|
Incepind din 1990, am desfasurat o intensa activitate de cercetare si demascare a crimelor regimului de "tranzitie" care a confiscat (deturnat, inabusit) revolutia anticomunista. In ultimii trei ani, am incercat sa sustin anchetele parchetului militar legate de Contrarevolutia din 1990, alcatuind o vasta documentatie incriminatoare- din presa timpului. Concluziile la care am ajuns, formeaza capetele de acuzare cuprinse si motivate in rechizitoriul depus la 21 dec 2007 ( http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?f=32&t=995 ). Sint lucruri foarte bine cunoscute de catre un public neputincios- victima a uzurparii institutiilor statului roman, inselaciunii si tilhariei la scara nationala, distrugerii economiei si degradarii societatii- infractiuni operate premeditat, pentru evitarea judecarii crimelor comunismului si pentru acapararea prazii acumulate in lagarul comunist. Aspectul mai putin inteles de catre publicul neavizat este rostul adinc al diversiunii/represiunii din iunie 1990. Intelectualii si politicienii opozanti, care au cazut victima furiei proletariatului manipulat (instigat) nu au putut/vrut sa inteleaga ca FSN a vizat un obiectiv mai mare decit intimidarea/ marginalizarea opozitiei "subtiri"- si anume: compromiterea/ izolarea/ paralizarea politica a masei oamenilor simpli. Aceastia urmau sa fie jefuiti prin "reforma" pregatita de "aripa Roman", lasati pe drumuri prin distrugerea programata a economiei nationale, vinduti ca sclavi ieftini intreprinzatorilor de aiurea. A fost necesara creerea unei prapastii intre populatia- tinta a jafului si acele paturi care ar fi putut organiza o rezistenta politica. Nu intimplator, programul de distrugere a economiei a fost lansat de Petre Roman la citeva zile dupa ce victimele propagandei FSN au fost determinate sa-si compromita fatal relatia cu partidele de opozitie, cu intelectualii, cu studentii. Terenul era pregatit. Rezultatele catastrofale- economic si social a acestor manevre, a modului in care au fost destructurata economia (transformata in fier vechi pentru a putea fi acaparata pe nimic), a modului in care au fost facute privatizarile ar justifica un proces pentru inalta tradare. Dar cei care au umplut puscariile si cimitirele, dupa 1944, cu oameni nevinovati- invocind vini imaginare pentru "dezastrul tarii" - nu pot fi judecati azi- pentru un dezastru real- pentru ca au pastrat controlul asupra societatii (economiei, politicii, justitiei, informarii). Ceea ce nu inseamna ca nu trebuie sa le pregatim rechizitoriul. In acest scop, un rol esential il are "dosarul Cojocaru", care elimina prezumtia de culpa, demonstrind irefutabil vinovatia celor care au distrus tara si pauperizat populatia. Prin actiunea sa consistenta, coerenta si oportuna- Constantin Cojocaru a taiat guvernantilor posibilitatea de a pretinde ca nu au stiut ce fac, ca s-au inselat, ca nu au fost preveniti. Il consider martorul principal al acuzarii regimului- pentru delictul macro-economic. Ma bucura mult ca a revenit in arena. Mai intii pentru ca asta arata ca mai exista si oameni consecventi, rezistenti la uzura dezamagirii. Apoi, pentru ca nu vad cine ar putea interveni mai legitim ca el, in problema rearanjarii avutiei nationale. Celor care ii vor reprosa "tendinte de stinga", redistributive, Constantin Cojocaru le poate opune (pe linga argumentele sale pertinente privind necesitatea creerii unei paturi de mijloc, pentru a se ajunge la democratie economica si participativa) demonstratia imparabila ca aceste avutii nu s-au strins in citeva miini, prin munca sau prin "jocul pietei" ci prin mijloace acut condamnabile. Ele apartin de drept poporului roman jefuit, si nu olihgarhiei care le-a acaparat, la adapostul unor aparente de legalitate. In teoriile socio-economice, chiar