieții sociale, însă
aceasta nu poate fi realizată decât cu respectarea limitelor formale și
materiale prevăzute de Legea fundamentală. Așa cum s-a precizat în doctrină,
limitarea puterii constituante derivate de către cea originară permite, în
primul rând, o mai mare stabilitate a Constituției, iar, în al doilea rând,
reprezintă încă o dovadă a faptului că prin legea fundamentală sunt consfințite
valorile esențiale ale unei societăți, unele dintre acestea fiind atât de
importante încât limitează în acțiunea sa chiar puterea constituantă
derivată"2. în acest context, este de subliniat că limitele materiale ale
revizuirii se impun indiferent care dintre subiectele de drept prevăzute de
art.150 din Constituție ar fi inițiatorul acesteia. Din acest punct de vedere,
se remarcă, în primul rând, că prezentul proiect cuprinde o modificare a însăși
dispoziției din cuprinsul art.152 alin.(l) din Constituție, prin care sunt
stabilite limitele materiale ale revizuirii Constituției. Astfel, este
eliminată interdicția revizuirii prevederilor privind forma republicană de
guvernământ, norma fiind corelată, de altfel, cu prevederea, în cuprinsul art.l
alin.(2) din proiecta posibilității modificării, prin referendum național, a
formei de guvernământ. O astfel de soluție legislativă este însă inacceptabilă,
întrucât excede limitelor stabilite de legiuitorul constituant originar. Avem
în vedere că, așa cum s-a subliniat în doctrină, este de domeniul evidenței că
o constituție nu este doar o regulă fundamentală, ci că ea se bazează pe o
serie de principii intangibile, în absența cărora ea își pierde rațiunea de a
fi"3. Astfel, nici modificarea normei care stabilește limitele revizuirii,
și nici modificarea normelor care reglementează valorile stabilite de aceasta
drept intangibile, nu pot fi acceptate, întrucât o astfel de soluție
legislativă ar fi contrară scopului inițial al reglementării, constituind deci
un abuz de drept. Menționăm că
schimbarea fundamentală a principiilor care stau la baza ordinii
constituționale actuale nu este imposibilă, dacă voința populară o impune, însă
o astfel de modificare nu poate fi realizată pe calea unei revizuiri a
Constituției, ci doar pe calea înlocuirii acesteia în întregime.
Pe lângă soluțiile legislative deja analizate,
proiectul supus avizării cuprinde o serie întreagă de dispoziții prin care se
depășesc limitele revizuirii Constituției, după cum urmează:
Notă IR: Constituția din mintea juriștilor CL poate fi
doar cîrpită de jos în sus, în limite stabilite la nașterea ei , în măsura în care
o permite puterea, care face ce vrea- de sus în jos (așa cum s-a văzut cu
ocazia intrării în UE, cînd s-a putut renunța chiar la independență, fără
mofturi legate de limitările plajei de revizuire). Este interzis a modifica
popular orientarea stabilită inițial de meșteșugarii feseniști, ca nu cumva
poporul să vrea altceva decît a fost programat să trăiască. Observînd că a
devenit prea vizibilă dictatura, prea evident faptul că populația nu are o cale
de a schimba din temelii cadrul juridic nedorit, juriștii CL conced poporului
dreptul la o Constituție nouă- dacă nu ajunge o revizuire. Dar cum poate face
poporul asta? Nici un cuvînt în Constituție, și nici în acea sursă tenebroasă
(exterioră piramidei legislative legitimate popular) denumită cu tact parșiv
:"doctrină". Putem ști de unde vine doctrina răsturnării
Constituției, dacă nu există un sediu legal?
"6.1. Norma propusă la art.I
pct.2 pentru art.l alin.(5), potrivit căreia respectarea hotărârilor
judecătorești nu este obligatorie în cazul în care acestea sunt adoptate
abuziv, prin uzurparea autorităților și instituțiilor statului" aduce
atingere independenței justiției, valoare fundamentală avută în vedere de
art.l52 alin.(2), întrucât lasă la aprecierea unei entități nedefinite
valabilitatea respectivelor decizii, care ar urma să fie supuse Judecății
populare". In plus, adoptarea unui astfel de criteriu și în ceea ce
privește supremația Constituției și obligativitatea legilor relativizează, până
la eliminare, principiile de bază ale statului de drept, anulând, practic,
principiile stabilite în cuprinsul întregii Constituției, care devine astfel, o
simplă declarație de intenții."
Notă IR: Eu fiind sursa inovațiilor de acest gen
în textul MCC, voi explica ce nu vor juriștii CL să înțeleagă, ce acoperă ei cu
morgă teoretică- pentru a nu se crede că ne aflăm într-un impas banal. Există
două viziuni contrapuse: dreptul domină (determină, acoperă) realitatea sau
realitatea domină (determină, acoperă) dreptul. "Formaliștii" vor ca
justiția să constea în primul rînd în aplicarea legilor (crima- este încălcarea codului formal,
prins în norme) în timp ce "realiștii"- vor ca justiția să facă în
primul rînd dreptate (crima- este încălcarea codului moral, trăit în
societate). Formaliștii ascund faptul că realitatea e mult prea complexă și
labilă pentru a fi acoperită de legi. Fac orice ca nimeni să nu-și pună
întrebarea: ce facem dacă legile sînt nocive, dacă ele sînt emise cu intenții
și efecte constatabil criminale, de către instituțiile unui stat uzurpat de paraziți?
Pentru ei, ar fi un dezastru să se recunoască că prezumția legitimității legii
nu e absolută, că ea cade- dacă e dovedit contrariul. Asta, deși istoria e
plină de experiențe juridice criminale- ultimul episod de deturnare a justiției fiind realizat de regimul
genocidar comunist. Deci, ceea ce nu ar trebui să existe
. există din plin. Dar
asta nu contează pentru formalist. El ne invită să ne uităm tragedia, pentru a
nu observa că legalitatea lucrează de la lege în jos, indiferent ce s-a
întîmplat de la lege în sus, acolo unde puterea are mînă liberă. În spatele
acestor ciocniri teoretice se află interese. Pretinzînd legitimitatea absolută
a legii, juriștii postcomuniști blochează condamnarea crimelor celor pe care
i-au slujit, deci și a lor - drept complici. De aceea nu vor să apară în
constituție primatul dreptății și criminalizarea legiferării dovedit
distructive. Dar nu au a impune unui popor liber ce viziune să adopte majoritar
privind raportul dintre societate și drept.
"6.2. Norma propusă la art.I
pct.12 pentru art.8 alin.(3), prin instituirea dreptului constituțional al
partidelor politice de a urmări schimbarea
ordinii de drept
existente, fie chiar
și pe căi
democratice", constituie o încălcare a
limitelor revizuirii Constituției, întrucât conferă partidelor politice
îndreptățirea de a iniția sau de a susține
inclusiv modificări ale
Legii fundamentale. Prin
aceste dispoziții se aduc atingere valorilor fundamentale protejate de
art.l52, valori care se înscriu, toate, în cuprinsul noțiunii de ordine de
drept existentă"."
Notă IR: Deci forțele politice trebuie să vegheze încît
să nu se schimbe nimic, care să perturbe patologia socio-politică care distruge
România. Se spune măcar pe șleau aici că nu sînt acceptabile decît partidele
care conservă sistemul putred, care nu fac decît să rotească actorii pe scena
simulacrului democratic, în timp ce profitorii își exploatează victimele
neperturbați. Pentru cine este "ordinea de drept existentă" o
"valoare fundamentală"? Pentru paraziții care profită de ea. Dar dacă victimele sînt mai numeroase și vor
să-și impună prioritățile?
" 6.3. La art.I pct.16,
completarea art.13 cu norme prin care se instituie obligația utilizării
exclusiv a limbii române în raporturile cu autoritățile publice, coroborată cu
abrogarea art.120, potrivit art.I
pct.133, precum și cu lipsa unei norme de
excepție în cuprinsul Titlului
referitor la autoritățile locale (art.I pct.158),
elimină posibilitatea cetățenilor aparținând unei minorități naționale
de a folosi limba maternă în relațiile cu autoritățile administrației publice
locale în unitățile administrativ-teritoriale în care aceștia au o pondere
semnificativă, prevăzută în prezent de art.120 alin.(2). întrucât această
posibilitate reprezintă o garanție a dreptului la identitate consacrat de art.6
din Constituție, suprimarea acesteia încalcă limitele revizuirii, potrivit
dispozițiilor art.152 alin.(2). În plus, dispoziția propusă pentru art.13
alin.(2), referitoare la dezbaterile publice în limba română la toate
nivelurile administrației publice, nu poate fi acceptată și pentru că este în
contradicție cu obligațiile asumate de România prin ratificarea, prin Legea
nr.33/1995, a Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, încheiată
la Strasbourg la 1 februarie 1995, precum și prin ratificarea, prin Legea
nr.282/2007, a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la
Strasbourg la 5 noiembrie 1992.
În conformitate cu prevederile
Cartei, la nivel constituțional se regăsesc în prezent norme care asigură
posibilitatea folosirii limbii minorităților naționale în învățământ, justiție,
autoritățile administrației publice locale. Și actualul proiect menține, de
altfel, unele dintre aceste soluții legislative, cum ar fi, dispozițiile art.32
alin.(3) din Legea fundamentală, astfel cum sunt propuse la art.I pct.32,
potrivit cărora dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a
învăța limba lor maternă și dreptul de a putea fi instruite în această limbă
sunt garantate; modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin
lege. In acest context, amintim și dreptul cetățenilor români aparținând
minorităților naționale de a se exprima în limba maternă în fața instanțelor de
judecată, în condițiile legii organice, care este consacrat de art.128 alin.(2)
din Legea fundamentală, astfel cum este propus la art.I pct.142."
Notă IR: Discutabil. Grija pentru protejarea
minorităților de tirania majoritară ar trebui să intervină și la nivelul celei mai mici minorități: individul-
care nu trebuie să cadă nejustificat sub dominația unui grup, pierzîndu-și
libertatea, dacă prin ea nu face rău altora. Impunerea de sus a unei norme de
protecție nedorite de majoritate anulează însă democrația și nu se poate spune
care este suprafața pe care e legitimă supunerea cuiva la o voință colectivă.
Dacă se reglementeză, prin Constituție, relațiile pe toată suprafața României, pare firesc să garantezi unui
cetățean că poate folosi limba română în fața administrației, oriunde s-ar afla.
Căci și etnicul român are drepturi cetățenești, care nu trebuie dimunate- deci
se poate invoca art 152 al2. și în direcție inversă. Cînd urci plapuma spre
unii, o tragi de pe alții. Minoritarii
se pot mulțumi să-și vorbească limba între ei? Altfel va trebui să vorbim
mandarin la primăria unui sat în care se așează mulți chinezi
.
"6.4. La art.I pct.19, referitor la textul propus pentru art.I6
alin.(3), relevăm că eliminarea, din cuprinsul textului actual, a tezei a doua,
care prevede, în prezent, drept garanție a egalității în drepturi, obligația st
ocuparea funcțiilor și demnităților publice, reprezintă o suprimare a garanției
principiului egalității în atului român de a garanta egalitatea de șanse între
femei și bărbați pentru drepturi, depășind astfel limitele revizuirii
Constituției. Totodată, prin norma propusă pentru alin.(5) se instituie, în
fapt, suprimarea definitivă a dreptului unor categorii de persoane de a ocupa
funcții publice. Observația este valabilă și pentru art.37 alin.(l), astfel cum
este propus la pct.37, în care trimiterea făcută la art.I6 alin.(5) are ca
efect suprimarea unui drept fundamental, încălcându-se astfel limitele
revizuirii, prevăzute de art.152 alin.(2)."
