Intrebări către "naţionalişti"
Ioan Roşca- pentru spaţiul AER
- 23 februarie 2012


   După cum puteţi observa, am invitat la această discuţie şi reprezentanţi ai unor mişcări "naţionaliste" detestate de neocosmopoliţi , aşteptînd să se adauge şi alţii. Precizez că:
   a. Mi se pare firesc ca în lupta comună pentru eliberarea României să intre şi miscările pronunţat naţionaliste, chiar cele etichetate ca "extremiste" de duşmanii ţării, alături de alte grupări, care vor să combată dăunătorii devastatori ai ţării, deci sînt animaţi de civism patriotic.
   b. Cunosc (din cărţi şi de la martori cu care am avut ocazia să discut) destul de multe despre istoria naţionalismului românesc (inclusiv despre mişcarea legionară), deci nu e nevoie să fiu iniţiat. Pe de altă parte, am urmărit atent destinul patriotismului securist.
   c. Nu sînt membru sau simpatizant al vreunei formaţiuni neolegionare sau naţionaliste. Am cooperat cu aceia care denunţă genocidul suferit de naţionalişti din partea criminalilor comunişti şi cer pedepsirea vinovaţilor. Lupt pentru ca măsluitori ca Tismăneanu (slujiţi de inşi ca Cioflîncă) să nu scoată din cartea eroilor neamului tinerii măcelăriţi după 1944, pentru că îşi manifestau patriotismul, intrînd în "frăţiile de cruce".
   d. Pun întrebările de mai jos cu bună intenţie, în speranţa că am putea depăşi izolarea păguboasă a mişcărilor naţionaliste, cu rugămintea să mă ajutaţi în lămurirea unor aspecte neclare pentru mulţi, fără patima, simplismul, intoleranţă sau agresivitatea care inflamează discuţiile între români pînă la a le face inutile..

Iată întrebările mele:
   1. De ce îşi axează multe grupări activitatea pe promovarea trecutului (lauda liberalismului sau ţărănismului interbelic, reabilitarea mişcării legionare, etc). Dacă un Brătianu, Maniu sau Codreanu ar trăi azi, s-ar ocupa de istoria naţionalismului sau de intervenţia asupra prezentului? Tineţi mai mult la reparaţii juridice sau istorice, sau la combaterea actualei patologii? Sigur că rădăcinile răului sînt adînci. Dar nu credeţi că, de exemplu, declarîndu-vă "neolegionari", vă micşoraţi şansele de succes, avînd în vedere ideologia dominantă, impusă de forţe neocoloniale sau filosemite, care controlează minţile majorităţii, încît să considere infamantă eticheta pe care v-o asumaţi ? Nu ar fi mai bine să atacaţi problema fundamentală a crimelor regimului de după 1944, care ne-a distrus viaţa pînă azi, decît să vă lăsaţi deturnaţi spre polemici despre ciocnirile politice dinaintea ocupaţiei sovietice?
   2. Cum explicaţi zîzania, concurenţa sau duşmănia care se manifestă între unele grupări naţionaliste? Sînt conflicte de fond (de exemplu în legătură cu patriotismul securităţii), rezultatul unor veleitarisme (între lideri care se pretind reprezentativi) sau rodul infestării asociaţiilor cu agenţi ai sistemului (care a acordat deosebită atenţie infitrării, sabotării şi deturnării forţelor naţionaliste)? Certurile sterilizante nu sînt oare încă un agument că ancorarea în trecut, dacă produce scindare, ar trebui înlocuită cu actualizarea programului naţionalist, accentul fiind pus pe apărarea României de agresiunile în curs?
   3. Aţi fi dispuşi să colaboraţi pentru eliberarea României din actuala capcană, cu formaţii naţionaliste "concurente", pe un numitor comun bine delimitat? Dar cu alte formaţiuni, care au altă orientare doctrinară, dar şi-ar asuma platforma comună de revoluţie politică? Intr-o astfel de colaborare contextuală, aţi respinge din oficiu formaţiunile patriotice "de stînga", pentru că doriţi o Românie de dreapta, mai mult decît o Românie liberă? Aţi putea coopera şi cu persoane insuficient de "ortodoxe", cu vederi libertariene, sau cu adepţi ai unui patriotism discret?