si opozitia intre adeptii unei distribuiri mai uniforme a avutiilor sau a liberalismului- lasa loc consensului, in problema legitimitatii achizitiei: pot fi respectate/ conservate/protejate doar acumularile corecte- nu si cele bazate pe infractiuni si inselaciune, acoperite de institutii uzurpate. Ori la noi, in mod demonstrabil, legile strimbe au fost aplicate strimb de oameni strimbi. Problema nu este numai ca "privatizarile" s-au facut banditeste, deci ca ar trebui analizate, una cite una, pentru a se vedea daca au fost respectate conditiile legale si stabilite preturi corecte. Ci, mai radical, ca statul nu a fost detentorul real al proprietatilor pe care le-a oferit unora dupa 1990, deci ca actele sale de instrainare sint nule de drept. Proprietatile ar trebui deci retrocedate populatiei, printr-un mecanism de distribuire de actiuni de tipul celui propus de domnul Cojocaru, si asta nu din obsesii egalitare, ci pentru conservarea unei legitimitati a statului si dreptului. Confruntat cu realitatea faptului monstruos implinit, si cu pericolul distrugerii natiunii, domnul Cojocaru incearca o solutie rapida, banuind enorma impotrivire pe care ar declansa-o campania masiva de anchetare a averilor ilicite, anulare a privatizarilor nejustificate, recuperare, pedepsire a celor repsonsabili pentru devalorizarea bunurilor economice si despagubiri civile in consecinta. El propune mai intii restabilirea echilibrului economic prin introducerea unei impozitari a averilor. Desi inteleg si sprijin demersul, am anumite observatii privind eficacitatea acestei strategii (daca am inteles-o bine, daca nu- ar fi binevenite explicatii suplimentare privind tratarea diferentiata a averilor facute cinstit si necinstit). Prudenta (ponderarea) e inutila si contraproductiva. Imbogatitii tranzitiei nu vor face nici un pas inapoi, nici macar acela de a mai retura ceva din ce au jefuit, sub forma impozitului pe avere. Sint cupizi, primitivi si lipsiti de scrupule. Mercenarii propagandisti pe care i-au angajat "mogulii" (si care monopolizeaza media) vor indoctrina tele-cetatenii cu teze ca: redistribuirea propusa e comunista, e ilegitima si frineaza avintul economic; competitivitatea mondiala cere mari acumulari de capital, a apara interesele populatiei majoritare e "populism" etc. De aceea recomand domnului Cojocaru ca, in ciuda aperentului risc, pentru a oferi populatiei o alternativa limpede, sa mearga pina la capat, impletind dimensiunea economica ("tehnica") a platformei sale cu una intens justitiara, fortind astfel limpezirea apelor in societatea romaneasca. Nu se poate sti in acest moment daca blocajul vine de la populatia alienata sau de la absenta unei oferte politice limpezi, care sa permita coagularea rezistentei electorale. Chiar daca actiunea "recuperare" nu ar reusi, din cauza previzibilelor lovituri date de mafia amenintata, ea va avea efectul de a demonstra esenta paturii parazitare. Ar fi un "recurs la metoda", repetarea inspiratei strategii din 1990, care a scos la lumina responsabilitatile pentru saracirea, pina la pragul genocidar, a majoritatii romanilor. Iata de ce insotesc aceasta interventie cu o colectie de semnale din presa anului 1990, care releva, dincolo de insuccesul incercarii de insanatosire economica, reusita actiunii domnului Cojocaru, ca revelator al criminalitatii guvernamenatale. Actualii uzurpatori nu sint dumnezei. Roata istoriei se invirte inexorabil. A putut prinde sub ea capete incoronate, aseza Conducatori Supremi la zid, forta reconsiderari radicale. Sa oferim viitorului un alt acces la explicatia devenirii noastre, decit cel pregatit in Ministerele Adevarului. http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cojocaruc/default.asp.htm Ioan Rosca, 28 septembrie 2008 |
|
|
<<< Închidere >>> |
|