Notă IR: Aici dăm peste carențele de logică produse de
educația juridică de la noi. Comentatorii CL nu înțeleg că formularea "fără privilegii și fără
discriminări" de la al.1 apară și egalitatea de șanse dintre femei și
bărbați, dar interzice și alte inechități (a tinerilor față de bătrîni etc.)
Deci este un progres în materie de concizie/eficacitate. Cît privește dreptul
infractorilor politici de a fi repuși în poziții de conducere, pentru a putea
recidiva, să lăsăm cetățenii să decidă dacă îl consideră legitim (așa cum suțin
juriștii CL) sau nefiresc și nefast pentru societate.
" 6.5. Normele din
cuprinsul art.20, referitoare la efectele
tratatelor internaționale privind
drepturile omului, propuse
spre abrogare la art.1 pct.22, reprezintă garanții ale tuturor
drepturilor și libertățile cetățenilor consfințite prin Constituție, astfel
încât eliminarea lor reprezintă o încălcare evidentă a limitelor
revizuirii Legii fundamentale prevăzute de art.152 alin.(2)."
Notă IR: Nu e vorba de eliminare ci de cuprindere in alt articol (11). Dar dacă tot vorbim de garanții, nu
ar fi cazul ca și dreptul de a trăi într-o țară independentă și nu aservită
imperiilor- să fie respectat?
"6.6. La
art.I pct.26, norma propusă pentru art.24 alin.(2),coroborată cu
includerea avocaturii în
Cap.III Autoritatea judecătorească, propusă în
cuprinsul art.I pct.148,
are ca efect suprimarea unei
garanții a dreptului la apărare, respectiv aceea ca persoana să poată fi
asistată de un avocat ales. Avem în vedere faptul că, spre deosebire de
formularea actuală, din redactarea art.24 alin.(2) lipsește referirea la
avocatul ales", iar potrivit art.I32.1
alin.(4), cererile de asistență adresate de părțile în proces
barourilor sunt repartizate avocaților prin tragere la sorți, organizată conform
legii", întrucât are ca efect suprimarea unei garanții a dreptului la
apărare, soluția legislativă propusă prin proiect depășește limitele revizuirii
și nu poate fi acceptată. "
Notă IR: Se dorește garantarea dreptului real la
apărare? Atunci trebuie în primul rînd interzisă obligarea părții la folosirea
unui avocat, care nu are aceleași interese cu clientul, ba chiar, în cazul
asistenței remunerate, are interese contrare (să lungească procesul, să
menajeze instanța etc). Și pentru ca partea să se poată apară singură, eficace,
trebuie impusă , prin constituție, o legislație accesibilă, pe care fiecare să
o poată înțelege și urmări (din moment ce este presupusă cunoscută, de fiecare
cetățean). Pentru echitate juridică, trebuie ca săracii să nu fie dezavantajați-
la nivelul avocaților abordabili. Toate acestea sînt realizate mai bine în
propunerea MCC, față de forma actuală. Dar cum să recunoască juriștii
sistemului că avocații cumpărabili deturnează justiția? E șah la casta lor
parazitară.
"6.7. Art.44 alin.(6), astfel
cum este propus la art.1 pct.46, prevede că stabilirea despăgubirilor în cazul
exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau al utilizării subsolului
proprietăților imobiliare
pentru lucrări de interes general se face
potrivit legii". Reglementarea propusă înlocuiește astfel, prevederea în
vigoare potrivit căreia, în aceste
situații, despăgubirile se
stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, în
caz de divergență, prin justiție. Această dispoziție reprezintă o garanție a
dreptului de proprietate, care nu poate fi suprimată prin revizuirea
Constituției. Avem în vedere faptul că, în lipsa oricăror alte limite
constituționale, legea" la care face referire textul propus prin proiect
poate stabili orice fel de
criterii de despăgubire,
inclusiv unele mai puțin avantajoase pentru proprietar."
Notă IR: Culmea ipocriziei, din partea unui corp juridic
care a fost folosit pentru dezmoștenirea proprietarilor adevărați (în favoarea
unor "băieți deștepți") lăsînd retrocedările (botezate șiret
"reconstituiri")- la cheremul Comisiilor, instanțelor și ANRP! După două decenii de hărțuire, victime ale
unor primari și judecători fără scrupule, proprietarii rămași fără imobile
(ajunse la cine trebuie) s-au văzut în final "compensați" cu
"puncte", pe baza unor "grile a notarilor"- care cuprind
valori fără nici o legătură cu piața. Dacă actuala Constituție oferă garanții
că asta nu se poate întîmpla, cum de s-a întîmplat? Unde erau juriștii CL în
2013, cînd s-a dat noua "lege" a reparațiilor? Dar atunci cînd FSN a
expropiat CAP-urile, pentru a le putea distribui mafiot terenurile, prin legea
18/91? Dar atunci cînd a privatizat și vîndut pe nimic, terenurile chiaburești trecute de comuniști abuziv în
administrarea unor intreprinderi? Dar atunci cînd a expropiat avuția colectivă,
prin legea 15/1990?
"6.5. Cu privire la alin.(8) al
art.44, astfel cum este propus la art.1
pct.46, care are
ca finalitate eliminarea din
Constituție a prezumției
caracterului licit al dobândirii averii, semnalăm că norma
s-a regăsit și în proiectul de lege privind
revizuirea Constituției, asupra
căruia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr.799/2011, reținând că această
prezumție constituie o garanție a dreptului de proprietate al persoanei. în absența unei astfel de prezumții,
deținătorul unui bun ar fi supus unei insecurități continue întrucât, ori de
câte ori s-ar invoca dobândirea ilicită a respectivului bun, sarcina probei nu
ar reveni celui care face afirmația, ci deținătorului bunului. Tocmai de aceea,
în cadrul lucrărilor Adunării Constituante, în ședința din 9 octombrie 1991, a
fost respins amendamentul de eliminare a dispoziției privind prezumția
dobândirii licite a averii, neîntrunind decât votul a 14 parlamentari, astfel cum
rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea a Ii-a, nr.29 din 11
octombrie 1991.
Făcând aplicarea dispozițiilor
art.152 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora nici o revizuire nu poate fi
făcută dacă are ca efect suprimarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor
sau a garanțiilor acestora, Curtea a constatat că eliminarea tezei a doua a
art.44 alin.(8) din Constituție, potrivit căreia Caracterul licit al
dobândirii se prezumă" este neconstituțională, deoarece are ca efect
suprimarea unei garanții a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel
limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin. (2) din Constituție
Curtea a subliniat în acest context
cele reținute în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr.85 din 3
septembrie 1996, sau prin Decizia nr.453 din 16 aprilie 2008 și anume că
reglementarea acestei prezumții nu împiedică cercetarea caracterului ilicit al
dobândirii averii, sarcina probei revenind însă celui care invocă acest
caracter, în măsura în care partea interesată dovedește dobândirea unor bunuri,
a unei părți sau a întregii averi a unei persoane în mod ilicit, asupra acelor
bunuri sau a averii dobândite ilegal se poate dispune confiscarea, în
condițiile legii.
Pe cale de consecință, nici norma
propusă pentru art.44 alin.(9) nu poate fi acceptată, întrucât răstoarnă
sarcina probei în raport cu reglementarea actuală, impunând persoanelor să
probeze caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau
sporirea bunurilor". O astfel de soluție legislativă constituie, la rândul
ei, o suprimare a garanției dreptului de proprietate prevăzută în prezent de
art.44 alin.(8) din Constituție, care impune dovedirea caracterului ilicit al
dobândirii bunurilor celui care invocă acest caracter."
Notă IR: Să garantăm dreptul de proprietate indiferent
cum a fost dobîndită? Să obligăm la probe pe cel care bănuie că palatele
apărute din senin, latifundiile care se întind fulgerător, conturile care
explodează, traiul mult deasupra veniturilor firești- ascund acțiuni ilicite?
Un turnesol care revelează rolul corpului juridic criminalizat: să protejeze
interesele jefuitorilor, "dreptul " lor de a rămîne cu prada.
Complicii legislativi ne împiedică să modificăm Constituția, protecția
infractorilor operînd în numele dreptului de a fura și înșela, care nu trebuie
restrîns
Un om corect nu are nimic de pierdut dacă, în interesul însănătoșirii
societății, trebuie să arate cum a produs minunea înmiirii averii. Este
lamentabilă teza că proprietarul îmbogățit fulgerător (în timp ce bugetul e
sifonat, resursele sînt înstrăinate, intreprinderile sînt date, majoritatea românilor sînt lăsați la piele)
s-ar simți "stresat", dacă ar trebui să se justifice. A aplica
prezumția de achiziție cinstită într-un loc ca România în tranziție, înseamnă
să răstorni sensul ideii de prezumție, sau te faci că ai picat din lună. Cum de
în alte țări, în care corupția și "ingineriile" criminale sînt
incomparabil mai puțin devastatoare, juriștii nu consideră că a dovedi modul de
formare a proprietății ar înseamna o știrbire a ei?
"6.9. La art.I pct.75, norma propusă pentru art.72 instituie
răspunderea parlamentarilor prin eliminarea celor două forme actuale ale
imunității parlamentare. Din acest punct de vedere trebuie subliniat că,
analizând o dispoziție similară din cuprinsul unui proiect de revizuire a
Constituției, Curtea Constituțională a subliniat, în Decizia nr.799/2011, că
actuala reglementare a imunității parlamentare, sub cele două forme ale sale,
respectiv lipsa răspunderii juridice pentru voturile sau pentru opiniile
politice exprimate în exercitarea mandatului [alin.(l) al art.72] și
inviolabilitatea parlamentarului [alin. (2) și (3) ale art. 72], continuă
tradiția statului român ale cărei baze au fost puse încă din anul 1864.
Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris prevedea în acest sens, în art.
VII, că membrii Adunării Ponderatrice, ca de altfel și membrii Adunării
Elective, se bucură de neviolabilitate, ei neputând fi arestați sau judecați pe
timpul sesiunii parlamentare, cu excepția flagrantului, și numai după ce
Adunarea a autorizat urmărirea. Instituția imunității parlamentare a fost
preluată și întărită de constituțiile următoare, cu excepția celor din perioada
dictaturii comuniste.
Constituția României din 1991 a consacrat din
nou instituția imunității parlamentare, abolită practic în perioada 1948-1989,
aceasta căpătând o reglementare de principiu în acord cu constituțiile statelor
europene, influențate îndeosebi de modelul francez, care reglementează distinct
lipsa răspunderii juridice și inviolabilitatea. Astfel, instituția imunității
parlamentare este reglementată atât sub forma imunității pentru opinii, fiind
general admis faptul că niciun parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau
penal, pentru declarațiile făcute și voturile exprimate în exercițiul
mandatului, cât și a imunității materiale, denumită și imunitate relativă,
neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar
nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit în materie penală, fără autorizarea
Camerei din care face parte [de exemplu, constituțiile Belgiei (art. 58 și art.
59), Finlandei (art. 30), Franței (art.26), Greciei (art.60-62), Italiei (art.
