ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE  ŞI  JUSTIŢIE SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 325                                             Dosar nr. 10636/1/2010

Şedinţa publică din 25 februarie 2011

Completul compus din:

Mariana Ghena -   Preşedinte

Mirela Sorina Popescu -   Judecător

Luminiţa Livia Zglimbea -   Judecător

Magistrat asistent:    Adina Ciuhan Teodoru

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Cosmin Grancea.

 

S-a luat în examinare plângerea formulată de petiţionarul Ioan Roşca împotriva rezoluţiei nr.1304/P/2008 din 29 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, a fost prezent petiţionarul.

         Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Petiţionarul a     depus     la     dosarul     cauzei     o     notă explicativă reprezentând o sinteză a capetelor de cerere.

Nemaifiind alte cereri ori excepţii, Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părţilor.

Petiţionarul, având cuvântul a precizat că prezenta cauză se structurează pe trei trepte astfel: prima se referă la anularea deciziilor date de Parchet referitoare la genocidul comunist, dosarul nr.35/P/2006.

Al doilea aspect se referă la dosarul nr.75/P/1992, dosarul mineriadei, despre care petiţionarul afirmă că ar fi dispărut, fără a fi specificat nici-un rând despre cercetările făcute de acesta sub comanda generalului Dan Voinea.

Nu în ultimul rând, petiţionarul a arătat că instanţa trebuie să verifice şi să stabilească împrejurarea că Parchetul nu numai că a făcut greşeli, ci că a acţionat criminal, cu intenţii dovedite, fiind complice la genocidul din România.

Reprezentantul ministerului public a solicitat respingerea plângerii, ca inadmisibilă, precizând că primele două capete de cerere privesc alte două dosare, diferite de dosarul în care a fost dispusă rezoluţia atacată în prezenta cauză. Mai mult, procurorul a arătat că petiţionarul nu a justificat care este interesul său, acesta nefiind parte vătămată în cauză.

Petiţionarul, având cuvântul în replică a arătat că interesul său reiese din actele dosarului, precizând că timp de 20 de ani şi-a împletit activitatea cu studierea şi cercetarea evenimentelor de care a făcut vorbire mai sus.

ÎNALTA  CURTE

Asupra cauzei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin ordonanţa nr.1304/P/2008 din 29 septembrie 2010 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică s-a dispus:

-neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de propagandă pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri,distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale, a tentativei, tăinuirii şi favorizării la aceste infracţiuni, prev. deart.356, 357, 358, 359, 360 şi 361 Cod penal, a căror săvârşire este reclamată până la data de 30 iulie 1969 (punctele I 2 şi I5), întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei;       

-neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de propagandă pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale, a tentativei, tăinuirii şi favorizării la aceste infracţiuni, prev. de art.356, 357, 358, 359, 360 şi 361 Cod penal, a căror săvârşire este reclamată în perioada 30 iulie 1969 - 22 decembrie 1989 (punctele I 2 şi I 5), întrucât nu rezultă elementele constitutive ale acestor infracţiuni;

-neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de omor, omor calificat, omor deosebit de grav, ucidere din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, loviri cauzatoare de moarte, lipsire de libertate în mod ilegal, sclavie, supunere la muncă forţată sau obligatorie, violare de domiciliu, ameninţare, şantaj, violarea secretului corespondenţei, insultă, calomnie, furt, furt calificat, tâlhărie, abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune, distrugere, distrugere calificată, tulburare de posesie, denunţare calomnioasă, mărturie mincinoasă, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă şi punere în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se îngriji, prev. de art.174, 175, 176, 178,179,180, 181, 182,183, 189, 190,191, 192, 193, 194, 195, 205, 206, 208, 209, 211, 213, 214, 215, 217, 218, 220, 259, 260, 261, 266, 267, 268 şi 314 Cod penal, a căror săvârşire este reclamată până la 22 decembrie 1989 (punctele I 2 şi 15), întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei;

- neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prev. de art.361 Cod penal, cu privire la sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării la infracţiunile contra păcii şi omenirii, al complicităţii la infracţiunile de omor, omor calificat, omor deosebit de grav, ucidere din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, loviri cauzatoare de moarte, lipsire de libertate în mod ilegal, sclavie, supunere la muncă forţată sau obligatorie, violare de domiciliu, ameninţare, şantaj, violarea secretului corespondenţei, insultă, calomnie, furt, furt calificat, tâlhărie, abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune, distrugere, distrugere calificată, tulburare de posesie, denunţare calomnioasă, mărturie mincinoasă, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă şi punere în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se îngriji, prev. de art.26 rap. la art.174, 26 rap. la art.175, 26 rap. la art. 176, 26 rap. la art.178, 26 rap. la art. 179, 26 rap. la art. 180, 26 rap. la art. 181, 26 rap. la art. 182, 26 rap. la art. 183, 26 rap. la art. 189, 26 rap. la art. 190, 26 rap. la art. 191, 26 rap. la art. 192, 26 rap. la art. 193, 26 rap. la art. 194, 26 rap. la art. 195, 26 rap. la art.205, 26 rap. la art.206, 26 rap. la art.208, 26 rap. la art.209, 26 rap. la art.211, 26 rap. la art.213, 26 rap. la art.214, 26 rap. la art.215, 26 rap. la art.217, 26 rap. la art.218, 26 rap. la art.220, 26 rap. la art.259, 26 rap. la art.260, 26 rap. la art.261, 26 rap. la art.266, 26 rap. la art.267, 26 rap. la art.268 şi 26 rap. la art.314 Cod penal, al infracţiunilor de tăinuire, gestiune frauduloasă, înşelăciune, uzurpare de calităţi oficiale, sustragere sau distrugere de înscrisuri, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nedenunţare a unor infracţiuni, omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorului, omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare şi reţinere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art.221, 214, 215, 240, 242, 246, 262, 263, 264, 265 şi 272 Cod penal, cu privire la faptele a căror săvârşire a fost reclamată după anul 1989 (punctele I 2 şi I 5), întrucât nu rezultă elementele constitutive ale acestor infracţiuni;

-neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele 11, 13, 14, 19, 110, 111, 114, 118, 119,120, 121, 122,123, 124, 125, 126, 127, 128, 129, 130 şi 135, întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei; -neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele 16, 17, 113 şi 134, întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei;

-neînceperea urmăririi penale pentru fapta de la punctul 112 întrucât, de asemenea, a intervenit prescripţia răspunderii penale;

-neînceperea urmăririi penale în cazul faptelor înfăţişate la punctul II, întrucât acestea nu sunt prevăzute de legea penală.

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 Cod penal, a cărei săvârşire este sesizată prin plângerile de la punctele 12  şi 15;

-disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cu privire la fapta înfăţişată la punctul 132;

-disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele de la punctele 18 şi 116 şi

disjungerea şi continuarea urmăririi penale de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele de la punctele 115, 117, 131 şi 133.

Prin rezoluţia nr.9971/4335/11/2/2010 din 3 decembrie 2010 dată de procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au respins ca neîntemeiate plângerile formulate de petenţii Ioan Roşca şi Cicerone Ioniţoiu împotriva soluţiei adoptate în dosarul nr.l304/P/2008 al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată sus­menţionată a formulat plângere petiţionarul Ioan Roşca, solicitând desfiinţarea rezoluţiei nr.9971/4335/II/2010 din 3 decembrie 2010, reţinerea cauzei spre judecare pentru motivele, pe larg, învederate în conţinutul plângerii.

Plângerea este inadmisibilă.

Examinând plângerea formulată de petentul Ioan Roşca prin prisma dispoziţiilor art.2781 Cod procedură penală constată următoarele:

Art.2781 alin. 1 Cod procedură penală prevede că după respingerea plângerii făcute conform art.275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art.277 şi 278, judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În sensul prevederilor art.2781 Cod procedură penală în categoria „oricăror alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate" ca titulari ai dreptului de a face plângere împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, sunt cuprinse atât persoane fizice, cât şi persoanele juridice de drept privat, dacă vătămarea intereselor legitime ale  acestora este dovedită.

Din această perspectivă, plângerea poate fi făcută de persoana vătămată sau de persoana interesată asupra căreia s-a răsfrânt în mod direct fapta ori de persoana care a fost vătămată indirect în urma actului emis de procuror.

Raportat la conţinutul plângerii formulate de petent şi la conţinutul soluţiei de netrimitere în judecată dată de procuror, în cauză, Înalta Curte reţine că petiţionarul Ioan Roşca nu se circumscrie categoriei de „orice persoană ale cărei interese legitime   sunt   vătămate"   prevăzută   în   art.2781   alin. 1   Cod  procedură       penală,      legitimarea          interesului său

nematerializându-se în sesizarea efectuată în vederea identificării împrejurărilor arătate.

Petiţionarul a arătat că instanţa trebuie să verifice şi să stabilească împrejurarea că „parchetul nu numai că a făcut greşeli, ci să a acţionat în mod criminal, cu intenţii dovedite fiind complice la genocidul din România".

Petiţionarul nu a justificat care este interesul său, acesta nefiind parte vătămată în cauză.

Or, primele două capete de cerere formulate de petiţionar privesc alte două dosare/cauze diferite de cauza în care a fost dispusă rezoluţia atacată.

În aceste condiţii, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.2781 alin.l Cod procedură penală şi nici art.13 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, în baza dispoziţiilor art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală urmează a respinge plângerea formulată de petiţionarul Roşca Ioan ca inadmisibilă.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală urmează a dispune obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul Ioan Roşca împotriva rezoluţiei nr. 1304/P/2008 din 29 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Obligă petiţionarul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2011.

PREŞEDINTE,     JUDECĂTOR,  JUDECĂTOR,  

M.Ghena                 M.S. Popescu         L.L. Zglimbea

 MAGISTRAT ASISTENT,

 A.A. Ciuhan Teodoru

.


Red. M.G

Dact.T.D