Intre eliberare interna si integrare externa - Ioan Rosca, 14 ianuarie 2005

   Nu discut aici oportunitatea integrarii noastre in Europa. Ci semnalez folosirea ei ca diversiune.
"Ne intregram sau nu ne integram ?" - aceasta e intrebarea... care a trecut-o in umbra pe cea lansata in 1989 : "Ne eliberam sau nu, de mafia securi-comunistilor?"

   Cui foloseste aceasta schimbare de prioritati? Cine a avut nevoie sa evite lupta cu Securitatea, deblocarea Procesului Comunismului, judecarea Contraevolutiei si Tranzitiei Criminale, anchetarea si confiscarea averilor jefuite ? Care sint fortele pentru care era vital sa fim scosi de pe acest front si sa ne cantonam in problematica integrarii? Ce structuri au profitat copios de "schimbarea" din 1990 - si pot gestiuna in folosul lor noua "tranzitie" ?

   Intrebari retorice?
   Cum de nu le pun atunci insistent " elitele" civice si politice - unei populatii hipnotizate cu nevoile si sperantele integrarii?
   De cind, de ce... si de unde a ajuns "integrarea" pasiunea oarba a intelectualitatii post-comuniste? Sa fie doar provincialism, mediocritate si slugarnicie, sau incercarea de a evita procesele de constiinta si perturbarea ierahiilor (si ghisefturilor aferente)?

   Multe orientari sint posibile. Cei ce vor integrare, dar sub actualii Stapini. Sau, vor integrare si nu le pasa de eliberare. Sau, le-ar place eliberarea, dar renunta la ea ca sa nu compromita integrarea. Apoi sint cei ce vor si integrare externa si eliberare interna. Sau integrare, tocmai pentru a facilita eliberarea. Sau vor eliberarea, tocmai pentru a facilita integrarea. Apoi sint cei ce vor eliberarea si nu doresc integrarea. Sau o evita, ca sa nu dauneze eliberarii. Sau, nu le pasa decit de eliberare. Sau doresc o Romanie autonoma‚Äď ramasa la cheremul actualilor Stapini.

   Cum incap aceste nuante pe axa dreapta-stinga? Cum se traduc ele in binomul PSD versus DA? Cum putem sili politicienii sa iasa din ceata (camuflaj) precizindu-si optiunea- incit sa stim fiecare cine l-ar putea reprezenta?

   Se sugereaza sub diverse forme ca implinirea revolutiei si eliberarea tarii ar ingreuna integrarea. Sa fim constructivi (intelepti, practici, realisti etc). Sa aminam un pic.
   Prin aceste manevre... integrarea impiedica eliberarea interna.
   De ce nu se abordeaza prioritar - in gama "integrarii"- urmatorul subiect : anexarea Romaniei de catre Europa va usura sau va ingreuna procesul comunismului si contrarevolutiei? Va stimula anchetarea, judecarea si repararea jafului Tranzitiei- sau va intari si mai mult pozitiile celor care l-au facut?
   Europa va actiona justitiar (chirurgical) in noua ei regiune (cangrenata)- sau ne va cere sa ne respectam Patronii- in numele intereselor superioare ale mediului trans-national de afaceri?
   Vom asista la urmarirea internationala a Tovarasilor Privatizati care au scos prada in afara tarii ? Sau dimpotriva, la codamnarea contestatarilor lor (fara probe) pentru calomnii si eventual ... la urmarirea lor ca potentiali teroristi- destabilizatori ai ordinii de drept?
   Dupa infratire , un individ ca mine va fi pus pe lista neagra in toata Europa, in timp ce vechii comunisti si securisti vor apara ordinea? Cum vom fi tratati, in "Romania integrata" , daca taiem iar strada in Piata Universitatii, ca sa denuntam capusa care a capturat democratia?

   Ingrijorari exagerate? Probleme artificiale? Cum de s-a ajuns atunci la apeleul unor "democrati" pentru votarea vinovatului principal (Ion Iliescu)- mai ales de frica unei incompatibilitati intre Europa si Vadim Tudor?

   Modelul european urmareste conservarea structurilor de putere existente (presupunindu-le legitime) in timp ce Romania are nevoie de rasturnarea lor.
   Asta nu da de gindit anticomunistilor entuziasti fata de integrare?


<<< Închidere >>>