68), Poloniei (art. 105), Portugaliei (art. 15 7), Spaniei (art. 71) ]. Mai
mult, în unele cazuri, chiar dacă parlamentarul a fost surprins în flagrant, el
nu poate fi arestat decât dacă infracțiunea este pasibilă cu o pedeapsă cu
închisoarea de cel puțin 5 ani [constituțiile Croației (art. 75), Macedoniei
(art. 64), Sloveniei (art. 83) J. Reglementarea constituțională a imunității
parlamentare este justificată de necesitatea protecției mandatului parlamentar,
ca garanție a înfăptuirii prerogativelor constituționale și, totodată, o
condiție a funcționării statului de drept. în activitatea sa, parlamentarul
trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie și acțiune,
astfel încât să-și exercite mandatul în mod eficient. Instituția imunității
parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul față de
eventualele presiuni sau abuzuri
ce s-ar comite
împotriva persoanei sale,
fiindu-i astfel asigurată independența,
libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și a obligațiilor care-i
revin potrivit Constituției și legilor.
Astfel fiind, eliminarea oricăreia dintre
aceste forme ale imunității parlamentare are ca efect direct suprimarea unei
garanții care privește atât mandatul Camerelor, cât și al fiecărui parlamentar
în parte, cu consecințe grave asupra îndeplinirii de către Parlament a rolului
său constituțional. In ceea ce privește persoana care ocupă demnitatea publică
de parlamentar, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunității
parlamentare are ca efect suprimarea garanțiilor unor drepturi și libertăți
fundamentale, respectiv libertatea individuală și libertatea de exprimare.
Pe cale de consecință, norma propusă pentru
art.72 la art.I pct.75 depășește limitele revizuirii prevăzute de art.I52 din
Constituție și nu poate fi acceptată."
Notă IR: Cîtă strădanie pentru a apăra uzurpatorii
democrației, de pedepse pentru încălcarea mandatului de reprezentare! Cine fură un ou , sparge un cap, jignește un
seamăn - trebuie pedepsit, nu poate invoca "libertatea individuală
fundamentală". Dar ai dreptul la înaltă protecție cînd distrugi o
nație, încălcînd contractul prin care
ai fost trimis în parlament, votînd
invers decît te-ai angajat, jefuind cetățenii în folosul celor care te plătesc
să-ți trădezi alegătorii. Avem parte
de trimiteri la istorie și la legislația din alte țări- ca să ne convingem că
singura pedeapsă pentru crima politică, cea mai distrugătoare, este să fie
votați alți infractori - tot imuni, la viitoarele alegeri. Și dacă nu mai vrem să continuăm această
tradiție sisifică, ci vrem să ne apărăm de cei care-și iau libertatea
înșelăciunii parlamentare? Ar fi mai
puțini amatori la preluarea cîrmei , din cauza răspunderii mari
Ar fi rău dacă
s-ar implica în posturi de răspundere numai cei care cred că vor face față
cinstit?
"6.10. La art.96 alin.(7), astfel
cum este propus la art.I pct.102, dispoziția referitoare la organizarea unui
referendum pentru demiterea Președintelui României în cazul în care înalta
Curte de Casație și
Justiție hotărăște condamnarea pentru trădare a
acestuia, precum și cea referitoare la demiterea din funcție a judecătorilor de
la înalta Curte de Casație
și Justiție care
au votat pentru condamnarea
Președintelui în cazul în care poporul, prin
referendum, respinge propunerea de demitere a Președintelui" aduc atingere
independenței justiției. Supunerea unei decizii a instanțelor de judecată unui
control popular" exercitat prin referendum înfrânge orice regulă a
statului de drept făcând inutilă, astfel, recurgerea la justiție.Întrucât
independența justiției reprezintă, potrivit art.I52 din Constituție, o valoare
care nu poate fi afectată prin revizuire, soluția legislativă propusă prin
proiect nu poate fi acceptată."
Notă IR: Câțiva judecători nu pot impune unui popor să
nu se considere trădat. Teoretic, poporul este deasupra tuturor puterilor în
stat, deci ele nu sînt autonome față de el. "Independența" justiției
nu înseamnă dreptul ei de a distruge societatea. Anticorpii juridici deveniți
nocivi sînt un pericol extrem pentru sănătatea cetății. Dacă un grup de
uzurpatori se cocoață în fruntea justiției, cineva trebuie să o poată elibera/curăța.
De ce ar fi inamovibilitatea furnizorilor de servicii juridice o valoare
nerevizuibilă? Trebuie să reașezăm justiția (reabilitată, curățată de actuala
ei putreziciune) într-o postură care să permită renașterea societății
românești, punînd-o sub control public, încît să nu mai putem fi loviți prin
ea, în numele independenței ei.
"6.11. Modificarea
raportului dintre Guvern și Parlament, prin prevederea, în cuprinsul art.102
alin.(2), astfel cum este propus la art.I
pct.110, a subordonării Guvernului față de
Președintele României care îi încredințează
mandatul, și prin prevederea, în
cuprinsul art.103 alin.(l), propus la pct.lll, a numirii membrilor Guvernului
de către Președintele României, Guvernul răspunzând numai în fața acestuia
(art.109 alin.(l), propus la pct.115) poate fi interpretată ca semnificând
situația caracterizată de doctrină drept falsă revizuire sau fraudă
constituțională"5, adică o
modificare a regimului politic consacrat în texul inițial al Constituției fără a
se schimba în mod corespunzător și cadrul constituțional". În sistemul
constituțional actual este instituționalizat modelul executivului bicefal sau
dualist", potrivit căruia puterea executivă este repartizată echilibrat
între șeful statului și Guvern"7. Prin normele propuse însă, concepția
legiuitorului constituant este radical modificată, Președintele României
conducând Autoritatea Executivă a statului român" și răspunzând în fața
poporului pentru buna funcționare a Guvernului și a tuturor instituțiilor
publice care compun Autoritatea Executivă a statului", astfel cum prevede
art.80 alin.(l) și (3), propus la art.I pct.86. Prin urmare, o astfel de
modificare a raportului dintre autoritățile publice generează modificări
esențiale în cadrul regimului politic actual consacrat de Constituție, putând
fi interpretată ca încălcând limitele revizuirii."
Notă IR: Ni se reamintește că putem schimba totul, doar
dacă nu modificăm mai nimic
Nici măcar
la raportul dintre Președinte și puterea executivă nu se poate umbla. Acuzația
de "fraudă constituțională" nu se referă la folosirea Constituției în
scop antisocial ci la tentativa de modificare a regimului politic! Se pare că
asta s-ar putea totuși face, dacă schimbăm
"în mod corespunzător și cadrul constituțional". Dar nu revizuind Constituția. Atunci cum?
Mister total. Să nu uităm că nici partidele nu au voie să aibă astfel de
scopuri. Sîntem instigați la revoluție?
"6.12. Referitor la norma propusă la art.I
pct.115, pentru art.109 alin.(2), potrivit căreia răspunderea penală a
membrilor Guvernului urmează a fi stabilită prin lege, precizăm că, soluția
legislativă similară, propusă într-un alt proiect de revizuire, a fost
declarată neconstituțională prin Decizia nr.799/2011 a Curții Constituționale.
Astfel, Curtea a reținut că actuala consacrare constituțională a dreptului
Camerei Deputaților, Senatului și Președintelui României de a cere urmărirea
penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției
lor constituie, din perspectiva membrilor Guvernului, o garanție
constituțională de ordin procedural, menită să ocrotească interesul public, și
anume realizarea actului de guvernare prin exercițiul mandatului. Cu alte
cuvinte, prevederile art.109 alin. (2) din Constituție instituie o măsură de
protecție a mandatului exercitat de membrii Guvernului, având deci caracterul
obiectiv al unei garanții constituționale a libertății individuale a persoanei
care ocupă funcția de demnitate publică și a dreptului său la apărare. Or, prin
abrogarea dispozițiilor menționate, garanția constituțională este suprimată,
împrejurare ce este de natură a încălca prevederile art.I 52 alin.(l) din
Constituție."
Notă IR: Deci nici membrii Guvernului nu trebuie să
răspundă... Și ei merită protejați de tirania cetățenilor... Au încercat recent
fără tact să se auto-scutească de orice pedeapsă pentru abuz de putere și a
ieșit-totuși- scandal. Cei din MCC vor
să apere cetățeanul de cei cocoțați la putere, să le micșoreze acestora libertatea
de a domina/profita? CL vegheză ca să nu fie știrbite privilegiile
uzurpatorilor statului. Scapă cine poate din așa societate, în funcție de cît e
de decurcăreț.
"6.13. Redactarea
normei din cuprinsul art.118.1 alin.(3), astfel cum este propus la art.I
pct.128, ar putea fi interpretată în sensul că, în cazul cetățenilor care
încalcă legile țării, ar fi justificată încălcareavdrepturilor și libertăților
fundamentale. O astfel de soluție legislativă nu poate fi acceptată, întrucât
nici o împrejurare nu poate justifica încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale, ci doar, eventual, restrângerea exercițiului acestora, în
condițiile art.53 din Constituție, rămas
nemodifîcat. Precizăm că,
potrivit acestei norme, restrângerea (nu încălcarea)
exercițiului drepturilor sau al libertăților poate fi dispusă numai dacă este
necesară într-o societate democratică, dacă este proporțională cu situația care
a determinat-o și dacă nu aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
întrucât aceste elemente
constituie garanții ale tuturor
drepturilor și libertăților fundamentale, prevederea, în legea de
revizuire, a posibilității încălcării acestora este
inacceptabilă în raport cu dispozițiile art.I52 alin.(3) din Legea
fundamentală."
Notă IR: Este drept că exprimarea "Măsurile luate pentru apărarea
siguranței naționale nu pot justifica încălcarea drepturilor și libertăților
cetățenilor care nu încalcă legile țării" e nereușită, dînd ocazia
unei critici de pe simulate poziții libertare.
Sensul demersului MCC se vedea însă clar din restul paragrafului : "Este
intezis să se execute foc sau alte acțini de molestare fizică sau de intimidare
asupra manifestanților pașnici"- o prevedere concretă, pe care
experții CL o trec cu vederea. Ipocrizia lor e acoperită cu finețe
terminologică formată în timp (reprimarea e corectă dacă înseamnă
"restrîngere"- nu încălcare și dacă e "proporțională"...)
"6.14. La
art.I pct.139, referitor la textul propus pentru art.125 alin.(l), întrucât
inamovibilitatea judecătorilor constituie o garanție a realizării principiului
independenței justiției, eliminarea normei cu privire la acest aspect nu poate
fi acceptată, întrucât depășește limitele revizuirii Constituției
consacrate de art.I52
alin.(2) din Legea fundamentală."
Notă IR: Orice schimbare poate fi respinsă prin această
schemă: ea ar aduce atingere la un mecanism care constituie o garanție pentru
apărarea unui drept (inventat) al cuiva, deci nu poate fi acceptată, datorită
art.152. Arbitrar fiind și principiul și aplicarea lui- în folosul celor care
încalcă drepturile reale ale altora, folosind ocazia dată de un mandat public.
De ce independența justiției ar garanta apărarea dreptății, un drept
fundamental al cetățenilor? Și cum să fie independenți niște salariați ai statului,
cărora li se stabilesc salarii regești și pensii speciale, și li se cere în
schimb să nu acorde reparații mari în litigiile contra statului. Și cum să nu
fie beneficiarii respectivelor privilegii de castă îngăduitori cu parlamentarii
care le aprobă (condamnați metodic.... "cu supendare")? De ce ar fi
"inamovibili" judecătorii care strîmbă dreptul?
