ÎNALTA CURTE DE
CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.1368 DOSAR NR.10635/1/2010
Şedinţa publică din 08 septembrie 2011
Completul compus din: Preşedinte - Ioana Bogdan Judecător- lonuţMatei Judecător - Ştefan Pistol
Magistrat asistent - Monica Eugenia Ungureanu
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Monica Cîmpean
S-a luat în examinare plângerea formulată de petiţionarul Ioniţoiu I. Cicerone Aristotel Traian împotriva ordonanţei din 29 septembrie 2010 dată în dosarul nr.1304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică.
La apelul nominal, a răspuns mandatarul petiţionarului, Roşca Ioan. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de
administrat Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în
dezbateri.
Mandatarul petiţionarului, Roşca Ioan a susţinut oral motivele plângerii,
arătând că, în mod greşit, procurorul a reţinut că nicio persoană nu o formulat plângere până în
anul 2006, precum şi
că nu au existat victime, fiind o tendinţă continuă de a fi
protejate crimele comunismului. În aceste condiţii a solicitat
instanţei să judece pe fond cauza şi să nu trimită dosarul la parchet, întrucât
organele de urmărire penală ar recidiva în modul de soluţionare
al dosarului. În sprijinul argumentelor sale a făcut referire la
hotărârea Curţii Europene a
Drepturilor Omului din 25 mai 2011 privind dosarul Mineriada, prin care s-a statuat imprescriptibilitatea răspunderii penele
pentru acest tip de fapte. În final,
solicitând admiterea
plângerii, a mai arătat că petiţionarul are 85 de ani şi
starea sănătăţii acestuia este precară.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii
de respingere a plângerii, ca nefondată, rezoluţia fiind
legală şi temeinică, întrucât în mod corect pentru o parte din fapte s-a reţinut incidenţa
prescripţiei penale, iar pentru celelalte, s-au efectuate acte
premergătoare, din care
însă nu a rezultat existenţa unor indicii privind
săvârşirea vreunei fapte penale menţionate în plângere.
ÎNALTA CURTE
Asupra cauzei penale de faţă:
La data de 22 decembrie 2010
s-a înregistrat pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţia Penală, plângerea formulată de petiţionarul Ioniţoiu I. Cicerone Aristotel Traian
împotriva rezoluţiei nr.l304/P/2008 din 29 septembrie 2010 a Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia Urmărire Penală
şi Criminalistică şi a rezoluţiei nr.9971/4335/II/2/2010
din 03 decembrie 2010 a procurorului şef Secţie Urmărire
Penală şi Criminalistică
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In motivarea cererii
petentul a arătat că atât procurorul de caz, cât şi procurorul ierarhic superior au
ignorat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire
la caracterul imprescriptibil al răspunderii penale pentru fapte similare
cu cele pe care le-a reclamat, precum şi faptul că din expunerea
făcută rezultă fără tăgadă existenţa indiciilor
săvârşirii de fapte penale de către reprezentanţi sau
angajaţi ai regimului comunist.
Înalta Curte, analizând cererea
formulată, reţine următoarele:
Prin rezoluţia
nr.l304/P/2008 din 29 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie - Secţia Urmărire Penală
şi Criminalistică a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul
infracţiunilor prevăzute de art.356, art.357, art.358, art.359,
art.360, art.361 C.pen., a căror comitere a fost
reclamată până la 30 iulie 1969, întrucât a intervenit
prescripţia răspunderii penale, iar pentru aceleaşi faptele
reclamate a fi fost săvârşite în perioada 30 iulie 1969 - 22
decembrie 1989 soluţia de neurmărire penală s-a întemeiat pe
lipsa elementelor constitutive ale acestor infracţiuni.
Aceiaşi
soluţie a fost dată şi pentru infracţiunile incriminate
şi sancţionate de Codul penal de la art. 174 până la art.220,
întrucât se prescrisese răspunderea penală pentru faptele comise
până la data de 22 decembrie 1989, iar pentru cele săvârşite
ulterior acestei date, temeiul soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a
fost lipsa elementelor constitutive ale acestor infracţiuni. Totodată, s-a mai dispus şi
disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a anumitor
infracţiuni, în raport de competenţa după materie sau calitate
persoanei la Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul
de pe lângă Judecătoria Sector 1 şi Secţia Parchetelor
Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie.
Petentul a făcut, în
temeiul dispoziţiilor art.278 C.pr.pen.,
plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluţia
nr.9971/4335/II/2/2010 din 03 decembrie 2010 a respins-o, ca neîntemeiată,
întrucât fie din situaţia de fapt expusă în actul de sesizare nu s-au
conturat elementele
constitutive ale unora dintre infracţiunile reclamate, fie a intervenit
prescripţia răspunderii penale
pentru altele sau competenţa de instrumentare pentru anumite fapte penale revine altor organe de urmărire penală.
Examinând plângerea formulată
de Ioniţoiu I. Cicerone Aristotel Traian împotriva
rezoluţiei
nr.1304/P/2008 din 29 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi
Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi
Criminalistică şi a rezoluţiei nr.9971/4335/II/2/2010 din 03 decembrie 2010 a
procurorului şef Secţie Urmărire Penală şi
Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, înalta Curte urmează să o trimită spre competentă
soluţionare Curţii de Apel Bucureşti pentru următoarele
considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.281
pct.l lit. a1) C.pr.pen.,
astfel cum au fost modificate prin Legea nr.356/2006, infracţiunile prevăzute de art.356 - art.361
din Codul penal se judecă în primă instanţă de către curţile de apel.
De asemenea, conform
dispoziţiilor art.278 alin.(3)-(4) şi ale art.2781
alin.(l) C.pr.pen. împotriva soluţiilor de
netrimitere în judecată persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror
intere legitime sunt vătămate pot face plângere, ce se rezolvă de procurorul ierarhic
superior, iar după respingerea acesteia se pot adresa cu plângere judecătorului de la
instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă
instanţă.
În speţă, petiţionarul a
sesizat organele de urmărire penală cu privire la comiterea unor infracţiuni contra persoanei, contra
patrimoniului sau care aduc atingere unor activităţi de interes public, precum şi a
infracţiunilor contra păcii şi omenirii fără însă
a indica făptuitorii sau a furniza date suficiente care să
poată conduce la identificarea acestora.
In plus, soluţiile de
neurmărire penală dispuse în cauză nu au fost date
faţă de vreo anumită persoană, întrucât din actele
premergătoare nu au rezultat informaţii care să ajute la identificarea făptuitorilor.
Ca atare, în lipsa unei calităţi speciale a
făptuitorilor competenţa materială a infracţiunilor contra păcii şi omenirii revine, în
primă instanţă, curţilor de apel.
Pentru considerentele anterior
dezvoltate, Înalta Curte va trimite plângerea formulată de Ioniţoiu
I. Cicerone Aristotel Traian împotriva rezoluţiei nr.l304/P/2008 din 29 septembrie 2010 a Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
Urmărire Penală şi Criminalistică la Curtea de Apel
Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:
Trimite plângerea formulată de
petiţionarul Ioniţoiu I. Cicerone Aristotel
Traian împotriva ordonanţei
din 29 septembrie 2010 dată în dosarul nr.l304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Urmărire
Penală şi Criminalistică, la Curtea de Apel Bucureşti, spre
competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,
azi 08 septembrie 2011
PREŞEDINTE
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Ioana Bogdan Ionuţ Matei
Ştefan Pistol
Monica Eugenia Ungureanu