|
Completez consideraţiile despre ravagiile reeducării, din textul dedicat azi cazului Năstase, cu cîteva note despre omniprezenţa falsificărilor, în România de azi dar şi aiurea, într-o epocă de decadenţă "postmodernistă", compromisă de un "progres" regresiv, (despre care am scris mai multe texte regrupate la http://www.ioanrosca.com/ ) Adevărul dur e că omul , singur sau înhăitat, silit să vîneze prin societate, în situaţii tot mai complexe, şi-a dezvoltat şiretenia, capacitatea de a simula, de a organiza explotarea şi înşelarea altora- mult mai mult decît calităţile morale propovăduite ipocrit şi care cam stînjenesc- la nivel "pragmatic". Aspiraţiile nobile au rămas ferment pentru literatură, continuă să motiveze cîţiva visători şi să fie invocate de toţi prefăcuţii. Dar s-au dovedit prea fragile pentru a deveni natură intimă celor siliţi să găsescă soluţii de suspravieţuire şi asmuţiţi comercial către bunăstare cu orice preţ. Nu se mai crede în masă în valorile oficiale: cinste, solidaritate, sacrificiu etc. E plină lumea de farse şi aparenţe, de la perfidiile politice la scamatoriile universitare. Dar nu cunosc un loc şi un moment în care renunţarea la orice dram de nobleţe, adoptarea filosofiei neruşinării fără limite, să atinga cotele din România de azi. Acesta e rezultatul reeducării, într-o societate care îşi croieşte sensurile urîte din mers. În ţara în care s-au comis atîtea porcării nepedepsite, infractorii fac şi aplică legea, victimele au fost împotmolite în complicităţi iar cinstea duce la mizerie- nu se putea înteţi cultul pentru adevăr, dreptate, corectitudine. Majoritatea românilor fiind implicaţi în "inginerii", gigantice sau pitice, nu simt, faţă de "băieţii deştepţi", care "se descurcă" de minune, decît ciudă invidioasă- nu oprobiu moral. Hoţia altora îi irită pe spectatori numai pînă la punctul… de la care încep rezonanţele. Cel care a trecut prin liceu -cumparănd notele de la profesori degeneraţi- şi apoi prin facultate- fără a pierde timp să studieze ce copie- nu are cum fi revoltat că primul ministru îi seamăna. Nu cred că îşi doresc diplomaţii tranziţiei să se facă o cercetare retroactivă a lucrărilor de doctorat (şi nu numai ) plagiate în aceşti 22 de ani de distrugere metodică (premeditată) a învăţâmîntului românesc. Pentru că ştiu care e realitatea, profitorii nu o vor scurmată. Că doar nu crede cineva că România a devenit marele laborator de excelenţă a lumii- aşa cum s-ar putea deduce, dacă ai lua în serios numărul uriaş de doctori, masteri, etc - fabricaţi de sistemul ticăloşit. Cine are interesul ca devalorizarea studiilor făcute în România sa fie revelată, cine vrea să stîrnească rahatul de sub preşul pe care se joacă de-a profesionalismul actualii locuitori ai unui spaţiu intelectual sinistrat? Părinţii nulităţilor diplomate la kilogram, profesorii lor laşi, cohortele de domni Goe care vor clădi viitorul? Doar cei care şi-au construit corect cariera se simt păgubiţi de inflaţia de diplome, cu care s-au acoperit pitoreştile personaje care au uzurpat instituţiile, cumpărînd diplome ieftine- pentru un spor de prestigiu …şi salariu. Dar minoritarii cu instrucţie reală sînt învinşi cancerigen de potopul falsificatorilor veleitari, însetaţi de posturi, sinecuri, ocazii, putere . Aşa că un Ponta se arată mirat de scandalul iscat de revelarea modului în care şi-a procurat doctoratul. Mizează pe complicitatea generală, care nu e un subiect la modă. Nu i-a trecut prin cap domnului procuror că nu e frumos să recurgi la falsuri ca să îţi maximizezi interesele.Ne putem imagina ce fel de anchete penale a făcut acest tipic exponent al Tranziţiei, tovărăşiile sale criminale (Iliescu, Roman, Năstase, Hrebenciuc etc) confirmîndu-i teapa. Ştiind că tot prin falsificare s-au descurcat atîţia alţi români, ca să facă rost de diplomele pe baza cărora paraziteză- domnul Ponta se simte nedreptăţit şi chiar discriminat. Se declară, ca şi fîrtatele său Năstase, victima maşinaţiunilor politice ale unui falsificator concurent (tovarăşul Băsescu- un duşman al profesioniştilor "tocilari", cărora le rîde în nas- ca fost bişniţar, sau pe care îi îndeamnă la exil). Dar nici Ponta nu are pic de respect faţă de adevăraţii studioşi. S-a declarat dispus să renunţe la titlul second hand, numai să rămînă la putere. Ce uşor s-ar putea face analiza lucrărilor de diplomă validate de escrocii academici, de către o comisie specializată, cu ajutorul unor experţi din fiecare domeniu… Dar asta nu se va întîmpla. S-ar simţi discriminaţi intelectualii, faţă de celelalte categorii de falsificatori din România (funciari, bancari, juridici, mediatici etc). Aşa că vom asista în continuare la găunoasele polemici între diversele facţiuni ale pseudo-elitelor, instalate prin măsluirea valorilor, jefuire de capital civic şi monopolizarea scenei publice. Vom urmări meciul dintre lichelele culturale, pedelizate sau uselizate, ameţiţi de focul încrucişat al eseurilor vomate continuu, cufundaţi în ploaia de acuzaţii şi demascări reciproce. Fără a putea inţelege sau folosi mare lucru. Căci muşcăturile între cărturarii de serviciu, ciugulitori pe la curţile NeoBaronilor, nu trec de pragul intereselor de castă, nu ating stadiul auto-demascării generale. De ce să se expună? Prin spaţiile conceptuale "specializate", dezvoltate labirintic, nu călătoreşte oricine. Sînt făcute parcă pentru a ascunde "expertul", de alţi observatori şi validatori decît părtaşii săi. În afară de cazurile crase de copiere "mot a mot" (care numai in această Românie se puteau produce) - falsul intelectual e greu de reperat si împiedicat. De aceea ar fi trebuit pedepsit exemplar, în rarele cazuri cînd e dovedit. Un om şcolit şi cu puţină ruşine, poate copia ideile altora, exprimîndu-le altfel, raportîndu-se doct la ele, făcîndu-se că le critică şi completează. Măcar arată astfel o anumită dexteritate- lucru premiat cu nu puţine doctorate (fiind tot mai greu să te dovedeşti original în epoca industrializării gîndirii) . Dacă nici atît efort nu face falsificatorul, e vorba de dispreţ, de siguranţa că poate face ce vrea. Ceea ce ar trebui să sporească frustrarea intelectualilor cinstiţi. Să vedem însă dacă se vor găsi mulţi care să protesteze că un plagiator ostentativ rămîne prim ministru… Sau, aşa cum mă tem, nu mai are cine să treacă nici acest Prut. Ioan Roşca, 22 iunie 2011 |
|
|
<<< Închidere >>> |
|