"6.15. Norma
propusă la art.I pct.146 pentru art.131 alin.(l), prin eliminarea referirii la
apărarea, de către Procuratură (actualul Minister Public), a
drepturilor și libertăților cetățenilor, încalcă
limitele
revizuirii, prin suprimarea unei garanții a drepturilor și libertăților. "
Notă IR: La ce a folosit "norma" asta,
ne-intărită de prevederi concrete, care să o impună, dinspre Constituție? Au
apărat procurorii cetățenii- sau pe cei care și-au bătut joc de drepturile și
interesele lor? I-a obligat norma găunoasă să se autosesizeze, demarînd
anchetele care se impuneau, în fața valului gigantic de fărădelegi și crime cu
care ne-a pus pe butuci "tranziția"? Sau să se îndrepte în regres
către prepușii care au abuzat,
producînd pierderi statului comitent? I-a oprit ceva de la a tergiversa
anchetele pînă la depășirea termenelor de prescriere? Ca să fie suprimate, garanțiile ar fi trebuit să existe.
"7. Din analiza proiectului, sub aspectul respectării limitelor
revizuirii Constituției, reiese că cele mai importante dispoziții ale acestuia
se situează dincolo de hotarul" stabilit prin prevederile art.I52 din
Legea fundamentală. întrucât readucerea respectivelor dispoziții între limitele
statornicite prin Constituție nu este posibilă tară a afecta concepția generală
a proiectului, rezultă că acesta nu poate fi promovat în forma propusă.
Cu toate acestea, precizăm că, și în situația în
care s-ar avea în vedere reformularea proiectului în scopul respectării
limitelor revizuirii, există suficient de multe dispoziții care, fără a depăși
aceste limite, nu pot fi promovate în forma propusă, fie pentru că instituie
soluții legislative inacceptabile sub aspectul respectării principiilor pe care
se fundamentează statul de drept, fie pentru că nu se corelează cu
reglementările Uniunii Europene și cu tratatele internaționale la care România
este parte, fie pentru că excede cadrul reglementării fundamentale, învestite
cu forță juridică superioară, cuprinzând norme care nu au caracter de principiu
sau de generalitate și care nu trebuie să se regăsească la nivelul Legii
fundamentale, astfel cum se va reliefa în cele ce urmează."
Notă IR: Pentru a reitera inadmisibilitatea unei adevărate
schimbări, sînt puse pe tapet principii "pe care se fundamentează statul
de drept" care aterizează de undeva, de deasupra Constituției. Acolo, tratatele internaționale sînt plasate
deasupra voinței reale a poporului român. În acele cercuri misterioase
deranjează reglementarea Constituțională a unor mecanisme concrete de garantare
a principiilor, "investite cu forță juridică superioară"....
"8. Cu
privire la textul propus la art.I pct.2 pentru art.l alin.(4), precizăm că
principiul consacrat de dreptul constituțional este acela al separației și
echilibrului puterilor în stat, și nu al separației și echilibrului
autorităților statului", așa cum se prevede în proiect. în acest context,
precizăm că autoritățile statului sunt acele persoane juridice de drept public
prin care puterea se exercită în stat. Așa cum s-a subliniat în doctrină , cele
trei funcții principale ale puterii sunt funcția legislativă, cea executivă și
funcția judecătorească. In acest context, precizăm că textul face referire la
autorități care exercită funcții ce nu pot fi asociate cu puterea de
stat" (autoritatea mediatică, financiară, electorală, statistică morală
sau științifică)."
Notă IR: Obișnuita diversiune terminologică, pentru a se
distrage atenția de la fond. Să trecem peste încleștarea lingvistică:
"puteri" versus "autorități" ca să observăm ce îi supără de
fapt pe cerberii din CL: scoaterea puterilor subterane, care deturnează
democrația, în lumina Constituției! În
ciuda camuflajelor, se știe cum lucreză puterea mediatică sau financiară. Dar
ar fi grav pentru marii sforari ca ele să fie supuse unor norme
constituționale. Pentru a se evita demascarea, se face iar apel la tenebroasa
"doctrină". Ce-i aia, tovarăși juriști, o altă putere sau o altă
autoritate? Ce e deasupra Constituției, și ne guvernează din cer, fără
legitimitate electorală ?
" 9. Cu privire la art.I
pct.7, precizăm că norma propusă pentru art.3.1. alin.(l) ridică problema
succesiunii statelor din punct de vedere al dreptului internațional, problemă
care apare atunci când au loc modificări teritoriale care conduc la apariția
unor noi state. Mutațiile pe care un
teritoriu este susceptibil să le sufere și care dau naștere unor
situații calificate în
dreptul internațional drept succesiune" "9, sunt:
reunirea mai multor state într-un singur stat; dezmembrarea unui stat;
separarea sau secesiunea și transferul de teritorii. Statul succesor nu este un
simplu moștenitor al drepturilor și obligațiilor statului predecesor. In
prezent, în dreptul internațional contemporan, succesiunea statelor este
reglementată prin Convenția referitoare la succesiunea statelor la tratate,
adoptată la Viena în anul 1978 și prin Convenția referitoare la succesiunea
statelor în ceea ce privește bunurile, arhivele și datoriile, adoptată la Viena
în anul 1983. Mai mult, Guvernul României a încheiat înțelegeri internaționale
referitoare la acest aspect, cum ar fi Protocolul dintre Guvernul României și
Guvernul Republicii Croația
privind succesiunea la acordurile încheiate între România și Republica
Socialistă Federativă Iugoslavia, semnat la București la 5 martie 2004, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr.951/2004. Prin urmare, statul român nu poate fi
continuatorul statului național și unitar menționat în text, așa cum se propune
prin proiect.
Având în vedere că alin.(2) prevede că poporul
român militează și acționează necontenit și pașnic, pentru Reîntregirea Patriei
(...) cu respectarea prevederilor tratatelor și dreptului internațional",
precizăm că modalitățile de modificare a teritoriului admise de dreptul
internațional contemporan sunt următoarele10: modificările intervenite ca
urmare a procesului de decolonizare; desprinderea unor teritorii de la un stat
și formarea unui11 sau unor state independente12; alăturarea la teritoriul unui
alt stat ori alăturarea unor state, în întregul lor, la alte state .
Indiferent, însă, de modalitatea de dobândire sau de modificare a teritoriului,
admisă de dreptul internațional, aceasta trebuie să aibă ca fundament
consimțământul liber exprimat al populației care locuiește pe teritoriul în
cauză14. In caz contrar, s-ar încălca cel puțin două dintre principiile
fundamentale ale dreptului internațional, și anume: neamestecul în treburile
interne ale altor state și dreptul popoarelor la autodeterminare. Prin urmare,
referirea, în cuprinsul normei, la acțiunile poporului român pentru
Reîntregirea Patriei" vine în contradicție cu principiile dreptului
internațional."
Notă IR: Ciudată pledoarie- împotriva continuității noastre
istorice. Perorație filozofică despre destinul existenței compuse, care
stîrnește multe întrebări. Cum se naște
statul care capătă dreptul să îndatoreze pe cei încă nenăscuți? Ce-i oferă
identitate, voința indivizilor care-l compun sau înțelegerile internaționale
(de masă verde, între diplomați care se fac că reprezintă populații) ? Cum
ajung membrii unei convenții sociale să fie obligați de acorduri făcute de
niște panglicari, în trecut? De ce nu am avea dreptul să anulăm înțelegerile
care ne fac rău? Învățăm ceva de la
SUA, care a invocat "odious debt" cînd a inhățat California de la
Mexic- și a recidivat de curînd în Iraq? Sau aceste atitudini nu sînt și pentru
țări satelit? Nu ai voie să vrei reunificarea, dacă nu ești o Germanie? Pînă
cînd trebuie să respectăm pactul Ribbentrop-Molotov? De unde au dedus juriștii
CL că MCC nu dorește consultarea basarabenilor, că îndemnă la o acțiune de
forță? Dacă ne pretăm la interpretări,
putem considera și că a respinge "acțiunile poporului român pentru Reîntregirea
Patriei", în numele ne-dreptului internațional, înseamnă a nega
democrația și a promova un statut de colonie.
"10. Norma
propusă la art.I pct.9 pentru art.5 alin.(1.3) se referă la genocidul
antiromânesc de după 1944", fără ca această noțiune să fie circumscrisă vreunei definiții care să facă posibilă stabilirea criteriilor pe
baza cărora s-ar putea realiza constatarea participării la
genocid"."
Notă IR: Remarca aceasta lămurește poziția politică a CL și arată efectul evitării
lustrației în justiție. Instrumentele juridice ale genocidului comunist
(împlinit de FSN-ul continuator), care nu ne permit de 24 de ani să deblocăm
justiția , se fac că încă nu înțeleg despre ce e vorba. Trebuia precizat că
articolul se referă la indivizi care, după ce au participat la crima împotriva
umanității care a secerat românii mai tare ca războiul mondial, au emigrat (benevol) în țări din care pot
pretinde să revină, cu drepturi depline. Prudența MCC de a elimina articolele
referitoare la genocid si la lustrația aferentă se dovedește o greșeală.
Trebuiau lăsate, ca să fie clar care sînt criteriile participării la genocid...
Chiar dacă legislatorii și juriștii complici s-ar fi simțit vizați.
"11. La
art.I pct.10, referitor la norma propusă pentru art.6 alin.(4) și (5), precizăm că recensământul reprezintă o
operațiune statistică, astfel încât nu poate avea efect constitutiv de drepturi
pentru anumite categorii de persoane, așa cum se prevede în proiect. "
Notă IR: Recensămîntul produce statistici pe baza unor declarații individuale. Dacă
o persoană nu-și asumă o etnie, printr-o declarație explicită, cum poate
pretinde să-i fie respectată identitatea respectivă? Care ar fi mecanismul de
evitare a etniilor declarate fictiv? Și care ar fi acela prin care membrii comunității
pot ști ce etnie au concetățenii lor, astfel încît să poată observa dacă nu au
obligații de fidelitate față de alte state, care intră eventual în conflict cu
interesele țării; sau dacă nu practică discriminare în favoarea unor co-etnici?
De exemplu, poate vrem să știm dacă incriminarea penală a antisemitismului a
fost promovată de cercuri filosemite, pentru îngreunarea apărării intereselor
economice românești. Sau dacă autonomia Ardealului e cerută de mulți unguri.
Căci democrația românească nu poate promova decît interesele cetățenilor
români.
12. La art.8 alin.(5), astfel cum
este propus la art.I pct.12, calificarea partidelor drept persoane juridice de
drept privat" nu este corectă, în raport cu statutul constituțional al
acestor entități. Așa cum s-a precizat în doctrină15, scopul asocierii în
partide politice se delimitează de scopurile celorlalte asociații: scopurile
partidelor politice sunt, pe de-o parte, formarea și exprimarea opiniilor
politice ale cetățenilor, manifestarea libertății politice a acestora,
conturarea și consolidarea societății politice și, pe de altă parte, obținerea
majorității sufragiilor cetățenilor pentru cucerirea și exercitarea puterii
prin realizarea propriului program politic".
Notă IR: Tot "în doctrină" se explica, pe stil
vechi, de ce trebuie să ne supunem partidului-stat.... Eu mă abțin aici, pentru
că am o altă poziție față de partidele politice, cărora nu le-aș mai permite să
adminstreze țara, ci numai să incube soluții și specialiști, validați apoi
direct de alegători. Sau, dacă li se oferă posibilități de acțiune mai mari ca
ale altor asociații civice, să le
revină și responsabilități specifice- cum ar fi garantarea -pecuniară- a
contractelor electorale. Problema este însă: care o fi dorința majorității românilor
(informați).
13. La art.I pct.14, referitor la
norma propusă pentru art.ll alin.(2) teza finală, semnalăm faptul că, atât la
nivel internațional, cât și la nivel național este reglementată posibilitatea
încheierii, de către stat, a unor tratate care pot fi, în totalitate sau în
parte, declarate secrete, în măsura în care acestea cuprind informații
clasificate. In acest sens, menționăm și faptul că, în prezent, România este
parte la mai multe instrumente juridice internaționale care au ca obiect de reglementare
protecția informațiilor clasificate, dintre care amintim, cu titlu de exemplu:
Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Slovace privind protecția reciprocă a informațiilor, a materialelor și a documentelor secrete de stat, semnat la
Bratislava la 3 septembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 173/2000 și Acordul
între Statele Membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului,
privind protecția informațiilor clasificate
schimbate în interesul Uniunii Europene, semnat la
Bruxelles, la 25 mai 2011, ratificat prin Legea nr.64/2013. Menținerea
prevederii potrivit căreia tratatele nu pot
avea clauze secrete, ar conduce
la neîndeplinirea, de către România, a obligațiilor asumate
pe plan internațional, fiind în contradicție cu
norma prevăzută la alin.(l) al aceluiași articol. Mai mult, art.I7 din Legea
nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și
completările ulterioare, enumera informațiile care intră în categoria informațiilor
secrete de stat, aici regăsindu-se, inclusiv, relațiile și activitățile externe
ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicității,
precum și informațiile altor state sau organizații internaționale, față de
care, prin tratate ori înțelegeri internaționale, statul român și-a asumat
obligația de protecție.
Notă IR: Aceste considerațiii sînt extrem de expresive,
revelînd rolul aparatului juridic într-un stat uzurpat și tehnicile vicioase de
argumentație puse în slujba obiectivului antisocial (cum ar fi
"justificarea": sforăria trebuie să fie secretă.... pentru că e
clasificată). Din nou legile (vechi) sînt puse deasupra Constituției (noi)- ca
să nu devină evidentă lipsa de "sediu" valid a ideii aberante a contractelor
secrete. Doi oameni pot păstra secretul privind o înțelegere contra unui al
treilea. Dar între societăți democratice astfel de situații nu sînt normale,
căci, pentru ca "dușmanul" vizat să nu știe ce se coace în taină,
trebuie ca popoarele respective să nu afle ce s-a complotat în culise... în
numele lor. Cum pot reprezentanții cuiva să aibă secrete față de cel
reprezentat? Sau recunoaștem că e vorba de pseudo-reprezentare, de simularea
democrației în interesul unor forțe obscure (cum ar fi cele care ar apăra
"interesele europene" față de cele ale unor națiuni captive, fără ca
adevărul să ajungă la urechile cetățenilor europeni). Legitimăm făcături ca
pactul Hitler-Stalin? Acceptarea clauzelor secrete în acorduri făcute în numele
popoarelor ar trăda incoerență/inconsecvență în gîndire- dacă nu ar fi vorba de
o eroare premeditată.
14. La
art.I pct.14, referitor la art.ll alin.(6), semnalăm că soluția legislativă propusă ar implica
o reanalizare a
tuturor tratatelor internaționale la care România este parte, pentru a
se stabili dacă prevederile acestora sunt sau nu sunt contrare intereselor
naționale, în raport cu noile dispoziții constituționale. O astfel de
operațiune juridică este imposibilă, atât din punct de vedere al principiilor
dreptului intern (tratatele respective făcând deja parte din ordinea juridică
națională), cât și din punct de vedere al regulilor dreptului internațional.
Astfel, chiar dacă s-ar accepta că o entitate (nedefinită în cuprinsul normei
propuse), ar stabili că anumite tratate sunt contrare intereselor
naționale", supunerea lor aprobării poporului, prin referendum național,
inițiat de cetățeni, potrivit legii" ar fi imposibilă, întrucât
respectivele tratate sunt deja în vigoare și produc efecte. Singura modalitate
prin care, eventual, ar putea fi supuse aprobării poporului aceste tratate ar
fi prealabila lor denunțare, urmată de o nouă negociere, semnare și aprobare a
acestora, fapt care ar putea reprezenta, de fapt, o nerespectare de către
România a obligațiilor asumate pe plan internațional.
Notă IR: Evident că despre denuțare sau renegociere este
vorba, în cazul în care poporul dorește să se scuture de jugul unei semnături
nocive- produsă, deseori, prin falsă reprezentare. Numai așa se poate rămîne în
cadru democratic autentic. Cum să aibă trazacțiile făcute odinioară între
cîțiva indivizi, prioritate față de voința actuală a unui întreg popor? Numai
populația care poate denuța un acord internațional aservitor se auto-conduce cu
adevărat. Altfel, avem colonialism, camuflat cu eufemisme.
15. La
art.I pct.20, semnalăm că norma propusă pentru art.17 alin.(2), referitoare la dubla cetățenie, nu se încadrează
tematic în obiectul de reglementare al articolului, respectiv Cetățenii români
în străinătate". Pe de altă parte, soluția legislativă propusă este cel
puțin discutabilă, având în vedere că impune cetățeanului să decidă cu privire
la sfera noțiunii de interese ale României" și să aleagă cetățenia care
îi convine".
Notă IR: Națiuni ca SUA interzic dubla cetățenie, pentru a evita conflictele de
interese, datorate dublei fidelități. MCC a încercat un compromis, pornind de
la constatarea că tranziția criminală a produs o uriașă diasporă. Românii
rămași acasă trebuie să decidă dacă vor permite și celor plecați, aflați sub
influențe diverse, să le influențeze
viața, fără a participa direct la ea. Și, mai general, dacă țara lor mai are
sau nu o delimitare geografică clară.
16. La
art.I pct.29, referitor la art.29 alin.(l), precizăm că teza finală a normei,
prin care se
exclude posibilitatea
penalizării" delictelor de opinie" face imposibilă angajarea
răspunderii civile în cazul exprimării unor afirmații calomnioase, fapt care nu
poate fi acceptat.
Notă IR: Un exercițiu semantic rudimentar
conduce la confuzie între "delictul de opinie" și
"calomnie". Dacă pretind public că am informații certe despre un
lucru dezonorant - poate că se pune problema agrersării păgubitoare a altuia
(deși, în cazul unui funcționar public , poporul poate alege să nu pună stavile
luptei anticorupție). Dar dacă spun că bănui pe cineva de un lucru, impresia
fiind bazată pe intuiții și raționamente personale- nu au de ce exista
restricții. A interzice cuiva, de exemplu, să desteste pe altcineva, sau să
afirme că îl consideră nociv, înseamnă a-i reduce libertatea de conștiință, în
dauna contractului social.
17. Norma
propusă la art.1 pct.31 pentru art.31 alin.(2.1) este redactată ambiguu,
formularea putînd fi
interpretată în sensul instituirii obligației personalului
salarizat din fonduri publice de a face publice toate achizițiile realizate,
soluție legislativă excesivă, în mod evident.
Notă IR: Deși tropotesc pe claviaturi, juriștii români (ca
și alte categorii de iubitori ai umbrei- politicienii, arhivarii etc) nu vor să
ia notă de creșterea explozivă a capacității de gestiune informațională, cu
ajutorul tele-informaticii. Dar noi știm că nu mai există un obstacol practic
ca fișierele tăinuite prin birouri să fie scoase la lumină. E suficient să se
elimine paravanele, ca "intranetul birocratic" să devină
"internet democratic".
18.La art.32 alin.(2), astfel cum este propus la
art.I pct.32, semnalăm că eliminarea posibilității desfășurării învățământului
într-o limbă de circulație internațională și în cadrul unităților de învățământ
de stat constituie o restrângere a dreptului la învățătură, generatoare de
discriminare pentru persoanele
care nu dispun
de posibilitățile materiale de a
urma cursurile unor școli private".
Notă IR: Așa se vorbește.... limba internațională a
neocolonialismului. Dacă tot producem specialiști ieftini pentru alții , de ce
să ne mai încurcăm cu limba română? Să contribuie și Vasile, prin buget, la
plecarea din țară a copiilor lui Gheorghe, școliți special în acest scop. Pînă
cînd vorbim toți noua rusă.
19. Norma
propusă la art.I pct.33 pentru art.33 alin.(1.2), prin referirea la degradarea
conștiințelor", la intoxicarea informațională" și la supunerea la
condiții de viață degenerative" este lipsită de precizia și claritatea
cerute de stilul normativ.
Notă IR: Este justă pretenția la claritate, dar sînt lucruri care nu pot fi spuse
(sintetic) cu expresiile clasice (construcții tipice ale limbajului de lemn).
Cel căruia nu-i este clar ce înseamnă să degradezi conștiințe, să intoxici
informațional și să supui la condiții de viată degenerative, de ce ar înțelege
păsăreasca juridică ? Cine și pe ce
baze stabilește/impune populației vocabularul utilizabil și "stilul
normativ"? Nu cumva , așa cum
semnalează Orwell în "1984", "Ministerul Adevărului"
(constituțional) încearcă să împiedice înarmarea populației cu concepte și
sintagme ce pot fi folosite eficace în războiul de sens?
20. Referitor
la art.34 alin.(l), astfel cum este propus la art.I pct.34, precizăm că statul
nu poate garanta dreptul la sănătate fizică și mentală", ci poate avea
obligația de a lua măsurile necesare pentru ocrotirea sănătății populației, așa
cum se prevede în textul actual al art.34 alin.(l).In ceea ce privește
referirea expresă la calitatea hranei, precizăm că aceasta nu este necesară,
întrucât rezultă din prevederea, în alin.(2), a obligației statului de a lua
măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice.Totodată, menționăm că
obligația statului de a lua măsuri pentru a asigura accesul cetățenilor la
alimentație naturală, apă curată și aer curat" prevăzută în norma propusă
pentru art.34 alin.(l.l) rezultă din dispozițiile art.35, potrivit cărora
statul trebuie să asigure cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului
oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. De
altfel, precizăm că formularea propusă prin proiect este discriminatorie,
întrucât textul se referă exclusiv la cetățeni", în vreme ce prin art.35
alin.(l) dreptul la un mediu sănătos este recunoscut, așa cum este și firesc,
oricărei persoane" aflate pe teritoriul României, nu doar cetățenilor
români.
Notă IR: Este poate bine să precizezi că statul doar garantează că va apăra (activ)
sănătatea fizică și mintală, dar că nu poate și garanta reușita, în fiecare
caz. Nu văd însă cu ce supără precizarea explicită a unor potecții, care s-ar
putea și deduce. În ce privește garantarea constituțională a drepturilor
vizitatorilor, eu văd temeiul lor moral, dar nu și pe cel democratic- căci
legitimitatea contractului social derivă din co-asumare. Cadrul de tratare a
vizitatorilor ar trebui reglat prin prevederi aparte.
21. Cu
privire la art.34 alin.(5), astfel cum este propus la art.I pct.34, precizăm
că, odată cu
aderarea României la
Uniunea Europeană, politica în domeniul comerțului intră în
competența
exclusivă a Uniunii Europene. în acest sens,
potrivit art.207 din Tratatul
privind Funcționarea Uniunii
Europene, Parlamentul European
și Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul în care este pusă în
aplicare politica comercială comună". In cazul în care trebuie negociate
și încheiate acorduri cu una sau mai multe țări terțe ori organizații
internaționale, se aplică prevederile art.207 și 218 din același tratat. în
consecință, interdicția prevăzută în cuprinsul normei de la alin.(5)
al art.34 este
contrară dreptului Uniunii Europene.
Notă IR: Așadar, dacă acolo, sus, se decide să consumăm
toxinele agriculturii intensive și să eliminăm alimentația naturală, va trebui
să ne pliem.... Garantarea sănătății nu ne poate apăra și de îmbolnăvirea prin
UE... Ni se pot impune și reguli care
să ducă la distrugerea unor ramuri ale economiei? Sau la favorizarea unor
corporații străine, în căutare de piață de desfacere, față de întreprinzătorul
român? Ne amintim de vremea în care
statul comunist sprijinea SOVROM sau fixa cote și prețuri de achiziție prin
decret... Dacă prin "politică comercială comună" se înțelege dreptul
statelor mari să impună condiții comerciale țărilor mici, prinse în plasa UE-
trebuie ieșit din jug, sau trebuie aruncată Constituția națională la coș și
asumat rolul de provincie europeană, reglementată numai prin drept european. Ce
să ne mai jucăm de-a democrația, într-o cetate în care ordinele vin din exteriorul zidurilor?
22. La
textul propus la art.1 pct.43 pentru art.41 alin.(2.1), sintagma raporturi de
muncă abuzive" este restrictivă, având în vedere că există persoane care
își desfășoară activitatea și în temeiul altor modalități legale decât în
temeiul unui raport de muncă, cum ar fi raporturile de serviciu, reglementate
prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Notă IR: Se poate completa, dacă se urmărește și protecția
respectivei categorii. Dar nu este sigur că e vorba de o situație similară.
Funcționarii publici ar trebui să aibă drepturi și obligații specifice. De
regulă, birocrații își asigură condiții indecent de avantajoase, deturnînd
mașinăria statului în favoarea lor. Au devenit stăpînii stăpînilor lor:
cetățenii pe care ar trebui să-i servească.
23. Norma
din cuprinsul art.42 alin.(2), astfel cum este propusă la art.I pct.44, prin
care anumite activități sunt considerate muncă forțată permisă" nu
este corelată cu dispozițiile art.4 pct.3 din
Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora desfășurarea muncii în situațiile
enumerate la lit.a)-c) nu se consideră muncă forțată.
Notă IR: Adică? Ce ar trebui făcut? Să
interzicem obligarea la astfel de munci, sau să pretindem că obligarea
nu se numește forțare, dacă racordezi eufemismele la CEDO?
24. Modificarea
art.44 alin.(2) astfel cum este propusă la art.I pct.46, în sensul excluderii
menționării posibilității cetățenilor străini și apatrizilor ca, în anumite
condiții, să poată dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, nu poate
fi acceptată, întrucât acordarea acestei posibilități este necesară ca urmare a
faptului că România este stat membru al Uniunii Europene cu drepturi și
obligații depline. Pentru acest
motiv, țara noastră
trebuie să respecte reglementările Tratatelor Uniunii
Europene, inclusiv cele referitoare la asigurarea liberei circulații a persoanelor
(art.45 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene). Această
posibilitate a fost acordată prin Legea de revizuire a Constituției din anul
2003. Precizăm că, analizând
respectiva normă, Curtea
Constituțională, în Decizia nr. 148/2003, a subliniat
următoarele: Integrarea României în Uniunea
Europeană presupune respectarea dispozițiilor
acquisului comunitar privitoare la libera circulație a capitalurilor, la
drepturile cetățenilor europeni de a investi și de a dobândi bunuri în condiții
de egalitate cu cetățenii români.
Curtea Constituțională observă că posibilitatea realizării acestor
obiective este îngrădită de dispozițiile art.41 alin.(2) teza finală din
Constituția României, prin care se interzice cetățenilor străini și apatrizilor
să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor. Pentru înlăturarea
acestei interdicții și pentru instituirea unor
garanții ale dreptului
de proprietate privată se
propune modificarea art.41. Prima modificare vizează denumirea articolului, în
sensul că, în locul denumirii "Protecția proprietății private", se
propune sintagma "Dreptul de proprietate privată". Cea de-a doua
modificare vizează chiar
alin.(2) al art.41.
în noua redactare proprietatea privată este
garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, iar cetățenii străini și apatrizii pot
dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile
rezultate din aderarea la Uniunea
Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe
bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin legea organică, precum și
prin moștenire legală. Curtea Constituțională constată că sunt înscrise în
această nouă redactare suficiente garanții constituționale pentru exercitarea
acestui drept în conformitate cu interesul general și cu respectarea prevederilor
acquisului comunitar". Pe cale de consecință, este evident că nu poate fi
acceptată modificarea art.44 alin.(2), întrucât se exclude posibilitatea
cetățenilor străini și a apatrizilor ca, în anumite condiții, să poată dobândi
dreptul de proprietate privată asupra terenurilor.
Notă IR: Cu asta, este desavîrșită demonstrația faptului că
acești juriști, simulează doar orientarea democratică și corectitudinea logică,
lucrînd de fapt în slujba stăpînilor lor vremelnici, împotriva
intereselor poporului român. Găsim în acest fragment recuzita retorică tipică,
pusă în slujba manipulării juridicoase. Romanii sint liberi, in țara lor liberă
.... dar nu să își apere interesele, sau măcar glia. Convenții oculte, făcute
între dresori ai națiunilor europene, ne guvernează constituția, controlată
neofanariot. Statul slugă trebuie să se lase explotat neocolonial, văduvit de
industrie competitivă locală, golit de resurse, ocupat funciar. În timp ce cotropitorul "integrant",
care pretinde libera circulație a bișniței, nu respectă dreptul la libera
circulație a consumatorilor care vor să producă... În numele
"echității" (egalității!!) se permite celor cu putere de cumpărare de
zece ori mai mare, să acapareze pămîntul de sub picioarele românilor, care nu
au cum face față atacului. Atîta timp cît nu ni se asigură condiții egale de
acces la veniturile europene, de ce ne-am vinde și pamîntul pe nimic, așa cum
ne-am vîndut și puterea de muncă? Va răspunde cineva pentru acest nou episod
genocidar, acest jaf funciar efectuat prin lege? Nu- atîta timp cît ideea
responsabilității pentru criminalitatea juridică nu-și face loc în Constituție.
25. Normele
din cuprinsul art.44 alin.(17) și (18), astfel cum sunt propuse la art.I
pct.46, prin reglementarea exproprierii drept sancțiune pentru neîndeplinirea
anumitor obligații, vin în contradicție cu alin.(3) al art.44, rămas
nemodificat, potrivit căruia nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză
de utilitate publică, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Precizăm că o
eventuală extindere, la nivel constituțional, a cazurilor în care se poate
dispune exproprierea ar încălca limitele revizuirii Constituției, prin
suprimarea unei garanții a dreptului la proprietate. În acest context, precizăm
că și normele propuse pentru art.44 alin.(ll), precum și pentru art.135.1
alin.(2) (propus la art.I pct.161) au ca efect, de fapt, operarea unor
exproprieri în ceea ce privește baza materială a autorităților și
instituțiilor publice" sau capitalul vândut de statul român până la data
intrării în vigoare a prezentei legi".
Notă IR: Cauza pedepsirii celor are au
jefuit poporul romîn și reparării daunelor nu este de utilitate publică? Nu
poporul fixează limitele expropierilor necesare supraviețuirii sale? Înțelegînd
că dreptul natural la existență, individuală și colectivă, este deasupra
dreptului la proprietate- o convenție socială reglabilă, în funcție de context-
ca orice contract.
26. La
art.I pct.47, referitor la art.45 alin.(4), apreciem că soluția legislativă privind prevederea competenței exclusive a instanțelor
judecătorești de a
autoriza desfășurarea de
activități economice nu se justifică, întrucât excede funcției judiciare
pe care o îndeplinesc respectivele instanțe.
Notă IR: Și eu am avut rezerve privind
acest aliniat. Căci nu văd de ce o activitate economică ar avea nevoie de vreo
aprobare. Dacă încalcă legile- se poate interveni, pe baza lor.
27. Semnalăm
faptul că denumirea propusă la art.I pct.48 pentru art.46.1, și anume Dreptul
la locuință", nu este în concordanță cu prevederile art.31 din Carta
socială revizuită, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999. Potrivit
Cartei, în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la locuință,
părțile se angajează să ia măsuri destinate: să favorizeze accesul la locuință
la un nivel adecvat; să prevină
și să atenueze lipsa locuințelor, în vederea eliminării progresive a acestei situații și
să facă accesibil costul locuinței pentru persoanele care nu dispun de resurse
suficiente. Prin urmare, există o neconcordanță între denumirea articolului și
conținutul acestuia, ceea ce conduce la dificultate în aplicarea prevederilor
Cartei. Precizăm că prin legea de ratificare, România a făcut rezervă cu
privire la aplicarea art.31 din Cartă.
Pe de altă parte, referitor la norma din art.46.1
alin.(3), precizăm că gajul nu poate fi constituit decât în ceea ce privește
bunurile mobile, nu și imobilele, așa cum prevede textul.
Notă IR: Nu dispun de formularea MCC la
acest punct.
28. La
art.49, astfel cum este propus la art.I pct.50, considerăm că prin modificarea
propusă, respectiv înlocuirea sintagmei "copii și tineri" prin
cuvântul "minori", se restrânge aria persoanelor care beneficiază de
protecție.
Notă IR: Dacă românii vor, pot stabili că
tinerii ne-minori pot beneficia de o protecție specială. Dar ar fi o atingere a
principiului non-discriminării.
29. La
art.I pct.59, referitor la art.60, instituirea obligației Avocatului poporului
ca, în raportul anual, să facă aprecieri asupra modului de respectare a
contractului electoral" de către cei aleși în
funcții publice excede obiectului de activitate al
acestei instituții, astfel cum este stabilit la art.58 alin.(l) - propus la
art.I pct.57.
Notă IR: Ușor de rezolvat. Mai greu e de
tranformat această instituție într-un instrument real prin care poporul poate
combate cotropirea puterii. MCC încearcă să facă niște pași în acest sens. Ce
poate fi mai grav pentru cetățean decît frauda politică, marea cauză a
încălcării drepturilor celor prinși în capcana statului uzurpat?
30. Referitor
la textul propus la art.I pct.62 pentru art.61 alin.(4), potrivit
căruia Parlamentul este alcătuit
dintr-o singură Cameră, semnalăm
că o astfel de soluție legislativă a fost prevăzută și
în proiectul de lege pentru revizuirea
Constituției asupra căruia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia
nr.799/2011. Cu această ocazie,
instanța de contencios constituțional a arătat că această
modificare
nu pune în discuție
niciuna dintre limitele
revizuirii prevăzute de art.I52 din Constituție, ci reprezintă exclusiv
o opțiune politică asupra căreia se vor pronunța participanții la procedura de
revizuire a Constituției. Nu trebuie ignorate totuși, în exprimarea acestei
opțiuni, tradiția statului roman și avantajele pe care le oferă o structură
bicamerală a Parlamentului în raport cu cea unicamerală. Curtea a reținut în
acest sens că, în mod tradițional, Parlamentul României a avut o structură
bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată în anul 1864, prin
Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris " al domnitorului
Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituțiilor din
1866, 1923 și 1938, fiind întreruptă doar în perioada regimului comunist, când
reprezentanța națională era unicamerală - Marea Adunare Națională. După
revoluția din decembrie 1989, prin Decretul - lege nr.92/1990 pentru alegerea
Parlamentului și a Președintelui României, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.35 din 18 martie 1990, act în baza căruia s-au organizat
alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului.
Constituția din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a
Parlamentului, menținută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul
2003. Modificarea textelor incidente în materie, realizată cu prilejul
revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcțional.
Notă IR: I-a întrebat cineva pe juriștii CL
ce gusturi politice au ei, ce preferințe? I-a apucat conservatorismul (pe
care-l resping, acolo unde își are rostul) pe un subiect față de care românii
s-au pronunțat prin referendum, fără a fi ascultați (lucru trecut sub tăcere
aici)? Dar dacă CL ar fi pus în
discuție modul în care s-a ajuns la respectivul plebiscit, să denunțe faptul că
populația nu a avut la dispoziție o alegere optimă, ar fi scos la lumină
carențe ale practicii referendare, și ale dreptului care pretinde a ne guverna
viața.
31. La
art.I pct.63, referitor la art.62, este de discutat dacă excluderea dreptului
la un loc de deputat
pentru organizațiile
cetățenilor aparținând minorităților naționale care nu întrunesc în
alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate
în Parlament, prevăzut în prezent de art.62 alin.(2), nu este de natură a crea
o discriminare între cetățenii care aparțin unor minorități naționale.
Avem în vedere că, așa cum s-a subliniat în
doctrină16, această prevedere
constituțională permite cetățenilor care aparțin unei minorități naționale să-și manifeste
vocația electorală în cadrul unei
organizații reprezentative".Totodată, în
literatura de specialitate 17 s-a reținut că norma reprezintă una din
modalitățile prin care cetățenii români aparținând minorităților naționale își
realizează propriile aspirații, la nivelul reprezentanței naționale".
Notă IR: Din nou dăm peste recursul extra-legal la "literatura de
specialitate", prin care se susține o speculație. De ce ar avea 100 de
cetățeni dreptul de a avea un reprezentant în parlament, adică tot atît cît 25
de mii, discriminarea operînd pe criterii etnice, în numele echității? Atunci
să oferim cîte un loc și pentru reprezentarea aspirațiilor microbiștilor,
balerinilor, cascadorilor, hingherilor, ateilor, depresivilor, etc...
ajungîndu-se la un fel de senat corporatist (în sensul interbelic). Ce-i împiedică pe minoritari să susțină un
candidat independent? Nu mai bine s-ar elimina partidele etnice, dacă apare
prin ele o discriminare în favoarea minoritarilor mai numeroși? Pe cînd cîte un
parlamentar pentru un malgaș, doi salvadorieni, trei islandezi și patru mongoli- împămînteniți în România?.
32. La
art.I pct.74, referitor la art.71 alin.(2.2), precizăm că stabilirea pedepsei
în cazul săvârșirii unor infracțiuni nu poate fi realizată prin norme
constituționale, ci doar prin norme de drept penal.
Observația este valabilă pentru toate situațiile
similare din cuprinsul proiectului.
Notă IR: Codul penal se referă la
nerespectarea legilor și prea puțin la
deturnarea legalității de către uzurpatorii puterii, care o folosesc împotriva
cetățenilor, degenerare patologică fatală, de care Constituția trebuie să se
ocupe cu prioritate. Nimic nu poate împiedica un popor să reglementeze la nivel
constituțional fenomene care atentează la supraviețuirea sa. Mai ales dacă e
vorba de infracțiuni care lovesc direct în ordinea constituțională. Juriștii
CL nu ar trebui să apere
"drepturile" (interesele) celor care distrug legitimitatea
legalității.
33. La
art.I pct.78, referitor la norma propusă pentru art.74, soluția legislativă privind eliminarea limitărilor referitoare la
domeniul de reglementare a inițiativelor legislative cetățenești
prevăzute în prezent de art.74 alin.(2) este discutabilă. Menționăm că, în
doctrină, s-a subliniat că problemele
fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia
și grațierea au
fost excluse din
obiectul inițiativei
legislative a cetățenilor pentru a se evita propunerile legislative demagogice
Notă IR: Stupefiantă notă! Este demagogie a da cetățenilor
posibilitatea reală să se apere de abuzurile puterii, care îi lovește pe linie
fiscală sau îi aservește străinilor... Ce răsturnare nerușinată a
evidenței! Cînd tocmai faptul că
supușii statului nu se pot opune dărilor și înaltei trădări, adică nu pot
rezista malversației neocoloniale, este marca marii demagogii care subminează
contractul constituțional. Pentru cine lucrează acești juriști, care nu vor ca
membrii simpli ai societății să se poată emancipa din postura de sclavi cu
iluzia libertății, avînd un cuvînt de spus privind birurile?
34. La art.1 pct.83,
referitor la art.79, semnalăm că se propune schimbarea regimului juridic al
instituției Consiliul Legislativ, din organ consultativ de specialitate al
Parlamentului, în instituție publică autonomă, condusă de un președinte ales de
popor. Prin această schimbare nu mai este precis conturată natura juridică a
instituției și nici rolul exact al acesteia. Pe de altă parte, modalitatea
alegerii în acest fel a președintelui Consiliului Legislativ pare excesivă în
raport cu atribuțiile pe care le îndeplinește.
Notă IR: Curat dezinteresat , nu-i așa?
Domnii din CL nu vor să ajungă sub controlul cuiva numit de popor prin alegeri,
deci pretind să rămînă o instituție operînd discret, în afara unei supravegheri
publice eficace. În acest scop, ei își
subestimează importanța (și resposabilitățile...). Puțini știu că trăim într-o
lume plămădită de experți juridici, că acești "tehnicieni" pun pe
masa validatorilor legislativi labirinturi perfide, pe care puțini parlamentari
au posibilitatea de a le analiza cu atenție, atunci cînd le votează.
Consultanții aceștia ne-au plămădit continuu plasa regulilor toxice, dar nimeni
nu i-a pedepsit sau lustrat pentru asta.
35. La
art.I pct.87, referitor la art.81 alin.(1.2), stabilirea prin Programul Național
de Dezvoltare a
României, a dinamicii indicatorior economici și sociali
prevăzuți la lit.a) - k) este specifică unei economii planificate, și nu
economiei bazate pe libera inițiativă și concurență, așa cum se prevede în
cuprinsul art.135 alin.(l), propus la art.I pct.160.
Notă IR: Jenant mini-panseu despre raportul
dintre libertatea individuală de intreprindere și nevoia de planificare în
societate, dintre componente și sistem. Cît trupeu îți trebuie ca să vorbești
pe acest ton, după 24 de ani de tranziție devastatoare, realizată în numele
"liberei inițiative"... Astfel de inamici ai statului puternic, sînt
mai eficaci decît anarhiștii. Dacă acestor experți din CL li s-ar cere avizul
despre managementul României, pregătirea lor intelectuală ar trebui să fie
super-interdisciplinară. De aceea ei
trebuie să se ocupe numai de ce pot face cu oarecare meșteșug: să observe
coerența eșafodajului constituțional, ca temelie a protocoalelor de negociere, inclusiv
în problema nivelului de macro-planificare. Hotărăște poporul român, pus în
gardă corect privind consecințele, dacă
România așteaptă lucrarea "mîinii invizibile", sau dacă pune în
funcție o strategie globală de dezvoltare.
36. Norma
propusă la art.I pct.91 pentru art.85 alin.(l) lit.k), prin instituirea unei
sancțiuni radicale - dizolvarea Parlamentului în cazul nerespectării unui
termen destul de scurt de 60 de zile în care trebuie să se pronunțe asupra
respectivelor proiecte de lege - este de natură a avea efecte negative atât asupra
calității actului de legiferare, cât și asupra stabilității politice a țării.
Notă IR: Dacă poporul ar trece la putere,
evadînd din rotativa ramurilor mafiei feseniste, care a fructificat genocidul
comunist, nu s-ar atinge singura
stabilitate politică respectabilă? Și nu e bine ca falsa reprezentare să fie
corectată repede? Un ticălos nu trebuie lăsat să mai facă rău nici o zi, în
numele "stabilității". Cît timp ar vrea CL să tolerăm deturnarea
parlamentului, văzînd că propunerile poporului (referendumul privind numărul de
parlamentari, semnăturile pentru legea Cojocaru) nu sînt luate în
discuție?
37. în
cuprinsul normei prevăzute la art.1 pct.127 pentru art.118 alin.(l) teza finală se prevede faptul că
armata română nu poate participa decât la operațiuni militare care au ca scop
eliberarea teritoriilor ocupate vremelnic de agresori externi și neutralizarea
capacităților militare ale agresorilor, ceea ce exclude, între altele, și
participarea armatei române la operațiuni de menținere a păcii și asecurității
internaționale. Acest fapt contravine prevederilor Cartei Organizației
Națiunilor Unite, care, la art.43, dispune următoarele: Toți Membrii
Națiunilor Unite spre a contribui la menținerea păcii și securității
internaționale, se obligă să pună la dispoziția Consiliului de Securitate, la
cererea sa și în conformitate cu un acord sau
acorduri speciale, forțele armate, asistență și înlesnirile, inclusiv
dreptul de trecere, necesare pentru menținerea păcii și securității
internaționale".
Prin urmare, menținerea, în cuprinsul proiectului,
a normei, în actuala redactare, va atrage răspunderea internațională a statului
român, pentru neîndeplinirea obligaților asumate.
Notă IR: Și dacă românii nu înghit
cacealmaua imperială cu "răboiul de prevenire" întru "menținerea
păcii", care ne-a dus la rușinoasa participare la agresiunile rapace din
Iraq sau Afganistan? Și dacă ei nu uită că rușii ne-au ocupat, jefuit și
înrobit în numele prietenii dintre popoarele comuniste? Îl poate obliga un
jurist CL pe un cetățean, prin ucaz lingvistic, să considere că pătrunderea pe teritoriul unei țări în alt scop
decît de eliberare, nu poate fi o acțiune pentru "menținerea păcii și
securității"- deci că prevederile MCC nu încalcă nici un tratat?
38. La
art.125 alin.(2.2), astfel cum este propus la art.I pct.139, prevederea
sancțiunii revocării din funcție a judecătorilor care s-au făcut vinovați de
decizii greșite", în lipsa oricăror alte circumstanțieri este de natură a
afecta principiul independenței judecătorilor.
Notă IR: Iată că aici se doresc detalii.
Dacă este așa de greu de înțeles ce înseamnă "decizii greșite" și de
imaginat mecanismele care le pot repera , se poate adauga: "Se vor arhiva
50 de ani toate dosarele din instanțe. Se va institui un organism/mecanism de
verificare a acestor dosare. Se va stabili prin lege și numărul de abuzuri care
conduce la demiterea judecătorului vinovat". Și dacă tot combatem
ambiguitatea, ce-ar fi să o depășim și pe aceea din expresia găunoasă
"independența judecătorilor"? Sigur că un judecător trebuie să decidă
fără nici o influență exterioară, conform dreptății și legii. Dar poate fi el indepedent în sensul de a da
decizii abuzive, fără a fi tras la răspundere?
39. Norma
propusă pentru art.127 alin.(5) la art.I pct.141, referitoare la
punerea la dispoziția publicului, pe internet,
a conținutului dosarelor de judecată, este de natură a încălca dreptul
laviață intimă, familială și privată consacrat de art.26, soluția legislativă
fiind, pentru acest motiv, inacceptabilă.
Notă IR: ??. Dar ședințele de judecată nu
sînt publice? Cine nu vrea să se dea în spectacol, să nu recurgă la justiție
sau să nu comită delicte. Prioritatea României acum este maxima transparență a
actului de justiție, care, lăsat înafara privirilor indiscrete, e pe cale să răpună dreptatea și
socialitatea. Se dorește ca judecători să poată în continuare face ce vor din
victimele lor, ca niște călăi în serie, serviți regește de patologia
societății?
40. La
art. 134.5 alin.(5), astfel cum este propus la art.I pct.154, referirea din
teza finală la sancțiunile prevăzute de lege pentru dare și luare de
mită" este greșită, întrucât sub denumirea de mită electorală" sunt
reunite fapte care nu au vreo legătură cu infracțiunile de luare și
dare de mită.
Notă IR: Observație justă, amendînd o
neatentă operare cu termenii, metafora folosită de MCC ducînd la confuzie.
Cumpărarea electoratului nu e asimilabilă mitei ci pervertirii grave a
democrației, deci ar trebui penalizată exemplar și mai ales prevenită- prin
împiedicarea folosirii averilor în lupta politică. Ne putem deci întreba, dacă
o Constituție nu ar trebui însoțită de un dicționar de termeni și expresii, ca
orice contract serios.
41. Din
redactarea propusă la art.I pct.157 pentru art.134.8 alin.(4) - (7) rezultă că
Autoritatea Științifică ar reprezenta o adevărată forță conducătoare" a
societății, întrucât Programele asumate de candidați, precum și inițiativele
legislative și proiectele finanțate de la bugetul public național trebuie
să se coreleze cu
Strategia de dezvoltare a
României, elaborată de respectiva Autoritate. O astfel de reglementare, care
conferă unei autorități o
putere supraodonată tuturor
celorlalte autorități ale statului, este în dezacord cu principiul separației
și echilibrului puterilor în stat.
Notă IR: Textul C.C. nu conferă Autorității
Științifice decît un rol consultativ, de incubator de proiecte și sursă de
analize riguroase. Dar dacă această Autoritate ar deveni putere deplină în
stat, cu acordul poporului român- nu văd cu ce s-ar știrbi democrația.
Dimpotrivă, de-abia așa ar fi atenunată o carență a recurgerii la votul
popular- sub presiunea politicianimului partidist. Poporul are nevoie de un
reper de autoritate neinteresată, de opinia înțelepților care nu au putere de
decizie.
42. Normele
referitoare la autoritățile locale, astfel cum sunt propuse la art.1 pct.158
cuprind în detaliu atât modalitatea de alegere, cât și organizarea și
funcționarea respectivelor autorități. Precizăm că astfel de reglementări
trebuie să se regăsească în lege, și nu în Constituție.
Notă IR: Protocolul central de organizare a
unei societăți unitare trebuie să fie un tot coerent. Problema grea este de
principiu: care e legitimitatea nivelului local de decizie colectivă, suprapus
peste nivelul central? Interferează două metabolisme sociale, așa cum trăiește
celula in corp, sau două etaje ale unei unice structuri, ierarhizate? E nevoie
de subsidiaritate ca să recunoști entității locale dreptul la propria ei
democrație, deci la existențialitate politică? Poate funcționa (democratic) o
țară în care fiecare localitate are alt cod, pe lîngă cîteva prevederi comune?
Dar dacă așa ceva nu e posibil, nu înseamnă că o construcție ca UE nu e
compatibilă cu democrația la nivel național?
43. în
ceea ce privește instituirea, potrivit art.I pct.159, a Asociațiilor comunitare", apreciem că aceasta nu face
decât să multiplice în mod inutil numărul de entități care reprezintă
interesele
comunităților locale. Dincolo de această
observație, trebuie precizat că instituirea, la nivelul Legii fundamentale,
prin dispozițiile art. 134.84 lit.j), a atribuției unei entități de a organiza
manifestații de protest ale membrilor" împotriva actelor normative,
împotriva autorităților publice sau împotriva agenților economici, indiferent
de motivul organizării respectivelor manifestații, reprezintă o modalitate de
instigare la rezolvarea pe calea presiunii străzii" a unor probleme care
trebuie soluționate prin recurgerea la proceduri și mecanisme de control
prevăzute de lege. Desigur că dreptul de a protesta" este o componentă
esențială a libertății de exprimare, însă nu este necesară reglementarea, ca
atribuție" a unei entități, de a organiza manifestații de protest".
Notă IR: Interesantă observație. De ce nu ar fi protestul
împotriva abuzurilor o funcție cheie într-o democrație, lucrînd pentru apărarea
cetățeanului de putere- și nu invers?
Există un pericol mai mare decît folosirea instituțiilor puternice ale
statului împotriva celor prinși în plasa lor?
Poate că într-adevăr infrastructura propusă de CC pentru transformarea
activității civice într-o "putere a cetățeanului" e cam stufoasă. Dar
ea are meritul de a scoate civismul de pe tușa pe care e ținut acum, ca să
consume steril energiile celor ce se implică, pentru diverse cauze , fără a
susține un partid.
44 În legătură cu textul art.135 alin.(2) litd),
propus la art.I pct.160, precizăm că norma nu
este corectă, întrucât veniturile obținute din muncă
aparțin prestatorilor muncii, prin urmare nu pot fi
supuse unei distribuții echitabile" din
partea statului. Referitor la Fondul Național de Capital Distributiv, care
urmează să fie utilizat pentru împroprietărirea cetățenilor țării cu capital
productiv", semnalăm că norma propusă la alin.(2) lit.e) tinde să aducă
atingere dreptului de proprietate privată al cetățenilor, garantat de
Constituție, precum și proprietății publice și private a statului.
Notă IR: Dar taxarea cîștigurilor din muncă, mai tare chiar
decît cele speculative, de ce este practicată intens? Cu ce drept bagă statul
mîna în buzunarul cuiva care a făcut altuia un serviciu? Și cine a demonstrat că averile care ar urma
să fie taxate, adică cele jefuite în timpul tranziției, sînt realizate prin
muncă? Cît privește valoarea pensiei,
am atras atenția MCC că ea trebuie stabilită nu numai respectînd principiul
contribuției și cel al solidarității, ci și calculele actuariale.
Dar aici merită în primul rînd consemnată prudența celor din CL, care evită
înfruntarea frontală a "Legii Cojocaru". Oare de ce?
45. La
art.I pct.161, referitor la art. 135.1, norma de la alin.(7) este în
contradicție cu alin.(9) al aceluiași articol, potrivit căruia sumele sunt
transformate în cote individuale și alocate prin concursuri de proiecte.
Notă IR: Există într-adevăr o anume contradicție între
spiritul unei împroprietăriri- reparatorii și necondiționate și cel care cere
beneficiarilor să treacă de filtrul unor concursuri de proiecte. Nu am putut
să-l conving pe domnul Cojocaru să renunțe la această formulă, care ar creea
oportunități de corupție pentru birocrația stufoasă care s-ar ocupa cu
evaluarea proiectelor- cu suspiciunile de rigoare. Eu nu aș vota deci aliniatul
9. Se manifestă însă și aici carența votării constituției- la pachet, pe care
cei din CL o știu foarte bine. Dintotdeauna "poporul" înghite
referendar tot felul de găluște, plasate în supa constituțională.
46. Inițiativa
legislativă cetățenească cuprinde reglementarea unor instituții care, în mod
normal, nu trebuie prevăzute în cuprinsul Legii fundamentale, cum ar fi
dispozițiile privind Fondurile naționale de la art.135.1, 135.2, 135.3, 135.4,
135.5, 135.6, 135.6, astfel cum sunt propuse
la art.I pct.161
- 167. Mai
mult, potrivit proiectului, respectivele fonduri ar urma să
funcționeze ca instituții publice
subordonate Guvernului, fără a se preciza calitatea conducătorilor și,
totodată, a gestionarilor acestor fonduri.
Notă IR: Reglementarea respectivelor fonduri (de capital
distributiv, de pensii, de șomaj, asigurări de sănătate, inovare, mediu,
valutar) este o dovadă că MCC vrea să micșoreze plaja de manevră a celor care
ajung la cîrma statului, să facă un pas în direcția concretizării tezelor de
principiu, prin instrumente operaționale,
cu fundament solid. Cît privește calitatea conducătorilor și gestionarilor...
încă nu a găsit nimeni leacul magic.
47. La
art.I pct.171, referitor la art.135.10 alin.(l), precizăm că rezervele
internaționale ale unui stat cuprind aur și valută, nu doar aur, cum greșit s-a
reținut în text.
Notă IR: Cine "precizează" aici și de ce? Să fie
glasul din umbră a celor care au ocupat Banca Națională și instrumentează
aservirea poporului român, profitînd de faptul că sînt feriți de lumina
Constituției? Excluderea hîrtiilor fără
acoperire reală, din categoria
"rezerve"- nu e un accident, ci este un demers fundamental întru
însănătoșirea finanțelor publice. De ce am tolera combinația între jaful de la
Roșia Montană și acumularea de
pseudo-valori exportate ocult?
48. La
art.1 pct.176, referitor la art.138 alin.(3), soluția de dizolvare a
Parlamentului trebuie reanalizată, deoarece, în această situație, lipsește
reglementarea cu privire la sursa de finanțare a cheltuielilor aferente
respectivelor alegeri, în cazul în care bugetul nu este aprobat, iar bugetul
precedent nu cuprinde capitole pentru astfel de destinații.
Notă IR: De ce nu ar cuprinde capitolele de rigoare?
Precizînd eventual limitarea cheltuielilor electorale, prin folosirea
tele-informaticii. Fără o astfel de soluție, combinată cu măsurile contra
falsurilor și cu eliminarea pragurilor de prezență, orientarea către democrație
participativă/directă - nu poate fi materializată. Dar cu mijloace adecvate,
bugetul ar putea fi aprobat direct de popor, pe capitole. Ce rămîne din
libertate dacă alții hotărăsc la ce trebuie folosiți banii strînși de la
noi?
49. Norma
din art.147 alin.(5), astfel cum este propusă la art.I pct.185, potrivit căreia
poporul poate, prin referendum național, să modifice, să completeze sau
să anuleze orice
decizie a Curții
Constituționale este incompatibilă cu principiile
statului de drept. O astfel de prevedere anulează, de fapt, orice semnificație
a deciziilor Curții, lipsindu-le de eficiența necesară. Precizăm că, așa cum
s-a
pronunțat Curtea Constituțională în Decizia nr.
1/2011, niciun instrument juridic prevăzut de Constituție nu poate fi lipsit de
eficiență, golirea lui de conținut determinând caracterul lui iluzoriu și,
implicit, încălcarea principiului constituțional al statului de drept.
Notă IR: Și uite așa rămîne "poporul" la cheremul
Curții Constituționale, care-și bate joc de el și de ideea democratică, de
atîția ani. Cine crede că exagerez, poate citi uluitoarele decizii ale micii
benzi de Dumnezei vicioși rămase la timona legalității, care sabotează
emanciparea noastră, de peste 20 de ani. Căci de atîta grijă pentru eficiența
instrumentelor juridice, poporul a rămas fără eficiență, întreaga constituție
căpătînd un caracter iluzoriu.
București Nr.47/16.01.2014
Având în vedere observațiile formulate, rezultă că
prezenta inițiativă cetățenească, prin amploarea intervențiilor legislative
care afectează concepția generală și caracterul unitar al Constituției, în loc
să aducă un plus de valoare actualei reglementări, nu ar face decât să favorizeze
interpretările eronate și confuziile cu privire la normele din cadrul Legii
fundamentale. Totodată, așa cum s-a arătat, inițiativa legislativă nu
întrunește condițiile necesare unei legi de revizuire a Constituției, întrucât
depășește limitele impuse de art.152 din Legea fundamentală și cuprinde
reglementări contrare principiilor statului de drept și principiilor rezultate
din tratatele internaționale la care România este parte, astfel încât nu poate
fi promovată în redactarea propusă.
Notă IR: Rezum și eu. 1. Propunerea MCC este mai mult decît
o revizuire, este o reformă din temelii 2. Poporul are dreptul la o constituție
nouă și istoria recentă îl silește la această măsură de apărare. 3. Principiile
statului de drept nu sînt deasupra Constituției, ci sînt exprimate prin
ea. 4. Tratatele internaționale nu pot
fi impuse unei populații care nu le (mai) vrea. 5. Juriștii din CL își pot
apara interesele, facînd observații, dar nu au căderea să spună poporului român
ce cadru să promoveze.
Ioan Roșca 2.03.2014